Hinduismul, poate în măsură mai mare decât orice altă religie, reprezintă o

colecție de mai multe credințe religioase. Conceptele spirituale ale triburilor

ariene nomade ce au invadat continentul indian, s-au amestecat cu dogmele ce
prevalau în Valea Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre deosebire
de altele, nu are un întemeietor singular, bazându-se în schimb pe o confederație
de zeități locale.

Hinduismul a apărut pe parcursul mileniului al doilea precreștin, în jurul anului

1500 i.Hr., fiind fondat de casta brahmanilor, formată din preoți. Potrivit
credinței hinduse, casta reprezintă un atribut înnăscut, fără de care un om nu-și
poate găsi locul în societate și nu se poate căsători. Chiar și în prezent,
brahmanii sunt singurii hinduși care au dreptul de a citi din Vede imnurile,
versetele, incantațiile și tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene și
care sunt fundamentul învățăturilor hinduse. Upanișadele, lucrări elaborate pe baza
Vedelor, reprezentau un compediu de speculații metafizice și filozofice puse în
circulație în jurul anului 900 i.Hr.