MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra finanțe

Studiu individual nr.4

La disciplina: Economia aplicată

Tema: Concurență și structura pieței

A elaborat: Bucas Sorina

Grupa: FA2007G
A controlat: Ciobanu Oxana

1
CHIȘINĂU, 2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Concurență și structura pieței

Conceptul de concurență
Liberul exercițiu al concurenței în relațiile comerciale este o consecință logică a
principiului fundamental al libertății de comerț și de industrie. Sub aspectul său economic,
concurența apare ca un mecanism care permite, pe o piață determinată, formarea prețurilor prin
jocul liber al ofertei și al cererii. Concurența reprezintă caracteristica esențială a pieței libere,
fiind necesară pentru buna funcționare a economiei de piață. Ea favorizeaza întreprinderile mai
dinamice și mai bine administrate, în condițiile în care inovațiile de produs sunt cel puțin la fel
de importante ca cele din domeniul tehnologiilor de fabricație, iar piața este deosebit de mobilă.
Totodată ea favorizează pe consumatorii interesați în permanență de perfecționarea lor
profesională.
Concurența este, pe de o parte, o competiție între producători, între consumatori, între
vânzători și cumpărători, iar pe de altă parte, o confruntare, o luptă între diverși competitori.
Competiția stimulează astfel competitivitatea produselor și eficiența utilizării factorilor,
competența profesională și raționalitatea comportamentală.
În sensul obișnuit al noțiunii, termenul de concurență are sensul de competitorii cu care se
confruntă un agent economic. Piața si concurența constituie mediul economic al firmei;
Fiecare întreprindere intervine simultan pe un mare număr de piețe:
 piața input-urilor si piața output-urilor,
 piața bunurilor si piețele specifice (piața muncii, piața monetară și valutară, piața
financiară).
Firmele sunt antrenate astfel în complexitatea tranzacțiilor economice, în sistemul general de
înterdependente economice, în cadrul fluxului circular al activității economice. Piețele au un
rol covărșitor în alocarea resurselor, lucrând prin forțele cererii și ofertei.
Analiza concurenței întreprinderilor impune în primul rând luarea în considerare a concurenților
direcți, adică a firmelor care oferă bunuri echivalente pe piața bunurilor și serviciilor. Analiza
structurii pieței pe care firma își vinde producția este esențială și condiționeaza strategia adoptată
în materie de concurență.
Piața intrărilor este formată din piața muncii și piața bunurilor de producție (materii prime,
energie, combustibili, echipamente…). Piețele de intermediere (piața monetară și piața
financiară) permit întreprinderilor să-și procure resursele financiare de care ele au nevoie, iar
piața inovației presupune confruntarea între întreprinderile care au creat inovațiile, sau care,
pentru ameliorarea eficienței lor, doresc să aplice o nouă tehnologie, sau să experimenteze o
nouă formă de organizare.

2
CHIȘINĂU, 2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Structurile de piață
Structura de piață descrie comportamentul și performanța cumpărătorilor și vânzătorilor
ce se confruntă în cadrul pieței. Ea descrie gradul de interdependență între concurenți, care
suscită comportamente concurențiale caracteristice, și permite:
 analiza modului în care prețul și volumul producției sunt determinate la nivelul ramurii
(pieței)
 modul cum această analiză este influențată de dimensiunea și numărul de întreprinderi
din cadrul unei ramuri.
O ramură, sau industrie, se compune din toate firmele care fabrică un produs bine definit sau o
serie de produse strâns înrudite. Producția unei ramuri este formată din producția întreprinderilor
componente. Comportamentul concurențial exprimă tocmai gradul în care firmele individuale
intră în competiție activă unele cu altele. Acest grad este dependent de puterea lor de a influența
variabila prețului.

Cele două cazuri extreme de tipuri de piață sunt concurența pură și perfectă, pe de o
parte, și monopolul pur, pe de altă parte. Între aceste două cazuri se situează celelalte tipuri de
piață cu o concurență imperfectă. Astfel, teoria economică se concentrează asupra a patru
structuri teoretice care acoperă marea majoritate a situațiilor reale de piață:
 concurența perfectă,
 monopolul,
 oligopolul,
 concurența monopolistică, potrivit schemei de mai sus.
Concurența pură și perfectă este definită de cinci trăsături:
 atomicitatea,
 omogenitatea,
 libera intrare,
 transparenta,
 mobilitatea.
Atomicitatea participanților la piață presupune ca vânzătorii și cumpărătorii să fie
suficient de numeroși pentru ca nici unul să nu dispună de o putere de piață care să-i poată
permite să exercite în mod individual vreo anumită influență asupra prețului produsului.

3
CHIȘINĂU, 2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Omogenitatea produselor ar însemna identitatea lor calitativă astfel încât cumparatorilor să le

fie indiferent de la ce vânzator obțin produsul.

Intrarea/ieșirea liberă presupune ca fiecare producător sau cumpărător să fie liber să intre
sau să iasă de pe piață, fără nici o restricție economică, tehnologică, juridică sau politică; altfel
spus, intrarea și ieșirea trebuie să se facă exclusiv pe principii de eficiență (costuri minime sub
nivelul prețurilor).

Transparența piețelor exprimă faptul ca fiecare participant trebuie să aibă cunoștința de tot
ceea ce ar putea să-i influențeze opțiunea. Informația trebuie să fie perfectă, oportună și gratuită.

Perfecta mobilitate a bunurilor și a factorilor de producție astfel încât acestea să fie elemente
perfect adaptabile la cerințele în schimbare ale pieței și fiecare întreprinzător să găsească în
mod liber și nelimitat capitalul și mâna de lucru de care are nevoie.
Primele trei condiții garantează că piața este pură de orice element de monopol;
urmatoarele două asigură că mecanismele concurenței pot să funcționeze perfect. În condiții
concurențiale prețul se formează absolut în mod liber pe piață prin jocul cererii și ofertei,
neputând să fie influențat în nici un fel de către participanții la piață (producatori sau
consumatori) în mod individual. Concurența pură și perfectă presupune că toate firmele să fie
capabile să vândă toata producția pe care o au la prețul pieței, fără a-l influența într-un fel, iar toți
cumpărătorii să cumpere la prețul pieței atât cât doresc, fără a-l afecta.
Aceasta este situația ideală de piață. Atunci când una sau mai multe, sau toate condițiile
concurenței perfecte nu sunt îndeplinite concurența este imperfectă. De aceea se poate spune că
piața cu concurența perfectă este o abstracție științifică, este un model teoretic de piață, dar un
model de referință.
Concurența imperfectă desemnează situația de piață caracterizata prin faptul ca atat
producatorii (vanzatorii) cat si consumatorii (cumparătorii) pot exercita, în mod individual,
presiuni asupra prețului. Deși studiul modelului concurenței pure și perfecte constituie un punct
de trecere obligatoriu al analizei economice, piețele reale se îndepărtează mai mult sau mai puțin
de acest model idealizat. Situațiile de monopol, oligopol și concurența monopolistică, prezintă o
caracteristică comună.
În regim de concurență pură și perfectă, întreprinderea nu poate influența decât unul din termenii
cuplului cantitate – preț, având un comportament de adaptare prin cantități.

4
CHIȘINĂU, 2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
În situațiile de monopol, monopson și (parțial) de concurența monopolistică are loc o fixare
simultană a prețului și a cantității produse (firma fiind un fixator de preț: price – searcher).

Piața este o categorie specifică economiei de schimb care exprimă ansamblul relațiilor generate
de actele de vânzare-cumpărare, împreună cu fenomenele legate de manifestarea cererii și ofertei
și în conexiune cu spațiul si timpul în care acestea se desfășoară.
Piața a devenit necesară și a aparut atunci când funcția consumului s-a separat de funcția
producției, ea fiind – în trecut ca și în prezent – o consecință inevitabilă a acestui proces. De-a
lungul timpului piața s-a dezvoltat atât în lărgime cât și în adâncime, devenind o realitate tot mai
complexă. Neândoielnic, saltul calitativ în evoluția procesului istoric de dezvoltare a pieței a avut
loc odată cu afirmarea sistemului economiei capitaliste. Caracteristic acestui sistem este existența
unei ample rețele de piețe inter relaționate și care, în unitatea lor, alcătuiesc mecanismul
economiei concurențiale de piață.
În acest context, definirea sintetică, concisă a pieței contemporane este dificilă și chiar
inoperanța. Cu alte cuvinte, datorită marii complexități și diversități a structurilor sale
caracteristice, există o varietate de abordări și mai multe unghiuri de vedere sub care poate fi
privită și definită piața, fiecare încercând să ofere o imagine cât mai apropiată de sensul
contemporan al acesteia. Toate punctele de vedere exprimate au însă ca elemente fundamentale
ce definesc piața, relațiile dintre vânzători și cumpărători sau cadrul în care se manifestă cererea
și oferta. Astfel, profesorul francez Abraham Frois arata ca piata unui bun poate fi definita ca loc
de întâlnire, la un moment dat, a dorințelor cumpărătorilor exprimate prin cererea lor și a
dorințelor producatorilor exprimate prin oferta lor.

Așadar, piața este considerată, înainte de toate, drept spațiu economic în care se exprimă și se
întâlnesc cererea și oferta, ai căror purtători sunt agenții economici în calitate de cumpărători și
de vânzători. Pe o anumită piață, cererea și oferta se găsesc una față de alta într-un anumit raport
5
CHIȘINĂU, 2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
de mărime, în funcție de care se formează și evoluează prețurile la care se vând și se cumpără
mărfurile. Nivelul și evoluția prețurilor determină comportamentul agenților economici,
orientându-i cât și ce să cumpere sau să ofere pe piață. Agenții economici care acționează pe
aceeași piață intră, astfel, în relații de concurență sau competiție, în cadrul cărora fiecare caută
să-și maximizeze scopurile urmărite. Piața funcționează astfel ca un mecanism cu autoreglare, al
cărui regulator este concurența.

Concurența reprezintă procesul de competiție în care se angajează agenții economici atunci

când licitează sau oferă la concurență bunuri de orice fel pe piață. Ea este o manifestare a
inițiativei private și reflectă acel comportament specific interesat al agenților economici care,
prin acțiunile întreprinse și respectând regulile de joc ale pieței, caută de fiecare dată să
dobândească maximum de avantaje.
Întrucât resursele sunt limitate și au întrebuințări alternative, este necesar un criteriu de
alocare oportună a lor. Reacțiile continue ale agenților economici la schimbarea condițiilor
cererii și ofertei de bunuri pe piață, respectiv a prețurilor, asigură un astfel de criteriu de alocare
și utilizare eficientă a resuselor, definind în esență rolul concurenței. Competiția stimulează
performanța economică și progresul general. Ea incită la creativitate și inovare, care conduce la
diversificarea ofertei și reducerea costurilor, la creșterea eficienței economice în general și
satisfacerea mai bună a nevoilor. Concurența diferențiază agenții economici, favorizând pe cei
creativi și întreprinzători și îi elimină sau îi reorientează spre alte domenii de activitate pe cei
imobili și ineficienți.

6
CHIȘINĂU, 2021
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
În mod logic, nu putem avea concurență fără competitori sau dacă interzicem acestora să
întreprindă acțiuni pentru a-și promova interesele și a-și maximiza rezultatele.
Competitorii sau participanții la procesul de concurență sunt agenții economici purtători ai
cererii și ai ofertei. Dar furnizorii de resurse productive nu concurează împotriva celor care vor
să le achiziționeze, iar cumpărătorii nu concurează împotriva celor care oferă bunurile respective
pe piață. Furnizorii concurează împotriva altor furnizori cu care se întâlnesc pe aceeași piață (a
resurselor sau produselor), cumpărătorii împotriva altor cumpărători, licitând la anumite prețuri
pentru bunurile achiziționate.
Simpla prezență a purtătorilor cererii și ai ofertei nu înseamnă însă, implicit, și o piață
concurențială. Procesul de licitație și de oferte la concurență presupune reguli de joc care să
ofere șanse alternative și libertatea de acțiune a agenților economici, privind controlul și
utilizarea resurselor lor în scopul promovării propriilor interese. Specific sistemului economiei
de piața concurențială, caracterizat prin dominația proprietății private asupra resurselor, este
procesul de formare liberă a prețurilor. Numai într-un astfel de sistem licitațiile de a cumpăra și
ofertele de a vinde la concurență interactionează între ele pentru a determina prețuri care să
călăuzească alegerile făcute de toti agenții economici, comportamentul lor în utilizarea eficientă
a resurselor economice.
Pentru că piața concurențială, numită și piața competitivă, să-și manifeste virtuțiile sale ea
trebuie protejată de practicile neloiale din partea unor concurenți. Dorința unor agenți economici
de a obtine câștiguri cât mai mari generează încercări de suprimare sau limitare a concurenței
prin diferite modalități de anulare a șanselor altor concurenți. De asemenea, deoarece concurența
tinde să lărgească spațiul de acțiune, inițiativă si obținere a veniturilor, unele firme încearcă să-și
asigure protecția din partea guvernului împotriva unor potențiali concurenți.
În consecință, a proteja concurența nu este același lucru cu a proteja concurenții. Pentru a
proteja și promova concurența sunt necesare legi care să asigure reguli corecte de joc și să
interzică practicile neloiale la care ar putea apela unii concurenți. Politicile specifice adoptate în
acest sens de guverne sunt justificate, de obicei, pornind de la faptul că piața concurențială este
un regulator eficace al activității economice numai dacă regulile de joc ale pieței mențin în mod
corespunzător concurența, oferind șanse egale pentru toți competitorii. Dimpotrivă, restricțiile
asupra concurenților care restrâng inițiativa acestora, baza de selecție și acțiune a lor, diminuează
în fapt și posibilitățile de alocare și utilizare eficientă a resurselor economice.

7
CHIȘINĂU, 2021