3.1. Politica social economică a statului.

Conceptul de politică financiară

Politica este o activitate de realizare a intereselor într-un anumit domeniu şi reprezintă o
activitate concretă care are subiectele, obiectele, scopurile, metodele, instrumentele, principiile şi
regulile sale. Politica social-economică a statului reprezintă o acţiune generală a puterii publice
centrale, conştiente, coerente şi finalizate care se exercită în domeniul economiei adică
influenţează producţia, schimbul, consumul bunurilor şi serviciilor şi constituirea capitalului.
Sarcinile politicii social-economice sunt dezvoltarea economică, promovarea progresului
tehnic şi ştiinţific, formarea profesională, recalificarea şi reîncadrarea în muncă a şomerilor,
ocrotirea sănătăţii, protecţia socială a populaţiei, dezvoltarea culturii, asigurarea echilibrului
ecologic, apărarea naţională, asigurarea libertăţii economice și a creşterii economice, stabilităţii
preţurilor etc. Reieşind din sarcinile care trebuie de realizat politica social-economică a statului
are următoarele componente: politica financiară, politica preţurilor , politica comercială, politica
industrială, politica agrară, politica în domeniul învăţământului, politica în domeniul ocupării
forţei de muncă etc.
Politica financiară face parte din politica generală a statului și exprimă ansamblul
metodelor şi mijloacelor concrete privind procurarea şi gestionarea resurselor financiare, precum
şi sistemul de instituţii abilitate cu funcţii financiare, instrumentele şi reglementările fi nanciare
utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale, într-o etapă
determinată.
Obiectivele de bază ale politicii financiare constau în:
1. asigurarea dezvoltării şi creşterea economică
2. reducerea şomajului
3. reducerea inflaţiei
4. creşterea nivelului de trai al populaţiei

Sarcinile politicii financiare sunt:

a) mobilizarea, respectiv procurarea resurselor bănești la fondurile financiare ce
se constituie, fie în sectorul public, fie în cel privat;
b) repartizarea sau alocarea pe destinații și utilizarea fondurilor bănești constituite;
c) îndatorarea, respectiv activitatea de creditare, incluzând regimul de practicare a
împrumuturilor și dobânzilor;
d) organizarea și funcționarea piețelor financiare;
e) organizarea și realizarea activității privind asigurările, care, la rândul lor, se
diferențiază în asigurări sociale și asigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă;
f) organizarea și funcționarea aparatului financiar-bancar;
g) organizarea și exercitarea controlului financiar;
h) folosirea pârghiilor financiare pentru influențarea activității social-economice;
i) asigurarea premiselor necesare menținerii echilibrului financiar și monetar în
economie.
Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe care le
exprimă partidele de la putere: de potenţialul a fiecărei ţări, de orânduire socială, de metodă de
conducere.