Sunteți pe pagina 1din 9

UVEITELE

= inflamații ale uveei și structurilor adiacente

Clasificare

1. anatomică

- anterioară – locul primar al inflamaţiei este camera anterioară

 irita (inflamaţia irisului),

 iridociclita (inflamaţia irisului împreună cu partea anterioară a corpului ciliar -


pars plicata)

 ciclita anterioară (inflamaţia pars plicatei);

-intermediară - locul primar al inflamaţiei este vitrosul.

 pars planita (inflamaţia porţiunii posterioare a corpului ciliar - pars plana)

 ciclita posterioară (inflamaţia porţiunii posterioare a corpului ciliar şi periferia


retinei)

 hialitele (inflamaţia corpului vitros)

-posterioară - locul primar al inflamaţiei este retina sau coroida.

 coroidite (inflamaţia coroidei),

 retinite (inflamaţia retinei),

 corioretinite (inflamaţia coroidei împreună cu retina)

-panuveita -

2.conform clasificării clinice uveitele sunt:

- infecţioase: bacteriană, virală, fungică, parazitară etc.

- non-infecţioase: asociată unor afecţiuni sistemice (cunoscute sau necunoscute).

- sindromul masquerade: de etiologie neoplazică şi etiologie non-neoplazică.

3.clasificarea în funcţie de evoluţie:

- acută (evoluţia este până în 6 săptamâni),

- recurentă sau cronică (evoluţia bolii este peste 3 luni).

1
4.în funcţie de severitate: se împart în uveite severe şi uveite uşoare

5.din punct de vedere etiologic, uveitele sunt:

-exogene (după plăgi penetrante, keratite, sclerite).

-endogene:

 secundare unei boli sistemice (artrita, spondilita ankilopoietică, sarco-idoza,


tuberculoza);

 secundare unei infecţii parazitare (toxoplasmoza), virale (citomega-lovirus),


fungice (candidoza);

-forme de uveită specifică, idiopatică (pars planita);

-forme de uveită nespecifică, idiopatică (25 %).

UVEITE ANTERIOARE

- inflamaţia uveei anterioare (iris şi/sau partea plicaturată a corpului ciliar).

- vascularizaţia acestor porţiuni este comună (realizată de arterele ciliare anterioare şi


arterele ciliare lungi posterioare

Subiectiv: dureri oculare şi perioculare, fotofobie, lăcrimare, blefarospasm, scăderea acuităţii


vizuale;

 în formele cronice simptomatologia este redusă sau absentă.

Obiectiv

- Congestie perikeratică

- Sindrom exsudativ al camerei anterioare

 precipitate keratice

 noi: albe, rotunde

 vechi: pigmentate, neregulate

 Tyndall al umorii apoase

 Umoarea apoasă îşi pierde transparenţa datorită prezenţei proteinelor


extravazate şi a celulelor inflamatorii

2
 hipopion

- noduli irieni

 Köeppe -la nivelul marginii pupilare , în uveitele granulomatoase

 nodulii Busacca sunt la distanţă de pupilă, de obicei în periferia medie

- Pupila este în mioză, spastică, neregulată

- sinechiile iriene posterioare =aderenţe între suprafaţa capsulei anterioare a cristalinului


şi iris.

- Când sunt pe 360º realizează secluzia pupilară şi nu permit trecerea umorii apoase din
camera posterioară în camera anterioară.

- Apare asfel irisul "bombé" prin creşterea presiunii intraoculare şi iminenţa închiderii
acute a unghiului camerular

 În mod obişnuit, uveitele anterioare evoluează cu hipotonie oculară prin scăderea


debitului secretor ciliar.

 Unele forme etiologice acute (herpes, zona zoster, uveita din spondilita anchilozantă)
sunt de la început hipertensive

Forme clinice de uveită anterioară acută

a. uveita anterioară acuta idiopatică: reprezintă forma cea mai frecventă de uveită anterioară
acută (50% din cazuri);

b. uveita anterioară acută asociată cu antigenul HLA-B27:

- uveita anterioară acută din spondilita anchilopoietică:

- mai ales la persoanele tinere cu vârsta de 20 - 40 ani.

- Pacienţii prezintă iridociclită acută, recurentă, non-granulomatoasă cu un răspuns bun


la corticoizi.

- radiografie de articulaţie sacro - iliacă şi computer tomografie

- sindromul Reiter. Prezintă triada: uretrite nespecifice, poliartrite şi inflamaţii cum ar fi:
conjunctivite asociate de obicei cu irite.

- colita ulcerativă şi ileocolita granulomatoasă Crohn

Uveita anterioară cronică

- Semnele clinice sunt mai estompate, nefiind însoţite de ochi roşu.

3
- Acuitatea vizuală este normală sau scazută.

- precipitate keratice cu vechime diferită,

- sinechii anterioare periferice, sinechii posterioare,

- noduli irieni

- Evoluţia bolii depaşeşte 3 luni

Forme clinice de uveită anterioară cronică

a. artrita juvenilă reumatoidă - la copii sub 16 ani,

- debut insidios; nu există durere sau congestie perikeratică;

- precipitate keratice vechi, sinechii posterioare, membrana pupilară.

- se complică cu keratopatie în bandeletă, cataractă, glaucom.

- se recomandă consult oftalmologic atent anual al copiilor cu artrită reumatoidă pentru


o perioadă de cel puţin şapte ani, cu dozarea anticorpilor antinucleari şi al factorului
reumatoid.

b.iridociclita din heterocromia Fuchs

- adulţi tineri cu heterocromie iriana.

- Simptomatologia poate lipsi

- atrofie difuză iriană, precipitate keratice mici dispuse difuz pe endoteliul cornean,

- prezenţa unei neovascularizaţii în unghi, opacităţi prezente în vitrosul anterior, lipsa


sinechiilor iriene posterioare (semn caracteristic).

- Complicaţiile afecţiunii sunt glaucomul secundar, cataracta, edemul macular cistoid.

Tratamentul uveitelor anterioare

1.Etiologic atunci când se cunoaşte cauza.

2.Patogenic: este centrat pe concepţia imunitară (cu rol esenţial în patogenie).

Se folosesc: antiinflamatorii steroidiene şi nesteroidiene, imunosupresoare şi


imunomodulatoare.

4
- Corticosteroizi pot fi administraţi local (topic si în injecţii subconjunctivale) sau sistemic.

- Imunosupresoarele şi imuno-modulatoarele se folosesc în iridociclitele severe, ce


afectează dramatic acuitatea vizuală, în uveitele anterioare corticorezistente

3.Simptomatic - administrare de cicloplegice.

- Rolul acestora este de a combate spasmul irian, a rupe sinechiile posterioare şi de a


preveni formarea sinechiilor.

- Dacă pupila nu se dilată, se practică injecţii subconjunctivale cu atropină şi epinefrină.

4. Trat complicațiilor

- iridociclite cu hipertensiune intraoculară -administrarea de inhibitori de anhidrază


carbonică şi / sau cu asociere de beta blocante.

 uneori tratament chirurgical.

- cataracta complicată poate fi operată numai după calmarea procesului uveitic şi sub
protecţie de antiinflamatorii

UVEITE INTERMEDIARE

- Reprezintă o inflamaţie idiopatică, insidioasă care afectează pars plana, vitrosul, retina
periferică şi coroida adiacentă.

- Bilaterale, cu evoluţie asimetrică.

- Frecvent - debutul unei scleroze multiple sau unor afecţiuni autoimune.

1)Pars planitele

- Afecţiunea este frecvent bilaterală (80%)

- Apare la tineri, în special bărbaţi.

- Se caracterizeaza prin prezenţa de muşte volante în câmpul vizual (miodezopsii),


vedere încetoşată şi, mult mai rar, durere discretă şi fotofobie.

OBIECTIV

- vitrosul este uşor opacifiat; în inflamaţiile acute apar opacităţi punctiforme, albe,
care reprezintă exudate şi au aspect de "fulgi de zăpadă".

- Când exudatul este pe toată pars plana, se observă o condensare alb cenuşie
compactă, dând aspectul de "bancuri de gheaţă".

5
- La nivelul retinei apar flebita şi periflebita, exudate moi, edem macular.

- Complicaţii: edem macular cistoid, cataractă, edem papilar, neovascularizaţie


retiniană cu dezlipire de retină de tip tracţional.

2)Ciclitele posterioare - sunt cel mai frecvent unilaterale.

Obiectiv, se caracterizează printr-o reacţie vitreană discretă, un proces inflamator


modest cu o evoluţie lungă la nivelul proceselor ciliare.

3)Hialite - sunt tulburări degenerative legate de vârstă.

Tratamentul

 corticoizi subconjunctival şi sistemic,

 imunosupresoare (în eşecul corticoterapiei),

 rareori se recomandă criocoagularea pars planei sau vitrectomia.

UVEITELE POSTERIOARE

Inflamaţiile uveii posterioare sunt cauzate de agenţi infecţioşi (toxoplasma, toxocara,


treponema, bacilul Koch, virusul herpetic, varicelo-zosterian, citomegalo-virus) şi
nononfecţioşi (sarcoidoza, coroidita multifocală, serpiginoasă etc ).

Toxoplasmoza oculară este cea mai frecventă uveită posterioară prezentă la pacienţii
imunocompetenti.

are trei forme clinice:

- congenitală - manifestă la naştere;

- pseudocongenitală - există la naştere dar se manifestă tardiv;

- dobândită - cu frecvenţa în creştere şi cu manifestări oculare în 2% din cazuri.

Toxoplasmoza congenitală

- Infecţia în primul trimestru de sarcină determină cel mai frecvent avort spontan.

- Infecţia în trimestrele II şi III determină malformaţii congenitale, diagnosticate după


aspectul clinic: calcificări craniene, convulsii, corioretinita focală.

- Există o formă congenitală diagnosticată tardiv (pseudocongenitală) la 6-10 ani.

6
- Leziunea de bază - focarul de retinocoroidită -masă de culoare alb-cenuşie uşor
proeminentă, cu dimensiune variabilă localizată frecvent în maculă şi însoţită de reacţie
inflamatorie vitreană, iriană, a vaselor retiniene

- În timp, determină cicatrici alb-gălbui, pigmentate, formând focare corioretiniene în


"rozetă", ce sunt patognomonice toxoplasmozei oculare

- În 40-80 % din cazuri, toxoplamoza oculară recidivează (persistă oochiştii la nivelul


retinei) asfel încât se pot întâlni focare în toate stadiile de evoluţie

Simptomatologia subiectivă este variabilă

- miodezopsii, scăderea vederii (atingere maculară), durere oculară, fotofobie (irita).

- reacţii imuno-enzimatice (ELISA) care determină anticorpii materni şi fetali în profile


imune comparate în dinamică

- reacţii de imunofluorescenţă directă şi indirectă (IFA).

- Se admite că detecţia unor titruri înalte de IgM corelează cu o infecţie recentă, iar a IgG
cu existenţa unei infecţii mai vechi.

- Întrucât specificitatea nu este foarte înaltă, un test ELISA pozitiv nu implică automat
diagnosticul de toxoplasmoză, dar un test negativ indică absenţa bolii.

Tratamentul

- este impus doar de cazurile cu reacţie vitreană importantă,

- de leziunile cu localizare maculară,

- de leziunile ce interferă fasciculul papilo-macular sau de cele cu localizarea în vecinătatea


nervului optic.

1)tratamentul preventiv - la gravide: în primul trimestru şi la primele semne de primoinfecţie


se efectuează avort terapeutic iar în trimestrul II şi III de sarcină se indică tratament cu
spiramicina (ce va fi continuat şi după naştere la mama şi copil);

2)tratamentul curativ - administrarea unei terapii triple (pirimetamina, sulfadiazine şi


corticosteroizi) sau quadruple (se adaugă clindamicină).

Tratamentul de atac se face cu doze crescânde timp de o săptămână şi este urmat de tratament
de întreţinere cu doze mai mici, timp de 3-6 săptămâni.

Se utilizează astazi noi agenţi antitoxoplasmozici: atovaquone, azitromicina, claritromicina;

3)tratament patogenic: corticosteroizi local şi sistemic;

4)laser sau crioterapia focarului de corioretinita (controversat).

7
OFTALMIA SIMPATICA

= panuveita granulomatoasă de natură autoimună

- apare secundar traumatismelor penetrante cu prolaps uveal, accidental sau chirurgical


( op de cataractă, transplant de cornee, vitrectomii, keratotomie radiară)

SIMPTOME

- alterarea vederii de aproape


- fotofobie
- ușoară congestie la nivelul ochiului NEAFECTAT

EXAMENUL CLINIC

- panuveită severă la niv. ochiului afectat = SIMPATIZANT


- atingere uveală variabilă la niv. ochi neafectat = simpatizat
 îngroșarea irisului
 precipitate keratice mari
 infiltrate nodulare iriene
 papilită
 decolare seroasă a retinei
COMPLICAȚII
- glaucom
- edem macular
- deslipire retină
- hipotonie și ftizie glob ocular

TRATAMENT

TRATAMENT PREVENTIV

- tratament corect plagă oculară


- daca plaga determină o distrucție importantă se face ENUCLEAȚIE sau
EVISCERAȚIE per priam sau la 2 sapt de la accident

TRATAMENT CURATIV

8
- steroizi prin instilații sau injectări subconjunctivale sau retrobulbare
- asociate cu administrare sistemică
- forme severe/ corticorezistente: METROTREXAT, CICLOSPORINĂ,
AZATIOPRINĂ, CLORAMBUCIL

S-ar putea să vă placă și