Definitie

Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului. Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane.

Cauze

Cauzele autismului nu sint bine cunoscute. Ele pot fi de natura genetica. Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil "pur si simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul. Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar

Simptome
O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului. Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au. Simptomele pot include: - dificultate in comunicare. Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc. Cuvintele sint adesea folosite necorespunzator. E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte. Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerent; - nesociabilitate. O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii. Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul.

Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni; - simturi diminuate sau prea dezvoltate. Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi. Altii pot avea simturi foarte dezvoltate. De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp. Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de atingere; - dificultate in a se juca. E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Ea poate trece de la o extrema la alta. Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi, si a capului. E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii. Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. Un bolnav de autism poate avea crize si depresii.

Definitie
Un creier sanatos este format din milioane de celule nervoase interconectate, numite neuroni. Neuronii comunica constant unul cu celalalt, prin trimiterea de semnale prin conexiuni numite axoni si dendrite. Creierul unui pacient cu boala Alzheimer este foarte diferit. Creierul sanatos are cellule nervoase ordonate si organizate spre deosebire de ccreierul cu boala Alzheimer in care celulele formeaza noduri, prezinta numeroase placi senile si noduri neurofibrilare.Placile si nodurile interfereaza cu activitatea normala dintre neuroni care sunt responsabili de gandirea intelectuala. Alzheimer afecteaza oamenii in moduri diferite. Dupa ce debuteaza, boala progreseaza lent. Simptomele bolii Alzheimer constau in: pierderi de memorie, confuzie, dezorientare, si judecata precara.

Incidenta
Potrivit statisticilor, in Romania, incidenta tulburarilor mintala a crescut de la 605,2, in 1975, la 883,3 persoane la 100.000 locuitori, in 1993.

In cadrul mortalitatii generale, decesele cauzate de tulburari mintale, boli ale sistemului nervos si organe de simt (fara bolile cardio-vasculare) ocupa locul 5, inregistind o crestere semnificativa, de la 11,7, in 1975, la 17,9, in 1994, si la 18,3, in 1997 (proportie la 100.000 locuitori). In aceasta perioada, mortalitatea generala a inregistrat valori semnificativ crescute, de la 928,8 la 1170, 7 decese la 100.000 persoane.

Cauze
Rolul exact al geneticii in boala Alzheimer nu este clar. Cercetatorii au descoperit o legatura a acestei boli cu anumiti cromozomi. O forma extrem de rara cu simptome timpurii ale bolii Alzheimer are legatura cu anumiti cromozomi.

Factori de risc
Factorii de risc cunoscuti pina in prezent sint cei ereditari (cazuri de dementa in familie), virsta inaintata si prezenta sindromului Down. Singurul factor de risc pentru ceilalti membri ai familiei este cel ereditar. Se apreciaza ca persoanele avind o ruda de gradul I care sufera de boala Alzheimer se afla in risc teoretic absolut de 26% pina la 45%.

Simptome
Simptomele initiale sint dificultati in a-si aminti evenimentele recente si in a desfasura activitati obisnuite. In plus, pacientul poate fi confuz, sa aiba tulburari de comportament, personalitate si gindire, este incapabil de a pronunta corect cuvintele si de a se exprima coerent, este dezorientat atit in timpul noptii, cit si al zilei, sufera depresii, halucinatii Aceste schimbari apar mai repede sau mai putin repede in functie de persoana. In cele din urma, insa, boala face ca persoana afectata sa nu mai poata sa se ingrijeasca singura deloc. Boala Alzheimer are mai multe stadii evolutive: precoce (usor), intermediar (moderat), tardiv (sever). Fiecare din aceste stadii are modalitati comune si diferite de tratament si ingrijire, fiind extrem de important sa fie cunoscute de ingrijitori si familie. Boala Alzheimer afecteaza anumite canale ale creierului.

Aceste canale sint esentiale pentru gindire, invatare si memorare. Astfel, se produce o degradare a celulelor cerebrale. Persoanele care sufera de aceasta boala au creierul mai mic decit majoritatea populatiei. In cazul acestor persoane, cantitatea de neurotransmitatori, si anume de acetilcolina (substante chimice care servesc drept mesageri intre celulele nervoase), este mai mica. Aceste substante sint esentiale in procesul gindirii si al memoriei.

Diagnostic
Diagnosticul bolii Alzheimer are la baza un istoric de accentuare a pierderii memoriei in timpul vietii si al altor functii cognitive. Schimbarile de comportament, de personalitate si de gindire, pot fi observate, de asemenea. Diagnosticul clinic al bolii Alzheimer poate fi facut cu precizie de pina la 90%, pe baza acestor simptome si a rezultatului citorva teste.

Definitie
Migrena este o durere de cap vasculara severa, care este resimtita mai puternic pe partile laterale ale capului, dar poate sa apara deasemenea doar intr-o singura parte. Vasele de sange de pe cap aprovizioneaza scalpul si creierul cu sange. Migrenele apar atunci cand aceste vase de sange se dilata si se strang, facand ca vasele sa se adanceasca si apoi sa se ingusteze rapid. Fibrele durerii din peretii vaselor sanguine devin iritate si nervii din jurul vaselor sanguine elibereaza substante chimice, trimitand semnale de durere la creier. Cauza migrenelor nu este clara, dar oamenii de stiinta au constatat modificari ale fluxului sanguin si anumite schimbari biochimice. Migrenele reprezinta un tip comun de dureri de cap cronice. O migrena clasica este precedata de o aura, care consta intr-un grup de simptome de avertizare care indica aparitia unei migrene. Migrenele apar frecvent la femei, acestea pot fi cauzate de modificari hormonale, asociate cu ciclul menstrual. Medicul ar trebui sa observe daca simptomele migrenei sunt severe, persistente, recurente sau insotite de alte simptome. Medicatia preventiva, precum si evitarea factorilor care au starnit o migrena in trecut pot reduce numarul aparitiilor acestora.

Cauze
Migrenele sint cauzate de o largire si ingustare rapida a peretilor vaselor de singe in creier si cap, ceea ce duce la iritarea fibrelor din peretii vasele de singe. Astfel, apare durerea. Printre cauzele care favorizeaza migrenele se afla lipsa poftei de mincare, schimbarile de vreme, perioadele menstruale, oboseala, administrarea de contraceptive, stresul emotional, dar si unele alimente, cum ar fi brinza, nucile, fructele de avocado, mincarea tratata cu nitrati, ciocolata, emolientii pentru carne si bauturile alcoolice. De multe ori, in aparitia migrenei, intervine factorul ereditar (mostenit). Daca migrena nu are caracteristicile obisnuite, ea poate fi cauzata de o malformatie vasculara cerebrala.

Simptome
Debutul migrenei este brutal. Cele mai frecvente simptome sint oboseala, iritabilitate, lipsa poftei de mincare. Durerea este unilaterala. Este o durere continua, ceea ce explica nevoia de liniste si de izolare.

Tipuri de migrene
Migrenele se pot manifesta in mai multe forme. Principalele tipuri sint: migrena clasica si migrena comuna. Migrene clasice De obicei, o viitoare durere de cap (senzatia) este precedata de anumite semne, stari. Perceperea vizuala a ceea ce ne inconjoara se schimba, persoana care va suferi o migrena poate vedea "stele verzi" sau linii in zigzag. Multe persoane vad dublu sau chiar nu mai vad nimic o anumita perioada de timp. De cele mai multe ori, schimbarea perceptiei vizuale este urmata de ameteala, amorteala, instabilitate in mers, confuzie in gindire, tremuratul buzelor, a fetei, a miinilor (de o singura mina sau de amindoua), lipsa puterii intr-un picior sau intr-un brat, incapacitate de a vorbi sau bilbiiala. O persoana poate avea doar unul sau citeva din aceste simptome, si in

general exista aceeasi combinatie intre simptome la fiecare criza. Simptomele pot dura de la 5 la 15 minute sau chiar mai mult. Cind acestea dispar, intr-o parte a capului incepe durerea care pulseaza. Intensitatea acesteia creste treptat. Cind durerea devine insuportabila, pot interveni adesea greturi, varsaturi, si chiar sensibilitate la lumina si zgomot. Migrene comune Migrenele comune se manifesta instantaneu, fara vreun simptom, printr-o durere care pulseaza. Localizarea acestui tip de migrena variaza. Durerea poate fi localizata in ambele parti ale capului sau poate trece dintr-o parte in alta. Durerea este, deseori, insotita de greata, varsaturi, sensibilitate la lumina si zgomot. In general, acest tip de migrena apare la copii. Copiii care sufera de o migrena pot avea si dureri abdominale, care, dupa varsaturi, se amelioreaza.

Preventie
Preventia migrenelor este extrem de importanta, mai ales ca migrenele pot sa se repete ani in sir si folosirea constanta a medicamentelor poate avea efecte secundare grave. De aceea, nu va neglijati dieta. Puteti preveni migrenele prin evitarea anumitor alimente (nuci, brinza, avocado, ciocolata, slanina, sunca, hot dog-urile, hrana rece), precum si a emolientilor folositi in prepararea alimentelor. Daca migrena e cauzata de foame, serviti cu regularitate mese mici. Femeile care sufera de migrene inainte de perioada menstruala ar trebui sa diminueze cantitatea de sare din alimentatie. Acest lucru ajuta la o mai mica retinere a apei in organism, asociata cu simptomele migrenei. De asemenea, evitati bauturile alcoolice. Alcoolul cauzeaza dilatarea vaselor sanguine in corp, lucru care favorizeaza durerile cauzate de migrene. In cazul in care stresul sau emotiile sint cauzele migrenei, atunci, desigur, e important sa eliminati stresul din viata dvs. Exercitiile fizice regulate (mersul pe jos, mersul pe bicicleta, inotul) si tehnicile de relaxare (yoga, meditatia) pot, de asemenea, sa va ajute. Exercitiile fizice si relaxarea, nu numai ca reduc stresul, dar va pot ajuta in a diminua intensitatea si frecventa durerilor de cap. Un consilier profesionist va poate ajuta in a identifica natura stresului din viata dvs. si in a va da sugestii de rezolvare a problemelor.

Un program regulat de somn este necesar pentru cazul in care oboseala este cea care cauzeaza migrenele. Oboseala se poate accentua atunci cind se schimba vremea. Femeile care sufera de migrene de mult timp ar trebui sa evite contraceptivele orale. Medicul dvs. va poate recomanda alte metode de contraceptie.

Definitie
Precum toate organele din corp, creierul are nevoie de oxigen si nutrienti ca sa poata functiona corespunzator. Aceste produse necesare supravietuirii ajung in creier prin sange care trece prin sistemul circulator. Un atac cerebral se produce atunci cand apare o lipsa de sange intr-o portiune a creierului, care duce la un tesut mort si pierderea functiilor creierului. Un atac cerebral poate fi produs de o ruptura a unui vas de sange, ca un anevrism, sau un embolism, care este un mic cheag plutitor sau particula blocata in una din artetele creierului si intrerupe circulatia sangelui. In functie de partea creierului care este afectata, atacul cerebral poate cauza probleme de vorbire, paralizie, inconstienta sau chiar decesul.

Definitie
Atacul epileptic este o tulburare care apare brusc si schimba temporar modul in care functioneaza creierul. Creierul sanatos este format din milioane de celule nervoase de interconectare numite neuroni. Aceste celule comunica constant una cu cealalta, prin trimiterea de semnale prin intermediul unor conexiuni de tip tentacular numite axoni si dendrite. In mod normal, neuronii genereaza impulsuri pana la 80 de ori pe secunda. In timpul unui atac de apoplexie epileptica, rata poate creste de pana la 500 de ori pe secunda. Epilepticii pot suferi pierderi de cunostinta, miscarea involuntara a bratelor si a picioarelor, si de perceptii distorsionate. Cand rata impulsurilor revine la normal, criza se termina si pacientul are o stare de oboseala extrema. Exista mai multe forme de epilepsie, si tratarea depinde de stabilirea corecta a diagnosticului. Epilepsia este o boala care dureaza toata viata si care poate duce la complicatii grave. Persoanele cu epilepsie tratate si supravegheate de catre un medic.

Cauze

Exista mai multe tipuri de leziuni ale creierului, care pot provoca epilepsia si convulsiile. Daca aveti una dintre leziunile enumerate mai jos, nu inseamna ca veti dezvolta epilepsie. Cu toate acestea, poate creste sansa de a dezvolta aceasta boala:
y y y y y y y y y

un accident vascular cerebral traumatisme la cap si la creier anumite medicamente febra tumoare pe creier infectie anumite conditii metabolice (cum ar fi zaharul scazut din sange, scaderea de sodiu, sau nivelul scazut de calciu) boli neurodegenerative (cum ar fi Alzheimer sau boala Parkinson) mostenire genetica

Simptome

Convulsiile sunt singurul simpotom vizibil al epilepsiei. O convulsie este o schimbare in senzatii indusa de o scurta si brusca dereglare electrica la nivelul creierului. Exista mai multe tipuri de convulsii. Tipuri de crize/convulsii: 1. Crize comitiale generalizate: Petit-mal (absence seizures) - caracteristice cel mai adesea copiilor, apar intre 5 si 12 ani si se prezinta prin lipsa temporara a constientei, cateodata persoanele privind in gol. Crizele incep si se incheie brusc; Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea brusca si temporara a tonusului muscular; Crize mioclonice - sunt reprezentate de contractii rapide si scurte ale muschilor corpului, cel mai adesea avand loc pe ambele parti ale corpului in acelasi timp;

 Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de criza. In timpul fazei tonice, ritmul respiratiei poate scadea sau poate inceta, ea revenind in timpul fazei clonice la un ritm mai scazut. In timpul fazei clonice au loc convulsiile propriu-zise. In timpul episodului epileptic, limba si buzele pot fi muscate. 2. Crize comitiale partiale: crize partiale simple: in aceste crize, constienta este mentinuta. Totusi, persoanele care au acest tip de crize isi dau seama ca nu pot vorbi sau chiar nu se pot misca pana cand criza nu a trecut. Ele isi pot aminti exact ce s-a intamplat in timpul crizei. Acest tip de criza poate modifica miscarile (prin miscari anormale ale limbii sau clipit des s.a.), senzatiile (se poate modifica perceptia asupra lucrurilor; persoana poate simti pe piele o briza sau poate auzi diferite sunete s.a.) si emotiile (poate induce frica, furia, fericire s.a.). crize partiale complexe (epilepsie psihomotorie): in timpul unei astfel de crize persoana are constienta pierduta sau alterata, putandu-se afla intr-o stare asemanata de experti unei stari de transa sau de vis. Persoana nu poate interactiona cu ceilalti intr-un mod normal, nu isi poate controla miscarile, vorbirea sau actiunile, nu stie ce face si nu isi va aminti la sfarsitul crizei ceea ce s-a intamplat. Status epilepticus se caracterizeaza prin crize prelungite sau repetitive, fara o perioada de recuperare intre atacuri. Aceste atacuri implica riscuri, dintre cele mai grave: obstructia cailor aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem cerebral, hipoglicemie, alterarea functiilor SNC.

Depresia Definitie
Creierul este format din milioane de celule nervoase interconectate numite neuroni. Pentru ca o persoana sa gandeasca, sa se miste sau sa simta, acesti neuroni trebuie sa comunice unul cu celalalt. Ei fac acest lucru, prin trimiterea si primirea de mesaje chimice numite neurotransmitatori. In cazul in care un neurotransmitator este eliberat de la un neuron, el traverseaza o sinapsa si se leaga de un receptor la un alt neuron, prin care se transmite semnalul. Spre deosebire de suparare, tristete sau chiar durere, depresia este o afectiune in care o persoana simte o nefericire coplesitoare si debilitanta. Oamenii care sunt deprimati pot avea probleme in a gandi clar si se afla in imposibilitatea de a functiona normal. Acestia pot acuza lipsa poftei de

mancare si insomnii, sau se pot implica excesiv in aceste activitati. Persoanele cu depresie pot avea ganduri de suicid. Cu toate ca depresia poate fi declansata de un eveniment emotional din viata unei persoane, o scadere a nivelului unuia din neurotransmitatori, al serotoninei, a fost asociata in biologie cu depresia. Exista multe forme de depresie. Prin urmare, este important pentru o persoana care este depresiva sa fie consultata de un doctor care sa puna cu exactitate diagnosticul de depresie si sa prescrie un tratament adecvat.

Cauze

Nu exista un raspuns clar la intrebarea despre cauzele depresiei. Depresia este de obicei declansata de o combinatie de factori biologici, psihologici si factori din mediu. Unele trasaturi psihologice pot creste vulnerabilitatea fata de depresie. Persoanele care au o parere proasta despre ei, o viziune pesimista asupra lumii sau care sunt expusi la stres au un risc mai mare de a dezvolta o depresie. Starile depresive pot fi declansate de pierderi importante, de afectiuni cronice, de dificultati de relatie sau financiare sau de schimbari nefavorabile aparute in viata. Pacientii care sufera de depresie traiesc de obicei o stare de ingrijorare si de tristete. Ei se simt nefericiti, lipsiti de ajutor si abandonati. Ei sunt nemultumiti de lucrurile din jurul lor si nimic nu-i poate face fericiti. Alte semne ale depresiei sunt: lipsa sau scaderea apetitului, perturbari ale somnului (dificultati de adormire, trezire matinala, somn neodihnitor sau chiar cosmar), pierderea interesului pentru lumea exterioara, lipsa de putere si de entuziasm, oboseala constanta, sentimente de inutilitate si neajutorare, ganduri de suicid si moarte, sentimente de vinovatie.

Simptome

Tristete continua, teama puternica, neliniste, sentimentul de desertaciune Lipsa de speranta, pesimism, trecutul si viitorul sunt vazute in culori intunecate Sentimente de vinovatie, parere de sine proasta, neajutorare Pierderea placerii pentru activitati care-i aduceau bucurie si placere, inclusiv viata sexuala

Tulburari de somn: trezirea matinala cu sentimentul de teama si stupoare; imbunatatire usoara a dispozitiei spre seara Pierderea apetitului si scadere in greutate Scaderea energiei, dinamismului; oboseala si senzatia de lentoare Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid Neastampar, neliniste, iritabilitate Dificultati de concentrare, memorare si in luarea deciziilor Uneori pacientii cu depresie pot prezenta multe semne de rau fizic. Plangerile cele mai frecvente sunt: dureri de cap, ameteli, disconfort gastric sau toracic, dureri articulare, constipatie sau diaree, perturbari menstruale, scaderea performantelor sexuale. Cand este recomandat controlul medical? Datele statistice arata ca doua din trei persoane suferind de depresie nu au primit tratament pentru ca depresia lor nu a fost diagnosticata. Depresia se poate trata. Este foarte important ca pacientul sa priveasca depresia ca pe oricare alta boala. Schimbarile frecvente de dispozitie, chiar in cursul aceleasi zile, starea de slabiciune, somnolenta sau oboseala aparuta la eforturi mici, iritabilitatea, perturbari ale somnului sau apetitului, ca si senzatiile inexplicabile de disconfort sau durere aparute la nivelul diferitelor parti ale corpului - toate acestea pot face parte din tabloul clinic de depresie, care deasemenea trebuie privita cu seriozitate. In timpul unei consultatii, pacientii descriu si insista pe unul dintre simptome, dar prezinta la fel de complet simptomele mai putin suparatoare. De aceea, o descriere cat mai exacta a starii pacientului, poate ajuta mult medicul in alegerea cea mai corecta a tratamentului. Fiti atenti la modificarile, chiar minore, aparute in starea dumneavoastra si informati-va medicul despre ele. Colaborarea cat mai buna medic - pacient face ca diagnosticul sa fie mai rapid si starea de rau poate fi tratata mai repede. Pentru a diagnostica o depresie, un specialist utilizeaza datele prezentate de pacient in timpul consultatiei, observatiile clinice, precum si datele obtinute de la familia pacientului. Testele psihometrice speciale pot fi de asemenea utilizate.

Tratament

In comparatie cu alte afectiuni mentale, tratamentul depresiei are cele mai favorabile rezultate. Aproximativ 80% dintre pacienti - tratati corespunzator (cu antidepresive) - sunt complet vindecati.

Tratamentul farmacologic ramane principala metoda de terapie. Medicamentele utilizate in tratarea depresiei sunt: antidepresivele triciclice, modulatori ai recaptarii serotoninei si inhibitori ai metabolizarii serotoninei sau altor mediatori. Durata tratamentului este de cel putin 5-8 saptamani; daca rezultatele la tratament sunt bune, este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie mentinut chiar mai mult timp (6 luni sau mai mult), pentru a preveni revenirea simptomelor. Medicul psihiatru tine cont, in stabilirea tratamentului, nu doar de trasaturile particulare ale afectiunii pacientului, dar si de varsta si sexul pacientului, de debutul afectiunii, de raspunsul individual la tratament, de eventualele afectiuni asociate. Exista multe metode de psihoterapie, dar ele se bazeaza pe atentia si suportul acordat pacientului la nevoie. Constientizarea, suportul si sfatul venite de la o persoana disponibila asigura cele mai bune rezultate. Pacientul poate fi deasemenea asistat in ceea ce priveste solutionarea problemelor sale sociale. Pacientii au nevoie de suportul celor apropiati, daca conflictele in familie si instabilitatea sociala sunt principalii factori care ar putea grabi vindecarea. Activitatea fizica este deasemenea benefica pentru imbunatatirea dispozitiei. Efortul fizic poate determina eliberarea de substante naturale - endorfine. Efectele endorfinelor sunt similare cu cele ale preparatelor antidepresive sau neuroleptice.
Scleroza multipla

Definitie
La nivelul sistemului nervos central se gasesc celule nervoase, sau neuroni,localizati in creier si maduva spinarii. Un produs gras, numit mielina, inconjoara majoritatea nervilor din organism. Mielina permite nervilor sa transmita impulsuri electrice clare, mai rapide si mai eficiente, de-a lungul neuronilor. Scleroza multipla este o tulburare autoimuna, ceea ce inseamna ca sistemul imunitar se intoarce impotriva organismului. Acest raspuns autoimun provoaca stratului de protectiea mielinei ( teaca mielinei) inflamatii si, eventual disturgeri in diverse locuri de-a lungul sistemului nervos central. Aceasta distrugere a mielinei se numeste demielinizare. Acest proces distructiv opreste neuronii sa mai trimita semnalel nervoase eficace. Semnalele sunt incetinite, deformate, sau blocate, determinand simptomele sclerozei multiple sa se dezvolta.

Simptomele SM sunt variate si depind de locatia mielinei afectate. Simptomele intalnite sunt pierderea coordonarii musculare, afectarea vederii, amorteala sau furnicaturi in brate sau picioare, oboseala si incontinenta. Aceasta boala poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele, care pot dura de la zile la luni, dispar si reapar fara nici o consecventa.

Cauze

Cauza SM nu este cunoscuta pana in prezent, dar mii de cercetatori din toata lumea pun una langa alta piesele acestui joc de puzzle complicat. Distrugerea invelisului de mielina in SM poate fi o reactie anormala a sistemului imunitar, care in mod normal apara organismul de microorganisme (bacterii si virusuri). Multe din caracteristicile SM sugereaza ca aceasta ar fi o boala "auto-imuna", in urma careia corpul isi ataca propriile celule si tesuturi, in cazul SM fiind vorba despre mielina. Cercetatorii nu stiu care este motivul pentru care sistemul imunitar ataca mielina, dar se crede ca este o combinatie de cauze. Exista o teorie conform careia un virus aflat in stare latenta in corpul uman joaca un rol determinant in dezvoltarea bolii si poate deregla sistemul imunitar sau poate provoaca in mod indirect procesul auto-imun. S-au facut numeroase cercetari pentru identificarea virusului SM. Se pare ca nu exista un virus al SM, ci un virus comun, ca cel al pojarului sau al herpesului, care activeaza SM. In urma acestei activari, in sange se produc globule albe (limfocite) care patrund in creier si distrug sistemul acestuia de aparare. Odata patrunse in interiorul creierului aceste celule activeaza alte elemente ale sistemului imunitar intrun mod in care acestea incep sa atace si sa distruga invelisul de mielina.

Simptome

Scleroza multipla este o boala cu multe variatii, iar simptoamele depind de care parte a sistemului nervos central este afectata. Nu exista un tipar al SM si fiecare persoana care sufera de SM are un set diferit de simptoame care variaza in timp si isi pot modifica intensitatea si durata chiar in cazul aceleiasi persoane. Cele mai afectate sunt:

y y y y y y y y

Vederea Coordonarea Forta Simturile Vorbirea si inghitirea Controlul vezicii urinare Sexualitatea Functiile cognitive

Nu exista o SM tipica. Majoritatea persoanelor afectate vor prezenta cel putin un simptom si desi exista simptome comune multor persoane, nici una dintre acestea nu va avea toate simptoamele. Dereglari ale vederii:
y y y y

Tulburarea vederii Vederea dubla (diplopia) Nevrite optice, miscarea involuntara rapida a ochilor (rar) pierderea totala a vederii

Probleme de echilibru si coordonare a miscarilor:

y y y y y y y

pierderea echilibrului tremur mersul instabil (ataxia) ameteala (vertij) stangacia unui membru lipsa coordonarii Flascitate:

Aceasta afecteaza in special picioarele si mersul. Spasticitatea

y y y y y

dereglarea tonusului muscular poate produce spasticitate sau o intarire a muschilor ceea ce poate afecta mobilitatea si mersul spasme Dereglari ale simturilor: furnicaturi, amorteli (parestezii) sau senzatii de arsuri in unele parti ale corpului alte senzatii nedefinite

Durerea poate fi asociata cu SM ca durerea faciala (nevralgia trigeminala) si dureri musculare. Probleme cu vorbirea:

y y y y

incetinirea vorbirii articularea necorespunzatoare a cuvintelor schimbari in ritmul vorbirii dificultati in inghitire

Oboseala: Un tip special de oboseala generalizata care apare in mod neprevazut si nu este direct proportionala cu efortul depus. Oboseala este una din cele mai comune (si mai deranjante) simptome ale SM. Probleme ale vezicii urinare si probleme intestinele:
y

problemele vezicii urinare includ necesitatea de a elimina urina frecvent si/sau urgent, eliminarea incompleta sau in momente nepotrivite problemele intestinale includ constipatie si , in mod rar, pierderea controlului

Sexualitate si intimitate:
y y y y y y y y y

impotenta excitare redusa pierderea simturilor Sensibilitate la caldura: Acest simptom cauzeaza o inrautatire temporara a celorlalte simptoame. Disfunctii cognitive: Invatarea si memorie Atentie si concentrare Gasirea cuvintelor

Parkinson

Definitie
Creierul este compus din materie alba si cenusie care contine milioane de celule nervoase. Aceste celule nervoase, numite neuroni, comunica prin eliberarea de substante chimice numite neurotransmitatori. Odata ce un neuron este stimulat, un neurotransmitator este lansat de la neuron si traverseaza un gol numit sinapsa; acesta apoi se leaga la un receptor de pe un alt neuron, transmitand un semnal.

Boala Parkinson este o degenerare din zona creierului responsabila de miscarile musculare, in special, a neuronilor pigmentati situati in substanta neagra din creierul mijolciu. Distrugerea acestor neuroni duce la o scadere a disponibilitatii dopaminei, care este un tip de neurotransmitator. Ca rezultat, nervii din aceasta zona nu pot trimite semnale la alti nervi pentru a directiona miscarile trupului. Manifestarea bolii este data de tremuratul corpului, circulatia greoaie, rigiditate si probleme de echilibru.
Adhd

Definitie
Tulburarea de atentie a deficitului de hiperactivitate sau ADHD reprezinta o problema neurocomportamentala universala care afecteaza atat copiii cat si unii adulti. Unele cercetari sugereaza cauza ADHD ca fiind o deficienta genetica a anumitor neurotransmitatori. Creierul este format din milioane de celule nervoase interconectate numite neuroni. Pentru ca o persoana sa gandeasca, sa se miste, sau sa simta, acesti neuroni trebuie sa comunice unul cu celalalt. Acest lucru se intampla prin transmiterea si receptarea unor mesaje chimice numite neurotransmitatori. In momentul in care un neurotransmitator este eliberat de catre un neuron, el traverseaza un decalaj numit sinapsa si se leaga de un receptor de pe un alt neuron, prin transmiterea unui semnal. Simptomele tulburarii includ un caracter impulsiv, hiperactivitate si incapacitatea de pastrare a atentiei. Neurotransmitatorii, cum ar fi dopamina, ajuta la reglarea comportamentului. Fara existenta dopaminei, neuronii situati in cortexul frontal al creierului, care este responsabil cu atentia, nu comunica in mod eficient. Exista, de asemenea, dovezi ca receptorii neuronali care recunosc dopamina sunt disfunctionali la persoanele cu ADHD.