MĂRIMI FIZICE ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ. ANALIZĂ DIMENSIONALĂ.

SIMBOLURI ŞI ECUAŢII DIMENSIONALE

Analiza dimensională reprezintă un ansamblu de cunoştinţe şi metode folosite pentru

rezolvarea unor probleme de inginerie care se bazează pe formulele dimensionale ale
mă rimilor fizice.
Mărimile fizice reprezintă concepte folosite pentru a descrie calitativ şi cantitativ
fenomenele fizice (caracterizează proprietă ţile, starea şi mişcarea materiei).
Măsurarea orică rei mă rimi fizice presupune compararea mă rimii respective cu o altă
mă rime fizică de aceeași natură , considerată drept unitate de măsură etalon.
Prin operația de mă surare, unei mă rimi fizice X îi corespunde în corpul numerelor reale o
valoare mă surată (numerică ) x, definită prin raportul:

unde [X] reprezintă unitatea de mă sură a mă rimii respective.

În funcţie de modul de definire, mă rimile fizice se împart în:
 mărimi fundamentale (mă rimi independente care se definesc direct prin stabilirea
unită ţilor de mă sură şi prin indicarea procedeului de mă surare);
 mărimi derivate (mă rimi fizice exprimate în funcţie de mă rimile fundamentale prin
ecuaţii matematice).
Tabelul nr. 1. Unități SI fundamentale
Nr. Mărime fundamentală Unitatea SI
Crt. Denumire Notație Simbol Denumire Notație
dimensional
1. Lungime l L metru m
2. Masă m M kilogram kg
3. Timp τ T secundă s
4. Temperatura termodinamcă T θ Kelvin K
5. Intensitatea curentului I I Amper A
electric
6. Intensitatea luminoasă I J Candela Cd
7. Cantitatea de substanță n N mol mol

Formulele dimensionale (ecuaţii de dimensiuni, ecuaţii dimensionale) sunt modele

matematice de exprimare a unei mă rimi oarecare, în funcţie de mă rimile exprimate în
unită ţi fundamentale. Acestea se prezintă sub forma produsului puterilor simbolurilor
dimensionale ale mă rimilor fundamentale din ecuaţia de definiţie.
Ecuaţia dimensională a unei mă rimi ce caracterizează fenomenele de transfer întâ lnite în
procesele din industria alimentară are forma:
[ A ] =La ∙ M b ∙ T c ∙Θd
în care L, M, T, Θ sunt simbolurile dimensionale pentru mă rimile fundamentale lungime,
masă , timp şi, respectiv, temperatură iar a, b, c, d sunt exponenţi cu valori conform ecuaţiei
de definiţie a mă rimii A.
Exemplu:
Densitatea este o mă rime fizică derivată avâ nd ecuaţia de definiţie:
m
ρ= , [kg/m3]
V
în care ρ reprezintă densitatea exprimată în kg/m3, m reprezintă masa exprimată în kg iar V
reprezintă volumul exprimat în m3.
Masa este o mă rime fundamentală al că rei simbol dimensional este M.
Volumul este o mă rime derivată , a că rei ecuaţie de definiţie este:
3
V =l , [m ]
3

în care l reprezintă latura unui cub care are volumul egal cu volumul substanţei a că rei
densitate vrem să o exprimă m; deci l este o lungime al că rei simbol dimensional este L.
Întrucâ t în ecuaţia de definiţie a densită ţii volumul apare la numitor iar ecuaţia
dimensională se exprimă sub forma unui produs, ecuaţia dimensională a densită ţii va fi de
forma:
[ ρ ] =M ∙ L−3

Aplicaţiile analizei dimensionale sunt:

Verificarea corectitudinii unor relaţii din punct de vedere dimensional
Pentru verificarea corectitudinii din punct de vedere dimensional al unei relaţii se parcurg
urmă toarele etape:
1. Se scrie simbolul dimensional sau ecuaţia dimensională pentru fiecare mă rime din
ecuaţia a că rei corectitudine se urmă reşte să se verifice.
2. Se înlocuieşte fiecare mă rime din ecuaţie cu simbolul ei dimensional sau cu ecuaţia
dimensională .
3. Se verifică principiul omogenită ţii dimensionale (o relaţie fizică este omogenă din
punct de vedere dimensional dacă toţi termenii acesteia au aceleaşi ecuaţii de
dimensiuni). Dacă principiul este îndeplinit ecuaţia este corectă din punct de vedere
dimensional.

Deducerea ecuaţiei de dimensiuni a factorilor sau a constantelor numerice care

intervin în relaţii
Pentru deducerea ecuaţiei de dimensiuni a factorilor sau a constantelor numerice care
intervin în relaţii se parcurg urmă toarele etape:
1. Se exprimă factorul sau constanta numerică a că rei ecuaţii dimensionale trebuie
dedusă în funcţie de celelalte mă rimi care intervin în relaţie şi care au ecuaţiile
dimensionale cunoscute.
2. În ecuația factorului numeric sau a constantei se scrie simbolul dimensional sau
ecuaţia dimensională pentru fiecare mă rime care intervine în relaţia de definire.
3. Se reduc simbolurile dimensionale astfel încâ t fiecare simbol să apară o singură
dată .
Stabilirea valorii numerice a factorului de trecere a unei mărimi de la o unitate de
măsură la alta sau de la un sistem de unităţi fundamentale la altul