Machine Translated by Google

International Journal of Adhesion & Adhesives 102 (2020) 102648

Liste de conținut disponibile la ScienceDirect

Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi

pagina de pornire a jurnalului: http://www.elsevier.com/locate/ijadhadh

Efectul agenților antioxidanți/reducători asupra performanței inițiale și pe

termen lung a adezivului autogravant la dentina afectată de carii, cu și fără
stratul de frotiu deproteinizant
a,b
Taweesak Prasansuttiporn d , Ornnicha Thanatvarakorn c,*, Teerapong Mamanee A ,
Keiichi Hosaka , Junji Tagami d , Richard M. Foxton e, Masatoshi Nakajima d
A
Departamentul de Stomatologie Restaurativă și Parodontologia, Facultatea de Stomatologie, Universitatea Chiang Mai, T. Suthep, A. Muang, Chiang Mai, 50200, Thailanda
b
Centrul de Excelență în Știința și Tehnologia Materialelor, Universitatea Chiang Mai, T. Suthep, A. Muang, Chiang Mai, 50200, Thailanda Facultatea de Stomatologie, Universitatea
c
Bangkokthonburi, 16/10 Leabklongtaweewatana Rd., Khet Taweewatana, Bangkok, 10170, Thailanda d
Departamentul de Cariologie și Stomatologie Operativă, Școala Absolventă de Științe Medicale și Dentare, Universitatea de Medicină și Stomatologie din Tokyo, 1-5-45, Yushima, Bunkyo-ku,
Tokyo, 113-8549, Japonia
e
Stomatologie restaurativă, King's College London Dental Institute, King's College London, Etajul 25, London Bridge, SE1-9RT, Londra, Marea Britanie

INFORMATII ARTICOL ABSTRACT

Cuvinte Acest studiu și-a propus să evalueze efectul unui agent reducător care conține sare de sodiu a acidului p-toluensulfinic
cheie: A.adeziv
(Accel®) și antioxidant din extract de plantă (soluție de acid rosmarinic) asupra durabilității de aderență a unui adeziv
autogravant A.inhibitori
autogravant la dentina afectată de carii, cu și fără. frotiu-deproteinizarea stratului cu soluție de NaOCl. Dentina afectată de
de MMP C.micro-
carie a fost repartizată pretratării stratului de frotiu cu soluție de NaOCl sau fără soluție, apoi subdivizată la tratament cu
tensionare D.durabilitate
agent reducător/antioxidant cu sare de sodiu a acidului p-toluensulfinic sau soluție de acid rosmarinic sau deloc. După lipirea
Agent antioxidant/reducător
cu adeziv autogravant în 2 etape și restaurarea cu compozit de rășină, specimenele au fost păstrate în salivă artificială timp
de 24 de ore sau 1 an. Rezistența legăturii la microtensionare (μTBS) a fost analizată prin ANOVA în trei căi cu testul Tukey
post-hoc și testul t (p < 0,05). Starea colagen-fibrilă la complexul hibridizat a fost observată sub TEM. Rezultatele au arătat că
μTBS la dentina afectată de carie a scăzut semnificativ după 1 an de depozitare (p < 0,05). Deproteinizarea stratului de frotiu
cu NaOCl a scăzut semnificativ μTBS la dentina afectată de carii, în ciuda eliminării stratului de frotiu hibridizat, cu toate
acestea, o aplicare ulterioară cu sare de sodiu a acidului p-toluensulfinic și soluție de acid rosmarinic a crescut semnificativ
forța inițială a legăturii (p < 0,05) și a menținut forța de legătură. după 1 an de depozitare (p > 0,05), cu păstrarea integrității
colagen-fibrilei în stratul hibrid autentic. Prin urmare, aplicarea suplimentară a sării de sodiu a acidului p-toluensulfinic și a
soluției de acid rosmarinic după deproteinizarea stratului de frotiu cu NaOCl ar putea îmbunătăți forțele de legătură inițiale
și pe termen lung ale unui adeziv autogravant la dentina afectată de carii.

1. Introducere
Adezivii ușori de autogravare, în special adezivii care conțin 10-MDP, sunt considerați
a fi un standard de aur pentru lipirea la dentina [1–3]. Ele pot demineraliza simultan
suprafețele dentinei acoperite cu un strat de frotiu și pot infiltra monomerii de rășină,
conducând la o legătură inițială superioară rășină-dentină. De asemenea, monomerii
funcționali acizi, care formează legături chimice stabile cu calciul în substratul dentinei,
pot promova o durabilitate sigură a legăturii cu dentina [4-6]. Cu toate acestea, acești
adezivi cu autogravare nu pot îndepărta complet straturile de pete din cauza acidității lor
ușoare. Resturile stratului de frotiu de pe suprafața dentinei se pot forma hibridizate
stratul de frotiu, fiind încapsulat de rășină adezivă, iar dentina demineralizată de la bază
poate forma un strat hibrid autentic cu impregnare cu rășină adezivă [7]. S-a raportat că
prezența stratului de frotiu împiedică pătrunderea monomerului în dentina subiacentă
și compromite performanța inițială a legăturii cu dentina [8,9]. În plus, pătrunderea
incompletă a monomerului în dentină provoacă nano-scurgerea în stratul hibrid [10,11],
ceea ce poate permite pătrunderea apei în interfața rășină-dentină și duce la degradarea
hidrolitică a interfeței în timp [12,13].
Deproteinizarea stratului de frotiu cu agenți oxidanți, cum ar fi soluția de hipoclorit
de sodiu (NaOCl) sau acid hipocloros (HOCl), a fost

* Autorul corespunzator.
Adresă de e-mail: ornnicha.tha@bkkthon.ac.th (O. Thanatvarakorn).

https://doi.org/10.1016/j.ijadhadh.2020.102648 Primit
13 ianuarie 2019; Acceptat 18 aprilie 2020 Disponibil
online 14 mai 2020
0143-7496/© 2020 Elsevier Ltd. Toate drepturile rezervate.
Machine Translated by Google

T. Prasansuttiporn i colab. Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi 102 (2020) 102648

introdus ca metodă de pre-tratament pentru îmbunătățirea lipirii dentinei cu adezivi de dentina afectată de carii. Dinții au fost împărțiți aleatoriu în două grupe: cu sau fără
auto-gravare [14–16]. Această tehnică ar putea elimina stratul de frotiu hibridizat și ar tratament cu NaOCl timp de 30 de secunde. După clătire cu apă timp de 10 s și uscare
putea facilita penetrarea monomerului datorită îndepărtării fazei organice a stratului la aer, suprafețele dentinei au fost împărțite în trei subgrupe, după cum urmează: fără
de frotiu [10,15]. Cu toate acestea, timpul mai lung de aplicare a NaOCl ar putea aplicare de antioxidant, aplicare de Accel® (Sun Medical Co., Ltd., Kyoto, Japonia) de p
compromite rezistența legăturii dentinei [14,17], deoarece resturile de NaOCl și -soluție de sare de sodiu a acidului toluen sulfinic timp de 5 s, și aplicarea acidului
produsul său secundar ar putea avea un efect negativ asupra polimerizării adezivului rosmarinic 100 μM în etanol 5% timp de 5 s.
dentar [18]. Apoi a fost studiată aplicarea adjuvantă a agenților antioxidanți/reductori
asupra dentinei tratate cu NaOCl și sa constatat că inversează După uscare la aer, pe toate suprafețele dentinei a fost aplicat pe toate suprafețele
dentinei, conform instrucțiunilor producătorului (Tabelul 1), un sistem adeziv cu
puterea de legătură compromisă prin neutralizarea efectului oxidant [19–22]. S-a autogravare (Clearfil™ SE Bond, Kuraray Noritake Dental Inc., Japonia) și compozit de
demonstrat că agentul reducător Accel® care conține acid p-toluensulfinic are activitate rășină. (Clearfil® AP-X, Kuraray Noritake Dental Inc., Tokyo, Japonia) a fost construit în
de accelerare a polimerizării [23,24] precum și activitate antioxidantă [21,25]. Acidul trei trepte de 1,5 mm. Fiecare increment a fost fotopolimerizat timp de 20 s cu o unitate
rosmarinic al antioxidantului din extract de plante poate acționa ca un reticulant al de fotopolimerizare (830 mW/cm2 ; Optilux 501, Kerr Corporation, CA, SUA).
fibrilelor de colagen și poate inhiba MMP -urile [26-28]. Aplicarea Accel® sau a soluției
de acid rosmarinic poate îmbunătăți rezistența inițială compromisă a adezivului
autogravant pentru a frotiu dentina deproteinizată cu soluție de NaOCl [21] și s-a
2.2. Testul de rezistență la microtensionare (μTBS).
demonstrat că îmbunătățește stabilitatea pe termen lung a dentinei normale cu rășină.
performanță de legare pentru depozitarea de 1 an în salivă artificială, indiferent de
După păstrarea apei la 37 °C timp de 24 de ore, dinții lipiți au fost secționați
pretratamentul cu NaOCl [22].
vertical în plăci de 0,7 mm grosime prin porțiunea afectată de carii folosind un ferăstrău
cu diamant de viteză mică (IsoMet™ Low Speed Saw, Buehler Ltd., Lake Bluff , IL, SUA)
Sub conceptul de intervenție minimă (MI) cu conservarea țesutului remineralizabil
sub lubrifiere cu apă. Plăcile au fost tăiate manual în formă de clepsidră, izolând astfel
prin îndepărtarea selectivă a dentinei infectate cu carii, substratul de lipire este compus
dentina afectată de carii cu o suprafață a secțiunii transversale de aproximativ 0,7 x 1,4
în principal din dentina afectată de carie, nu din dentina normală. Multe studii au
mm2
demonstrat că dentina afectată de carii a scăzut performanța inițială a legăturii cu un
, folosind o freză diamantată fină în formă de cilindru (Intensive SA, Swiss Dental,
strat hibrid mai gros și mai poros [29-32]. În plus, durabilitatea legăturii dentinei
Zurich, Elveția) într-o piesă de mână de mare viteză cu apă pulverizată.
afectate de carii legate fie cu sistemul de gravare și clătire, fie cu un sistem de
Grosimea și lățimea interfeței legate au fost măsurate folosind un micrometru digital
autogravare a fost mai mică decât dentina normală, datorită susceptibilității mai mari
(Digimatic Solar, Mitutoya Crop., Tokyo, Japonia). Specimenele din fiecare grup au fost
la degradarea hidrolitică [29-33]. Din păcate, nu există dovezi definitive care să susțină
împărțite aleatoriu în două grupuri pentru păstrare în salivă artificială timp de 24 de
că anumite materiale sunt mai potrivite decât altele pentru restaurarea dinților după
ore sau 1 an (saliva artificială proaspătă a fost completată în fiecare săptămână). Saliva
îndepărtarea selectivă a cariilor [34]. Se presupune că tehnica de deproteinizare a
artificială a fost preparată în conformitate cu Pashley et al. [35] fără inhibitorul de
stratului de frotiu cu NaOCl este mai eficientă asupra dentinei afectate de carii decât
protează. După perioada de depozitare desemnată, toate probele au fost supuse
dentinei normale în ceea ce privește îmbunătățirea rezistenței inițiale de aderență a
testului de rezistență la microtensionare într-o mașină de testare universală (EZ Test,
adezivilor auto-gravante, deoarece dentina afectată de carie are un strat de frotiu
Shimadzu, Kyoto, Japonia) la o viteză transversală de 1 mm/min.
îmbogățit cu faza organică mai gros [14,15] ,31]. Cu toate acestea, structura poroasă a
dentinei afectate de carii ar putea permite efectului oxidant al tratamentului cu NaOCl
Normalitatea datelor privind rezistența legăturii la microtensiune a fost testată
să se prindă în regiunea mai profundă, ceea ce ar putea afecta stabilitatea legăturii.
folosind testul Levene, apoi datele au fost analizate statistic folosind ANOVA în trei căi,
Există informații limitate publicate cu privire la efectele deproteinizării stratului de frotiu
iar testul Tukey și testul t au fost utilizate ca teste post-hoc. Toate
cu NaOCl, în special cu următoarea aplicare a agenților antioxidanți/reductori asupra
stabilității legăturii la dentina afectată de carii.
tabelul 1
Materiale utilizate în studiu.

Scopul acestui studiu a fost, prin urmare, acela de a evalua efectul Accel® și acidului Material Producător Compozi ie Procedura
Numărul lotului de lipire
rosmarinic asupra performanței inițiale și pe termen lung a adezivului autogravant în 2
etape (Clearfil™ SE Bond) la dentina afectată de carii, cu și fără frotiu. deproteinizarea Accel® Sun Medical Sare de sodiu a acidului p-

stratului cu soluție de NaOCl. Ipoteza nulă testată a fost că aplicarea agenților Co., Ltd., Kyoto, toluensulfinic MM2F ,
Japonia Kuraray etanol, apă
antioxidanți/reducători nu îmbunătățește rezistența la microtensiune inițială și pe
Clearfil™ Noritake Dental 01042A Grund: 10-MDP, Aplicați Primer
termen lung a unui adeziv autogravant în 2 etape la dentina afectată de carii cu și fără SE Bond Inc., Tokyo, HEMA, dimetacrilat timp de 20 s;
deproteinizare a stratului de frotiu. Japonia alifatic hidrofil, N, Uscați ușor la aer
prin pulverizare cu
N-dietanol-p aer comprimat
toluidină, CQ, Aplicați Bond;
2. Materiale și metode
Apă Fotopolimerizare timp

Legătură: bis-GMA, de 10 s

2.1. Pregătirea specimenului HEMA, DMA, 10-

MDP, Toluidină,
Silice silanată, CQ
În acest studiu au fost utilizați o sută optzeci de molari umani carii extrași, păstrați Clearfil® Kuraray 1016AB bis-GMA, TEGDMA,
înghețați, conform unui protocol aprobat de Comitetul de etică a cercetării umane, AP-X Noritake Bariu silanat
Universitatea Medicală și Dentală din Tokyo, Tokyo, Japonia. Smalțul ocluzal a fost Dental Inc., umplutură de sticlă,

Umplutură de
măcinat sub lubrifiere cu apă perpendicular pe axa lungă a dintelui pentru a expune o Tokyo, Japonia
silice silanată, silice
suprafață plană de dentina mijlocie până la adâncă în interiorul leziunii carioase.
coloidală silanată, CQ,
Leziunea carioasă a fost apoi evaluată prin colorarea cu CARIES DETECTOR (Kuraray
Inițiatori,
Medical, Tokyo, Japonia), prin care dentina colorată cu roșu închis a fost clasificată ca Acceleratoare,
dentina infectată cu carii, iar pata roz deschis a fost clasificată ca afectată de carie. Pigmenti

dentina. O reducere suplimentară a dentinei infectate cu carii Abrevieri: 10-MDP: fosfat dihidrogen de 10-metacriloiloxidecil; HEMA: metacrilat de 2-
hidroxietil; CQ: camforchinonă; bis-GMA: 2,2-bis [4-(2-hidroxi-3-
a fost efectuată prin abraziune cu hârtie de carbură de siliciu (SiC) cu granulație 600 metacriloiloxipropoxi)fenil]propan; DMA: dimetacry tardiv; TEGDMA: dimetacrilat de
sub jet de apă pentru a obține suprafețe plane acoperite cu un strat de frotiu. trietilenglicol.

2
Machine Translated by Google

T. Prasansuttiporn i colab. Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi 102 (2020) 102648

analizele statistice au fost efectuate la un nivel de încredere de 95% utilizând SPSS
Ver. 22,0 (SPSS; Chicago, IL, SUA).
2.3. Analiza modului de eșec
După testarea rezistenței de aderență, părțile dentinei ale probelor au fost
observate folosind un stereomicroscop (Nikon SMZ1000, Nikon Corp., Kanagawa,
Japonia) la o mărire de 120X pentru determinarea modului de eșec. Modurile de
eșec au fost clasificate în funcție de unul dintre cele patru tipuri descrise de
Prasansuttiporn și colab. [36]:
Tip 1: Eșec mixt (amestecat cu defecțiune a adezivului între rășină și dentină și
defecțiune de coeziune a agentului de lipire și/sau dentinei)
Tip 2: Eșecul adeziv (80-100% din defecțiune a avut loc între rășină și dentina)
(p < 0,001) și perioada de păstrare (p = 0,001). Au existat interacțiuni semnificative
între deproteinizarea stratului de frotiu și aplicarea antioxidantă (p < 0,001) și
între aplicarea antioxidantă și perioada de depozitare (p ¼ 0,048), dar nicio
interacțiune între deproteinizarea stratului de frotiu și perioada de depozitare (p
¼ 0,997). Comparațiile multiple ale lui Tukey au dezvăluit că, pentru depozitare de
24 de ore, deproteinizarea stratului de frotiu a redus semnificativ puterea legăturii
pe dentina afectată de carii (p <
0,05), în timp ce o aplicare ulterioară a Accel® și acid rosmarinic a crescut
semnificativ forțele de legătură (p < 0,05). Analiza testului T a arătat că depozitarea
timp de 1 an a scăzut semnificativ rezistența legăturii la dentina afectată de carii,
în comparație cu depozitarea de 24 de ore, indiferent de deproteinizarea stratului
de frotiu (p < 0,05). Aplicația Accel® și acid rosmarinic a menținut forțele de legare
la dentina afectată de carii cu și fără stratul de frotiu - deproteinizare cu soluție de
NaOCl (p > 0,05).

Tip 3: Eșecul coeziv în dentina (80-100% din eșecul a avut loc în dentina de bază) 3.2. Analiza modurilor de defectare

Tip 4: Eșecul coeziv în rășină (80-100% din defecțiune a avut loc în rășina
adezivă și/sau compozitul de deasupra)
Modurile de eșec au fost analizate pentru diferențe semnificative statistic prin
testul neparametric Pearson chi-pătrat. Toate analizele statistice au fost efectuate
la un nivel de încredere de 95% folosind software-ul SPSS versiunea 22 (SPSS;
Chicago, IL, SUA).
2.4. Observarea TEM
Pentru a examina morfologia la interfețele rășină-dentină, au fost pregătiți doi
dinți suplimentari în fiecare grup, care au fost pre-tratați așa cum este descris mai
sus și restaurați cu compozit cu vâscozitate scăzută (Protect Liner F; Kur aray
Noritake Dental Inc., Tokyo, Japonia) . Plăcile în formă de clepsidră de 0,9 mm
grosime care izolează dentina afectată de carii au fost obținute înainte de păstrarea
în salivă artificială timp de 24 de ore sau 1 an. După stocarea de apă desemnată,
specimenele au fost supuse unui proces de fixare și tăiate în secțiuni ultrasubțiri
groase de 70 nm. Pentru a observa starea de colagen, specimenele în vârstă de 1
an au fost supuse unor procese de demineralizare și colorare cu acid fosfotungstic
1% urmat de acetat de uranil 2%. Observația a fost efectuată la microscopul
electronic de transmisie (TEM; H-7100, HITACHI, Tokyo, Japonia) care funcționează
la 75 kV.
3. Rezultate
Modurile de defecțiune sunt rezumate în Fig. 1. În toate grupurile, majoritatea
modurilor de defecțiune au fost defecțiuni mixte. Nu au existat diferențe
semnificative în modurile de eșec între grupurile experimentale (p ¼
0,054).
3.3. Observarea TEM
În specimenele de dentine afectate de carii în vârstă de 24 de ore, nu au existat
modificări morfologice la interfețele dintre grupurile nepretratate, pretratate cu
Accel® și pretratate cu acid rosmarinic, în care stratul de frotiu hibridizat gros (Hs)
a fost aliniat slab pe stratul hibrid autentic (Ha). (Fig. 2A, B, C, respectiv).
Deproteinizarea stratului de frotiu cu NaOCl a eliminat Hs, dar fibrilele de colagen
din Ha au fost intacte, indiferent de aplicarea următoare a Accel® și agenți ai
acidului rosmarinic (Fig. 2D-F).
Pentru specimenele cu vârsta de 1 an de dentine afectate de carii, în grupul
fără pretratare, fibrile de colagen din Ha nu au putut fi urmărite cu prezența Hs
dezorganizat (Fig. 3A). Pe de altă parte, în grupurile pretratate cu Accel® și
pretratate cu acid rosmarinic, fibrilele de colagen din Ha erau încă intacte cu unele
fibrile de colagen cu benzi (Fig. 3B și, respectiv, C). Grupul de deproteinizare a
stratului de frotiu de NaOCl a evidențiat suprafața discontinuă din partea
superioară a Ha fără Hs (Fig. 3D), în timp ce în aplicarea următoare a grupelor
Accel® și acid rosmarinic, Ha uniform intact a fost observat cu fibrile de colagen
trasabile (Fig. 3E și, respectiv, F).

3.1. testul μTBS

4. Discutie
Rezultatele forțelor legăturii la microtension sunt rezumate în Tabelul 2.
ANOVA în trei căi a arătat că au existat diferențe semnificative în deproteinizarea Rezultatele acestui studiu au arătat că aplicarea Accel® și a acidului rosmarinic
stratului de frotiu (p = 0,009), aplicarea antioxidantă. au reușit să mențină puterea de aderență a unui adeziv autogravant în 2 etape
(Clearfil™ SE Bond) la dentina afectată de carii pentru o păstrare de 1 an în saliva
Tabelul artificială, indiferent de deproteinizarea stratului de frotiu cu NaOCl 30-s. Numai
2 Abaterea medie și standard a rezistenței legăturii la microtensionare (MPa) n ¼ 15. deproteinizarea stratului de frotiu nu a îmbunătățit performanța de aderență a
dentinei afectate de carii, în timp ce o aplicare ulterioară cu Accel® și acid
Grupuri Timp de depozitare
rosmarinic ar putea îmbunătăți atât forța inițială, cât și pe termen lung a aderării
24 h 1 an
la dentina afectată de carii. Astfel, ipoteza nulă a fost parțial respinsă.
Dentina afectată de carii Fără tratament 35,1 30,3
(5,3)A1 (4,2)a2
Pentru o restaurare rășină adeziv-compozit, suprafețe mari ale podelei cavității
Accel® 36,1 34,7
(5,6)A1 (4,7)a1
sunt compuse din dentina afectată de carii după îndepărtarea dentinei infectate
Acid 35.4 34.2 cu carii. Dentina afectată de carii este diferită ca caracteristici morfologice, chimice
rosmarinic (5.5)A1 (4.3)a1 și fizice față de dentina normală datorită ciclurilor dinamice de demineralizare și
Frotiu cu stratul deproteinizat carii Fără tratament 28.2 23.1
remineralizare care au loc odată cu procesul carios [37]. Adică, dentina afectată de
afectate dentina (4.3)B1 (4.5)b2
carii este parțial demin eralizată, rezultând o porozitate mai mare, proprietăți
Accel® 41.9 40,7
(4.8)C1 (4.4)c1 mecanice mai scăzute și un conținut mai mare de apă în regiunea intertubulară
rosmarinic 42.1 41.1 [38], în timp ce tubii dentinari sunt ocluși de depozite minerale [39]. Aceste
acid (4.9)C1 (4.6)c1 modificări produc rezistențe de aderență mai scăzute la dentina afectată de carii
Diferențele semnificative în fiecare coloană au fost reprezentate de diferitele litere în comparație cu dentina normală, indiferent de tipul de sistem adeziv (sistem de
subscriptive. Diferențele semnificative în fiecare rând au fost reprezentate de numerele gravare și clătire sau sistem de autogravare) [29,31,33]. În plus, stratul de frotiu
superscripte diferite (p < 0,05). pregătit

3
Machine Translated by Google
T. Prasansuttiporn i colab.
Fig. 1. Modul de eșec al legăturii rășină-dentină în fiecare grup (n ¼ 15). Numărul din fiecare bară se referă la modul de eroare fracționată din fiecare grup.
Abrevieri: Ca: dentina afectată de carie; Sd: strat de frotiu-carii deproteinizate-dentină afectată; Nu: Fără tratament; Ac: tratament Accel®; Ro: tratament cu acid rosmarinic; 24 h:
depozitare 24 h; 1 an: stocare de 1 an.
pe dentina afectată de carie este mai groasă, cu o fază organică îmbogățită, în
comparație cu cea a dentinei normale, rezultând pătrunderea incompletă a
monomerului în dentina subiacentă și calitatea proastă a stratului hibrid atunci
când sunt utilizați adezivi de autogravare [15]. În studiul de față, s-a demonstrat
că puterea de legătură a dentinei afectate de rășină-carie (fără niciun tratament) a
scăzut pe parcursul unui an de depozitare în saliva artificială, odată cu degradarea
stratului hibrid. Acestea ar putea fi atribuite degradării hidrolitice a rășinii și
degradării enzimatice ulterioare a fibrilelor de colagen expuse în stratul hibrid. De
cand
4
Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi 102 (2020) 102648
Fig. 2. Micrografii TEM ale dentinei afectate de
carii îmbătrânite de 24 de ore. Grupul nepretratat
(A) a prezentat un strat de frotiu hibridizat gros
(Hs) situat dispersat deasupra stratului hibrid
autentic (Ha) (x8000). Aplicarea Accel® (B) și
aplicarea acidului rosmarinic (C) înainte de
procedura de legare nu au modificat morfologia
complexului hibridizat; Hs au rămas, iar fibrilele
de colagen din Ha au fost intacte (x30000).
Frotiu-deproteinizarea stratului cu NaOCl (D),
frotiu-deproteinizarea stratului cu NaOCl urmată
de aplicarea Accel® (E) și frotiu-deproteinizarea
stratului cu NaOCl urmată de aplicarea acidului
rosmarinic (F) au evidențiat continuitatea Ha din
stratul adeziv fără Hs. , iar fibrilele de colagen
din Ha au fost intacte (x30000).
Dentina afectată de carie conține cantități mai mari de enzime MMP-2, MMP-9 și
cisteină catepsine decât cea a dentinei normale [40]. Cu ajutorul adezivilor auto-
gravand, aceste enzime pot fi activate și pot agrava degradarea fibrelor de colagen
expuse [41], care se găsesc aparent la baza stratului hibrid în interfața dentinei
rășină-carie afectată [33].
Agenții antioxidanti/reductori utilizați în acest studiu au fost Accel® și acidul
rosmarinic. Accel® care conține sare de acid p-toluensulfinic a fost introdusă ca
agent pentru îmbunătățirea rezistenței de legare la NaOCl
Machine Translated by Google
T. Prasansuttiporn i colab.
dentina tratată [42] sau utilizat ca agent de pretratament pentru sigilantul adeziv
de canal după irigarea endodontică cu soluție de NaOCl pentru a reduce efectul
oxidativ [25]. Acidul rosmarinic este un antioxidant din extract de plantă compus
dintr-un compus difenolic (acid alo-cafeoil-3, 4-dihidroxifenil lactic), care are
capacitatea de a controla oxidarea radicalilor liberi din cei patru hidrogeni fenolici
ai săi (-OH) [43,44]. Grupul –OH al fenolului poate capta radicalii reactivi provocând
delocalizarea electronilor în inelul aromatic. Ca rezultat, radicalii reactivi devin slab
reactivi cu reactivitate limitată [45]. Pe lângă proprietățile antioxidante/reducătoare
ale acestor agenți, sarea acidului p-toluensulfinic conținută în Accel® este un
accelerator eficient pentru polimerizarea metacrilatului de metil [46]. Poate
interacționa cu monomerul acid și poate genera radical liber pentru inițierea
polimerizării radicalice [24]. Prezența acestuia poate crește gradul de conversie a
adezivului rășină [47]. Pe de altă parte, acidul rosmarinic posedă abilități de
reticulare și de inhibare a MMP. Efectul său de reticulare aparține interacțiunii cu
proteine bogate în prolină, cum ar fi colagenul [28], sporind rezistența colagenului
la degradarea proteolitică, în timp ce efectul său inhibitor al MMP a fost dovedit
asupra activității MMP-9, ducând la scăderea degradării enzimatice. de colagen
[27].
În studiul de față, aplicarea Accel® și a acidului rosmarinic a reușit să mențină
rezistența legăturii, precum și integritatea colagenului în straturi hibride autentice
ale unui adeziv autogravant în 2 etape lipit de dentina afectată de carii timp de 1
an de depozitare. în salivă artificială. Aceste rezultate sunt în acord cu studiul
anterior privind legarea la dentina normală [22]. S-a speculat că solventul etanolic
din Accel® ar putea îndepărta în continuare apa dentinară la evaporarea
solventului [48], în timp ce Accel® însuși ar putea crește gradul de conversie a
adezivul rășină. Astfel, susceptibilitatea adezivului polimerizat la hidroliza rășinii a
fost redusă [49]. Pe de altă parte, abilitățile de reticulare și de inhibare a MMP ale
acidului rosmarinic au contribuit la creșterea
S-ar putea obține rezistența hidrolitică a colagenului și stabilitatea legăturii cu
dentina afectată de carii.
Anterior, deproteinizarea stratului de frotiu cu agenți oxidanți (soluții de NaOCl
și HOCl) a fost raportată că îmbunătățește rezistența adezivului autogravant la
dentina afectată de carii prin subțierea stratului de frotiu și eliminarea stratului de
frotiu hibridizat [14,16]. Mecanismul se explică prin clorurarea proteinei, care este
apoi descompusă în radicali și induce fragmentarea fazei organice în frotiu.
5
Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi 102 (2020) 102648
Fig. 3. Micrografii TEM ale dentinei afectate de
carii lipite în vârstă de 1 an (x30000).
Grupul nepretratat (A) a prezentat o
deteriorare atât în stratul de frotiu hibridizat
(Hs) cât și în stratul hibrid autentic (Ha)
deoarece fibrilele de colagen nu au putut fi
observate în mod evident. Grupele pretratate
Accel®-(B) și acid rosmar inic-(C) au prezentat
Ha intact cu unele fibrile de colagen cu benzi
(săgeți). În grupul de deproteinizare a stratului
de frotiu de NaOCl (D), firele de colagen
intermitente au fost observate la suprafața Ha
(pointer).
Frotiu-deproteinizarea stratului cu NaOCl
urmată de aplicarea Accel® (E) și frotiu-
deproteinizarea stratului cu NaOCl urmată de
aplicarea acidului rosmarinic (F) a evidențiat
Ha uniform intact cu dovezi de fibrile de
colagen intacte.
stratul [50]. Prin urmare, tratamentul cu NaOCl poate facilita penetrarea
monomerului în sistemul adeziv de autogravare [10]. Cu toate acestea, efectul pre-
tratamentului cu NaOCl asupra lipirii adezivului autogravant la dentina afectată de
carii ar fi dependent de timp și concentrație [51,52]. Studiul anterior a demonstrat
că un pretratament de 15 s cu 6% NaOCl ar putea îmbunătăți rezistența la
microtensiune a unui adeziv cu autogravare la dentina afectată de carii, dar nu un
pre-tratament de 30 s cu 6% NaOCl [14]. Acestea s-ar datora faptului că extinderea
timpului de aplicare a NaOCl ar putea crește resturile de NaOCl și produșii acestuia
pe suprafața dentinei. Efectul de oxidare rămas al NaOCl produce terminarea
prematură a lanțului și polimerizarea incompletă a adezivului de rășină, deoarece
radicalii liberi generați pot concura cu radicalii liberi vinilici care se propagă ai
adezivului de rășină [53]. Prin urmare, tratamentul simplu cu NaOCl timp de 30 de
secunde pe dentina afectată de carii a scăzut rezistența aderării datorită
polimerizării suboptime a adezivului rășini, în ciuda eliminării stratului de frotiu
hibridizat. Mai mult, puterea de legare a dentinei afectate de mașinile tratate cu
NaOCl a scăzut după depozitarea timp de 1 an în salivă artificială, deoarece adeziv
polimerizat suboptim a fost susceptibil la hidroliză a rășinii și, ulterior, ar putea
avea loc degradarea colagenului expus.
În acest studiu, forțele inițiale de legare la dentina afectată de carii ar putea fi
îmbunătățite prin aplicarea suplimentară de Accel® și acid ros marinic după
tratamentul cu NaOCl timp de 30 de secunde. În consecință, a fost studiată o
aplicare ulterioară a agenților antioxidanți/reductori pentru a neutraliza efectul
oxidant rămas al NaOCl și a restabili forțele de legare compromise la dentina
oxidată cu NaOCl [20–22,42]. Conform analizei Raman, Accel® ar putea crește
gradul de conversie a adezivului lipit pe dentina tratată cu NaOCl [54]. Prin urmare,
pretratarea de 30 de secunde cu NaOCl ar putea elimina stratul de frotiu hibridizat
și ar putea facilita pătrunderea monomerului datorită eliminării fazei organice a
stratului gros de frotiu de pe dentina afectată de carie, iar aplicarea ulterioară a
Accel® și a acidului rosmarinic ar putea obține un nivel optim. polimerizarea
adezivului de rășină datorită neutralizării efectului oxidant rămas al NaOCl.
Pentru depozitarea timp de 1 an în salivă artificială, aplicarea suplimentară a
Accel® și a acidului rosmarinic ar putea menține puterea de aderență a adezivului
autogravat la dentina afectată de carii, cu deproteinarea stratului de frotiu de
NaOCl. Aceste rezultate sunt în concordanță cu studiul anterior, folosind dentina
normală cu NaOCl-smear layer-deproteinizing [22]. În plus,
Machine Translated by Google
T. Prasansuttiporn i colab.
firele de colagen conservate în straturi hibride autentice observate în acest studiu au
indicat fie rezistența la hidroliză la rășină, fie la colagen.
S-a speculat că Accel® și acidul rosmarinic rămas după reacția redox cu subprodușii
oxidați ai NaOCl ar acționa ca accelerator de polimerizare și, respectiv, agent de
reticulare/inhibitor de MMP.
Dacă componentele reducătoare ale Accel® și acidul rosmarinic ar fi consumate
complet datorită reacției sale redox cu produse oxidate de NaOCl, atunci efectul sinergic
al eliminării stratului de frotiu hibridizat și îmbunătățirea penetrării monomerului prin
deproteinizarea stratului de frotiu ar putea juca un rol important. rol mai important
pentru stabilitatea lipirii dentinei. Sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la
efectul deproteinizării stratului de frotiu asupra stabilității legăturii dentinei a adezivilor
cu auto-gravare, excluzând utilizarea agenților antioxidanți/reductori. Alte protocoale
pentru eliminarea efectului oxidant, cum ar fi tehnica de spălare [36] sau utilizarea unui
agent alternativ de deproteinizare a stratului de frotiu, cum ar fi o soluție de HOCl acidă
ușoară [10] , ar fi de interes dacă protocolul de deprotițiere a stratului de frotiu și/sau
tehnica de aplicare a adezivului poate să fie ajustat pentru a oferi rezultate eficiente din
timp și din punct de vedere al costurilor, folosind ceilalți adezivi auto-gravare.
5. Concluzie
În limitele acestui studiu, s-a ajuns la concluzia că aplicarea Accel® și a acidului
rosmarinic ar putea menține rezistența de micro-legare la tracțiune a unui adeziv
autogravant la dentina afectată de carii în timp. În plus, acestea ar putea îmbunătăți
atât forțele inițiale, cât și pe termen lung ale adezivului de autogravare la dentina
afectată de carii cu deproteinizare a stratului de frotiu de NaOCl. Deproteinizarea
stratului de NaOCl cu aplicarea ulterioară a agenților antioxidanți/reductori ar putea fi
metode adecvate pentru restaurarea dinților cu adezivi auto-gravand după îndepărtarea
selectivă a cariilor, deși creșterea etapelor de lipire.
Declarație de interese concurente
Nici unul.
Mulțumiri
Această lucrare de cercetare a fost susținută parțial de Universitatea Chiang
Mai [Grantul nr. CoE63-P004].
Referințe
[1] Proença JP, Polido M, Osorio E, Erhardt MC, Aguilera FS, García-Godoy F și colab.
Rezistența de aderență regională a dentinei a sistemelor adezive de autogravare și totală. Dent
Mater 2007;23:1542–8. https://doi.org/10.1016/j.dental.2007.02.001.
[2] Peumans M, De Munck J, Van Landuyt K, Lambrechts P, Van Meerbeek B. Eficacitatea clinică de cinci ani
a unui adeziv autogravant în două etape. J Adhes Dent 2007;9: 7–10.
[3] Sezinando A, Perdigao J, Regalheiro R. Rezistența adeziunii dentinei a patru strategii de adeziune
după oboseală termică și stocarea apei pe 6 luni. J Esthet Restor Dent 2012;24:345–55. https://doi.org/
10.1111/j.1708-8240.2012.00531.x.
[4] Van Meerbeek B, Yoshihara K, Yoshida Y, Mine A, De Munck J, Van Landuyt KL.
Stadiul tehnicii adezivilor cu autogravare. Dent Mater 2011;27:17–28. https://doi.org/ 10.1016/
j.dental.2010.10.023.
[5] Inoue S, Koshiro K, Yoshida Y, De Munck J, Nagakane K, Suzuki K și colab. Stabilitatea hidrolitică a
adezivilor autogravanți lipiți de dentina. J Dent Res 2005;84:1160–4. https://doi.org/
10.1177/154405910508401213.
[6] De Munck J, Van Landuyt K, Peumans M, Poitevin A, Lambrechts P, Braem M și colab.
O revizuire critică a durabilității aderenței la țesutul dentar: metode și rezultate.
J Dent Res 2005;84:118–32. https://doi.org/10.1177/154405910508400204.
[7] Tay FR, Pashley DH. Agresivitatea sistemelor contemporane de autogravare. I: adâncimea de penetrare
dincolo de straturile de dentină. Dent Mater 2001;17:296–308. https:// doi.org/10.1016/
s0109-5641(00)00087-7.
[8] Pashley DH, Ciucchi B, Sano H, Horner JA. Permeabilitatea dentinei la adeziv
agen i. Quintessence Int 1993;24:618–31.
[9] Thanatvarakorn O, Prasansuttiporn T, Thittaweerat S, Foxton RM, Ichinose S,
Tagami J, și colab. Deproteinizarea stratului de frotiu îmbunătățește lipirea adezivilor cu auto-gravare
într-un singur pas cu dentina. Dent Mater 2018;34:434–41. https://doi.org/10.1016/j.
stomatologic.2017.11.023.
[10] Thanatvarakorn O, Nakajima M, Prasansuttiporn T, Ichinose S, Foxton RM,
Tagami J. Efectul deproteinizării stratului de frotiu asupra interfeței rășină-dentină cu adeziv de
autogravare. J Dent 2014;42:298–304. https://doi.org/10.1016/j. jdent.2013.11.026.
6
Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi 102 (2020) 102648
[11] Carvalho RM, Chersoni S, Frankenberger R, Pashley DH, Prati C, Tay FR.
O provocare la înțelepciunea convențională conform căreia gravarea simultană și infiltrarea cu
rășină are loc întotdeauna în adezivii autogravante. Biomaterials 2005;26:1035–42. https://doi.org/
10.1016/j.biomaterials.2004.04.003.
[12] Reis AF, Giannini M, Pereira PN. Analiza TEM pe termen lung a nanoscurgerii
modele în interfețele rășină-dentină produse prin diferite strategii de legare. Dent Mater 2007;23:1164–
72. https://doi.org/10.1016/j.dental.2006.10.006.
[13] Tay FR, Hashimoto M, Pashley DH, Peters MC, Lai SC, Yiu CK și colab. Îmbătrânirea afectează două moduri
de expresie a nanofiltrațiilor în dentina lipită. J Dent Res 2003;82: 537–41. https://doi.org/
10.1177/154405910308200710.
[14] Taniguchi G, Nakajima M, Hosaka K, Iwamoto N, Ikeda M, Foxton RM și colab.
Îmbunătățirea efectului pretratamentului cu NaOCl asupra aderării la dentina afectată de carii
folosind adezivi de autogravare. J Dent 2009;37:769–75. https://doi.org/10.1016/j. jdent.2009.06.005.
[15] Kunavarote S, Nakajima M, Foxton RM, Tagami J. Efectul pretratării cu
acid hipocloros ușor acid la aderența la dentina afectată de carii folosind un adeziv autogravant. Eur
J Oral Sci 2011;119:86–92. https://doi.org/10.1111/j.1600-
0722.2010.00788.x.
[16] Hosaka K, Prasansuttiporn T, Thanatvarakorn O, Kunavarote S, Takahashi M,
Foxton RM, și colab. Deproteinizarea stratului de frotiu: îmbunătățirea aderenței sistemelor adezive
de auto-gravare la dentina afectată de carii. Curr Oral Health Rep 2018;5:169–77. https://doi.org/
10.1016/j.jdent.2009.06.005.
[17] Kunawarote S, Nakajima M, Shida K, Kitasako Y, Foxton RM, Tagami J. Efectul pretratării dentinei cu
soluție de HOCl acidă ușoară asupra rezistenței legăturii la microtension și a pH-ului suprafeței. J Dent
2010;38:261–8. https://doi.org/10.1016/j. jdent.2009.11.006.
[18] Nikaido T, Takano Y, Sasafuchi Y, Burrow MF, Tagami J. Puterea legăturii cu dinții tratați
endodontic. Am J Dent 1999;12:177–80.
[19] Weston CH, Ito S, Wadgaonkar B, Pashley DH. Efectele timpului și ale concentrației de ascorbat de sodiu
asupra inversării reducerii induse de NaOCl a forței de legătură.
J Endod 2007;33:879–81. https://doi.org/10.1016/j.joen.2007.04.004.
[20] Lai SC, Mak YF, Cheung GS, Osorio R, Toledano M, Carvalho RM, et al. Inversarea aderării compromise la
dentina gravată oxidată. J Dent Res 2001;80:1919–24. https://doi.org/10.1177/00220345010800101101.
[21] Prasansuttiporn T, Nakajima M, Kunavarote S, Foxton RM, Tagami J. Efectul agenților reducători
asupra rezistenței de legare la dentina tratată cu NaOCl. Dent Mater 2011;27: 229–34. https://doi.org/
10.1016/j.dental.2010.10.007.
[22] Prasansuttiporn T, Thanatvarakorn O, Tagami J, Foxton RM, Nakajima M. Bonding durability of a self-
ettch adhesive to normal versus smear-layer deproteinized dentina: effect of a reducing agent and
plant-extract antioxidant. J Adhes Dent 2017; 19:253–8. https://doi.org/10.3290/j.jad.a38409.
[23] Ikemura K, Endo T. Efectul asupra aderenței noilor sisteme inițiatoare de polimerizare
cuprinzând acizi barbituric 5-monosubstituiți, amide sulfinate aromatice și acid terț-butilperoximaleic
în adeziv dentar. J Appl Polym Sci 1999;72:1655–68. https://doi.org/10.1002/
(SICI)1097-4628(19990624)72:13<1655::AID APP2>3,0.CO;2-0.
[24] Ikemura K, Endo T. O revizuire a dezvoltării noastre a adezivilor dentari – efectele inițiatorilor de
polimerizare radicală și monomerilor adezivi asupra aderenței. Dent Mater J 2010;29:109–21. https://
doi.org/10.4012/dmj.2011-110.
[25] Li X, Ma W, Chen X, Zhao J, Nakata T, Tanaka K și colab. Lipirea la dentina tratată cu NaOCl: efectul
pretratării cu acid toluen sulfinic de sodiu. J Adhes Dent 2012;14:129–36. https://doi.org/10.3290/
j.jad.a22090.
[26] Strauss G, Gibson SM. Fenolici vegetali ca agenți de reticulare ai gelurilor de gelatină și coacervaților pe
bază de gelatină pentru utilizare ca ingrediente alimentare. Food Hydrocoll 2004;18:81–9. https://
doi.org/10.1016/S0268-005X(03)00045-6.
[27] Radziejewska I, Supruniuk K, Nazaruk J, Karna E, Popławska B, Bielawska A și colab.
Acidul rosmarinic influențează colagenul, MMP-urile, TIMP-urile, glicozilarea și MUC1 în linia celulară
de cancer gastric CRL-1739. Biomed Pharmacother 2018;107:397–407. https://doi.org/10.1016/
j.biopha.2018.07.123.
[28] Frazier RA, Deaville ER, Green RJ, Stringano E, Willoughby I, Plant J și colab.
Interacțiunile taninurilor de ceai și taninurilor condensate cu proteinele. J Pharmaceut Biomed
Anal 2010;51:490–5. https://doi.org/10.1016/j.jpba.2009.05.035.
[29] Nakajima M, Kitasako Y, Okuda M, Foxton RM, Tagami J. Distribuții elementare și rezistență la
microtensiune a legăturii interfeței adezive la dentina normală și afectată de carii. J Biomed Mater Res
B Appl Biomater 2005;72:268–75. https://doi. org/10.1002/jbm.b.30149.
[30] Nakajima M, Hosaka K, Yamauti M, Foxton RM, Tagami J. Bonding durability of a self-etching primer
system to normal and caries-afected dentina under hydrostatic pulpar pressure in vitro. Am J Dent
2006;19:147–50.
[31] Nakajima M, Kunaarote S, Prasansuttiporn T, Tagami J. Bonding to carie
dentina afectată. Jpn Dent Sci Rev 2011;47:102–14. https://doi.org/10.1016/j. jdsr.2011.03.002.
[32] Arrais CA, Giannini M, Nakajima M, Tagami J. Efectele gravare cu acid suplimentară și extinsă asupra
lipirii la dentina afectată de carie. Eur J Oral Sci 2004;112: 458–64. https://doi.org/10.1111/
j.1600-0722.2004.00159.x.
[33] Erhardt MC, Toledano M, Osorio R, Pimenta LA. Histomorfologic
caracterizarea și evaluarea rezistenței de legare a interfețelor dentina/rășină afectate de carii:
efectele expunerii pe termen lung la apă. Dent Mater 2008;24:786–98. https://doi.org/10.1016/
j.dental.2007.09.007.
[34] Schwendicke F, Frencken JE, Bjorndal L, Maltz M, Manton DJ, Ricketts D și colab.
Gestionarea leziunilor carioase: recomandări consens cu privire la îndepărtarea țesutului cariat.
Adv Dent Res 2016;28:58–67. https://doi.org/10.1177/0022034516639271.
[35] Pashley DH, Tay FR, Yiu C, Hashimoto M, Breschi L, Carvalho RM, et al. Degradarea colagenului de către
enzimele derivate de la gazdă în timpul îmbătrânirii. J Dent Res 2004;83:216–21. https://doi.org/
10.1177/154405910408300306.
Machine Translated by Google
T. Prasansuttiporn i colab.
[36] Prasansuttiporn T, Nakajima M, Foxton RM, Tagami J. Scrubbing effect of self
adezivi de gravare asupra rezistenței de aderență la dentina tratată cu NaOCl. J Adhes
Dent 2012; 14:121–7. https://doi.org/10.3290/j.jad.a22340.
[37] Wang Y, Spencer P, Walker MP. Profilul chimic al interfețelor dentinei afectate de adeziv/carii
folosind microspectroscopie Raman. J Biomed Mater Res 2007;81:279–86. https://doi.org/
10.1002/jbm.a.30981.
[38] Pugach MK, Strother J, Darling CL, Fried D, Gansky SA, Marshall SJ și colab. Zonele cariilor
dentinei: minerale, structură și proprietăți. J Dent Res 2009;88:71–6. https:// doi.org/
10.1177/0022034508327552.
[39] Pinna R, Maioli M, Eramo S, Mura I, Milia E. Dentina afectată carioasă: comportamentul său
în lipirea adhesive. Aust Dent J 2015;60:276–93. https://doi.org/10.1111/ adj.12309.
[40] Vidal CM, Tjaderhane L, Scaffa PM, Tersariol IL, Pashley D, Nader HB și colab.
Abundență de MMP și cisteină catepsine în dentina afectată de carii. J Dent Res 2014;93:269–
74. https://doi.org/10.1177/0022034513516979.
[41] Mazzoni A, Tjaderhane L, Checchi V, Di Lenarda R, Salo T, Tay FR, et al. Rolul MMP-urilor
dentinei în progresia cariilor și stabilitatea legăturii. J Dent Res 2015;94:241–51. https://
doi.org/10.1177/0022034514562833.
[42] Dikmen B, Gurbuz O, Ozsoy A, Eren MM, Cilingir A, Yucel T. Efectul diferiților antioxidanți
asupra rezistenței legăturii la microtensiune a unui sistem adeziv la dentina tratată cu
hipoclorit de sodiu. J Adhes Dent 2015;17:499–504. https://doi.org/ 10.3290/j.jad.a35257.
[43] McCue PP, Shetty K. Efectul inhibitor al extractelor de acid rosmarinic asupra amilazei
pancreatice porcine in vitro. Asia Pac J Clin Nutr 2004;13:101–6.
[44] Aruoma OI, Cuppett SL. Metodologia antioxidanților: concepte in vivo și in vitro. IL:
AOCS Press; 1997.
[45] Cadenas E, Parker L. Manual de antioxidanți: revizuit și extins. Londra: CRC Press; 2001.
Jurnalul Internațional de Adeziune și Adezivi 102 (2020) 102648
[46] Brauer GM, Burns FR. Derivații acidului sulfinic ca acceleratori în
polimerizarea metacrilatului de metil. J Polym Sci 1956;19:311–21. https://doi. org/10.1002/
pol.1956.120199208.
[47] Arrais CA, Giannini M, Rueggeberg FA. Efectul sărurilor de sulfinat de sodiu asupra
caracteristicilor de polimerizare ale sistemelor de ciment rășini cu întărire duală expuse
la activarea atenuată a luminii. J Dent 2009;37:219–27. https://doi.org/10.1016/j.
jdent.2008.11.016.
[48] Tay FR, Pashley DH, Kapur RR, Carrilho MR, Hur YB, Garrett LV și colab. Lipirea BisGMA la
dentina – o dovadă a conceptului pentru legarea hidrofobă a dentinei. J Dent Res
2007;86:1034–9. https://doi.org/10.1177/154405910708601103.
[49] Liu Y, Tjaderhane L, Breschi L, Mazzoni A, Li N, Mao J, et al. Limitări în
legarea la dentina și strategiile experimentale pentru a preveni degradarea legăturii. J Dent
Res 2011;90:953–68. https://doi.org/10.1177/0022034510391799.
[50] Fukuzaki S. Mecanisme de acțiuni ale hipocloritului de sodiu în curățare și
procesele de dezinfectare. Biocontrol Sci 2006;11:147–57. https://doi.org/10.4265/
bio.11.147.
[51] Gu LS, Huang XQ, Griffin B, Bergeron BR, Pashley DH, Niu LN și colab. Primum non nocere -
efectele hipocloritului de sodiu asupra dentinei, așa cum este utilizat în endodonție. Acta
Biomater 2017;61:144–56. https://doi.org/10.1016/j.actbio.2017.08.008.
[52] Marending M, Luder HU, Brunner TJ, Knecht S, Stark WJ, Zehnder M. Efectul
hipoclorit de sodiu pe dentina rădăcinii umane – evaluare mecanică, chimică și structurală.
Int Endod J 2007;40:786–93. https://doi.org/10.1111/j.1365- 2591.2007.01287.x.
[53] Abuhaimed TS, Abou Neel EA. Irigarea cu hipoclorit de sodiu și efectul său asupra
rezistenței de aderență la dentina. BioMed Res Int 2017;2017. https://doi.org/10.1155/
2017/1930360. 1930360.
[54] Nakatani H, Mine A, Matsumoto M, Tajiri Y, Hagino R, Yumitate M, et al.
Eficacitatea pretratării cu acid fosforic, hipoclorit de sodiu și sare de sodiu a acidului
sulfinic asupra lipirii rășinii dentinei canalului radicular. J Prosthodont Res 2020;64:272–
80. https://doi.org/10.1016/j.jpor.2019.08.003.