I. Articolul 3.

 Cetăţenia Republicii Moldova

(1) Cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica
Moldova o legătură juridico-politică permanentă, care generează drepturi şi
obligaţii reciproce între stat şi persoană.
(2) Cetăţenia Republicii Moldova este păstrată atît pe teritoriul Republicii
Moldova, cît şi în alte state, precum şi în spaţiul în care nu se exercită
suveranitatea nici unui stat.
Articolul 4. Reglementarea juridică
Problemele privind cetăţenia Republicii Moldova se reglementează de Constituţia
Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, de prezenta lege, precum şi de alte acte normative adoptate în corespundere
cu acestea.
Articolul 5. Dovada cetăţeniei
Dovada cetăţeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate, cu
paşaportul, cu certificatul de naştere în cazul copilului sau cu un certificat eliberat
de autorităţile competente ale Republicii Moldova.
Cetăţenia, ca instituţie juridică, reprezintă un ansamblu de norme juridice ce
reglementează raporturi sociale grupate în jurul necesităţii de a asigura
plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Constituţie şi legi acelor
persoane care, prin sentimentele şi interesele lor, sunt strâns legate de destinele
statului nostru.
Cetăţenia reprezintă condiţia juridică sau statutul ce se creează prin normele
juridice acelor persoane care au calitatea de „cetăţean”.
Cetăţenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă legătura politico-juridică
permanentă nelimitată în timp şi spaţiu dintre această persoană fizică şi statul
respectiv. Calitatea de cetăţean atribuie persoanei date plenitudinea de drepturi şi
obligaţii reciproce stabilite de Constituţie şi legi.[1]
Cetăţenia desemnează legătura juridică între o persoana şi un stat şi nu indică
originea etnică a persoanei.[2]
Cetăţenia îşi găseşte reglementarea juridică fundamentală în:
–         Constituţia Republicii Moldova;
–         Legea Republicii Moldova
–         Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, încheiată la Strasbourg la 6
noiembrie 1997 şi ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin
Hotărârea din 14 octombrie 1999.
Principiile de bază a reglementării cetăţeniei:
1. Dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie;
2. Nediscriminarea cetăţenilor, indiferent de temeiurile dobândirii cetăţeniei;
3. Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei, de dreptul de
a-şi schimba cetăţenia;
4. Evitarea apatridiei;
5. Neproducerea de efecte prin schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi asupra
cetăţeniei celuilalt soţ sau asupra cetăţeniei copilului dacă nu există o cerere
scrisă în acest sens a părinţilor
II. În general, se consideră că conceptul de cetăţenie are aceeaşi vîrstă cu
primele comunităţi umane sedentare, deoarece se referă la cei care sînt (sau
nu sînt) membrii unei aceleiaşi comunităţi. Din punct de vedere istoric,
noţiunea este atestată încă în perioada antică în oraşele Republicii Romane şi
îşi are rădăcinile în latinescul „civitas”. În perioada antică, în Roma, Sparta
şi Atena, se considerau cetăţeni numai persoanele care prin mijlocirea
Adunării Populare participau la rezolvarea treburilor publice. La Roma, jus
civile (dreptul cetăţii) semnifica faptul că indivizii care nu fac parte din
cetate, nu sînt ocrotiţi de legea romană. Datorită acestui fapt, acei care nu
purtau acest titlu, adică străinii, chiar dacă erau liberi, aveau un statut juridic
similar cu al sclavului: erau lipsiţi de personalitate juridică şi puteau fi luaţi
sclavi de oricine. Titlul de cetăţean era purtat de cei care locuiau în cetate şi
aveau totalitatea drepturilor civile şi politice; nu exista în acel timp, titlu mai
înalt, iar mîndria de a fi cetăţean al Romei se exprima în formula: civis
romanus sum! În anul 212 împăratul Antonio Caracala, printr-un edict, a
acordat cetăţenie tuturor locuitorilor Imperiului Roman, acest moment
marcaînd modificarea conţinutului politic şi juridic al conceptului de
cetăţenie. În epoca feudală, cetăţenia îşi pierde conţinutul juridic, o bună
parte a membrilor statului fiind calificaţi ca supuşi, situaţie ce presupunea
multe obligaţii şi puţine drepturi. În special, supuşii nu posedau drepturi
politice şi nu participau la treburile publice (în prezent, însă, termenul de
supus este folosit numai în unele state-monarhii, desemnînd aceleaşi relaţii
ca şi noţiunea de cetăţean).
Pînă la 1789, instituţia cetăţeniei a avut un caracter limitat, reducîndu-se de fapt, la
indicarea apartenenţei persoanei la un anumit stat. În anul 1789, prin Declaraţia
franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului s-a introdus noţiunea contemporană
de cetăţenie, lichidîndu-se supuşenia şi legînd-o de participarea activă a persoanei
la viaţa publică. Lichidarea supuşeniei nu purta doar un caracter declarativ
determinat de substituirea unei noţiuni prin alta, ea a generat o serie de consecinţe
juridice legate de anularea drepturilor şi privilegiilor feudale, şi, mai ales, a celor
care se refereau la dreptul feudal personal sau la iobăgie. Respectiv, la 19 iunie
1790 Adunarea Naţională a Franţei a adoptat Decretul cu privire la anularea
instituţiei nobilimii ereditare şi a tuturor titlurilor nobiliare, iar prima Constituţie a
Franţei, din 3 septembrie 1791, prevedea principii de bază, printre care se
consacrau egalitatea cetăţenilor în drepturi şi condiţiile de dobîndire a cetăţeniei
franceze. După cum se poate observa evoluţia instituţiei cetăţeniei a depins de mai
mulţi factori printre care drepturile şi libertăţile omului acordate şi garantate de
către stat, dezvoltarea social-economică a statelor, recunoaşterea şi protejarea
valorilor democratice. Generalizînd asupra retrospectivei istorice, ţinem să notăm
că cetăţenia poate fi descrisă pe scurt ca participarea la o comunitate sau prin
calitatea de membru al acestei comunităţi
III. Dovada apartenenţei la cetăţenia Republicii Moldova se face cu:
1) actul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova; paşaportul de tip
sovietic (modelul anului 1974) cu menţiunea respectivă, dacă poate fi
verificată autenticitatea acesteia; certificatul de naştere al copilului şi actul
de identitate al părintelui, care fac dovada apartenenţei sale la cetăţenia
Republicii Moldova sau confirmă domiciliul și/sau reşedinţa acestuia pe
teritoriul Republicii Moldova la data naşterii copilului – în cazul minorului;
adeverinţa eliberată de autoritatea competentă a Republicii Moldova sau
actul administrativ întocmit de autoritatea competentă ca urmare a
determinării apartenenţei persoanei la cetăţenia Republicii Moldova sau a
recunoaşterii persoanei cetăţean al Republicii Moldova;
2) informaţia din Registrul de stat al populaţiei sau din fişierul manual.
În cazul în care persoana nu dispune de documentele care fac dovada
apartenenței sale la cetăţenia Republicii Moldova, iar în Registrul de stat al
populaţiei şi în fişierul manual nu se găsește această informaţie, autoritatea
competentă determină apartenenţa acesteia la cetăţenia Republicii Moldova
la solicitarea personală sau la solicitarea reprezentantului său legal, sau a
reprezentantului împuternicit prin procură, sau a persoanei care acţionează în
interesul persoanei respective în condițiile prevederilor prezentului
Regulament, sau a persoanei juridice interesate, sau din oficiu.
Adeverinţa privind neapartenenţa la cetăţenia Republicii Moldova se
eliberează persoanei, la solicitare, doar în cazul constatării neapartenenţei
acesteia la cetăţenia Republicii Moldova.
Apartenenţa persoanei la cetăţenia Republicii Moldova se determină conform
prevederilor legii în vigoare la data declarării persoanei cetăţean al Republicii
Moldova, iar această dată se consideră data dobîndirii de către persoană a
cetăţeniei Republicii Moldova.
 Se consideră că persoana a dobîndit şi a păstrat cetăţenia Republicii
Moldova dacă aceasta întrunea sau întruneşte condiţiile prevăzute de cadrul
legal în vigoare sau de legislaţia anterioară în materie de cetăţenie, prin care
a fost declarată cetăţean al Republicii Moldova şi dacă nu a pierdut cetăţenia
Republicii Moldova prin renunţare, retragere sau în temeiul acordurilor
internaţionale.
IV.   Articolul 10. Temeiurile dobîndirii cetăţeniei
            (1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte prin:
            a) naştere;
            b) recunoaştere;
            c) adopție;
            d) redobîndire;
            e) naturalizare.
            (2) Cetăţenia Republicii Moldova poate fi dobîndită şi în temeiul
acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
V. Articolul 11. Dobîndirea cetăţeniei prin naştere
            (1) Este considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul:
            a) născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii
copilului, este cetăţean al Republicii Moldova;
            b) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi apatrizi sau
beneficiari de protecţie internaţională;
            c) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au
cetăţenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid sau beneficiar de
protecţie internaţională, iar celălalt este cetăţean străin, cu condiția că, la
momentul nașterii, cel puţin unul dintre părinţi deţine drept de şedere sau
beneficiază de protecţie internaţională acordate de autorităţile competente
ale Republicii Moldova ori este recunoscut apatrid de autorităţile
competente ale Republicii Moldova.
            (2) Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat
cetăţean al ei, atît timp cît nu este dovedit contrariul, pînă la atingerea vîrstei
de 18 ani.
            (3) Asupra cetăţeniei copilului prevăzut la alin. (1) lit. c) hotărăsc, de
comun acord, părinţii acestuia. În cazul în care părinţii nu cad de comun
acord, asupra apartenenţei copilului la Republica Moldova va decide instanţa
de judecată, ţinînd cont de interesele acestuia. În cazul copilului care a atins
vîrsta de 14 ani se cere consimţămîntul lui, autentificat de notar.
            Articolul 12. Dobîndirea cetăţeniei prin recunoaştere
            (1) Sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele
care au dobîndit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare,
precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei legi.
            (11) Persoanele cu vîrsta de peste 18 ani, născute pe teritoriul
Republicii Moldova, care nu sînt luate în evidenţă de autoritatea competentă
ca cetăţeni ai Republicii Moldova şi care nu deţin dovada cetăţeniei sînt
recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova, iar data dobîndirii cetățeniei
se consideră data exprimării consimțămîntului în scris în acest sens. În cazul
în care persoana nu este de acord cu data dobîndirii cetăţeniei, la solicitarea
acesteia, autoritatea competentă determină data dobîndirii cetăţeniei în
temeiul documentelor care confirmă că persoana respectivă întrunea sau
întruneşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare sau de cea anterioară
în materie de cetăţenie, prin care a fost declarată cetăţean al Republicii
Moldova.
            (2) Sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele
care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi
anume:
            a) persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre
părinţi, bunici sau străbunici născut pe teritoriul Republicii Moldova;
            b) persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în
Nordul Bucovinei, în ţinutul Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
            c) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii
Moldova începînd cu 28 iunie 1940, precum şi urmaşii lor;
            d) persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit
pe teritoriul Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.
            (3) Persoanele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol nu pot fi
recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova în cazul în care, în procesul
de recunoaştere, prezintă informaţii false sau ascund unele date pertinente, a
căror cunoaştere ar duce la respingerea cererii, şi/sau în cazul în care cad sub
incidenţa art. 20 alin. (1) lit. a)–e).
            Articolul 13. Dobîndirea cetăţeniei prin adopție
            (1) Copilul apatrid dobîndeşte automat cetăţenia Republicii Moldova
prin adopție dacă părinții adoptivi (părintele adoptiv) sînt cetăţeni ai
Republicii Moldova.
            (2) Asupra cetăţeniei copilului apatrid adoptat de soţi unul dintre care
este cetăţean al Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin hotărăsc, de
comun acord, părinții adoptivi. În cazul în care părinții adoptivi nu cad de
comun acord, asupra apartenenţei copilului la Republica Moldova va decide
instanţa de judecată, ţinînd cont de interesele acestuia. În cazul copilului
care a împlinit vîrsta de 14 ani, se cere consimţămîntul lui, autentificat de
notar.
            (3) Copilul cetăţean străin adoptat de soţi ambii sau numai unul
dintre ei fiind cetăţean al Republicii Moldova sau unul fiind cetăţean al
Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin sau apatrid poate deveni
cetăţean al Republicii Moldova dacă renunţă la cetăţenia statului străin, cu
excepţia cazurilor prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
Articolul 17. Condiţiile naturalizării
            (1) Cetăţenia Republicii Moldova poate fi acordată la cerere cetățeanului
străin sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii
Moldova, care respectă prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea
nivelului de cunoaştere a limbii de stat și are surse legale de venit, cu respectarea
uneia dintre următoarele condiții:
            a) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10
ani. Pentru apatrizi, refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic,
termenul respectiv este de 8 ani;
            b) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea
împlinirii vîrstei de 18 ani;
            c) este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a
avut domiciliul în mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
            d) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi
sau la copii (inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii
Moldova.
            (11) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cetăţenia Republicii Moldova
poate fi acordată la cerere cetățeanului străin sau apatridului (solicitantului
principal) care cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei și care întrunește
cumulativ următoarele condiții:
            a) are o bună reputație economică și financiară;
            b) nu prezintă pericol sau risc pentru ordinea publică și securitatea statului;
            c) varsă contribuția la Fondul de investiții publice pentru dezvoltare
durabilă sau a efectuat și menține, pentru o perioadă de 60 de luni, investiții în cel
puțin unul din domeniile de dezvoltare strategică ale Republicii Moldova, aprobate
de Guvern.
            (12) Membrii de familie (soț, soție, copii, părinți) ai persoanei
(solicitantului principal) care a obținut cetățenia în conformitate cu prevederile
alin. (11) care întrunesc condițiile stabilite la alin. (11) lit. a) și b) pot obține
cetățenia Republicii Moldova dacă au vărsat contribuția la Fondul de investiții
publice pentru dezvoltare durabilă sau au efectuat investiții conform alin. (11) lit.
c).
            (13) Valoarea minimă a contribuției și a investițiilor menționate la alin. (12),
precum și modalitatea de efectuare a acestora se aprobă de Guvern.
            (2) Procedura de evaluare a nivelului de cunoaştere a prevederilor
Constituţiei şi a limbii de stat de către solicitantul cetăţeniei Republicii Moldova se
stabileşte de Guvern.
            (3) Termenul de şedere legală şi continuă pe teritoriul Republicii Moldova
a străinului se calculează de la data autorizării de către autorităţile Republicii
Moldova a şederii acestuia pe teritoriul ţării. Data autorizării şederii se consideră
data eliberării de către autorităţile competente a documentului care confirmă
dreptul de şedere al străinului pe teritoriul Republicii Moldova. Dovada şederii
legale şi continue se face cu documentele oficiale, eliberate de autorităţile
competente ale Republicii Moldova, sau în baza informaţiei din Registrul de stat al
populaţiei.
            (31) Membrii de familie (soț, soție, copii, părinți) aflați la întreținerea
persoanei care a obținut cetățenia în conformitate cu prevederile alin. (11) și care
întrunesc condițiile stabilite la alin. (11) lit. a) și b) pot obține cetățenia Republicii
Moldova prin vărsarea unei contribuții nerambursabile la Fondul de investiții
publice pentru dezvoltare durabilă în mărime de cel puțin 30% din valoarea
contribuției stabilite conform alin. (12) pentru fiecare persoană.
            (4) Şederea străinului pe teritoriul Republicii Moldova se consideră legală
şi continuă în cazul în care, ulterior autorizării şederii:
            a) străinul nu a emigrat din Republica Moldova;
            b) străinului nu i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere, nu i-a încetat
sau nu i-a fost anulat statutul de apatrid sau de refugiat;
            c) prelungirea dreptului de şedere este consecutivă.
            (41) Dacă cetățeanul străin sau apatridul care a solicitat cetățenia se află în
afara teritoriului Republicii Moldova o perioadă cumulativă mai mare de 6 luni în
cursul unui an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevăzute la 
alin. (1).
            (5) În cazul străinului care, pe perioada şederii legale pe teritoriul
Republicii Moldova, şi-a schimbat statutul juridic, se ia în calcul termenul de aflare
conform statutului anterior, dacă acest termen este continuu.
            (6) Verificarea bunei reputații economice și financiare a persoanelor care
dobîndesc cetățenia Republicii Moldova în condițiile alin. (11), inclusiv evaluarea,
acceptarea și monitorizarea investiției prevăzute la alin. (13), se efectuează de către
Comisia de examinare a dosarului pentru obținerea cetățeniei prin participarea la
programul de investiții în Republica Moldova, constituită pe lîngă Ministerul
Economiei și Infrastructurii, a cărei componență și activitate se reglementează
printr-un regulament aprobat de Guvern.
            (7) Acordarea cetățeniei Republicii Moldova în condițiile alin. (11) va fi
limitată la 5 mii de solicitanți principali.
VI.    Articolul 21. Temeiurile pierderii cetăţeniei
            Cetăţenia Republicii Moldova se pierde:
            a) prin renunţare;
            b) prin retragere;
            c) în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
            Articolul 22. Renunţarea la cetăţenie
            (1) Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă
solicitantului, cu condiţia prezentării adeverinţei privind deţinerea sau
dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobîndirii cetăţeniei unui alt
 stat.
            (2) Dacă persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia
Republicii Moldova, în pofida garanţiei nu va dobîndi cetăţenia unui alt stat,
adică va deveni apatridă, partea din decretul Preşedintelui Republicii
Moldova privind aprobarea renunţării la cetăţenia Republicii Moldova
referitoare la această persoană se va abroga în modul stabilit.
            Articolul 23. Retragerea cetăţeniei
            (1) Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al
Preşedintelui Republicii Moldova persoanei care:
            a) a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin
informaţie falsă, prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor
prevăzute de prezenta lege ori de legislaţia anterioară în materie de
cetățenie;
            b) s-a înrolat benevol în forţe armate străine;
            c) a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii
esenţiale statului.
            d) nu respectă condițiile de efectuare și menținere a investiției,
stabilite la art. 17 alin. (11) și (6).
            (2) Retragerea cetăţeniei nu se admite în baza temeiurilor prevăzute
la alin.(1) dacă persoana va deveni apatrid, cu excepţia celor de la lit.a).
            (3) Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova persoanei nu produce
nici un efect asupra cetăţeniei soţului şi copiilor ei.
VII. Retragere

Oricare cetățean care locuiește legal în străinătate de mult timp poate emite

retragerea cetățeniei moldovenești, este suficient să completați o cerere și să
atașați documentele.

În cazul în care o persoană care ar dori să-și retragă cetățenia Moldovei nu ar

putea dobândi cetățenia necesară din niciun motiv, atunci persoana continuă
să fie cetățean al Republicii Moldova fără amenzi și pedepse.

Conform articolului 22 din Legea „Cu privire la cetățenia Republicii

Moldova”, unui adult i se permite să renunțe la cetățenie, cu condiția
depunerii de acte care confirmă faptul că aparține cetățeniei unui alt stat
străin, dobândirea de către acesta a cetățeniei străine, sau garanțiile de
înregistrare a cetățeniei acestui stat străin.

Conform părții a-III-a a articolului legii 22 „Cu privire la cetățenia Republicii

Moldova”, următoarele persoane sunt refuzate să renunțe la cetățenia
Republicii Moldova:
 1) care erau cercetați la momentul examinării cererii sau a unui verdict
judecătoresc condamnat;

2) recrutat sau în serviciu militar sau alternativ urgent.

Cererea de renunțare la cetățenia Republicii Moldova se adresează președintelui

Republicii Moldova și se depune personal sau prin intermediul unui avocat, care
acționează pe baza unei procuri certificate de normele stabilite în legislația în
vigoare, numai de persoanele care au reședința legală și permanentă în străinătate
la misiunile diplomatice și la oficiile consulare ale Republicii Moldova.

Decretul președintelui Republicii Moldova privind renunțarea la cetățenie, care a

fost semnat de acesta, prevede că reclamantul a fost eliberat de cetățenia
moldovenească.

Termenul pentru examinarea unei cereri de renunțare la cetățenia Republicii

Moldova nu trebuie să depășească un an.

VIII. Refuzul
Cetățenia Republicii Moldova nu se acordă persoanei care:

 a săvîrșit crime internaționale, militare sau crime împotriva umanității;

 a fost implicată în activitate teroristă;
 a fost condamnată la privațiune de libertate pentru infracțiuni premeditate și are
antecedente penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire
penală. Acest punct nu se aplică față de persoanele care au obținut cetățenia
prin recunoaștere, fiind cetățeni ai unui alt stat.
 desfășoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică,
sănătatea și moralitatea populației;
 nu întrunește integral condițiile pentru dobîndirea cetățeniei Republicii
Moldova, stabilite de prezenta lege
IX. Pierdere
Cetățenia Republicii Moldova se poate pierde:[1]

 prin renunțare;
 prin retragere;
 în temeiul acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte.

X. Renuntare
Renunțarea la cetățenia Republicii Moldova se aprobă solicitantului, cu condiția
prezentării adeverinței privind deținerea sau dobândirea cetățeniei unui alt stat ori
garanției dobândirii cetățeniei unui alt stat.
Dacă persoana căreia i s-a aprobat renunțarea la cetățenia Republicii Moldova, în
pofida garanției nu va dobândi cetățenia unui alt stat, adică va deveni apatridă,
partea din decretul Președintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunțării
la cetățenia Republicii Moldova referitoare la această persoană se va abroga în
modul stabilit.
XI. Pluritate
   Articolul 24. Cazurile de pluralitate de cetăţenii
            (1) În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
            a) copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii
Moldova şi cetăţenia unui alt stat;
            b) cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această
cetăţenie este dobîndită automat prin căsătorie;
            c) copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui
alt stat în urma adopției;
            d) dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale
la care Republica Moldova este parte;
            e) în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este
posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută;
            e1) persoanelor care obțin cetățenia în condițiile art. 17 alin. (1);
            f) în alte cazuri prevăzute de prezenta lege.
            (2) În interesele republicii, cetăţenilor altor state li se poate acorda cetăţenia
Republicii Moldova, prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, dacă nu cad
sub incidenţa art.20 lit.a)-d).
            (3) Dobîndirea de către cetăţeanul Republicii Moldova a cetăţeniei altui stat
nu atrage pierderea cetăţeniei Republicii Moldova.
            (4) Cetăţeanul Republicii Moldova care posedă cetăţenia altui stat, în
raporturile cu Republica Moldova, este recunoscut numai ca cetăţean al ei.
            Articolul 25. Drepturile şi îndatoririle în cazul pluralităţii de cetăţenii
            Cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova, care posedă legal şi cetăţenia unui alt stat beneficiază în egală
măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii
Moldova.
            Articolul 26. Modalităţile de satisfacere a obligaţiunii militare în cazul
pluralităţii de cetăţenii
            Persoana care este cetăţean al Republicii Moldova şi care posedă legal şi
cetăţenia unui alt stat este supusă serviciului militar faţă de Republica Moldova
dacă domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul ei, chiar dacă este scutită de
obligaţiunea militară faţă de alt stat.
XII. Presedintele si cetatenia
Articolul 27. Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova
(1) Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei,
conform Constituţiei și prezentei legi, prin emiterea decretelor în cazul
redobîndirii, acordării prin naturalizare sau acordării cetățeniei în interesele
 Republicii Moldova, în cazul renunţării și retragerii cetăţeniei Republicii Moldova,
iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.

XIII. Articolul 28. Atribuţiile Agenției Servicii Publice

Agenția Servicii Publice:
a) primește de la persoanele cu domiciliul legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi, cereri privind dobîndirea
cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare şi privind redobîndirea cetăţeniei
Republicii Moldova, verifică documentele prezentate, adună date despre
solicitant, întocmește o notă informativă şi, împreună cu avizele Ministerului
Afacerilor Interne, ale Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea
solicitantului, le expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare;
[Art.28 lit.a) sintagma "În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de
legislaţia în vigoare, ministerul şi organele lui întocmesc un aviz argumentat"
declarată neconstituţională prin HCC11 din 30.10.12, MO237-241/16.11.21
art.21; în vigoare 30.10.12]
b) examinează cererile privind dobîndirea cetăţeniei prin recunoaştere,
conform prevederilor art. 12 alin. (2). Cererile persoanelor care nu întrunesc
integral condiţiile alineatului respectiv sau cad sub incidenţa alin. (3) din acelaşi
articol se resping;
c) determină apartenenţa sau neapartenenţa persoanelor la Republica
Moldova;
d) înaintează Preşedintelui Republicii Moldova propuneri întemeiate privind
retragerea cetăţeniei Republicii Moldova;
e) eliberează documente ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetăţeniei
Republicii Moldova;
f) ţine evidenţa persoanelor care au dobîndit sau au pierdut cetăţenia
Republicii Moldova;
g) execută decretele şi deciziile Preşedintelui Republicii Moldova privind
cetăţenia şi eliberează actele de rigoare;
h) exercită şi alte atribuţii prevăzute de legislaţie.

Articolul 29. Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe şi

                       Integrării Europene şi ale instituţiilor lui
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale Republicii Moldova:
a) primesc de la persoane cu domiciliul legal şi obişnuit în străinătate sau
aflate în străinătate, în condiţiile prezentei legi, cereri privind cetăţenia, adună date
despre solicitant, verifică documentele prezentate şi, împreună cu nota informativă
a Agenției Servicii Publice, cu avizul Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu
cererea solicitantului, le expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre
soluţionare;
b) determină apartenenţa sau neapartenenţa persoanelor la Republica
Moldova;
 c) înaintează Preşedintelui Republicii Moldova propuneri întemeiate privind
retragerea cetăţeniei Republicii Moldova;
d) eliberează acte ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetăţeniei Republicii
Moldova persoanelor domiciliate legal şi obişnuit în străinătate sau aflate în
străinătate;
e) execută decretele şi deciziile Preşedintelui Republicii Moldova privind
cetăţenia;
f) exercită şi alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Articolul 291. Atribuţiile Ministerului Afacerilor Interne
Ministerul Afacerilor Interne:
a) adună date despre solicitant, efectuează controalele necesare pentru a stabili
temeiurile de refuz al acordării cetăţeniei, întocmeşte avize privind acordarea sau
redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova şi le prezintă Agenției Servicii Publice;
b) prezintă Agenției Servicii Publice propuneri privind retragerea cetăţeniei
Republicii Moldova.
Articolul 30. Atribuțiile Serviciului de Informaţii şi Securitate
Serviciul de Informaţii şi Securitate:
a) constată dacă persoana care solicită recunoaşterea potrivit art. 12 alin. (2),
acordarea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova nu cade sub incidenţa
art. 12 alin. (3) sau, respectiv, sub incidenţa art. 20 şi întocmeşte, în condiţiile
prezentei legi, un aviz argumentat în acest sens, pe care îl prezintă autorităţii
competente solicitante;
b) prezintă Agenției Servicii Publice propuneri argumentate privind retragerea
cetăţeniei Republicii Moldova, precum şi avizează propunerile de retragere a
acesteia la solicitarea autorităţilor competente.
Articolul 31. Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării
                      de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova
 (1) Pentru examinarea prealabilă a problemelor cetăţeniei Republicii
Moldova, pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova funcţionează Comisia pentru
problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic. Componenţa nominală, modul de
organizare şi funcţionare a Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de
azil politic se stabilesc prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.
Lista documentelor necesare pentru dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere
(prin intermediul MAEIE)

a. copia de pe paşaportul naţional sau de pe documentul de călătorie şi actul ce atestă

domiciliul legal şi obişnuit al solicitantului, eliberat de autoritatea competentă a
statului pe teritoriul căruia acesta îşi are domiciliul;
b. cazierul judiciar din ţara de domiciliere şi din ţara (ţarile) al carei cetaţean este
solicitantul;
c. dovada achitării a taxei consulare în sumă de 10 €;
d. trei fotografii de mărimea 4,5x3,5 cm;
e. copia certificatului de naştere a unuia dintre părinţi sau bunei, în cazul în care
solicitantul nu s-a născut pe teritoriul Republicii Moldova, dar este urmaşul
persoanelor care s-au născut pe teritoriul ei;
f. copia certificatului de naştere a unuia dintre părinţi sau bunei și adeverinţa de la
locul de domiciliu ce confirmă domicilierea solicitantului, părinţilor sau a buneilor
acestuia pe teritoriul Basarabiei, Nordului Bucovinei, ţinutului Herta şi în
R.A.S.S.M. până la 28 iunie 1940, în cazul în care solicitantul are temei să
dobândească cetăţenia Republicii Moldova pe motivul dat;
g. adeverinţă de la organul abilitat ce atestă faptul deportării sau refugierii
solicitantului sau a părinţilor, sau buneilor acestuia de pe teritoriul Republicii
Moldova, începând cu 28 iunie 1940, în cazul în care solicitantul are temei să
dobândească cetăţenia Republicii Moldova pe motivul dat.

XIV. ATACAREA
Articolul 41. Atacarea decretului Preşedintelui Republicii Moldova
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi
atacat în judecătorie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare.
Articolul 42. Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale
Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova,
încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a
hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte
acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţă
judecătorească.