1.

Rolul biologic a glucidelor

Glucidele (sau carbohidrații) - este una din cele mai importante clase de substanțe organice din organismele
vii; constituie 65-90% din substanțele organice la plante, unde se formează în procesul de fotosinteză;
la animale - 1-5%
FUNCȚIILE GLUCIDELOR:
Energetică – oxidarea a 1 g de glucide generează 4,5 kcal;
Structurală – celuloza la plante, glucozaminoglicanii, glicoproteinele din țesutul conjunctiv și membranele
celulare la animale; elemente structirale ale acizilor nucleici, coenzimelor;
De rezervă - amidonul la plante, glicogenul la animale;
Informațională – participă în interacțiunile celulare, recunoașterea moleculară (receptori), determina
caracterele individuale ale celulelor (antigenele), etc.;
De protecție; Hidroosmotică; etc.
2. Clasificarea și structura glucidelor
Din punct de vedere chimic glucidele sunt compuși polihidroxicarbonilici – au mai multe grupe hidroxil (-OH) și
o grupă carbonil (C=O), fiind polihidroxialdehide sau polihidroxicetone; precum și oligo- sau polimerii acestora

a) monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza, galactoza, fructoza)

Monozaharide (oze)– glucide simple, care nu pot fi hidrolizate; formula generală CnН2nОn, unde n ≥ 3.
Se clasifică :
după numărul atomilor de C: trioze - C3, tetroze - C4, pentoze - C5, hexoze - C6, heptoze - C7
după gruparea funcțională: aldoze - grupa carbonil se află la primul atom de carbon și monozaharidul este o
aldehidă; cetoze - grupa carbonil se află la un alt atom de carbon și monozaharidul este o cetonă.
b) dizaharide (maltoza, lactoza, zaharoza)
Oligozaharidele constau de la 2 până la 10-20 unități monozaharidice unite prin legături glicozidice;
Se clasifică în: di-, tri-, tetrazaharide; Se împart în reducătoare și nereducătoare.
c) homopolizaharide (glicogenul, amidonul, celuloza)
compuşi macromoleculari naturali, ce conțin de la 20 până la sute și mii de unități monozaharidice;
homopolizaharidele sunt polimerii unui singur tip de monozaharide – de ex. amidonul (polimerul α-D-
glucozei);
Amidonul - Polizaharid de rezevă la plante, se formează în procesul de fotosinteză şi se depozitează;
Amidonul reprezintă un amestec din două homopolizaharide- amiloză (20%) şi amilopectină (80%). Ambele
componente sunt constituite din resturi de α-D-glucoză unite prin legături α(1→4) glicozidice;
Glicogenul - polizaharid de rezervă energetică din organismul animal şi uman
În organismele animale se conține preponderent în mușchi (1-2%) și ficat (7-10%)
Are rol de rezervă a glucozei, necesar pentru a menține glicemia și ca sursă de energie în mușchi
Constă din mii de resturi de α-D-glucoze unite prin 2 tipuri de legături glicozidice: α(1→4) și α(1→6)
În macromolecula glicogenului ramificările se repetă peste fiecare 8-10 resturi de glucoză din catena principală

Celuloza - Polizaharid cu funcții structurale la plante

Moleculele ei sunt liniare, alcătuite din β-D-Glucoze (10000-15000) unite prin legături β(1→4) glicozidice

d) heteropolizaharidele (acidul hialuronic, heparina)

Acidul hialuronic se conține în țesutul conjunctiv, epitelial - în cartilaje, cordonul ombilical, umoarea sticloasă a
ochiului, lichidul articular, precum și în țesutul nervos. Fiind o componentă a matricei extracelulare, acidul
hialuronic este implicat in multiple precese biologice importante- migrația, proliferarea, adeziunea și
recunoașterea intercelulară, invazia și inhibiția tumorală.
3. Mecanismele biochimice ale digestiei și absorbției glucidelor. Intoleranța la dizaharide.
Toate glucidele (cu exceptia celulozei) sunt descompuse de catre sucurile digestive in componentele lor mai
simple.
1.Procesul incepe in cavitatea bucala unde enzima numita amilaza salivara incepe sa fragmenteze lanturile
lungi de amidon in lanturi mai scurte de glucoza.
2. Stomacul regleaza viteza de eliberare a glucidelor in intestin. Amilaza salivara continua sa actioneze asupra
amidonului din stomac, pana ce acesta este amestecat cu acidul clorhidric. Aceasta dureaza cca 20 de minute.
3.In intestinul subtire, care este principalul loc de digestie a hidrocarbonatelor, se desavarseste ruperea
completa a lanturilor de amidon in molecule de dizaharide sau monozaharide
4.Continuă în duoden sub actiunea amilaze pancreatice, care scindează dextrinele până la maltoză
Digestia totala a glucidelor se petrece in intestinul subtire, sub actiunea glicozidazelor pancreatice si
intestinale.
Trei enzime din peretele intestinal convertesc dizaharidele in monozaharide. Acestea sunt: sucraza
(descompune sucroza), maltaza (descompune maltoza), lactaza (descompune lactoza)
Intoleranța la dizaharide:
SE caracterizeaza prin sindrom de malabsorbtie a unui dizaharid ingerat si are o expresie clinica digestiva.
Etiopatogenie: este o boala cauzata de absenta sau prezenta in cantitate scazuta a enzimei dizaharidazice in
cauza.Hidroliza dizaharidelor are loc in intestinul subtire , la nivelul marginii in perie care este sediul activitatii
dizaharidazice: lactaza, sucraza, maltaza, trehalaza. Absenta lor creaza tabloul tipic pentru intoleranta
deoarece acestea raman nemetabolizate in colon unde vor intretine procese anormale de fermentatie si din
cauza ca sunt substante osmotic active vor atrage apa in colon si vor produce diaree.
Formele dobandite sunt o serie de afectiuni cauzale care duc la afectarea mucoasei intestinale: distrofia
severa, tratamente cu antibiotice oral, parazitoze, gastroenterite, enteropatia glutenica.
O parte din dizaharide ajunse nedegradate in colon au efect osmotic activ, altele fermenteaza si duc la
cresterea peristaltismului  ceea ce va duce la pierderea de scaune apoase , acide cu pierdere de proteine,
hiopocalcemie, lactozurie.

4. Transportul glucozei în țesuturi – transportorii de glucoză (GLUT). Utilizarea glucidelor în țesuturi.

Transportoare de glucoză sunt un grup larg de proteine de membrană care facilitează
transportul glucoză peste membrană plasmatică, un proces cunoscut sub numele de difuzarea facilitată.
Deoarece glucoza este o sursă vitală de energie pentru toată viața, acești transportori sunt prezenți în
toate filă. Familia GLUT sau SLC2A este o familie de proteine care se găsește în majoritatea celule de
mamifere. 14 GLUTS sunt codificate de genomul uman. GLUT este un tip de proteină transportoare uniporter.
GLUT-urile sunt proteine membranare integrale care conțin 12 membrane helici atât cu capătul amino cât și cu
cel carboxil expus pe partea citoplasmatică a membrană plasmatică. Transportul proteinelor GLUT glucoză și
conexe hexoze după un model de conformație alternativă, ceea ce prezice că transportorul expune un singur
site de legare a substratului fie către exteriorul, fie spre interiorul celulei. Legarea glucozei la un loc provoacă o
schimbare conformațională asociată transportului și eliberează glucoza de cealaltă parte a membranei. Se
pare că siturile de legare a glucozei interioare și exterioare sunt situate în segmentele transmembranare 9, 10,
11

Ingestia de glucide este legată direct de rolul lor ca sursă energetică la care organismul apelează în primul
rând, prin utilizarea următoarelor căi metabolice ale glucidelor:
–          Sunt oxidate imediat, eliberând energie pentru ţesuturi;
–          Sunt convertite în glicogen, care este stocat în ficat şi in muşchi, fiind o rezervă de energie rapid
mobilizabilă;
–          Sunt folosite în sinteza de grăsimi, la care organismul apelează cand rezervele de glicogen se epuizează.
Glucidele constituie sursa principală energetică a ţesutului nervos şi muscular, 1g de glucide prin oxidare în
organism generează 4 cal. Sub aspect energetic, glucidele sunt egale cu proteinele.

5. Metabolismul glicogenului: glicogenogeneza și glicogenoliza. Reacțiile, enzimele, reglarea reciprocă a

proceselor.