1

5 lucruri fascinante despre Piramida lui

Keops din Egipt
AUGUST 29, 2018  / DERTOUR  / 0 COMM EN TS

Sursa foto: Matej Kastelic/Shutterstock.com

In primii ani ai istoriei egiptene, trupurile faraonilor trecuti in lumea de dincolo erau tinute
in piramide,  structuri masive din piatra construite la marginea desertului, in apropiere de
Nil. Piramidele erau atat morminte regale, cat si temple religioase, unde spiritul – sau “ka”-
faraonului mort avea sa fie venerat.
Piramidele de la Giza, pe malul vestic al Nilului, la sud de Cairo, au fost construite din
blocuri imense din calcar si granit, fiecare bloc cantarind mai mult de doua tone. Este inca
un mister modul in care aceste pietre gigantice au fost ridicate in constructia piramidelor,
mai ales ca in acea perioada, acum 4000 de ani, nu existau masinarii si metode ingineresti
care sa transporte astfel de greutati. Se spune ca forta umana a contribuit cel mai mult la
realizarea acestor contructii incredibile. Exista insa mult mai multe mistere ce se invart in
jurul piramidelor de la Giza.
Dintre toate acestea, Piramida lui Keops, denumita si Marea Piramida, a starnit cel mai mult
interes in randul istoricilor, matematicienilor si arheologilor.
Una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, singura care inca sta in picioare, Marea
Piramida a fost construita intre anii 2700 – 2500 i. Hr. Timp de 43 de secole, pana in anul
1889 cand s-a construit Turnul Eiffel din Paris, aceasta avea sa fie cea mai inalta constructie
din intreaga lume, masurand 139 de metri in inaltime.
Iata 5 lucruri fascinante despre Piramida lui Keops:
1. Marea Piramida a fost construita pentru Faraonul Keops, cunoscut si sub
numele de Khufu (al doilea faraon al dinastiei a IV-a), fiul lui Sneferu si al lui
Hetepheres I. Acesta a urcat la tron in jurul varstei de 20 de ani si a fost faraon
timp de 23 de ani. In prezent se cunosc foarte putine informatii despre Keops,
acestea fiind dezvaluite cateva secole dupa moartea sa, in Istoriile lui Herodot.
Singura statuie a sa care a fost gasita are in jur de 8 centimetri.
2. In constructia piramidei s-au folosit in jur de 2,3 milioane de blocuri de
piatra. Acestea au fost luate de la cariera de piatra de la Aswan, situata la circa 845
de kilometri departare de locul in care s-a ridicat piramida. Fiecare bloc cantareste
in medie 2,5 tone, iar piramida in sine cantareste 6,5 milioane de tone.
3. Conceputa ca mormant, Marea Piramida contine trei camere (Camera Regelui,
Camera Reginei si Marea Galerie) create cu scopul de a gazdui trupul lui Keops si al sotiei
sale, precum si comorile lor pe care le-au luat cu ei in viata de apoi. Intrarea se afla in
fateta de nord. Camera mortuara a faraonului se gaseste fix in inima piramidei si poate fi
accesata strabatand Marea Galerie si un coridor ascensional. La inceputul acestei galerii
exista si un pasaj care duce catre Camera Reginei. Camera Regelui contine un sarcofag
realizat din granit rosu, la fel ca peretii incaperii. Este extrem de interesant modul in care a
fost incaperea construita, pietrele camerei potrivindu-se atat de bine incat nu se poate
introduce intre ele nici macar un card. Orientat conform directiilor busolei, sarcofagul este
cu doar un centimetru mai mic decat intrarea in camera, motiv pentru care se presupune ca
acesta a fost introdus aici inca din timpul constructiei piramidei.
4. Nu se mai gaseste aproape nimic in Camera Regelui. Cu exceptia
sarcofagului, s-a furat tot din aceasta incapere, inclusiv trupul si comorile
faraonului. In plus, carcasa alba de calcar care candva acoperea exteriorul a fost
luata si folosita de diferiti conducatori si regi in alte proiecte de constructie.
5. Piramida lui Keops desluseste o multime de date si teorii matematice si
astronomice.
Aceasta minune a lumii antice continua si in ziua de azi sa ii uimeasca pe matematicieni si
fizicieni. Iata cateva dintre teoriile care s-au descoperit aici: Fiecare fatada a piramidei este
orientata cu precizie spre cate un punct cardinal: Nord, Est, Vest si Sud.
Piramida este asezata exact pe paralela de 30 de grade, cea care separa in mod egal uscatul
de ape.
Diagonalele prelungile ale Piramidei lui Keops traverseaza centrul fiecarui continent.
O latura a bazei piramidei are 365 de coti si aproape un sfert, exact cate zile are un an.

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de
regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Ch.) pentru una din soțiile sale, Amytis sau Amuhea. Ele figurau în
antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci,
ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus întemeietorul orașelor Ninive și Babilon,
pentru soția sa Semiramida (sau Semiramis). După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau
o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din
mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompecilindrice, al căror secret nu se cunoaște
încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele
relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind
dărâmat și Turnul Babel.
          
 Primele cercetări arheologice moderne au fost întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence Fresnel în
anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă de Robert Koldewey în
anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina El Kasr (în arabă: "castelul" sau "citadela") au descoperit ruinele
marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului și templul zeiței Nin-Mach. În partea de nord-est a
palatului s-au pus în evidență fundațiile construcției care susținea probabil Grădinile suspendate. S-a descoperit și
un coridor central, care are pe ambele laturi câte șapte camere, corespunzând în general cu descrierile lui Diodor.
În afară de poziția ruinelor, de modul de construcție și de dimensiunile lor, care corespund cu ceea ce se cunoaște
din descrerile autorilor antici, mai există o probă foarte convingătoare că într-adevăr acestea sunt ruinele fostelor
Grădini suspendate: Robert Koldewey a găsit trei puțuri situate alăturat, în serie, unul central cu secțiune pătrată,
între celelalte două cu secțiune ovală, care sugerează existența unei mașini hidraulice, care funcționa probabil pe
același principiu ca un aparat cu găleți cu lanțuri. Acest dispozitiv putea da un flux continuu de apă.

Pe terenul vechiului Babilon este astăzi un deșert, aproape total lipsit de vegetație. Terasele grădinilor au dispărut
de multă vreme, în locul splendorii de altădată, deșertul dă o impresie de tristețe. În vârful unei coline mai există un
arbore secular, un atleth, considerat de unii nostalgici ca fiind o ultimă rămășiță a faimoaselor grădini.

Dr Stephanie Dalley, de la Universitatea Oxford, a emis o nouă ipoteză cu privire la locul unde s-ar fi aflat grădinile
suspendate. Pe baza reinterpretării vechilor inscripții asiriene, ea presupune că grădinile suspendate ar fi fost
ridicate de regele Senaherib în localitatea Ninive din Asiria, în apropiere de actuala localitateMosul din Irak.
 
Grădinile suspendate ale Babilonului sunt un exemplu de construcţie gigantică a lumii
Mesopotamiene, o cutezanţă arhitectonică într-o lume care dispunea de cele mai slabe
materiale de construcţie. Legenda, care leagă apariţia acestor grădini suspendate de
numele unei regine, are un sâmbure de adevăr în faptul că ele au fost dăruite de
Nabucodonosor al II lea uneia din soţiile sale. Aceasta, pe nume Amitis sau Amuhea, era
născută în Media muntoasă, fiind fiica regelui Ciaxares. Tânăra soţie avea nostalgia
peisajului muntos, verde si a aerului curat, ceea ce lipsea, în totalitate, câmpiei nesfarşite
din jurul Babilonului. Pentru a vorbi de „Grădinile suspendate” este absolut necesar să
amintim de marele complex în care erau organic inglobate — Palatul Regal.
Mă rturii despre oraşul regal se gă sesc în scrierile unui numă r însemnat de istorici, cu
deosebire greci şi latini. Printre aceştia se pot aminti: Herodot, Ctesias, Megastene,
Berosius, Diodor din Sicilia, Quintus Curtius Rufus, Filon din Bizant, Flavius Josephus,
Strabon si alţii. Palatul a fost construit de Nabucodonosor al II lea şi era amplasat pe
malul stâng al Eufratului, într-un meandru, în zona centrală a Babilonului. Marele cartier
de pe malul stâng al fluviului avea două nuclee: palatul regal şi zona templelor lui
Marduk, (protectorul oraşului) şi a lui Bel (întemeietorul oraşului).
Ridicarea „Gră dinilor suspendate” a beneficiat de existenţa unei neînsemnate coline de
pe malul Eufratului, de numai 15 m. Colina se gă sea în colţul de nord-est al palatului
regal şi a fost încorporată incintei acestuia. Dimensiunile de la baza gră dinilor, ale
primei terase, erau ale unui patrulater cu latura medie de 243 m. Suprafaţa „Gră dinilor
suspendate” se prezenta sub forma unui trapez. Existau patru terase care aveau suprafaţe
din ce în ce mai mici. Terasele se sprijineau pe stâlpi, cu secţiunea pă trată având latura
de 22 picioare (adică circa 6,8 m). Stâlpii erau aşezaţi la o distanţă de numai 10 picioare
(adică 3 m). Prima terasă era aşezată pe 625 stâlpi (25×25). Terasa urmă toare se
sprijinea pe numai 441 stâlpi (21×21), a treia pe 289 stâlpi (17×17) iar a patra pe 169
stâlpi (13×13). Pentru ultima terasa rezulta o lungime a laturei de numai 123 m. Fiecare
terasă se retră gea pe pă rtile laterale cu 2 stâlpi, iar în fată , cu patru stâlpi. Latura a patra
era verticală şi se afla în partea opusă fluviului, lângă zidul de incintă .
Pentru a stabili ină lţimea „Gră dinilor suspendate” trebuie ţinut cont de înă lţimea colinei
(15 m) pe care erau amplasate incă patru nivele a câte 50 picioare (adică a câte 15,4 m).
In total rezultă o ină lţime de 250 picioare (77 m) care este în concordanţă cu
dimensiunile enuntate de Diodor din Sicilia. El afirma că cea de a doua incintă a
palatului regal era de 50 orgi (90 m) iar a citadelei mai ridicată . De aici rezultă că , pe
porţiunea cea mai înaltă , gră dinile se ridicau între 77 şi 90 m, fapt ce le fă cea sa domine
întregul oraş cât si intinderile inconjuratoare. Apă reau ca o deosebit de bogată în
vegetaţie, ca o explozie verde spre cerul torid.