Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(2 martie)
Sfântul Nicolae Planas s-a născut în anul 1851, în Insula Naxos, din părinți
creștini, pe numele lor Ioan și Augustina. Încă din copilărie, micul Nicolae a
prins drag de biserica ce se afla pe moșia părinților săi. Venea în acest loc
adeseori, pe ascuns, pentru a fredona singur cântările auzite în timpul slujbei și
a-și bucura sufletul cu ele. Unul dintre cei care au așezat o piatră la temelia
credinței sale a fost chiar bunicul său, pe nume Gheorghe. Acesta era preotul
respectivei biserici de pe moșie și de la el Nicolae a învățat primele litere,
începând apoi, pas cu pas, să citească "Psaltirea". În altar, nepotul era atent la
toată rânduiala Liturghiei și îl însoțea pe bunicul său oriunde mergea pentru a
sluji cuvântul Evangheliei.
În 1879, este hirotonit diacon la Biserica "Schimbarea la Față" din Atena, iar
cinci ani mai târziu, în anul 1884, a fost numit preot în "Biserica Prorocului
Elisei".
1
apropiați, odihnindu-se puțin așezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea
la biserică, unde începea privegherea.
Privegherile la care slujea Sfântul Nicolae Planas erau de neuitat. Când intra în
biserică, se bucura de o primire deosebită: toți cei aflați de față îi sărutau rasa,
mâinile, iar alții capul deoarece era mic de statură.
Unii oameni devin sfinți datorită dragostei nesfârșite care izvorăște din sufletul
lor veșnic răbdător, veșnic iertător, veșnic dispus să îi pună pe ceilalți pe primul
2
loc. Așa putem descrie pe scurt viața Sfântului Nicolae Planas, înveșmântată în
harul Dumnezeiesc.
Smerenia și modestia i-au conturat caracterul: prin tot ce spunea sau făcea era
evident faptul că el nu era conștient de nivelul sfințeniei sale. Lacrimile pentru
păcatele sale nu lipseau din ochii lui, deși încerca să trăiască cat mai ascuns și
singur, departe de ispite. Toate neajunsurile din partea oamenilor le primea cu
îndelungă răbdare, tăcere și rugăciune, de aceea Dumnezeu a săvârșit de multe
ori minuni cu nevoitorul său plin de simplitate. Timp de jumătate de veac
Părintele Nicolae și-a dus traiul în liniște, discret, avându-i în inima sa pe toți,
făcând din centrul Atenei o adevărată sihăstrie, umplând-o cu mireasma
rugăciunii, precum sihaștrii de odinioară umpleau pustia. Fiind un adevărat
înger în trup, Dumnezeu a revărsat asupra sa darul facerii de minuni. Nu doar o
dată, Părintele a fost văzut slujind deasupra pământului, ridicându-se de la sol
asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Atunci când cineva îl întreba dacă nu este
obosit de la citirea tuturor pomelnicelor în număr foarte mare, Sfântul Nicolae
răspundea: "Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi". Și puținele lui cuvinte
pe care le spunea erau mereu rostite cu rost: "Ce crezi, fiică, că eu nu știu să
vorbesc? Știu, dar mă gândesc la consecințe și astfel tac".
Obișnuia să ajute familii nevoiașe, văduve, orfani, mai ales pe văduvele tinere
pe care sărăcia le împingea la stricăciune, pe tineri să-și plătească studiile.
Șoferii de taxi îl duceau fără să îi ceară bani, știind că acela care îl ducea pe
Sfântul Nicolae se bucura de mult câștig în ziua respectivă. Oriunde cunoștea
familii nevoiașe, se ducea, fără să-l vadă cineva și le ajuta cu tot ceea ce aveau
nevoie. Dădea celorlalți tot ce avea. A căsătorit multe fete sărace, a sprijinit
studenți, plătind cursurile și cărțile celor nevoiași, toate făcute în desăvârșită
discreție.
În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas a plecat la cele veșnice, fiind înmormântat
creștinește, cu toate cele de cuviință. După o perioadă, la vremea rânduită de
Tatăl Ceresc, trupul său a fost aflat nestricat, răspândind bună mireasmă,
săvârșind o mulțime de minuni celor ce i se roagă Sfântului Părinte cu credință.
3
Când în sufletul unui om își dau întâlnire credința în Dumnezeu, smerenia și
iubirea de semeni, acolo își face lăcaș Duhul Sfânt, care aduce cu Sine un noian
de daruri. Oriunde își va îndrepta pașii, acel om va fi un martor al virtuților cu
care l-a înzestrat Dumnezeu.
"Fără răutate și pașnic, neștiind a spune cuiva «nu», se oferea tuturor celor ce
aveau nevoie de el. De multe ori, cădea victimă celor vicleni. Cum era și firesc,
acest om sfânt era cu neputință să aibă vrăjmași. Chiar dacă unii l-ar fi ocărât și
l-ar fi furat la arătare, el, cu surâsul bunătății pe buze, îi ierta și îi binecuvânta."
Acesta este portretul pe care părintele Lambropulos, un apropiat și cunoscut al
Sfântului Nicolae Planas, îl făcea prietenului său.
Pictorul Fotie Kontoglu, care i-a fost ucenic, îl descria astfel: "Cunosc un preot
în Atena. E cel mai smerit dintre preoți și cel mai simplu dintre oameni. Pentru
orice slujbă, dacă-i dai o drahmă sau cincizeci de bani (o sumă derizorie) îi ia.
Dacă nu-i dai nimic, nu cere. Pentru trei drahme face priveghere de toată
noaptea cu Liturghie, Pavecerniță, Vecernie, Utrenie și Ceasuri, toate acestea
durând nouă ore. Orice pomelnic cu numele morților odată luat îl ține pentru
totdeauna. La fiecare proscomidie pomenește 2.000 - 3.000 de nume. Nu se
plictisește niciodată".
De aceea credincioșii din parohia sa spuneau: "Ne place mult părintele. Este
simplu, virtuos și amabil. Este vrednic de prima fericire a Mântuitorului".
Iubind atât de mult biserica, Părintele Planas petrecea de dimineață până seara
în sfântul lăcaș. Văzând aceasta, un negustor l-a întrebat: "Dar de ce stați atât de
mult în biserică?" Răspunsul a venit prompt: "Tu, când îți deschizi magazinul,
nu stai toată ziua în el? Același lucru este pentru mine Biserica", a rostit încet
bătrânul.
4
pomelnicele în două bocceluțe, îl întrebau: "Ce ai acolo, părinte?", "Sunt actele
și contractele mele" răspundea serios Sfântul Nicolae Planas.
5
Sfântul, le-a pus în casa ei într-o cutiuță pe care o ținea pe un iconostas. După ce
s-a rugat Sfântului, liniștea binecuvântată a venit și în familia ei.
Darul înainte-vederii
Într-o seară de iarnă, când Sfântul era copil, pe când stăteau în jurul sobei, i-a
zis tatălui său: "Tată, în clipa aceasta s-a scufundat corabia noastră,
Evanghelistria, lângă Constantinopol". Ioan, tatăl său, cuprins de frică, a
întrebat-o pe soția sa: "Femeie, ce spune copilul nostru?". Într-adevăr, corabia
naufragiase în acea clipă după cum s-a aflat ulterior.
6
Întâlnirea cu Sfântul Pantelimon