Suport de curs

Limba Latină
Clasa a IX-a
Științe sociale

Competențe generale

Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în

diferite situaţii de comunicare.
Folosirea modalităţilor de analiză tematică,structurală şi stilistică în receptarea diferitelor
texte literare şi nonliterare.
Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.

Competențe specifice

1.1. utilizarea adecvată a achiziţiilor lingvistice în receptarea diverselor texte;

1.2. identificarea elementelor specifice din structura unor tipuri textuale studiate;
1.3. exprimarea orală sau în scris a propriilor reacţii şi opinii privind textele receptate;
1.4. redactarea unor texte diverse;
1.5. utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de
comunicare;
2.1. aplicarea unor tehnici vizând înţelegerea textelor literare sau nonliterare;
2.2. identificarea temei textelor propuse pentru studiu
2.3. compararea ideilor şi atitudinilor diferite în dezvoltarea aceleiaşi teme literare;
analizarea componentelor structurale şi expresive ale textelor literare studiate şi discutarea
2.4.
rolului acestora în tratarea temelor;
2.5. compararea trăsăturilor definitorii ale comunicării în texte ficţionale şi nonficţionale;
2.6. aplicarea conceptelor de specialitate în analiza şi discutarea textelor literare studiate;
2.7. compararea limbajului cinematografic cu acela al textului scris;
3.1. identificarea structurilor argumentative într-un text dat;
identificarea elementelor dintr-un text care confirmă sau infirmă o opinie privitoare la textul
3.2.
respectiv;
3.3. argumentarea unui punct de vedere privind textele studiate.

1
PARTEA I - FONETICA

Limba latină astăzi este o limba moartă.Pentru autenticitate, se foloseste “pronuntiae restituta”
– - n u   e x i s t ă   s u n e t e l e   s h   s a u t z .
-nu există ci sau ce – se pronunță ki sau ke
-nu există suneltul V, se pronunță ca un u lung sau w în engleză
-în fiecare silabă trebuie să existe cel puțin o vocală
-2 vocale în succesiune imediată formează diftongi  ( a-/e, a-er)

Triunghiul vocalic și pronunția
A deschisE A 
O mediuI A U inchis
In limba latina exista 10 vocale: - a   l u n g   c u   b a r ă ,   e   i   u   o
- a   s c u r t -Sunetul scurt se pronunță mai înalt, iar cel lung se
pronunță mai grav
Regula: Sunetuli slab la sfârșitul cuvântului nu formeaza silabă

Exercițiu:
Citește cu voce tare textul următor:

L Catilina, nobili genere natus, fuit magna ui et animi et corporis, sed ingenua malo prauoque.
Huic abadulescentia bellea intestina, caedes, rapinae, discordia ciulis gratae, fuere, ibiques
iuventam exercuit.Corpus patien inediae algoris, uigiliae supra quam cuiquam credibile est,
animus audax, subdolus, uarius, alieni appetens sui profusus, ardens in cupiditatibus, satis
eloquentiae, sapientiae parcae.

1.Precizează din câte sunete (vocale și consoane) sunt formate cuvintele:ingenua ,

prauoque,abadulescentia,cuiquam, sapientiae, parcae,eloquentiae, animus, audax.
2. Identifică diftongii dn text
3 Identifică hiaturile din cuvintele extrase la cerința 1

PARTEA a II-a MORFOLOGIA

2
Morfologia – Româna are 10 părți de vorbire, latina numai 9 Sunt părți de vorbire, unele își
schimbă forma, altele nu

1. S u b s t a n t i v u l
2.Adjectivul – se acordă cu subst. în gen, nr. și caz.
3.verbul – se diferențiază în funcție de diateză
4.pronumele – caz, nr.persoană, gen
5 . a d v e r b u l ,
6.numeralul, gen
7.prepoziția
8.conjuncția
9.interjecția

Substantivul

În limba latină, în funcţie de terminaţia substantivului la cazul genitiv, singular se disting

5 declinaţii:

Declinarea I II III IV V
Nominativ -a -us,-er,-ir,-um -,-s,-e -us,-u -es
Genitiv -ae -i -is -us -ei

Adjectivul

În funcţie de numărul de terminaţii, în limba latină, adjectivele se clasifică în două

grupe numite clase.
 Clasa I: adjective cu trei terminaţii: -us,-a,-um
-er,-era,-erum
-er,-ra,-rum
 Clasa a II-a: -adjective cu două terminaţii: fortis,forte
-adjective cu o terminaţie: ventus

Adjectivele din clasa I se declină după declinarea I (cele feminine) şi după cea de-a
doua (cele masculine şi neutre),iar cele din clasa a II-a se declină după a treia declinare.
Trecerea unui adjectiv prin gradele de comparţie se realizează prin adăugarea de
terminaţii specifice la tema acestuia:
 Comparativ:-ior;
 Superlativ:-issim-;-rim-;-lim-;
Comparativul se declină după declinarea a III-a.
În limba latină există şi câteva excepţii:

3
 Pozitiv Comparativ Superlativ
m. f. n. m.f. n. m. f. n.
magnus -a -um maior maius maximus -a -um
parvus -a -um minor minus minimus -a -um
bonus -a -um melior melius optimus -a -um
malus -a -um peior peius pessimus -a -um
multus -a -um plures plura(pl.) plurimus -a -um

Pronumele

A.Pronumele personale

Persoana I Persoana a II-a

Caz Singular Plural Singular Plural
N. ego(eu) nos(noi) tu(tu) vos(voi)
G. mei(pe mine) nostri(de noi) tui(de tine) vestri(de voi)
_ nostrum _ vestrum(dintre voi)
(dintre noi)
D. mihi(mie) nobis(nouă) tibi(ţie) vobis(vouă)
Ac. me(pe mine) nos(pe noi) te(pe tine) vos(pe voi)
Abl. (a) me(de mine) nobis(de noi) (a) te(de tine) (a) vobis(de voi)
mecum nobiscum tecum(cu tine) vobiscum(cu voi)
(cu mine) (cu noi)
V. - - tu!(tu!) vos!(voi!)

Pronumele personal nu are forme proprii pentru persoana a III-a, în locul acestora se
utilizează formele pronumelor reflexive sau demonstrative: is, ea, id (acesta, acesta), ille, illa,
illud (acela, aceea). Formele sunt identice pentru toate genurile.

B.Pronumele reflexiv

Persoana a III-a
Caz Singular şi plural
N. -
G. sui(de sine)
D. Sibi(sieşi, pentru sine)
Ac. se(pe sine)
Abl. (a) se(despre sine)
secum(cu sine)

Pronumele reflexiv are forme proprii pentru persoana a III-a; pentru persoanele şi a II-a se
utilizează pronumele personal. Are forme identice pentru cele trei genuri şi cele două numere.

4
 C.Pronumele şi adjectivul posesiv

Singular Plural
m. f. n. m. f. n.
meus -a -um al meu noster -a -um al nostru
tuus -a -um al tău vester -a -um al vostru
suus -a -um al său sui -ae -a al lor

Adjectivul posesiv se declină precum un adjectiv din clasa I.

D.Pronumele şi adjectivele demonstrative

HIC(acesta) ISTE(acesta) IS(acesta)

Singular
Caz m. f. n. m. f. n. m. f. n.
N. hic haec hoc iste ista istud is ea id
G. huius istius eius
D. huic isti ei
Ac. hunc hanc hoc istum istam istud eum eam id
Abl. hoc hac hoc isto ista isto eo ea eo
Plural
N. hi hae haec isti istae ista ei(ii) eae ea
G. horum harum horum istorum istarum istoru eorum earum eorum
m
D. his istis eis(iis)
Ac. hos has haec istos istas ista eos eas ea
Abl. his istis eis(iis)

ILLE(acela) IPSE(însuşi) IDEM(acelaşi)

Singular
Caz m. f. n. m. f. n. m. f. n.
N. ille illa illud ipse ipsa ipsum idem eadem idem
G. illius ipsius eiusdem
D. illi ipsi eidem
Ac. illum illam llud ipsum ipsam ipsum eundem eandem idem
Abl illo illa illo ipso ipsa ipso eodem eadem eodem
.
Plural
N. illi illae lla ipsi ipsae ipsa eidem eaedem eadem

5
G. illorum illarum illorum ipsorum ipsarum ipsoru eorundem earundem eorundem
m
D. illis ipsis eisdem
Ac. illos illas illa ipsos ipsas ipsa eosdem easdem eadem
Abl ipsis ipsa eisdem
.

Pronumele demonstrative de apropiere: hic se referă la persoana I (acesta de lângă mine),

iste la persoana a II-a (acesta de lângă tine), is se referă la persoana a III-a (acesta de lângă el).
Pronumele demonstrativ de depărtare ille se referă la persoana a III-a (acela de lângă el).
În limba latină există, ca şi în limba română, un pronume de întărire ipse (însumu, însuţi,
însuşi, etc.) şi un pronume de identitate idem (acelaşi).
Nu există forme pentru V.

E.Pronumele interogativ şi pronumele relativ

Pronumele interogativ Pronumele relativ

QUIS (cine?) QUI (care)
Sg. m. f. n. m. f. n.
N. quis quae quid qui quae quod
G. cuius cuius cuius cuius cuius cuius
D. cui cui cui cui cui cui
Ac. quem quam quid quem quam quod
Abl. quo qua quo quo qua quo

Pl. m. f. n.
N. qui quae quae
G. quorum quarum quorum
D. quibus
Ac. quos quas quae
Abl quibus
.

Pronumeleinterogativeşi relative nu au forme pentru cazul V.

Numeralul(I-X)

Cardinal Ordinal
I unus,-a,-um primus,-a,-um
II duo,duae,duo secundus,-a,-um
III tres,tria tertius,-a,-um
IV quattuor quartus,-a,-um
V quinque quintus,-a,-um
VI sex sextus,-a,-um
VII septem septimus,-a,-um

6
VIII octo octavus,-a,-um
IX novem nonus,-a,-um
X decem decimus,-a,-um

Primele trei numerale cardinale se declină astfel:

Unus Duo Tres

N. unus una unum duo duae duo tres,tria
G. unius duorum duarum Duoru trium
m
D. uni duobus duabus duobus trius
Ac. unum unam unum duos duas duo tres,tria
Abl. uno una uno duobus duabus duobus tribus

Celelalte numerale cardinale nu se declină.

Numeralele ordinale se declină ca adjectivele cu trei terminaţii din clasa I.

Verbul

În limba latină verbele se împart în 4 conjugări:

I:canto, cantare→canta
II:video, vidēre→vide
III:dico, dicĕre→dice
IV:audio, audire→audi

Împărţirea pe conjugări se face după vocala tematică:

I:a
II:ē
III:ĕ
IV:i

Indicativul prezent=tema de prezent a vb.+-o/-m

-s
-t
-mus
-tis
-nt

Indicativul imperfect se fomează la fel, doar că între tema verbului şi treminaţie se

introduce un sufix morfologic: ”ba”, iar la viitor „b” pentru conjugările I şi II şi sufixul „e”
pentru conjugările III şi IV şi „a” pentru persoana I.
Excepţie:ind. Imperfect al vb. „a fi”:eram,eras,erat,eramus,eratis,erant;
Ind. Viitor al vb. „a fi”:ero,eris,erit,erimus,eritis,erunt;
Pentru indicativul perfect se foloseşte tema de perfect a verbului (forma a treia din
dicţionar) şi rezultă:
Indicativul prefect=tema de perfect a vb.+-i

7
 -isti
-it
-imus
-istis
-erunt/ere
Indicativul mai mult ca perfect se formează de la tema perfectului + eram
eras
erat
eramus
eratis
erant
Indicativul viitor anterior= tema perf a vb.+ ero
eris
erit
erimus
eritis
erint
Conjunctivul prezent=tema prez. vb. cu:ultima vocală transfrmată în „e” pt. Conj I;
vocala „a” adăugată la sfâşit pt. Conj a II-a, a III-a şi a IV-a;la care se adaugă terminaţiile de
prezent.Verbul „esse”(a fi):sim,sis,sit,simus,sitis,sint.
Conjunctivul imperfect=infinitiv+term. prez.
Conjunctivul perfect=tema pref. a vb.+erim
eris
erit
erimus
eritis
erint
Conjuncivul mai mult ca perfect se obţine din tema perfectului sufixul morfologic „sse”
şi teminaţiile de prezent.
Ca şi în limba română, imperativul în limba latină are forme doar pentru persoana a II-a
singular şi plural.
Singular:tema prezentului
Plural:tema prezentului+”te”
Excepţii(imperative scurte):
Dic-dicite;duc-ducite;fac-facite;es-este
Participiul prezent =infinitivul fără suf. ”re”+ns(N.)
ntis(G.)
Gerunziu=infinitiv fără suf. „re” la care se adaugă „n”+di(G.)
do(D.)
dum(Ac.)
do(Abl.)

8
 Exerciții și aplicații practice:

http://limba-latina.ucoz.com/lectio_quinta/index.htm

I. Precizează declinarea, cazul şi numărul substantivelor subliniate :

“ Remus, primus, sex vultures videt, sed frater, tardius, duplicem numerum vulturum videbit.
‫״‬
vultur,-uris s.m. = vultur
numerus,-i s.m. = număr
II. Declină la singular şi plural următoarele substantive şi adjective:
Substantiv Adjectiv
aedes, aedis s.f. (templu) ruber, rubra, rubrum (roşu)
litus, litoris s.n. (mal) pulcher, pulchra, pulchrum (frumos)

Se dă textul:

Quintus, Marci filius, sex annos natus est. Nunc litteris studere potest. Pueri Romani aut
domi aut in schola litteris studere poterant. Quintus in Marci villa non manet. Nam Marcus satis
doctus non est. In schola multi pueri adsunt et Quintus, cum amicis, multos ludos excogitare
potest.

Se cere:

a) Selectează din text și realizează un tabel în care să notezi, pe coloane,

substantivele/adjectivele/verbele.
b) În enunţul Quintus in Marci villa non manet modifică forma verbului în aşa fel încât să
fie la modul indicativ, timpul viitor.
c) Tradu fraza In schola multi pueri adsunt et Quintus, cum amicis, multos ludos excogitare
potest, folosind vocabularul de mai jos

schola,-ae=şcoală; multus,-a,-um=mult(ă); adsum,adesse.affui=a se afla/a fi prezent;

cum=cu; amicus,-i=prieten; ludus,-i=joc; excogito,-are=a inventa; possum,posse,potui=a
putea;

d) Alcătuieşte un enunţ în limba latină folosind cuvintele de mai jos:

Italia,-ae= Italia; antiquus,-a,-um=vechi; monumentum,-i=monument; sum, esse,fui=a fi/a se

afla; illustris,-e=vestitin=în; multus,-a,-um=mult(ă)

9
 PARTEA a III-a ELEMENTE DE CIVILIZAȚIE ROMANĂ

Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753
î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut
de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și
întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în
fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și
începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea
Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma
antică a adus contribuții importante în organizarea politică și administrativă, juridică, artă
militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continuă să
aibă o influență puternică asupra lumii moderne.

Istoria Romei - cronologie

 753 i.Hr. - Întemeierea legendară a Romei

 509 i.Hr. - Sfârșitul regatului roman, înființarea republicii romane
 494 i.Hr. - Secesiunea plebeilor (retragerea lor pe Muntele Sacru)
 493 i.Hr. - crearea tribunatului plebei
 488 i.Hr. – Război împotriva volscilor
 450 i.Hr. - Legea celor XII Table: Autorizarea căsătoriilor între patricieni și plebei (Lex
Canuleia)
 406 i.Hr.- 396 i.Hr. - Asedierea si cucerirea orasului Veii
 390 i.Hr. - Invazia galilor
 366 i.Hr. - Accesul plebei la consulat pentru prima oara
 356 i.Hr. - Un plebeu devine dictator
 351 i.Hr. - Un plebeu devine cenzor
 343 i.Hr.- 291 i.Hr. - Razboiul cu samnitii.
 321 i.Hr. - Infrangerea de la Furcile Caudine
 312 i.Hr.- 308 i.Hr. - Via Appia, de la Roma la Capua
 306 i.Hr. - Tratatul intre Roma si Cartagina
 281 i.Hr.- 272 i.Hr. - Razboi impotriva Tarentului si a lui Pyrrhus; cucerirea Tarentului
 265 i.Hr. - Supunerea Etruriei; Roma - stapana Italiei, fara Galia Cisalpina
 264 i.Hr.- 241 i.Hr. - Primul razboi punic; Sicilia - prima provincie romana
 231 i.Hr. - Sardinia si Corsica devin provincii romane
 225 i.Hr.- 218 i.Hr. - Supunerea Galiei Cisalpine
 218 i.Hr.- 201 i.Hr. - Al doilea razboi punic

10
 215 i.Hr. - Primele societati de publicani
 200 i.Hr.- 188 i.Hr. - Interventia Romei in Grecia si in Orient
 168 i.Hr. - Victoria de la Pydna
 148 i.Hr.- 146 i.Hr. - Al treilea razboi punic
 146 i.Hr. - Distrugerea Cartaginei; Macedonia, Ahaia, Africa preconsulara devin provincii
romane
 133 i.Hr.- 121 i.Hr. - Fratii Gracchus
 125 i.Hr.- 118 i.Hr. - Provincia Gallia Narbonensis
 113 i.Hr.- 101 i.Hr. - Invazia cimbrilor si a teutonilor; Tribunatul lui Marius
 112 i.Hr.- 105 i.Hr. - Razboiul cu Jugurtha
 88 i.Hr.- 85 i.Hr. - Razboiul cu Mirthridate
 83 i.Hr.- 82 i.Hr. - Razboi civil
 82 i.Hr.- 79 i.Hr. - Dictatura lui Sylla
 74 i.Hr. - Provincia Bithinia
 73 i.Hr.- 71 i.Hr. - Razboiul impotriva lui Spartacus
 70 i.Hr. - Consulatul lui Pompei
 67 i.Hr.- 63 i.Hr. - Campania lui Pompei in Orient
 60 i.Hr. - Primul triumvirat: Cezar - Pompei - Crassus
 58 i.Hr.- 50 i.Hr. - Razboiul cu galii
 52 i.Hr. - Anarhie la Roma; Pompei - consul unic
 51 i.Hr. - Galia, provincie romana pana la Rin
 49 i.Hr.- 44 i.Hr. - Razboi civil. Cezar trece Rubiconul; Batalia de la Pharsalos
 45 i.Hr.- 44 i.Hr. - Dictatura lui Cezar
 44 i.Hr. - Iulius Cezar este asasinat
 44 i.Hr.- 30 i.Hr. - Razboi civil;
 43 i.Hr. - Al doilea triumvirat: Antoniu - Octavian - Lepidus
 31 i.Hr. - Actium. Batalie intre Octavian si Antoniu
 27 i.Hr. - Inceputul principatului; Organizarea provinciilor
 27 i.Hr. - 14 d. Hr. - Domnia lui August
 14 - 37 - Domnia lui Tiberiu (familia Claudia)
 17 - Germania - provincie imperiala
 37 - 41 - Domnia lui Caligula
 41 - 54 - Domnia lui Claudiu
 43 - Cucerirea Britaniei
 51 - 63 - Razboi cu partii
 54 - 68 - Domnia lui Nero
 64 - Incendierea Romei. Primele persecutii impotriva crestinilor initiate de Nero
 69 - 79 Domnia lui Vespasian. incepe dinastia Flaviilor
 70 - Cucerirea si distrugerea Ierusalimului de catre Titus
 79 - Eruptia Vezuviului si distrugerea oraselor Pompei si Herculanum
 79 - 81 - Domnia lui Titus Flavius Vespasianus
 81 - 96 - Domnia lui Domitian
 96 - 98 - Domnia lui Nerva
 98 - 117 - Domnia lui Traian
 100 - Consulatul lui Pliniu cel Tanar, care rosteste panegiricul lui Traian
 101 - 102 - Prima expeditie impotriva dacilor

11
 105 - 106 - A doua expeditie impotriva dacilor
 106 - Dacia devine provincie romana.
 114 - Razboi cu partii. Traian este proclamat "cel mai bun dintre principi" (optimus)
 117 - 138 - Domnia lui Hadrian
 121 - 126 - Calatoriile lui Hadrian prin imperiu
 138 - 161 - Domnia lui Antonin cel Pios
 161 - 180 - Domnia lui Marc Aureliu
 166 - 180 - Razboi cu germanii. Sfarsitul "Pacii romane"
 180 - 192 - Domnia lui Commodus
 193 - 211 - Domnia lui Septimiu Sever
 211 - 217 - Domnia lui Caracalla
 212 - Edictul lui Caracalla acorda cetatenia romana tuturor locuitorilor tuturor provinciilor
 218 - 235 - Domniile lui Heliogabal, apoi cea a lui Alexandru Sever
 231 - 232 - Război cu perșii
 235 - 284 - Frontierele imperiului sunt amenintate din toate partile. Se succed imparati efemeri.
Epidemie de ciuma.
 271 - Retragerea din Dacia. Aurelian construieste o centura fortificata
 284 - Urcarea pe tron a lui Diocletian
 293 - Organizarea tetrarhiei
 300 - Unificarea administratiei Italiei si a provinciilor
 301 - Edictul maximal stabileste o taxare generala a preturilor
 306 - 337 - Edictul de la Milano ce ofera toleranta religioasa
 313 - Capitala imperiului devine Constantinopol
 330 - impartirea imperiului: Constant in Occident (337-350); Constantiu in Orient (337-361)
 351 - 361 - Constantiu devine singurul stapan al imperiului
 355 - 357 - Razboi in Galia
 358 - 363 - Razboi in Asia impotriva persilor
 361 - 363 - Domnia lui Iulian, reactie pagana
 364 - 365 - Dinastia valentiniana si Teodosiu
 395 - Impartirea imperiului intre fiii lui Teodosiu: Honorius (395-423) in Occident, avand
capitala la Milano, apoi la Ravenna si Arcadius (395-408) in Orient, cu capitala la
Constantinopol
 406 - Invazii barbare
 410 - Cucerirea Romei de catre Alaric, capetenia gotilor
 455 - Jefuirea Romei de catre vandalul Genseric
 476 - Caderea lui Romulus Augustulus; Cucerirea Romei de catre Odoacru, capetenia herulilor,
care-i trimite imparatului Orientului, Zenon, insemnele Imperiului luandu-si titlul de "patrician"

Cei sapte regi ai Romei


 Romulus -- 753 a.Chr. - 716 a.Chr.;
 Numa Pompilius -- 715 a.Chr. - 674 a.Chr.;
 Tullus Hostilius -- 673 a.Chr. - 642 a.Chr.;

12
 Ancus Marcius -- 642 a.Chr. - 617 a.Chr.;
 Lucius Tarquinius Priscus -- 616 a.Chr. - 579 a.Chr.;
 Servius Tullius -- 578 a.Chr. - 535 a.Chr.;
 Lucius Tarquinius Superbus -- 535 a.Chr. - 510 a.Chr./509 a.Chr.

Împărați romani de-a lungul Imperiului

Dinastia Iulio-Claudiana

 Augustus - 16 ianuarie 27 i.Chr. -- 19 august 14 d.Chr.

 Tiberius - 19 august - 14 -- 16 martie 37
 Caligula - 18 martie 37 -- 24 ianuarie 41
 Claudius - 24 ianuarie 41 -- 13 octombrie 54
 Nero - octombrie 54 -- 11 iunie 68

Anul celor patru împărați

 Galba - 8 iunie 68 -- 15 ianuarie 69

 Otho - 15 ianuarie 69 -- 16 aprilie 69
 Vitellius - 2 ianuarie 69 -- 20 decembrie 69

Dinastia Flavilor

 Vespasian - 1 iulie 69 -- 24 iunie 79

 Titus - 24 iunie 79 -- 13 septembrie 81
 Domitian - 14 septembrie 81 -- 18 septembrie 96

Dinastia Antoninilor

 Nerva - 18 septembrie 96 -- 27 ianuarie 98

 Traian - 28 ianuarie 98 -- 7 august 117
 Hadrian - 11 august 117 -- 10 iulie 138
 Antoninus Pius - 10 iulie 138 -- 7 martie 161
 Marcus Aurelius - 7 martie 161 -- 17 martie 180
 Lucius Verus - 7 martie 161 -- martie 169
 Avidius Cassius - 175
 Commodus - 177 -- 31 decembrie 192

Dinastia Severilor

 Pertinax - 1 ianuarie 193 -- 28 martie 193

 Didius Iulianus - 28 martie 193 -- 1 iunie 193
 Septimius Severus - 9 aprilie 193 -- 4 februarie 211
 Clodius Albinus - 193 / 195 -- 197
 Caracalla - 198 -- 217

13
 Geta - 209 -- decembrie 211
 Macrinus - 11 aprilie 217 -- iunie 218
 Diadumenian - mai 217 -- iunie 218
 Elagabalus - iunie 218 -- 222
 Alexandrus Severus - 13 martie 222 -- martie 235

Împărați din timpul apogeului crizei

 Maximin Tracul - 20 martie 235 -- aprilie 238

 Magnus - 235
 Quartinus - 235
 Maximus - 236 -- aprilie 238
 Gordian I - 22 martie 238 -- 12 aprilie 238
 Gordian al II-lea - 22 martie 238 -- 12 aprilie 238
 Pupienus - 22 aprilie 238 -- 29 iulie 238
 Balbinus - 22 aprilie 238 -- 29 iulie 238
 Gordian al III-lea - 22 aprilie 238 -- 11 februarie 244
 Sabinianus - 240
 Filip Arabul - februarie 244 -- 249
 Filip II Junior - 244 -- 249
 Pacatianus - 248 -- 249
 Iotapianus - 248 -- 249
 Silbannacus - 249?
 Sponsianus - 249?
 Decius - 249 -- iunie 251
 Priscus - 249 -- 251
 Licinianus - 250
 Herennius Etruscus - 251 -- iunie 251
 Trebonianus Gallus - iunie 251 -- august 253
 Hostilian - iunie 251 -- 251
 Volusianus - 251 -- august 253
 Aemilian - august 253 -- octombrie 253
 Valerian - 253 -- iunie 260
 Uranius Antoninus - 253 -- 254
 Gallienus - 253 -- septembrie 268
 Saloninus - 260
 Ingenuus - 258 sau iunie 260
 Regalianus - 260
 Macrianus Major - 260 -- 261
 Macrianus Minor - 260 -- 261
 Quietus - 260 -- 261
 Mussius Aemilianus - 261 -- 261 sau 262
 Aureolus - 268
 Postumus - 260 -- 269
 Laelianus - 269
 Marius - 269

14
 Victorinus - 269 -- 271
 Domitianus - 270 -- 271
 Tetricus I - 271 -- 274

Imperiul Illyrian

 Claudius II Gothicus - 268 -- august 270

 Quintillus - august 270 -- septembrie 270
 Aurelian - august 270 -- 275
 Septimius - 271
 Tacitus - noiembrie / decembrie 275 -- iulie 276
 Florianus - iulie 276 -- septembrie 276
 Probus - iulie 276 -- septembrie 282
 Saturninus - 280
 Proculus - 280
 Bonosus - 280
 Carus - septembrie 282 -- iulie / august 283
 Numerian - iulie / august 283 -- noiembrie 284

Dominate

 Dioclețian - 20 noiembrie 284 -- 1 mai 305

 Maximian - 1 aprilie 286 -- 1 mai 305
 Galerius - 1 mai 305 -- mai 311
 Severus II - august 306 -- 16 septembrie 307
 Maxentius - 28 octombrie 306 -- 28 octombrie 312
 Maximian - 307 -- 308
 Constantin I cel Mare - 307 -- 22 mai 337
 Domitius Alexander - 308
 Licinius - 11 noiembrie 308 -- 18 septembrie 324
 Maximinus Daia - 1 mai 310 -- iulie / august 313
 Valerius Valens - decembrie 316 -- 1 martie 317
 Martinianus - iulie 324 -- 18 septembrie 324
 Constantin II - 337 -- 340
 Constantius II - 337 -- 361
 Constant - 337 -- 350
 Magnentius - ianuarie 350 -- 11 august 353
 Vetriano - cca. 350
 Nepotianus - cca. 350
 Iulian Apostatul - noiembrie 361 -- iunie 363
 Iovianus - 363 -- 17 februarie 364

Dinastia Valentiniană

15
 Valentinian I - 26 februarie 364 -- 17 noiembrie 375
 Valens - 28 martie 364 -- 9 august 378
 Procopius - septembrie 365 -- 27 mai 366
 Gratian - 24 august 367 -- 383
 Valentinian al II-lea - 375 -- 392
 Magnus Maximus - 383 -- 388
 Flavius Victor - cca. 386 -- 388
 Eugenius - 392 -- 394

Imperiul Britannic 286 -- 297

 Carausius - 286 -- 293

 Allectus - 293 -- 297

Dinastia Teodosiana

 Teodosius I cel Mare - 379 -- 17 ianuarie 395

 Arcadius - 383 -- ianuarie 395
 Honorius - 23 ianuarie 393 -- 395

Imperiul de Apus

 Honorius - 395 -- 15 august 423

 Priscus Attalus - 409 -- 410
 Priscus Attalus - 414 -- 415
 Constantin al III-lea - 407 -- 411
 Constant al II-lea - 409 -- 411
 Iovinus - 411 -- 413
 Sebastianus - 412 -- 413
 Constantius III - 421
 Iohannes - 423 -- 425
 Valentinian al III-lea - 425 -- 16 martie 455
 Petronius Maximus - 17 martie 455 -- 31 mai 455
 Avitus - iunie 455 -- 17 octombrie 456
 Majorian - 457 -- 2 august 461
 Libius Severus - 461 -- 465
 Anthemius - 12 aprilie 467 -- 11 iulie 472
 Olybrius - iulie 472 -- 2 noiembrie 472
 Glycerius - 5 martie 473 -- iunie 474
 Julius Nepos - iunie 474 -- 25 aprilie 480

16
 Începuturile legendare ale Romei

     Romanii nu au dezvoltat într-atât un mit al întemeierii lumii în sine, cât unul al întemeierii
Romei )pentru care au acordat o importanță foarte mare). S-au dezvoltat două mituri distincte
despre începutulurile Romei: cel al gemenilor Romulus și Remus și cel al eroului Aeneas.

Romulus și Remus

     Mitul lui Romulus și Remus este foarte cunoscut din lucrarea lui Titus Livius ("Ab Urbe
condita" - "De la întemeierea Romei"). Gemenii sunt născuți din zeul Marte și muritoarea Rhea
Silvia. Când erau foarte mici, marele unchi i-a lăsat în voia valurilor râului Tibru să moară.
Marele unchi a furat puterea regală de la bunicul gemenilor și nu dorea ca cei doi să i-o
pericliteze. Dar o lupoaică i-a găsit pe Romulus și Remus și i-a ținut lânga ea, pânăce un pastor
i-a descoperit. Pastorul și soția lui i-au luat în casa lor și i-au crescut ca pe proprii lor copii.
Câțiva ani mai târziu, dupa ce bunicul lor a revenit la putere, Romulus și Remus au decis să
întemeieze un oraș. Totuși, între gemeni a început un conflict, iar în încăierarea următoare
Remus a murit. În unele versiuni Romulus l-a ucis pe Remus, în altele însoțitorii acestuia.
Dupăce fratele lui a murit, Romulus a denumit noul oraș Roma și a devenit primul rege. După
Varro, anul întemeierii Romei de către Romulus este 753 i.Chr..

Întemeietorul Aeneas

     O a doua legenda a intemeierii Romei traseaza inceputurile acesteia la Aeneas, fiul zeitei
Venus si al troianului Anchise. Aeneas a venit din cetatea Troia, care a fost cucerita de catre
greci in razboiul troian; razboiul a avut loc cam prin secolele XIII sau XII i.Chr. si constituie
subiectul operei lui Homer. Desi Aeneas joaca in Iliada un rol nu prea insemnat, legenda
romana il ridica la rangul de intemeietor. Eroul impreuna cu un grup de supravietuitori troieni a
parasit cetatea distrusa si, indrum spre Italia, se opreste pe la Cartaginezi. Dupa dragostea
cuDidona, pleaca si din Cartagina si ajunge in Italia unde intemeiaza Roma.

Vergilius si Eneida

     Savantii sustin ca legenda lui Aeneas a inceput sa castige teren prin secolul III i.Chr., cand
Roma a inceput sa existe ca natiune, si se cauta marirea prestigiului Romei prin conexiuni cu

17
marile figuri ale mitologiei grecesti. Prin urmare, a fost dificil pentru scriitorii de mai tarziu sa
rezolve diferenta de patru secole dintre plasarea intemeierii lui Aeneas (sec. XII i.Chr.) si cea a
lui Romulus (sec. VIII i.Chr.). Vergilius rezolva problema in a sa epopee "Eneida", care spune
ca Aeneas se casatoreste cu Lavinia, fiica regelui Latium-ului, un regat care ocupa teritoriul
viitoarei Rome. Prin aceasta casatorie, Aeneas devine originatorul unui sir de regi, fiind si unul
dintre stramosii lui Romulus si ai romanilor.

Răpirea sabinelor

     Cele mai multe dintre povestirile timpurii despre Roma au de-a face cu cei sapte regi
legendari, considerati ca fiind primii conducatori ai regatului. 
Una dintre cele mai cunoscute povestiri despre domnia lui Romulus este "Rapirea
sabinelor". Dupa cum spune aceasta legenda, Romulus si insotitorii lui aveau nevoie de sotii
pentru a avea apoi copii si astfel sa asigure viitorul Romei. Ei i-au invitat pe vecinii lor sabini la
o serbare si le-au rapit fiicele. Atunci s-a iscat un razboi intre cele doua comunitati si pacea nu a
fost restabilita pana ce femeile sabine nu si-au declarat preferinta ca romanii sa le fie barbati.
Apoi sabinii s-au unit cu romanii intr-o singura comunitate. 

Hannibal (247 – 183/182/181 î.Hr.) a fost un om de stat și general cartaginez, considerat unul

dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie și unul dintre cei mai mari dușmani
ai Republicii Romane.
Hannibal, fiul lui Hamilcar Barca (247 î.Hr. - 183 î.Hr.), a fost comandantul militar cartaginez,
considerat unul dintre cei mai mari comandanți din istoria militară. Tatăl său, Hamilcar Barca, a
comandat forțele cartagineze în Primul Război Punic, iar frații săi erau Mago, Hasdrubal și
Hasdrubal cel Cinstit.
Hannibal a trăit într-o perioadă de maximă tensiune în regiunea Mediteraneană, când Republica
Romană și-a stabilit supremația asupra Cartaginei, regatelor elenistice
ca Macedonia, Siracuza și Imperiul Seleucid. Una dintre cele mai faimoase realizări a lui
Hannibal a fost izbucnirea celui de-al doilea Război Punic, când a mărșăluit cu armata, incluzând
elefanți, din Iberia, traversând Munții Pirinei și Alpii, spre Italia. Aflat în Italia, a obținut trei
victorii importante - Trebia, Trasimene și Cannae, unde s-a remarcat pentru abilitatea sa de-a
slăbi punctele forte ale adversarului, câștigând și mulți aliați împotriva Romei. Hannibal a ocupat
o parte din Italia în 15 ani, dar contra-ofensivă romană în nordul Africii l-a forțat să se întoarcă
în Cartagina, unde a fost decisiv înfrânt de Scipio Africanul în Bătălia de la Zama.

18
Furiile erau zeiţele răzbunării, echivalentul Eriniilor la greci.Mitologia romană le consideră
pe cele trei (sau mai multe) surori fie ca fiice ale lui Uranus şi ale Gaiei, fie fiice ale nopţii
(Nox).În primul caz, ele s-ar fi născut din picăturile de sânge care au căzut pe pământ atunci
când Uranus a fost castrat de Cronos.Odată involcate, Alecto (cea de neoprit), Tisiphone
(răzbunătoarea crimelor de sânge) şi Magaera (geloasa) îşi bântuiau victimele împingându-le
spre nebunie sau sinucidere. La Roma exista o poiană sacră a Furiilor, lângă Aventin, pe partea
cealaltă a Tibrului, şi un altar dedicat lor unde oamenii sacrificau miei negri şi porumbeişi
ofereau miere, crengi de cedru, ienupăr, sau păducel. Furiile erau reprezentate cu şerpi veninoşi
în păr sau pe mâini, torţe sau bice, fie ca bătrâne îmbrăcate în negru, fie ca fecioare frumoase
îmbrăcate ca pentru vânătoare

Parcele erau cele mai temute zeităţi din panteonul roman, fiind cele care stabileau destinul
muritorilor dar şi al zeilor. Existau trei Parce (la greci Moirae): Nona (la greci Clotho) care ţesea
firul vieţii – reprezentată cu un fuior, Decima (Lachesis) care măsura lungimea firului ţesut de
sora sa – reprezentată cu un băţ gradat, şi Morta (Atropos) cea care tăia firul – reprezentată cu o
foarfecă. Numele Nonei, cea caredecidea durata vieţii, provine de la a noua zi când noulnăscut
îşi primea numele.

În mitologia greco-romană sirenele erau creaturi funebre, iar atractivele femei care l-au vrăjit pe
Ulise cu cântecul lor erau de fapt jumătate păsări, uneori chiar cu picioare de pasăre (foto: opaiţ
roman). Imaginea sirenei cu coadă de peşte s-a generalizat de-abia mai târziu, în Evul
Mediu.Sirenele antice apar cântând din diverse instrumente, în special la harpă, atrăgând
marinari şi călători pentru a-i ucide.

În mitologia greco-romană, Medusa era una (cea mai importantă) dintre surorile numite
Gorgone, fiicele lui Phorcys (zeu primordial al mării) şi a lui Ceto (sora sa, şi ea zeiţă a mării).
Goronele erau creaturi înaripate, cu şerpi în păr, care îi duşmăneau pe oameni. Cum Medusa era
singura muritoare dintre cele trei surori, Perseu reuşeşte să o decapiteze, folosind o serie de
obiecte dăruite de zei: un scut oferit de Atena, sandale înaripate oferite de Hermes şi o sabie din
partea lui Hefaistos.Unele variante romane ale legendei spun că Medusa era iniţial o frumoasă
fecioară, transformată în monstru de către zeiţa Atena fie pentru a o apăra, fie pentru a o pedepsi
pentru o aventură cu Poseidon în templul Atenei.După ce a înfrânt monstrul, Perseu i-a oferit
Atenei capul tăiat şi aceasta şi-a decorat astfel scutul. În cultura vizuală antică, capul Medusei,
numit Gorgoneion, era folosit deseori ca decor pentru diferite obiecte (monede, armuri, clădiri,
bijuterii etc.), considerându-se că are rol apotropaic, protejând impotriva spiritelor rele şi a
deochiului.

Grațiilevin și ele din mitologia greacă, sunt fiicele lui Zeus și ale Eurynomei și se numesc
Aglae, Eufrosine și Thalia. Trăiau alături de muze în Olimp și făceau parte din alaiul
zeilor.Numele lor (în greaca veche) înseamnă strălucire, splendoare (Aglae), voioșie, bucuria
vieții (Eufrosine) și înflorire, abundență (Thalia). Ce-și puteau dori mai mult bărbații antichității,

19
câtă vreme ele personificau un mod de viață festiv ?Veșnic tinere și frumoase, grațiile exprimau
seducția, șarmul, dorința, plăcerea. .

În unele legende există doar trei muze: Melete – muza sănătății, Mneme – muza memoriei și
Aoide – muza muzicii. Totuși, în majoritatea legendelor se vorbește despre cele nouă muze,
surori născute din zieța Mnemosyne, zeița memoriei. Tatăl lor era însuși Zeus,conducătorul
Olimpului. Alte legende spun că surorile ar fi fiice ale zeiței Harmonia (aceasta fiind fiică a lui
Afrodita, zeița iubirii și a lui Ares, zeul războiului).Muzele sunt încântătoare și desfată zeii din
Olimp cu muzica și dansul lor, conduse de către Apollo. Se spune că ele trăiau în frumoasele
păduri de pe muntele Helicon, care s-a înălțat la cer datorită frumuseții muzicii cântate de fete.
Nu sunt doar patroane ale artelor, mama lor transmițându-le și puterea cunoașterii tuturor
lucrurilor.

Cele nouă muze din mitologia greacă sunt:

 Calliope – muză a poeziei epice, cea mai cunoscută muză, atribuindu-se și
cunoașterea, închipuită ca o femeie cu un sul de papirus și un stilou; este și mamă a
lui Orfeu.
 Erato – muza poeziei erotice și romantice, închipuită ca o tânără cu o harpă și o liră;
 Euterpe – muză a poeziei lirice, închipuită ca o femeie cu un flaut;
 Thalia – muză a comediei, închipuită ca o fată ce ține un toiag și o mască;
 Clio – muză a istoriei, închipuită ca o femeie cu o carte în mână;
 Polymnia – muză a retoricii, atribuindu-se și învățarea, memoria și arta mimei,
închipuită ca o femeie care își sprijină meditativ mâinile;
 Terpsichore – muză a dansului, închipuită cu o liră în mână;
 Melpomene – muză a cântecului și a tragediei, închipuită cu o mască în mână și o
coroană din viță de vie; legendele spun că ea este mama sirenelor, ființele încântătoare
ce seduc marinarii cu cântecele lor.
 Urania – singura muză ce patronează științe, astronomia și geometria, închipuită ca o
femeie cu o coroană de stele și o busolă în mână.

Horae, divinități care vegheau asupra ordinii din natură și societate, precum și asupra
anotimpurilor.Trei la număr, Eunomia (Disciplina), Dice (Dreptatea) și Irene (Pacea), ele erau
fiicele lui Zeus și ale zeiței Themis.Străjuiau la porțile Olympului, o slujeau pe Hera și, în
același timp, erau reprezentate ca însoțitoare ale Aphroditei și ale lui Dionysos.

Apollo sau Apolo (greacă veche: Ἀπόλλων, Apollōn; latină: Apollō) este, în mitologia greacă și

în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii,
conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit șiPhoebus-Apollo.
Era fiul lui Zeus și al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să
poată naște, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile și
nouă nopți de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apolloși pe Artemis.

20
Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naștere, Apollo, al cărui arc și ale cărui
săgeți deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis șarpele Python, odinioară pus de Hera să
o urmărească pe Leto și care ulterior devenise spaima întregului ținut. După aceea, Apollo a
înființat acolo propriul său oracol, instaurând totodată și Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt
provenea și denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius).
Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, inițiat de
centaurul Chiron în tainele medicinei, nu s-a mai mulțumit să vindece, ci a început să-i învie pe
cei morți. Acest fapt a atras asupra sa mânia lui Zeus, care l-a omorât cu trăsnetul său.
Îndurerat de pierderea lui și neputând să se răzbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea
fiului său pe ciclopi, ucigându-i la rândul său, cu săgețile lui. Singura vină a acestora era faptul
că făuriseră trăsnetul lui Zeus. Drept pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost osândit
de Zeus să slujească timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El și-a ispășit pedeapsa păzind
turmele lui Admetus.
Zeul era înfățișat ca un tânăr frumos și înalt, cu o statură zveltă și impunătoare. Era reprezentat,
uneori, cantand la lira. Atributele lui erau multiple: inițial, Apollo era considerat ca o divinitate
temută, răzbunătoare, care, justificat sau nu, răspândea molimi sau pedepsea cu săgeți aducătoare
de moarte pe oricine îi stătea împotrivă.
Era socotit totodată zeu vindecător, priceput în arta lecuirii, și tatăl lui Asclepios.Avea darul
profeției, de care erau legate numeroasele lui oracole.Dintre acestea, cel mai vestit era cel de
la Delphi.Se spunea că, îndrăgostit fiind de Cassandra, fiica regelui Priam, Apollo ar fi inițiat-o
și pe ea în această taină.Mai târziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei și al artelor frumoase.Era
înfățișat, în această calitate, înconjurat de muze, pe muntele Parnassus.

În timpuri mai vechi după cum spune legenda, Osiris domnea încă pe Pământ, spre prosperitatea
omenirii. Atunci, fratele Typhon sau Seth , gelos ,l-a omorât pe Osiris, pacalindu-l să se culce
într-o ladă pe care a închis-o și i-a dat drumul pe mare. Isis, sora și soția lui Osiris, și-a căutat
fratele și soțul și după ce l-a găsit l-a adus în Egipt. Dar răul Typhon a încercat din nou să-l
omoare pe Osiris și l-a tăiat în bucăti. Isis a adunat fragmentele și le-a îngropat în locuri diferite; 
Impresionanta iubire conjugală a acestei zeițe pentru Osiris, iubire plină de semnificații cultice,
constituia un exemplu la care mereu s-au făcut referiri în Antichitate. Trupul soțului, ucis de
către vicleanul său frate, Seth (întruchiparea Răului), a fost spintecat în mai multe bucăți și
aruncat prin toată țara Egiptului. Nefericita văduvă, plângându-și amarnic suferința cumplită,
ajutată de cei șapte scorpioni, după îndelungate căutări disperate, găsește cadavrul mutilat al lui
Osiris, îl reconstituie (deci, efectuează ritualul sacru al îmbălsămării), dăruindu-i din nou suflul
vieții veșnice, prin bătaia aripilor (în arta veche faraonică Isis apare, deseori, sub înfățișarea unui
personaj feminin cu aripi larg deschise, așezat deasupra unei mumii)

Zeii romani și corespondenții lor în Grecia

21
 Venus - zeita gradinilor si a campiilor (la greci: Afrodita - zeita frumusetii si a dorintei sexuale)
 Apollo - zeul soarelui (la greci*: Apollo - zeul profetiei, al medicinei si al tragerii cu arcul)
 Marte - zeul razboiului (la greci: Ares - zeul razboiului)
 Diana - zeita lunii (la greci*: Artemis - zeita vanatorii)
 Esculap - zeul medicinei (la greci: Asclepios - zeul medicinei)
 Minerva - zeita intelepciunii (la greci*: Athena - zeita artelor, a meseriilor, a razboiului,
protectoarea eroilor)
 Saturn - zeul agriculturii (la greci: Cronos - zeul cerului, conducatorul titanilor)
 Ceres - zeita graului (la greci: Demetra - zeita graului)
 Bacchus - zeul vinului si al vegetatiei (la greci: Dionysos - zeul vinului si al vegetatiei)
 Cupidon - zeul iubirii (la greci: Eros - zeul iubirii)
 Terra - Mama Pamant (la greci: Gea - Mama Pamant)
 Vulcan - zeul focului, fierarul zeilor (la greci: Hephaistos - zeul focului, fierarul zeilor)
 Juno - zeita casatoriilor si a nasterilor, protectoarea femeilor maritate; regina zeilor (la
greci: Hera - zeita casatoriilor si a nasterilor, protectoarea femeilor maritate; regina zeilor)
 Mercur - mesagerul zeilor; protectorul calatorilor, al hotilor si al negustorilor (la
greci: Hermes - mesagerul zeilor; protectorul calatorilor, al hotilor si al negustorilor)
 Vesta - pazitoarea casei (la greci: Hestia - pazitoarea casei)
 Somnus - zeul somnului (la greci: Hypnos - zeul somnului)
 Pluto - zeul iadului, zeul mortii (la greci: Hades - zeul iadului, zeul mortii)
 Neptun - zeul marilor si al cutremurelor (la greci: Poseidon - zeul marilor si al cutremurelor)
 Ops - sotia lui Saturn, Zeita Mama (la greci: Rhea - sotia lui Cronos, Zeita Mama)
 Uranus - zeul cerului, tatal titanilor (la greci: Uranos - zeul cerului, tatal titanilor)
 Jupiter - conducatorul zeilor (la greci: Zeus - conducatorul zeilor)

Unde apare asterisc "la greci*", înseamnă că în Grecia târzie zeul era cu aceeași funcție ca la
romani.

Expresii celebre:

 Aquila non capit muscas. (Vulturul nu prinde muste)

 Ad multos annos! (La mulți ani!)
 Aegroto dum anima est, spes est. (Cât timp bolnavul suflă, mai este speranța)
 Amicus Plato, sed magis amica veritas. (Mi-e prieten Platon, dar mai prieten adevărul)
 Amor patriae nostra lex. (Iubirea patriei este legea noastră)
 Alea jacta est. (Soarta este hotarâtă! Zarurile au fost aruncate!) Iulius Caesar când a trecut
Rubiconul.
 Ars longa, vita brevis. (Arta este lungă, viața este scurtă)
 Asinus asinorum in saecula saeculorum. (Măgarul măgarilor în secolele secolelor)

22
 Audiatur et altera pars. (Să se asculte și cealaltă parte)
 Aurea mediocritas. (Sfânta cale de mijloc)
 Aut Caesar, aut nihil (Sau Cezar, sau nimic)
 Avarus ipse miseriae causa est suae (Avarul este cauza propriei lui mizerii)
 Ave Caesar morituri te salutant! (Să traiești Caesar, cei care se duc la moarte te salută!)
 Bonum vinum laetificat cor hominis. (Vinul bun inveseleste inima omului)
 Barba non facit philosophum. (Barba nu te face filosof)
 Carpe diem. (Traieste clipa; Profita de aceasta zi) Horatius
 Cave canem (Pazeste-te de caine)
 Cibi condimentum est fames. (Foamea este condiment pentru orice mancare)
 Concordia civium murus urbium. (Armonia dintre cetateni, este zidul oraselor)
 Conditio sine qua non. (Conditia necesara)
 Consuetudinis vis magna est. (Forta obiceiului este mare)
 Consuetudo altera natura est. (Obiceiul este alta natura)
De gustibus et coloribus, non disputandum. (Gusturile si culorile nu se discuta)
De mortuis nihil nisi bene. (Despre morti numai de bine)
Divide et impera. Varianta Divide ut imperes.(Dezbina si condu).
Docendo discimus. (Invatand pe altii, invatam si noi)
Doctus cum libro.(Savant cu cartea).
Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum. (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist)
Dulce et decorum est pro patria mori. (Este dulce si frumos sa mori pentru patrie) Horatius.
Dum spiro, spero. (Cat timp respir, sper)
Dura lex, sed lex. (Legea e dura, dar e lege)

 Hannibal ante portas. (Hannibal inaintea portilor. (Pierde timpul pe cand dusmanul este deja
aici.)
 Hic et nunc. (Aici si acum)
 Hic et ubique (Aici si peste tot)
 Homo sum, humani nihil a me alienum puto. (Om sunt, nimic uman nu-mi este strain)

Temă: Învață pe de rost textul de mai jos. Tradu-l în limba română.

Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum.

Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua, sicut in caelo et
in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie, et
dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimittimus
debitoribus nostris. Et ne nos inducas in tentationem, sed
23
 Evaluare

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a

competenţelor lor de comunicare şi interrelaţionare, la limba latină se recomandă utilizarea unor
metode şi instrumente, precum:
- Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
- Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
- Proiectul
- Autoevaluarea.

Criterii generale de evaluare

 Utilizarea corectă şi adecvată a elementelor şi structurilor lingvistice în diverse contexte
 Sesizarea sensului unui text, rezumarea adecvată a acestuia
 Elaborarea de scheme, fişe expuneri orale şi scrise
 Exploatarea diverselor surse de informaţie: dicţionare, enciclopedii, consultarea
internetului, vizionări de filme / documentare

Propuneri de proiecte:
Realizarea unor machete: Closseum, Forul roman. Columna lui Traian
Prezentarea unor elemente de civilizație romana: moda în Roma Antică, Ierarhia socială în
Republica romană, etc

24