Cursul nr.

Importanța creșterii bovinelor

Importanța creșterii bovinelor rezidă din gama largă și din volumul mare de produse
animaliere de foarte mare improtanţă pentru consumul populaţiei şi de materii prime pentru
industriile prelucrătoare, pe care aceste animale îl furnizează omului. Deasemenea, bovinele
valorifică foarte eficient produsele secundare din agricultură și unele reziduri din industrie
transformându-le în produse de origine animală de calitate superioară.

Creşrterea bovinelor are și implicaţii importante de ordin social (atrage forţa de muncă,
combate o parte din flagelele sociale), șomajul, foamea de proteină, subnutriţia, etc.

Principala funcţie a bovinelor o reprezintă funcţia alimentară, deoarece furnizează 96

% din producţia mondială de lapte, 30 % din producţia mondială de carne și peste 90 % din
productia mondială de piei și în mod direct participă în procesul de creştere, dezvoltare şi
asigurare a sănătăţii omenirii.

Laptele de bovine este un produs strategic natural care are numeroase calităţi, astfel:

- constituie un aliment excelent pentru nutriţia omului, deoarece are o compoziţie

chimică echilibrată (grăsime 3,8 %, proteină 3,3 %, lactoză 4,7 % şi săruri minerale 0,76 %),
conţinând peste 110 substanţe hrănitoare ( 20 aminoacizi, 15 acizi graşi, 25 vitamine, în special
B2, A, D şi 45 elemente minerale, cu deosebire Ca, P, Mg, K ), palatabilitate şi digestibilitate
ridicate;
- furnizează materie primă pentru procesare din care se obţin peste 1000 produse
lactate (acide dietetice, grase şi cu deosebire brânzeturi);
Laptele reprezintă un aliment de neînlocuit în alimentaţia omului sănătos, cu deosebire
a copiilor, bătrânilor, femeilor gravide şi care alăptează, precum şi a celor care lucrează în
medii toxice (industria extractivă, chimică şi poligrafică) și participă în dietele alimentare, cu
deosebire produsele lactate acide şi brânzeturile.

Carnea de bovine, prin valoarea sa nutritivă şi biologică deosebită constituie un aliment

cu influenţă ridicată asupra stării de sănătate a omului și oferă organismului uman substanţele
nutritive necesare, respectiv glucide, lipide, proteine, vitamine şi săruri minerale.

1
 Valoarea biologică a proteinelor din unele alimente de origine
animală şi vegetală (după Georgescu Gh., 1995)
Tabelul 1
Nr. Denumirea CEP VB UPN
alimentului
Crt.
1 Carne de taurine 2,3 72 70
2 Carne de porc 2,3 74 71
3 Carne de pasăre 2,4 75 73
4 Lapte 3,4 84 83
5 Ouă 4,2 99 98
6 Grâu 1,6 68 56
7 Fasole 1,4 59 44
8 Soia 2,0 76 62

Consumul de carne de bovină reprezintă 23% din consumul total de carne, nivelul
cererii fiind condiționat de o serie de factori, printre cei mai importanți fiind: mărimea preţului
și puterea de cumpărare a populaţiei.

Creşterea producţiei de carne de bovină se bazează pe creşterea efectivului de taurine

specializate pentru carne, dar şi pe ridicarea greutăţii medii a carcaselor.

Dintre principalii factori cu rol limitative în producţia de carne de taurină sunt

următorii:

- aportul scăzut de proteine şi minerale în raţiile furajere;

- rata scăzută de conversie a furajelor ca urmare a folosirii unor tehnologii

necorespunzătoare;

- gradul scăzut de tehnologizare din fermele de taurine;

- calitatea slabă a păşunilor;

- insuficienţa resurselor financiare;

- subvenţionarea necorespunzătoare a cărnii de bovine.

În creşterea taurinelor pentru carne trebuie să se pună accent pe sporirea vitezei de

creştere a tineretului, pe buna dezvoltare a musculaturii, în special a trenului posterior, pe o
calitate comercială deosebită a carcaselor şi pe un consum redus de hrană pe unitatea de
spor în greutate.

2
 Dintre produsele secundare obținute de la taurine o importanță majoră o prezintă
produsele rezultate în urma abatorizării, pielea și gunoiul de grajd.

Cele mai importante produse comestibile rezultate în urma abatorizării sunt: ficatul,
creierul, inima, splina, plămânii, rinichii, burta, seul alimentar, etc.

Pielea bovinelor se caracterizează prin supleţe, compactitate, rezistenţă,

conductibilitate termică și capacitate de imbibiţie redusă și constituie o materie primă de
neînlocuit pentru industria tăbăcăriei.

Bovinele furnizează 70 % din îngrăşământul organic folosit în agricultură, îngrășământ

ce asigură îmbunătăţirea fertilităţii solului, a structurii fizice şi chimice, intensifică activitatea
microorganismelor, aeraţia şi capacitatea de reţinere a apei.

CAPITOLUL 1 RASELE DE TAURINE

Unul dintre factorii care influențează într-o mare măsură producția taurinelor, îl
constituie fără îndoială tipul morfoproductiv și rasa. Cunoașterea profundă a modului de
formare, a particularităților biologice și a aptitudinilor productive ale taurinelor influențează
tehnologiile de creștere și exploatare utilizate, producțiile realizate și în ultimă instanță
eficiența economică a creșterii acestora.
Clasificarea raselor de taurine
Criteriile de clasificare a raselor de animale în general și al celor de taurine în special
sunt numeroase, cele mai importante fiind în funcție de: proveniența, gradul de ameliorare și
caracterul producției, potrivit schemei de mai jos:
 RASE LOCALE (autohtone):
- rase neameliorate: Sura de stepă și Mocănița (vaca de munte);
- rase ameliorate: Bălțata cu Negru Românească, Bălțata Românească, Brună,
Pinzgau de Transilvania.
 RASE IMPORTATE ( amelioratoare ) :
- pentru producția de lapte: Friză, Jersey, Ayrshire;
- pentru producție mixtă: Simmental, Schwyz;
- pentru producția de carne: Charolaise, Hereford, Aberdeen-Angus;

3
 1.1. Grupa raselor locale neameliorate

Fig. nr. 1 Rasa Sura de Stepă

Cele mai importante rase locale neameliorate ce au deținut ponderea principală în

structura efectivului taurin din țara noastră au fost rasele Sura de stepă și Mocanița.
Acestea erau exploatate pentru producțiile de lapte, carne și energie, performanțele
obținute fiind însă destul de reduse.
Astfel, producția de lapte era de cca. 1000-2000 kg, cu 4,2 % grăsime, iar producția
de carne era necorespunzătoare datorită greutății corporale reduse, cât și randamentului scăzut
la sacrificare (45-50 %). În producția energetică animalele erau mai performante, boii
înregistrând un mers spornic şi rezistență mare la eforturi.
Din punct de vedere al dezvoltării corporale, animalele erau hipometrice, aveau o
conformație nearmonioasă (prezentând frecvente defecte de conformaţie) şi o precocitate
scazută. Se caracterizau, în schimb, printr-o rusticitate deosebită, adaptabilitate mare la
condițiile pedo-climatice ale țării noastre și prin cerințe reduse față de hrană și condițiile de
îngrijire și întreținere.
Pe parcursul timpului, aceste rase au fost supuse, dirijat sau mai puțin dirijat, unui
lung proces de încrucișări de absorbție cu o serie de rase din import: Simmental, Friză, Schwyz,

4
Pinzgau şi stau la baza actualelor rase ameliorate din ţara noastră (Bălţată românească Brună,
Bălţata cu negru românească și Pinzgau de Transilvania).

1.2. Grupa raselor locale ameliorate

RASA BĂLŢATĂ ROMÂNEASCĂ
Rasa Bălţata românească s-a format în nord-estul ţarii în Transilvania şi Banat în urma
unui îndelung proces de încrucişare tip ,,absorţie”, început în anul 1860, practicat între vaci
din rasa Sura de stepa şi tauri din suprarasa Simmental de diferite provenienţe.
A fost recunoscută ca rasă în anul 1959 şi
ameliorată prin selecţie, structurare în linii şi
familii şi înfuzie cu rasele Bălţata germană,
Baltata austriacă şi Red Holstein.
Face parte din tipul morfoproductiv mixt
carne-lapte (60 % aptitudini pentru producţia
de carne şi 40 % aptitudini pentru producţia
Fig. nr. 2 Rasa Bălţată Românească (BR) de lapte) și are o pondere de peste 33 %
din structura de rasă din ţara noastră.

Caractere morfologice:
Are o dezvoltare corporală mare (femelele au talia: cca. 133-135 cm şi greutatea de
cca. 600 kg), conformaţia mai puţin armonioasă, capul mare, gâtul de lungime medie, bine
îmbrăcat în musculatură, trunchiul relativ lung, larg şi adânc, abdomen amplu, uger globulos
cu structura bună şi mameloane corecte, membre puternice. Pielea este groasă, densă şi
uniformă, iar părul este des şi lung.
Culoarea este balțată alb cu galben, de diferite nuanţe (de la gălbui până la roşu
deschis), având întotdeauna capul şi extremităţile membrelor de la genunchi și jaret în jos de
culoare albă.
Rasa BR are o constituţie robustă, temperament liniştit, precocitate mediocră realizând
prima fătare la vârsta de cca. 33 luni şi un interval între fătări de cca. 440 de zile.
Producţia de lapte variază în funcţie de condițiile de exploatare fiind în medie între
3500-4000 kg/lactaţie, cu 3,8 % grăsime. Manifestă precocitate, aptitudini pentru mulsul
mecanic şi economicitate mai puţin bune (viteza de muls de 1,1 kg/min și un consum de cca.1,2
UN/kg lapte).

5
 Producţia de carne este foarte bună datorită aptitudinilor deosebite ale rasei
materializate prin: pretabilitate foarte bună la sistemul întensiv de îngrăşare, greutate corporală
mare, precocitate bună, spor foarte bun de creştere, conversie bună a furajelor, economicitate
bună şi indici cantitativi şi calitativi deosebiţi ai cărnii.
Astfel, tăuraşii, îngrășați intensiv, au un spor de creştere de peste 1200 g/cap/zi
(realizând peste 550 kg la sacrificare – 16 luni), cu un consum specific de cca. 7 UN/kg spor și
un randament la sacrificare de 53-58 %.
Carnea în carcasă are o pondere de peste 65 %, raportul carne-oase este de 4,2/1, iar
carnea are însuşiri tehnologice şi organoleptice bune.

RASA BĂLŢATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ

Rasa Bălţata cu negru românească s-a format
în zona de câmpie din sud-estul ţării în urma
unui proces de încrucişare tip ,,absorţie”,
practicat între tauri din suprarasa Friză de
diferite provenienţe (Danemarca, Olanda,
Germania, Israel, Suedia, U.S.A, etc.) şi un
material femel foarte heterogen format din
Fig. nr. 3 Rasa Bălţată cu negru românească (BNR) rasele: Roşie dobrogeană, Brună,
Bălţată românească şi Pinzgau.
A fost recunoscută ca rasă în anul 1987 sub denumirea de ,,Bălţată cu negru
românească”.
Face parte din tipul morfoproductiv mixt lapte-carne (60 % aptitudini pentru producţia
de lapte şi 40 % aptitudini pentru producţia de carne), are o pondere de peste 23 % din structura
de rasă din ţara noastră.
Caractere morfologice:
Are o dezvoltare corporală eumetrică (femelele au talia: cca. 128-130 cm şi greutatea
de cca. 550 kg), conformaţia relativ corectă, capul fin expresiv, gâtul mijlociu dezvoltat,
trunchiul suficient de lung, larg şi adânc, abdomen mare, uger bine dezvoltat, mameloane de
lungime medie, membre subţiri, dar puternice cu aplomburi corecte. Pielea este subţire, densă
şi elastica, iar părul este des şi fin.
Culoarea este balțată negru cu alb fără a avea o repartizare anume a desenului. Rasa
Bălţată cu negru românească are o constituţie fin-robustă, temperament vioi, precocitate relativ

6
bună realizând prima fătare la vârsta de sub 30 de luni şi un interval între fătări de sub 400 de
zile.
Producţia de lapte: este bună potenţialul rasei fiind, în condiţii bune de creştere şi
exploatare, de peste 4500 de kg/lactaţie, cu 3,8 % grăsime. Manifestă aptitudini bune de lapte:
precocitate, aptitudini pentru mulsul mecanic şi economicitate, viteza de muls de peste 1,5
kg/min şi conversia furajelor 1,0-1,1 UN/kg lapte.
Producţia de carne: este deasemeni bună: rasa BNR are precocitate şi economicitate
bune, îngrăşaţi intensiv, tăuraşii pot realiza greutăţi de peste 350 kg la vârsta de un an,
consecutiv unui spor de creştere de peste 1000 g/cap/zi şi unui consum specific de cca. 7,6
UN/kg spor. Randamentul la sacrificare, la tineret este de 51-55 %, iar carnea are însuşiri
tehnologice şi organoleptice bune.

RASA BRUNĂ

Procesul de formare al acestei rase a început

practic în anul 1881 în Maramures, prin
practicarea unor încrucişări de absorţie între
tauri din rasa Schwyz şi vaci din rasele locale
Sura de stepă şi Mocăniţa.
A fost recunoscută ca rasă în anul 1960.
Fig . nr. 4 Rasa Brună (Br)
Face parte din tipul morfoproductiv mixt lapte-carne (50 % aptitudini pentru producţia
de lapte şi 50 % aptitudini pentru producţia de carne), are o pondere de peste 25 % din structura
de rasa din ţara noastră, fiind răspândită în nordul Transilvaniei (județul Maramureș în
întregime, partea estică a județului Satu Mare, însemnate părți din județele Salaj, Bistrița
Năsaud, nordul județului Cluj ), Moldova ( județele Iași, Bacău, Neamț, Vaslui, Vrancea în
întregime și parțial în nordul județului Galați ), Muntenia (în întregime cu excepția județului
Brăila și a unei însemnate părţi a județului Ialomița, Oltenia (în întregime).
Caractere morfologice:
Are o dezvoltare corporală eumetrică (femelele au talia: cca. 127 cm şi greutatea de
cca. 500-520 kg), conformaţia relativ armonioasă, capul este scurt, expresiv, gâtul mijlociu
dezvoltat, trunchiul adânc cu linia superioară dreaptă, toracele descins, abdomenul voluminos,
ugerul globulos, mameloane corecte, membre relativ scurte cu aplomburi corecte.

7
 Pielea este pigmentată brun-cenuşiu, subţire, densă, elastică şi uşor detaşabilă, iar
părul este fin, scurt şi moale.
Culoarea este brun-cenuşie de diferite nuanţe cu o serie de particularităţi: inel alb în
jurul botului, peri albi în urechi, pigmentaţie mai deschisă pe linia superioară, pe abdomen,
uger şi feţele înterne ale membrelor.
Rasa Brună are o constituţie robust-compactă, temperament vioi, precocitate relativ
bună realizând prima fătare la vârsta de sub 33 de luni şi un interval între fătări de sub 420 de
zile.
Producţia de lapte: este bună potenţialul rasei fiind, în condiţii bune de creştere şi
exploatare, de peste 3500 de kg/lactaţie, cu 3,75 %.
Manifestă aptitudini bune de lapte: viteza de muls de peste 1,2 kg/min şi conversia
furajelor 1,15 UN/kg lapte).
Producţia de carne: este bună: rasa BNR are precocitate şi economicitate bune
(îngrăşaţi intensiv, tăuraşii pot realiza greutăţi de peste 360 kg la vârsta de un an, consecutiv
unui spor de creştere de peste 900 g/cap/zi şi unui consum specific de cca. 7,6 UN/kg spor.
Randamentul la sacrificare, la tineret este de 54-55 %, iar carnea are însuşiri tehnologice şi
organoleptice bune.

RASA PINZGAU DE TRANSILVANIA

S-a format începând cu anul 1860 în
Transilvania și Bucovina, prin încrucișarea de
absorbție a raselor locale (Sura de stepă și
Mocanița) cu tauri de rasa Pinzgau importati
din Austria.
Rasa Pinzgau de Transilvania (fig. nr. 14)
reprezintă în prezent circa 3,0 % din efectivul
total taurin din țara noastră.
Fig. nr. 5 Rasa Pinzgau de Transilvania
Caractere morfologice:
Are o dezvoltare corporală variabilă, o conformaţie mai puţin armonioasă, capul mare,
gâtul puternic cu salba dezvoltată, trunchiul adânc cu linia superioară lăsată, abdomenul
voluminos, ugerul globulos şi membrele puternice.
Culoarea este roșie-castanie închisă, cu o dunga albă ce pornește de la greabăn pe linia
superioară a corpului și merge laţindu-se spre spinare, șale, crupă, apoi coboară cuprinzând

8
coada, regiunea perineală, ugerul și abdomenul continuându-se până la capătul pieptului,
formând inele în regiunea superioară a braţului și jaretului.
În jurul localităţii Vatra Dornei se întâlneşte ,,Pinzgaul negru” sau ,,Vaca de
Dorna”, care are un format mai dreptunghiular, musculatura mai dezvoltată şi la care
culoarea castanie închisă este înlocuită de culoarea neagră.
Rasa Pinzgau are o constituţie robustă, temperamentul vioi, precocitate mai puţin
bună, rezistenţă la boli şi capacitate bună de adaptare.
Producţia de lapte: este variabilă, funcţie de condiţiile de exploatare putând oscila
între 1500 şi 3000 kg/lactaţie, cu 3,85 % grăsime. Manifestă aptitudini slabe pentru lapte: viteză
redusă de muls şi economicitate slabă, conversia furajelor fiind de 1,6 UN/kg lapte.
Producţia de carne: se pretează la exploatarea în sistem semiintensiv tăuraşii
realizând sporuri de creştere de 700-900 g/cap/zi şi un randament la sacrificare de cca. 52 %.

1.3 Grupa raselor importate (rase amelioratoare)

RASA FRIZĂ
Este originară din Olanda (zona de cămpie a
provinciei Frizia) şi s-a format în urma unui
îndelungat proces de ameliorare, asociat cu
asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare şi
a unor condiţii de creştere şi exploatare
optime. Datorită caracteristicilor productive
deosebite şi a puterii mari de aclimatizare,
rasa Friză (fig. 15) s-a răspândit cu
Fig. nr. 6 Rasa Friză repeziciune pe aproape toate continentele,
reprezentând, împreună cu rasele locale la care a dat naştere, aproape 40 % din efectivul
mondial de taurine (Ghe. Georgescu – 1990).
Rasa Friză face parte din tipul morfoproductiv de lapte, are dezvoltarea corporală
eumetrică (talia la vaci cca. 133 cm şi greutatea corporală 650 kg) şi conformaţia corporală
armonioasă. Animalele au capul fin, expresiv, trunchiul trapezoidal, crupa largă, toracele
adânc, abdomenul voluminos, ugerul foarte bine dezvoltat, simetric cu mameloanele normal
dezvoltate. Membrele sunt uscăţive, puternice, cu aplomburi corecte, pielea subţire, elastică,
iar părul neted şi lucios.
Culoarea este bălţată alb cu negru făra a avea un anumit desen al bălțăturii. În cadrul
rasei Frize se mai întâlneşte şi varietatea Friză bălţată roşu cu alb, care are o talie mai
9
redusă cu 1-2 cm, dar are musculatura mai bine dezvoltată şi rezultate mai bune în direcţia
producţiei de carne.
Rasa Friză are aptitudini deosebite pentru producţia de lapte: vârsta primei fătări sub
28 luni, cantitatea de lapte/lactaţie normală este de peste 6000 kg, cu cca. 4,05 % grăsime,
aptitudini foarte bune pentru mulsul mecanic-viteza de muls de peste 2 kg lapte/min., consumul
specific de cca. 0.9 U.N/kg lapte.
Potenţialul deosebit pentru producţia de lapte al rasei este scos în evidenţă de
aptitudinile productive a două rase la formarea cărora a participat în mod direct: Friza israeliană
cu producţii de peste 9000 kg lapte cu 3,3 % grăsime (în cadrul populaţiei active) şi Holstein
Friză (Friza americană), care deţine toate recordurile mondiale în producţia de lapte (89,150
kg lapte/zi, respectiv 25 214 kg lapte/lactaţie – vaca ,,Beecher Arlinda Ellen, 153 266 kg
lapte/viaţă productivă – vaca ,,Bar Pontiac”, iar cea mai bună cireadă de rasă Holstein a realizat
o producţie medie de 11 109 kg lapte/lactaţie).
Rezultatele sunt bune şi în producţia de carne, tineretul se pretează la sistemul intensiv
de îngrăşare, realizează sporuri de creştere de peste 1000 g/cap/zi, consecutiv unui consum
specific de cca. 6,2 UN/kg spor.
La 14-15 luni ating o greutate de peste 450 kg, realizează un un randament la
sacrificare de 53-55 % şi o pondere mare a cărnii în carcasă.

10
 RASA SIMMENTAL
Este originară din Elvetia (Cantonul Berna)
unde s-a format pe valea raului Simmen,
fiind considerată ca una din cele mai vechi
rase din Europa. Datorită caracteristicilor
productive deosebite, rezistenţei şi capacităţii
de acomodare, rasa Simmental (fig 16) s-a
răspândit în numeroase ţări, unde constituie

Fig. nr. 7 Rasa Simmental

principala rasa de taurine producătoare de lapte și carne.
Rasa Simmental face parte din tipul morfoproductiv mixt (carne-lapte), are o dezvoltare
corporală hipermetrică (talia la vaci este de 140-145 cm, iar greutatea corporală 700-750 kg) şi
o conformaţie relativ corectă.
Animalele au capul relativ mare, gâtul musculos, trunchiul lung, larg şi adânc, cu linia
superioară dreaptă, crupa musculoasă, abdomenul bine conturat, ugerul mare şi membrele
puternice. Pielea este groasă, părul des, iar culoarea este bălţată alb cu galben de diferite nuanţe
având în totdeauna capul şi extremităţile membrelor de culoare albă.
Rasa Simmental are performanțe deosebite în producția de carne materializate prin:
aptitudini foarte bune pentru sistemul intensiv de îngrăşare, sporuri de creştere, la tineret, de
peste 1300 g/cap/zi, greutăţi mari la sacrificare – peste 500 kg, randament la abatorizare de
peste 55 %, pondere mare a cărnii în carcasă, carne cu însuşiri organoleptice superioare.
Aptitudinile pentru producţia de lapte sunt bune: în condiţii bune de creştere şi
exploatare producţia de lapte ajunge la 4500-5000 kg lapte/lactaţie cu aproape 4,0 % grăsime,
vârsta primei fătări este de peste 31 luni, iar consumul specific este de 1 UN/kg lapte.

11
 RASA CHAROLAISE
Este o rasa originară din Franța, unde s-a
format prin încrucișări ale vitelor locale
cu rasele Shorthorn și Limousine. Ca
urmare a dezvoltării sale corporale și a
precocitații ridicate rasa Charolaise (fig.
17) s-a răspândit în foarte multe țări. Este
o rasa care se bucură în prezent de o tot
mai mare apreciere pe piața mondială

Fig. nr. 8 Rasa Charolaise

ca urmare a faptului că spre deosebire de rasele englezești specializate, produce o carne de
calitate superioară.
Face parte din tipul morfologic de carne, are o dezvoltare corporală hipermetrică (talia
la vaci–135 cm şi greutatea de 750-800 kg), profil corporal lateral dreptunghiular şi
conformaţie corectă.
Animalele au capul mare şi larg, gâtul scurt şi foarte gros, trunchiul cilindric, lung larg
şi adânc, cu musculatura foarte bine dezvoltată, linia superioară dreaptă, abdomenul cilindric
şi membrele scurte şi groase cu aplomburi relativ corecte. Pielea este groasă, părul abundent şi
ondulat, constituţia robustă, temperamentul vioi, iar culoarea este galbenă uniformă până la alb
murdar.
Rasa Charolaise are aptitudini deosebite pentru producţia de carne realizând sporuri de
creştere de peste 1300 g/cap şi zi. Se pretează foarte bine la tehnologia de îngrășare la păşune
cu finisarea la adăpost, tineretul, în condiţiile valorificării producţiei de lapte şi a masei verzi
de pe păşune poate realiza la vârsta de 1 an o greutate de aproape 500 kg.
Masculii îngrăşaţi ating frecvent greutăţi peste 1300-1500 kg. Randamentul la
sacrificare este de peste 60 %, iar ponderea cărnii în carcasă de peste 80 %, carnea având
însuşiri organoleptice superioare.

12
13
14