Valoarea altitudinii reliefului mediului ecuatorial este între 100 și 2000-4000 m.

Din punct de vedere al morfologiei, în general, în mediul ecuatorial găsim: depresiuni și câmpii aluviale
și fluviomarine de mare extindere, dar și munți, platouri vulcanice, cratere, conuri vulcanice sau
vulcani activi (ex. Krakatau din Java).

Munții, la fel ca și restul formelor de relief din zona aceasta, sunt tineri (cutări alpine), cu aspect de
culmi (Malacca, Sumatra, Java, Timor) și noduri orografice* (Kalimantan, Kerinci-3805 m, cel mai mare
munte din Sumatra).

Vulcanii activi sunt și ei o parte importantă a reliefului regiunii ecuatoriale. Foarte mulți sunt in stare
latenta ( Leuser-3381m, Krakatau-813 m, Semene-367 m) și au o intensa seismicitate.

Un loc aparte ca peisaje ale mediului prezentat îl ocupa Africa Estică Înaltă, aici altitudinea și gradul de
fragmentare accentuat distorsionează mediul ecuatorial împingând-l la stepa. 

Câmpia Amazon, numită și Amazonia este tipică pentru felul in care se prezinta mediul ecuatorial.
Câmpia ușor etajată către vest, rămasă într-o mare depresiune tectonică între scutul Guineelor și cel al
Braziliei, este, de fapt, un fost golf astupat cu o foarte lunga răspândire a depozitelor aluviale. De-o parte
si de alta a fluviului ce străbate câmpia se întâlnesc interfluvii mai înalte, uneori formate abrupt, care
domina câmpia.

Depresiunea Congo bine conturata, pe toate laturile se ridica trepte de podiș tectono-erozive

cu altitudini de 400-1200m. A funcționat ca un golf conturat încă din Paleozoic și definitivat in terțiar,
odată cu ridicarea Africii Estice Înalte, care, la sfârșitul terțiarului, ocupă zona joasă a depresiunii. Peste
cristalinul aflat in fundament se găsesc formațiuni din ce în ce mai noi, dispuse orizontal sau ușor
inclinate, pana la aluviunile actuale.

*ansamblu montan din care pornesc radiar culmi încadrate de o rețea hidrografică complexă

Bibliografie: https://ro.scribd.com/document/62598360/Mediul-Ecuatorial