1. Identificati asemanari si diferente intre statutul de manager si cel de antreprenor.

Atât managerii, cât și antreprenorii joacă un rol important în comunitatea de afaceri. Mulți dintre ei împărtășesc
aceleași caracteristici, dar există unele diferențe în ceea ce privește trăsăturile de bază ale fiecăruia. Managerii joacă
un rol complet diferit față antreprenori, cu excepția cazului în care, bineînțeles, un antreprenor își administrează
propria afacere. În acest caz, antreprenorul se vede nevoit să preia din trăsăturile unui manager.

Ce face un Manager si ce face un Antreprenor?

Managerul organizeaza, planifica si prioritizeaza resursele proiectului pe care il coordoneaza, in timp ce
antreprenorul are o viziune si convinge alti oameni sa-i puna visul in aplicare.
Daca antreprenorul este cel care porneste o afacere, managerul este cel care o implementeaza. Antreprenorul
dispune de gandire strategica si viziune multilaterala, el vazand cum se vor imbina piesele proiectului in ansamblu, in
timp ce managerul are o atentie mai mare spre detalii, si potriveste piesele mecanismului din mers, astfel incat sa se
obtina rezultatul dorit.
Antreprenorul duce la nasterea unei idei, intr-o afacere, in timp ce managerul este parintele iubitor al
“afacerii” care ii sustine primii pasi si cei ulteriori pana la maturitate si care se bucura de reusitele copilului sau.
Antreprenorul se bucura mai mult de viziunea sa si de puterea de a-i convinge si pe ceilalti de potentialul visului sau,
in timp ce managerul se bucura in fiecare zi de fiecare pas inainte al afacerii, respectiv al echipei pe care o
coordoneaza. Antreprenorul dupa ce vede pusa in aplicare ideea sa , “moves on” spre urmatoarea idee traznita, in timp
ce managerul este un parinte fidel care se specializeaza pe tipul de activitate in care a lucrat, devenind expert in toate
micile detalii ale domeniului.
Managerul il gasesti cel mai probabil de la 8.00-20.00 in biroul sau fiind la dispzitia echipei sale, ori in
meeting room, in timp ce antreprenorul este mai usor de gasit in locuri publice , seminarii , workshopuri si orice
eveniment cu potential de networking, insa niciodata in acelasi loc.
Antreprenorul este condus de nevoia de dezvoltare si inovatie , este un cautator al sensatiei, managerul este
motivat in mare parte de stabilitate in obtinerea rezultatelor alaturi de echipa.
Diferentele acestea nu exclud munca asidua si constanta atat pentru manager cat si pentru antreprenor, insa
sursa lor de energizare , care le alimenteaza motivatia este diferita, si odata ce intelegem care sunt aceste surse de
energie care functioneaza in cazul nostru, suntem cu un pas mai aproape de succes.
Diferentele acestea sunt importante si pentru eficienta unei afaceri. Daca esti antreprenorul care a dat nastere
ideei, si echipa simte lipsa unui manager care sa-i conduca spre succes, este timpul sa angajezi un manager si tu sa
inovezi urmatoarea afacere.
Din punct de vedere economic, scopul în sine al unei afaceri este să facă profit, iar profitul este rezultatul
conducerii companiilor, măsura performanţei activităţii de conducere. Dar performanţa conducerii în afaceri este
strâns legată de nivelul de dezvoltare a rolurilor şi competenţelor de manager şi de antreprenor. Rolul de manager este
responsabil de producerea rezultatelor afacerii într-un mod predictabil, iar rolul de antreprenor creează plus-valoare
afacerii, dezvoltă afacerea prin producerea de valoare cu impact social pozitiv.
Antreprenorul este de regula catalizatorul, cel care are o idee, gaseste resursele necesare si isi pune toata
energia in a porni o afacere bazata pe acea idee. In toate aceste actiuni, riscul este unul dintre factorii hotaritori si care
de cele mai multe ori fac diferenta intre spiritul antreprenorial si cel managerial. Antreprenorul este cel care, pentru
atingerea scopului urmarit, nu se teme de riscuri si le asuma chiar daca prin asta poate destabiliza un sistem deja
format. Managerul, dimpotriva, incearca sa evite pe cit posibil riscurile si sa pastreze sistemul pe care il conduce cit
mai stabil.
Antreprenorul isi va atinge telurile indiferent de parerea celor din jur si fara a tine cont de simtamintele si
nevoile celorlalti. Managerul va incerca sa isi creeze un mediu social favorabil, va tinde sa aiba o echipa care sa il
urmeze si pe care sa o poata controla.

1|Page
 In forma cea mai concisa, putem spune ca antreprenorul este cel care creeaza iar managerul este cel care
gestioneaza. Privind conducerea în afaceri prin prisma acestor trei roluri fundamentale, de manager, de lider şi de
antreprenor, obiectivul nostru este să descoperim care este “formula” dezvoltării conducerii cu cel mai mare impact
asupra profitabilităţii afacerii.
Multi dintre cei care doresc sa porneasca o afacere si chiar unii dintre cei care deja sunt in afaceri se intreaba
care este diferenta dintre un antreprenor si un manager si daca nu cumva inseamna acelasi lucru.
Stilul de management antreprenorial este foarte exigent, lasand foarte putin loc pentru eroare, si deloc pentru
esecuri reale, deoarece de cele mai multe ori este o afacere de tipul "one man show", chiar daca exista si alti angajati.
Cu toate acestea, managerul profesionist, trebuie sa fie tolerant la esec, si sa dezvolte o echipa administrativa
intrucat responsabilitatea lui in organizatie este sa treaca de la atotcunoscatorul antreprenor la oameni care inca mai
invata despre business. Spiritul antreprenorial este renumit pentru capacitatea sa de a reactiona rapid si eficient la noi
oportunitati de afaceri. Aceasta capacitate este fundamentala pentru cresterea rapida a companiei in faza de start-up.
Managerul profesionist se remarca prin planificarea strategica pe termen mediu si lung, ceea ce duce la o crestere
controlata a companiei in timpul procesului de construire.

Antreprenor: o persoana care decide sa demareze o activitate economica, care adopta un comportament activ si
novator, care mobilizeaza resurse pentru a demara afacerea dorita si care accepta riscuri financiare pentru a dezvolta
proiecte noi. Un antreprenor bun in general are o serie de calitati, dintre care enumeram:

 spirit de initiativa
 dorinta de a castiga si de a fi independent
 spirit organizatoric si capacitatea de planificare
 creativitatea si spirit de inovatie
 orientare spre oportunitati
 capacitate de analiza a riscului si asumarea riscurilor
 capacitate de luare a deciziilor
 putere de munca
 cautarea feedback-ului si dorinta de a sti cum îsi pot îmbunatati rezultatele
 determinare si perseverenta
 lucru în echipa
 toleranta pentru esec
 incredere în fortele proprii

Daca ne uitam pe acesta lista realizam ca pentru a deveni un antreprenor de succes e nevoie de foarte multe calitati.
Pentru persoanele dornice sa creeze, sa inoveze, care sunt pregatite sa munceasca mult si care isi doresc sa isi ia soarta în
propriile maini antreprenoriatul e „un pas natural” in cariera.

Manager: este persoana responsabila de planificarea si conducerea unui grup de persoane, monitorizarea activitatii lor
si luarea de masuri corective atunci cand este necesar. Managerii pot indruma angajatii sau persoanele cu care lucreaza
direct sau pot actiona prin intermediul unor structuri intermediare cu functii de supraveghere si indrumare. Managerul
trebuie să fie familiarizat cu munca pe care cei din subordinea sa trebuie sa o desfasoare. Chiar daca el supervizeaza
munca celorlalti nu trebuie sa fie cel mai bun, în orice sau toate domeniile persoanele din subordine lucreaza. Este mai
important pentru manager sa stie cum sa gestioneze relatiile cu angajatii si dintre angajati si cum sa faca ca munca prestata
de ceilalti sa fie cat mai buna, in sensul atingerii rezultatelor propuse. Un manager poate avea puterea de a angaja sau
concedia angajati sau de a ii promova. Managerul are autoritatea de a schimba sarcinile de lucru ale membrilor echipei.
Un bun manager, indiferent de domeniu trebuie sa dea dovada de anumite calitati, care pot fi in mare masura din
nastere sau dobandite pe parcursul carierei. Dintre acestea enumeram:

 bun organizator, cu o mare capacitate de planificare

 capacitatea de a lua decizii rapid si de a-si asuma responsabilitatile
 putere de munca si capacitatea de a disponibiliatea de a lucra atunci cand e nevoie
 putere mare de sinteza si analiza si viziune de ansamblu
2|Page
  prezenta de spirit, intuitie, imaginatie in rezolvarea unor situatii neprevazute;
 onestitate, corectitudine, obiectivitate atat in relatiile cu angajatii cat si in relatiile cu partenerii de afaceri
 calitati de relationare cu subalternii
 nivel ridicat de cunostinte in domeniul managementului, legislatiei economice, marketingului, planificarii
financiare, resurselor umane
 abilitati de comunicare si mult tact

Referitor la schimbarile esentiale in cariera unei persoane care conduce o activitate, in general acestea sunt dinspre
management  înspre antreprenoriat. Pasul invers, din antreprenoriat înapoi, în management este mai mult o excepţie.

Se poate spune ca toti intreprinzatorii sunt manageri, in sensul ca ei trebuie sa-si conduca propria afacere, insa nu toti
managerii sunt si intreprinzatori. Antreprenoriatul presupune un management specific, cu propriile sale concepte, scopuri
si metode. El se bazeaza pe gestiunea riscului si nu pe minimizarea acestuia, pe orientarea spre oportunitati si nu spre
resurse, pe actiune si nu pe analiza, pe o structura informala, supla de conducere si nu pe una formala.

Managerul are în subordine cel puţin încă o persoană, căreia îi influenţează comportamentul, activitatea şi deciziile.
Există persoane care sunt talentate pentru postul de manager, dar odată cu evoluţia managementului, s-a arătat că
managerii se pot şi instrui în arta de a conduce.

Antreprenorul iniţiază afacerea, se implică în conducerea ei şi, cel puţin la început, îndeplineşte rolurile de manager
şi lider. Din aceste motive este bine să deţină cunoştinţe cât mai complexe în domeniul de activitate, management,
marketing, drept şi contabilitate, depăşind astfel pregătirea unui manager.

In concluzie, se poate spune, ca antreprenorul trebuie să includă cel puţin calităţile şi aptitudinile liderilor, iar un manager
bun trebuie să fie şi un bun lider.

2. Realizati o analiza SWOT cu privire la infiintarea propriei firme (productie de lemn compozit).

STRENGTHS (puncte tari) WEAKNESSES (puncte slabe)

- Produse agrementate - Slaba promovare
- Produse inovative pe piata romaneasca - Costuri de productie ridicate
- Concurenta limitata in Romania - Vanzari dependente de achizitiile de la
- Grad inalt de specializare a personalului furnizori
- Putini producatori/ concurenta redusa -

OPPORTUNITIES (oportunități) THREATS (amenințări)

- Piata constructiilor in continua dezvoltare - Fluctuatiile cursului valutar
- Atragerea de clienti noi - Modificari frecvente ale legislatiei
- Utilizarea deseurilor ca materie prima - Caracter sezonier al vanzarilor

3. Identificati 4 riscuri (interne si externe) legate de gestionarea propriei firme si propuneti

modalitati de diminuare a lor.
Notiunea de risc in afaceri este inseparabil legata de notiunea de rentabilitate si de cea de
flexibilitate. Rezultatul firmei (profit sau pierdere) este influentat de evenimentele neprevazute care

3|Page
 insotesc activitatea sa ( cel mai bun exemplu este situatia actula cu pandemia, care a afectat activitatea
firmei, productiue, desfacere, somaj, etc).
Riscul in afaceri se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectand rentabilitatea activelor si in
consecinta rentabilitatea capitalului investit. Aceasta variabilitate poate fi cu atat mai bine stapanita, cu
cat firma poseda un grad mai mare de flexibilitate.
Riscurile activitatii economice rezulta in principal din incapacitatea firmei de a-si adapta
continuu costul (in sensul micsorarii) si de a se adapta la mediul economic.
Riscul in afaceri poate fi abordat fie din punctul de vedere al activitatii interne a firmei, fie din
punctul de vedere al mediului extern in care evolueaza aceasta.
In raport cu functiunile firmei, principalele categorii de riscuri interne sunt:
- riscurile legate de aprovizionare si desfacere (contracte care nu au putut fi onorate de catre
furnizori, ingustarea pietei de desfacere etc.);
- riscurile tehnologice (imposibilitatea achizitionarii tehnologiei moderne din cauza problemelor
legate in principal de finantarea investitiilor);
- riscurile generate de factorul uman (greve, incompetenta etc.);
- riscurile informationale (imposibilitatea de a tine pasul cu noile tendinte ale pietei).
Riscurile externe se manifesta in mediul in care firma isi desfasoara activitatea:
- riscurile politice se refera la schimbarile care pot modifica radical mediul economic in care
firma isi exporta in cea mai mare parte produsele (risc de tara);
- riscurile financiare afecteaza rezultatele firmei in urma unor schimbari ce apar in conditiile
pietei. Aceste riscuri sunt in afara sferei de control a firmei. De aici apare necesitatea identificarii si a
masurarii riscurilor conjuncturale si, in primul rand, a riscului de pret si a riscului valutar;
- riscurile contractuale se refera la nerealizarea de catre partener a obligatiilor pe care si le-a
asumat prin contracte.
Acest risc poate aparea fie cand unul contracte nu mai prezinta interes pentru partener (risc de
neexecutare), fie cand partenerul nu mai este in masura sa-si respecte obligatiile contractuale (risc de
insolvabilitate).

4. Comentati: In orice firma exista o resursa esentiala, respectiv angajatii. Diferenta dintre
mediocritate si excelenta este data de motivatia acestora, ca element de legatura intre obiectivele şi
strategia firmei.

Pentru a fi profitabila si a avea viitor, o afacere trebuie sa indeplineasca o serie de conditii

esentiale: sa aiba manageri competenti, angajati dedicati, o misiune bine stabilita si sa aduca inovatii in
mod constant.

Una din cheile esentiale de a duce la succes o afacere este capacitatea antreprenorului de a
selecta, motiva si determina personalul sa lucreze eficient si sa isi depaseasca limitele. Motivatia
personalului, indiferent ca este materiala sau nemateriala, interna sau externa, este impetuos necesara in
momentele in care obiectivele companiei pot fi atinse doar prin ingeniozitatea, inovatia si efortul depus
de catre angajatii companiei.

Lipsa de motivatie poate sa imbrace mai multe forme. Unele dintre ele sunt usor de observat,
altele pot fi interpretate gresit si cele mai multe sunt atat de subtile incat un manager trebuie sa stie de la
bun inceput ce cauta, ca sa-si dea seama de ele. 

Motivarea personalului nu tine strict doar de bonusurile si avantajele financiare oferite ci si prin alte
mijloace:
4|Page
 o Recunoasterea eforturilor si realizarilor;
o Deschiderea fata de problemele angajatilor;
o Transparenta decizionala;
o Informari regulate privind viitorul companiei
o Beneficii in afara locului de munca (la Sali de sport sau diferite activitati )
o Incurajarea echilibrului dintre job si viata personala
o Sustinerea ideilor noi si a creativitatii
o Respectarea promisiunilor
o Oferirea de cursuri de dezvoltarea personala si profesionala
o Organizarea de teambuilding-uri regulate
o Oferirea unei atmosphere degajate la locul de muna
o Umanitate: utilizarea de gesturi marunte dar cu incarcatura (mesaje de incurajare, de multumire,
de sustinere, etc )

Asadar, cel mai important lucru de care trebuie tinut cont, dincolo de toate solutiile ce pot fi la
dispozitie, este dovada de deschidere si pastrarea atentiei la angajatii. Indentificarea mediocritatii,
incurajarea excelentei impreuna cu aplicarea modalitatilor optime de motivare de la individ la indivd,
pot duce incurajarea angajatiilor si determinarea acestora de a indeplini obiectivele companiei! Una din
cele mai bune strategic e le poate avea un bun manager este aceia de a isi atrage langa el cele mai bune
creiere si a ii determina sa lucreza impreuna ca o echipa unita!

5|Page