Scrierea cu 1 i, 2 i, 3 i – Motivație gramaticală

A) Un i la final de cuvânt poate marca:

 finalul radicalului – diferite părți de vorbire (ca vocală/ semivocală): gri, mi,
ți, și, ci, mai, vai, voi, a citi, a veni, a mărturisi, a auzi) etc.
 desinența de plural:
o la substantive și adjective (ca i final scurt postconsonantic): pomi,
elevi, lupi, străzi, unchi, țări, deștepți, frumoși, avansați, misterioși etc.
o la substantive și adjective (ca vocală precedată de grupul consonantic
muta cum liquida (consoană + l/r): arbitri, maeștri, codri, litri, metri,
magiștri, membri, miniștri, monștri, cuscri, socri, tigri, zimbri, acri,
albaștri, ampli, aspri, celebri, dubli, hâtri, iluștri, mândri, negri, sacri,
sobri, simpli, tandri, tripli etc.
o la pronumele posesive (ca vocală precedată de grupul consonantic
muta cum liquida (consoană + l/r): noștri, voștri – niciodată cu 2i!!!
 desinența de persoana a II-a, singular, la indicativul prezent al verbelor (ca
vocală precedată de grupul consonantic muta cum liquida (consoană + l/r): (tu)
afli, sufli, răsufli, umfli, umpli, urli, intri, consacri etc.
 desinența de persoana a II-a, singular, la indicativul/ conjunctivul prezent al
verbelor (ca i final scurt postconsonantic): (tu) cânți, ștergi, auzi, mergi, duci,
pleci, asculți etc.
 desinența de persoana a I-a, singular, la perf. simplu, vb. de conj. I, II și II (i –
semivocală): aflai, cântai, văzui, băui, scrisei, mersei etc.
 sufixul modal/ temporal de perfect simplu, p. III, sg., (vb. de conj. IV) (i –
vocală) – veni, citi, auzi, ieși, iubi etc.

B) Doi i la final de cuvânt pot marca:

 finalul radicalului + desinența de plural la substantive (fonetic: un diftong

descendent):
 feminine: afirmații, agenții, ambiții, aplicații, asociații, aspirații, bestii,
bogății, bucurii, comisii, concluzii, convenții, copilării, cutii etc.
 neutre: accesorii, acvarii, artificii, beneficii, colegii, colocvii, concedii,
comentarii, consilii, criterii, detalii, domenii, edificii, genii etc.
 masculine: barcagii, cafegii, camionagii, mușterii, chiulangii, hangii,
macaragii, scandalagii, vizitii, copii, fii, geamgii etc.
 desinența de plural + articolul hotărât la substantive/ adjective (fonetic: o
vocală): elevii, pomii, lupii, soldații, albaștrii, frumoșii, deștepții, urâții, aleșii etc.
(adjectivul preia formal articolul hotărât al substantivului regent, dacă i se
antepune)
 desinența de plural + articolul hotărât la substantive/ adjective ce conțin grupul
consonantic muta cum liquida (fonetic: o vocală): codrii, cedrii, arbitrii, miniștrii,
 monștrii, tigrii, integrii, proprii, sacrii, suplii etc. (adjectivul preia formal articolul
hotărât al substantivului regent, dacă i se antepune)
 finalul radicalului + desinența de plural la adjective (fonetic: un diftong
descendent): albăstrii, argintii, aurii, cafenii, improprii, maronii, pământii,
proprii, străvezii, zglobii
 i-ul aparținând radicalului + desinența de persoana a II-a (rar, a I-a) la
indicativul/ conjunctivul prezent al verbelor: (eu/ tu) îmbii, (eu/ tu) înfurii),
(eu/ tu) sperii, deții, reții, scrii, revii, ții, vii, (să) fii, devii
 sufixul modal/ temporal de perfect simplu + desinența de persoana I, sg. (vb.
de conj. IV): citii, venii, auzii, albii, tresării, orbii, surzii, sosii etc.
 finalul radicalului unor verbe: a se sfii, a-i prii, a înmii, a pustii etc. + aceleași
verbe la perfect simplu, p. III, sg

C) Trei i la final de cuvânt pot marca:

 i-ul aparținând radicalului + desinența de plural + articolul hotărât la

substantive și adjective: copiii, geamgiii, barcagiii, fiii, auriii, propriii,
zglobiii etc.
 i-ul aparținând radicalului + sufixul modal/ temporal de perfect simplu +
desinența de pers. I, sg. (verbele ce au în radical 2i): mă sfiii, pustiii, înmiii
etc.