Sunteți pe pagina 1din 2

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, Lucian Blaga

Motto: „Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut
literatura română până acum” (Eugen Lovinescu)
Lucian Blaga: unul dintre marii poeți români moderniști, alături de Arghezi și Barbu, natură
duală de poet și filozof, s-a afirmat ca poet, dramaturg, prozator, eseist, filozof; a marcat prin
personalitatea sa, mai mult de cinci decenii, spiritualitatea românească. Opera sa reflectă
tendințele moderne ale epocii de a reda ideile într-un limbaj aluziv și fluid, în formă
metaforică, și de a reflecta prin aceasta raporturile omului cu universul;
Idei teoretice: metafore plasticizante și revelatorii; cunoașterea luciferică/poetică/intuitivă și
cunoașterea paradiziacă/rațională/logică; câteodată datoria noastră în fața unui mister este să-l
sporim;
Apariție: volumul „Poemele luminii” , 1919; prima din volum, este o artă poetică;
Eul liric: verbe și pronume de persoana I singular: eu, nu strivesc, mea, nu ucid, iubesc;
Teme: cunoașterea, creația, iubirea;
Motive literare: lumea, corola, tainele, flori, ochi, buze, morminte, lumina, luna etc.

Idei poetice, figuri de stil, imagini artistice:


- cuvânt-cheie al poeziei: „tainele” – câmp semantic: întuneric, nepătrunsului ascuns, taina,
mister, ne-nțelesuri;
- enumerația „în flori, în ochi…” semnifică metaforic gingășia, cunoașterea, erosul/logosul,
lumea de dincolo/strămoșii, repetiția din final accentuează aceste sensuri;
- antiteza lumina mea-lumina altora pune identitatea în raport cu alteritatea, gândirea modernă
în raport cu formele tradiționale de cunoaștere, cunoașterea luciferică în relație cu cea
paradiziacă;
- definiții metaforice ale celor două tipuri de cunoaștere: lumina altora sugrumă vraja –
cunoașterea rațională limitează frumusețea tainică a lumii; eu cu lumina mea sporesc a lumii
taină – cunoașterea poetică amplifică misterul prin metaforele revelatorii, ambigue;
- comparația amplă cu luna este sugestivă pentru atitudinea de sporire a misterului lumii;
- metafora revelatorie a luminii, ce predomină în volumul Poemele luminii, trimite la
cunoașterea de tip spiritual;
- în numele iubirii, eul liric, ilustrând condiția poetului, artistului creator de frumos,
transfigurează lumea;
Incipit/final: titlul se repetă în incipit, accentuarea declarației eului liric; finalul reia cele
patru simboluri-metafore în enumerație, sugerând frumusețea tainelor lumii;
Opoziție și simetrie: lumina mea – lumina altora, nu ucid – sugrumă, nu strivesc = iubesc;
Versificație: Poezia are un text compact, fără strofe, măsura inegală, ritm interior, tehnica
ingambamentului; versificație liberă;
Structură: 3 secvențe:
I – versurile 1-5, cunoașterea luciferică
II – versurile 6-8, cunoașterea paradiziacă
III – versurile 9-20, cunoașterea luciferică
Semnificații ale titlului: titlul este și incipit, o alcătuire eminamente metaforică ce arată
relația eu liric-univers, de respect al perfecțiunii, „corola”, și al frumuseții misterioase,
„minuni”;
Specie: confesiune, artă poetică;
Curentul literar - Modernismul:
- poezie de cunoaștere
- ambiguitatea mesajului
- asocieri sintactice noi: nu ucid/ cu mintea
- versificația liberă
- metafore insolite
- tehnica ingambamentului
- versurile încep cu inițială mică
- textul e artă poetică

S-ar putea să vă placă și