Sunteți pe pagina 1din 6

I.

Crize economice de-a lungul istoriei


Criza economica actuala ofera o impresie de deja-vu mai multor analisti, care o aseamana cu alte crize economice de acum patru secole. Incercand sa gasim raspunsuri pentru toata nebunia financiara putem analiza si alte crize economice intre care gasim anumite puncte comune, diferenta fiind aceea ca de fiecare data se fac speculatii pe un alt suport, speculatii care nu intotdeauna au evoluat conform asteptarilor. Primele crize economice au fost cele din 1630, a bulbilor de lalea din Olanda si cea din 1721-a falimentului companiei South Sea, urmand apoi Marea criza economica din 1930, si altele. Ca sa intelegem mai bine cum influenteaza speculatiile oamenilor, cum se dezvolta anumite piete, care poate mai tarziu nu vor avea un efect pozitiv asupra economiei si bunastatii oamenilor ajugandu-se la probleme cu care ne confruntam in prezent, si anume, crizele economice, vom detalia crize econmice din secolul al XVI-lea, criza bulbilor de lalea, si secolul al XVIII-lea, falimentul companiei South Sea si secolul XX, Marea criza economica. Pana in anul 1630, bulbii de lalea se cultivau si comercializau numai intre cunoscatori si oameni de stiinta, pasionati de horticultura; in scurt timp insa, din ce in ce mai multi comercianti au observat ca pentru unii bulbi se plateau sume foarte mari de bani si s-au gandit sa se imbogateasca rapid. Astfel, popularitatea lalelelor a crescut si mai mult. Nu a durat mult pana majoritatea olandezilor au devenit cu adevarat obsedati de aceste flori. Daca la inceput totul mergea conform unui model pretul acestora fiind rezonabil, existand un echilibru intre cerere si oferta, preturile bulbilor de lalea au crescut uimitor de mult, fapt cauzat de un eveniment neasteptat. Bulbii de lalea au contactat un virus, numit mosaic , care facea ca florile de lalea sa aiba niste pete de culoare pe petale, ceea ce a a sporit interesul comerciantilor. Astfel, bulbi care in mod normal ar fi costat 1-2 guldeni ajunsesera in numai cateva luni sa fie chiar si 100 de guldeni, astfel ca bulbii isi schimbau de cateva ori stapanii pana sa infloreasca pentru prima data. Aceste speculatii absurde au constituit un fenomen atat de intens, incat istoricii si economisti de astazi inca nu isi pot explica ce s-a intamplat. Atat de absurda devenise situatia, ca la apogeul ei, un singur bulb sa valoreze cat o casa sau o proprietate situata in cea mai buna zona din Amsterdam (echivalentul salariului unui zidar pe 15 ani). Au fost muti care au incercat sa opreasca sau macar sa incetineasca speculatiile. Preotii si profesorii de etica din acele timpuri ii avertizau pe oameni de obsesia pentru bunurile pamantesti, in timp ce reprezentantii guvernului incercau in acelasi timp sa faca legi impotriva speculei. Dar, inevitabila scadere a pretului lalelelor a avut loc in 1637, cand un grup de vanzatori nu a putut sa obtina sumele de bani pe care le doreau pentru vanzarea unor bulbi .Toti au vazut ca pretul lalelelor erau "artificiale" si ca valoarea lor era trecatoare. Multi si-au pierdut toata averea pe care o aveau, iar acest sfarsit tragic pentru ei i-a facut sa nu mai poata suferi floarea niciodata. Totusi, pentru multi altii, mania lalelelor nu a avut nici un efect cand a venit vorba de aprecierea plantei in sine; ea a ramas in continuare o floare plina de gratie si frumusete, iar varietatile rare inca mai atingeau preturi ridicate. De exemplu, in 1640 (cand se considera ca mania lalelelor deja trecuse) varietatea de lalea Semper Augustus ajungea la 1.200 de guldeni. Toate acestea au creat panica printre speculatori, dornici sa-si incaseze profitul, astfel incat a fost necesara interventia Guvernului. Din aceasta economia reala a fost cea care a avut cel mai mult de suferit, existand nevoia semnificativa pentru lichiditate, iar investitiile private au scazut dramatic. 2

Un alt punct de reper in studierea crizelor economice si comportamentul imprevizibil al oamenilor il reprezinta prabusirea companiei South Sea din secolul al XVIII-lea. South Sea,o societate britanica pe actiuni, infiintata in 1711 de catre Robert Harleu obtinuse dupa razboiul de succesiune din Spania, la numai 2 ani de la infiintare, drepturi exclusive pentru comertul cu America Latina. Pentru ca obtinuse monopolul, compania s-a angajat sa finanteze datoria publica a Marii Britanii, ceea ce a dus la cresterea valorii pe bursa a companiei. Aceasta a determinat o crestere a cererii de actiuni, speculand ca valoarea acestora ca creste, ceea ce sa si intamplat in primul an, mai tarziu incepand sa scada, ceea ce a determinat numeroase falimente si pierderi pentru investitori, panica transferandu-se in mediul politic. Compania a continuat sa activeze dar nu a mai generat niciodata asemenea profituri si un interes atat de mare ca in anul 1720. Marea criz economic sau Marea depresiune a fost o perioad caracterizat printr-o scdere dramatic a activitii economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat nc din anul 1928. nceputul marii crize economice n Statele Unite este de obicei asociat cu prbuirea bursei de aciuni din ziua de mari (aa-numita Marea neagr) 29 octombrie 1929. Criza economic a avut efecte devastatoare, att n rile puternic industrializate ct i n cel mai puin dezvoltate, a cror economii depindeau n cea mai mare msur de exporturile de materii prime. Nivelurile comerului mondial au sczut rapid, la fel cum au sczut de altfel i veniturile personale, veniturile bugetare i profitul din afaceri. Oraele din ntreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, n special cele care depindeau de industria grea.

III. Cauzele crizei financiare actuale-diferente si asemanari intre crize


Actuala criza, numita criza subprime, este o criza financiara determinata de scaderea brusca a lichiditatilor in pietele globale de credit si in sistemele bancare, cauzata de esecul companiilor care au investit in ipotecile subprime (cu grad ridicat de risc). Cauzele ei se intrevad inca de la sfarsitul secolului trecut, dar varful s-a atins in 2007 si 2008. Criza a scos la iveala grave deficiente in sistemul financiar global si in cadrul de reglementare. Criza a inceput in momentul cand s-a spart balonul imobiliar din SUA in 2005-2006. Boom-ul imobiliar din perioada premergatoare crizei a fost alimentat de: standarde din ce in ce mai lejere pentru aprobarea de imprumuturi ipotecare,o crestere semnificativa a stimulentelor pentru credite, precum termeni initiali avantajosi,o tendinta pe termen lung de crestere a pretului caselor. Drept urmare populatia nu a ezitat sa apeleze la imprumuturi ipotecare impovaratoare, cu speranta de a si le refinanta pe parcurs la rate mult mai avantajoase. Daca, in 1994, 64% dintre americani detineau o casa, in 2004 s-a atins un maxim istoric de 69,2%. Preturile caselor au crescut foarte mult, intre 1997 si 2006 cresterea fiind de 124% (crestere semnificativa pe o piata matura). Comparat cu venitul anual mediu al unei gospodarii, pretul mediu al caselor a crescut de la aproximativ 3 ori venitul anual mediu la 4,6 ori in 2006. Se estimeaza ca intre 4-6 milioane de cetateni americani nu isi vor putea onora creditele ipotecare in anii ce urmeaza. Vazand ca valoarea caselor detinute creste, multi americani au pus o a doua ipoteca pe diferenta de valoare, bani cu care si-au finantat cheltuielile in crestere. Multi au dat vina pe societatea de consum, care te incurajeaza sa cheltuiesti in nestire, mult peste posibilitatile imediate. Relevant sau nu, o gospodarie detinea in medie 13 carduri de credit din care 40% in overdraft. 3

Speculatorii au avut si ei rolul lor, vazand ca pretul caselor e in continua crestere, ei au investit in case, aproape 40% dintre casele vandute in 2005 si 2006 nefiind resedinte permanente. Imprumuturile ipotecare subprime, cu grad ridicat de risc, au crescut de la 5% in 1994 la 20% din totalul imprumuturilor ipotecare in 2006. S-a ajuns la asa numitele Credite Ninja, in care nu se cerea sa ai un loc de munca stabil, nu se cerea un venit stabil si nici macar o garantie pe alte bunuri. Multe dintre ipoteci au fost transformate in efecte publice. Aceste derivate au imbracat forme complexe, prin ele urmarindu-se atragerea de noi fonduri in acelasi timp cu disiparea riscului. Instrumentul financiar bazat pe o ipoteca este vandut de catre institutia care a acordat creditul imobiliar unor alte institutii, ea obtinand in schimbul acestora bani. Mai mult, ca urmare a disiparii riscului, banca care a acordat creditul isi scade gradul propriu de risc si poate obtine credite mai avantajoase de la terti. Agentiile de rating au acordat multa incredere si un rating foarte bun acestor derivate, bazandu-se pe eficienta unor tehnici moderne de acoperire a riscului (asigurarea riscului de neplata, garantii mai mari decat valoarea debitului). Cu rating foarte bun si perspective roze, produsele derivate au atras multe institutii financiare, printre care si marile banci de investitii. Acestea, ademenite de randamentele mari ale produselor derivate, s-au imprumutat cu sume foarte mari pe care le-au investit in aceste produse. Cele 5 mari banci de investitii din SUA (Lehman Brothers, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs si Morgan Stanley) au obtinut profituri enorme in perioada boom-ului imobiliar, dar tranzactionand in marja, gradul lor de indatorare si de risc a crescut foarte mult. In 2007, cele 5 institutii cumulau o datorie de 4100 miliarde USD, echivalentul a 30% din valoarea economiei SUA. In 2005-2006 dobanzile au inceput sa creasca si preturile caselor sa scada moderat in multe regiuni din SUA. Refinantarea creditului ipotecar a devenit dificila. Drept urmare imprumuturile nerambursate si lichidarile au crescut dramatic, pe masura ce termenii initiali au expirat si dobanzile variabile au crescut. Peste 1,3 milioane de case au ajuns sa fie lichidate numai in 2007, o crestere de 79% fata de anul precedent. Preturile caselor au scazut, in loc sa creasca conform asteptarilor. In martie 2008 aproape 11% dintre americani detineau o casa care valora mai putin decat valoarea ipotecii. Casele noi nu s-au mai vandut asa de bine, iar piata a fost inundata de case provenite din lichidarile de ipoteci, ceea ce a dus la scaderea si mai accentuata a valorii caselor. Ca urmare a exploziei balonului imobiliar, toti cei care ale caror investitii erau legate de sectorul imobiliar au avut enorm de suferit. Pe masura ce piata dadea semne de panica, institutiile financiare au recunoscut pierderile legate de ipotecile subprime si au incercat sa ia masuri de redresare. Investitorii au incercat sa scape de produsele derivate bazate pe ipoteci, mii de miliarde de dolari fiind retrase din aceste produse. Banii au fost reinvestiti in speculatii pe pretul bunurilor de baza, ceea ce a dus la o criza a preturilor la alimente si o crestere fantastica a pretului petrolului. Criza financiara actuala a intrat in faza acuta in septembrie 2008. Cele doua institutii de credit ipotecar sustinute de guvernul SUA, Fannie Mae (Federal National Mortgage Association) si Freddie Mac (Federal National Mortgage Association), intra sub control guvernamental, in incercarea de a fi slavate de la faliment. Lehman Brothers, una dintre cele 5 mari banci de investitii, demareaza procedurile de faliment dupa ce Federal Reserve Bank (Fed) refuza sa o ajute financiar. Se pare ca numeroasele nereguli si volumul mare de active toxice au stat la baza acestei decizii a Fed. Panica ia amploare. O alta banca de investitii, Merrill Lynch, este preluata de Bank of America. Majoritatea actiunilor cad la bursa. Martea AIG (American International Group), 4

cea mai mare firma de asigurari din lume, se confrunta cu o criza acuta de lichiditati. In lipsa altor finantatori, Fed o crediteaza cu 85 miliarde USD in schimbul a 79,9% din actiuni. Pietele intra in criza foarte repede, fiind salvate de la colaps de o injectie de lichiditati de 105 miliarde USD de la Fed. Organismele de reglementare din majoitatea tarilor dezvoltate iau masuri de oprire a colapsului. Evenimentele se precipita. In SUA un plan de slavare in valoare de 700 miliarde USD este supus aprobarii senatului. Criza de lichiditati loveste din ce in ce mai multe institutii financiare din toata lumea. Guvernele sar in sprijinul institutiilor financiare, dar in unele tari situatia devine dramatica. Ungaria, Ucraina si Islanda sunt salvate de la blocaj financiar de UE, FMI si Banca Mondiala. Bursele cad spectaculos, volatilitatea este maxima. Practic, increderea in sistemul financiar este minima. Toate acestea au determinat prabusiri ale burselor, falimente bancare rasunatoare, numeroase companii americane nevoite sa-si incheie activitatea, interventii disperate ale bancilor centrale in pietele financiare si, peste toate, teama de o recesiune in SUA, afecteaza 25% din schimburile comerciale globale. Pesimismul sporit privind recesiunea SUA, dupa criza creditelor subprime demarata anul trecut, potenteaza ideea unor derapaje masive, inclusiv in Romania. Urmarind rezultatele crizelor trecute, tindem sa credem ca intr-o oarecare masura, oamenii actioneaza inconstient fara sa tina seama de inapacitatea de a cuantifica riscul, bazandu-se doar pe speculatii si astfel provocand dezechilibre pe unele piete. Asa cum comerciantii au crezut in cresterea masiva a valorii blubilor de lalea, investitorii au crezut in piata derivatelor, in presupozitiile conform carora pretul caselor va creste substantial. Astfel, au investit foarte mult, majoritatea capitalului provenind din vanzarea terenurilor, proprietatilor sau economii, si respectiv din credite ipotecare, in speranta ca vor castiga cel putin cat au investit, dar aceasta nu s-a intamplat, valoarea acestora scazand dramatic, ceea ce a condus la o criza de lichiditati. In ambele situatii, salvarea a fost finantarea din partea statului care a cumparat activul cu o valoare mult mai mica. Criza financiara interbelica ar fi fost declansata de un exces investitional pe pietele bursiere si imobiliare, fenomen in cadrul caruia au fost asumate riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura. Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au determinat dezechilibre economice majore. La vremea respectiva, economiile dependente de credite americane au fost primele care au colapsat. Primul faliment bancar de proportii a fost cel al Kredit Anstalt Austria. Prabusirea economica a determinat o profunda depresie in randul populatiei afectate (criza fiind cunoscuta si ca Marea Depresie): drumul catre solutiile disperate, extreme, fusese deschis. Metodele clasice, democratice, de reglementare si gestionare a crizei nu au dat rezultatele sperate, astfel incat modelele dirijiste incepeau sa se contureze ca alternativa. Germania, Italia, Romania si Ungaria au adoptat un astfel de model. Statul interventionist aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii 30 in SUA, statul a concentrat uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, a subventionat anumite activitati economice. Povestea se repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa dea pe piata 700 miliarde de dolari, in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din supraevaluarea unor garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor entitati aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). Actuala criza seamana cu predecesoarea sa si prin aceea ca interventionismul se face simtit, nu numai prin infuzii, dar si prin nationalizari. Aceasta soarta au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie). Dincolo de aceste nationalizari evidente, exista si unele mascate, in cadrul carora guvernele garanteaza pierderile unor banci sau le infuzeaza capital, fara a declara aceste proceduri ca fiind nationalizari. 5

Una dintre diferentele dintre cele dou fenomene este acela ca actual criza afecteaz direct fiecare tar din lume, industrializat sau neindustrializat, tri in dezvoltare, tri in tranzitie etc., din cauza fenomenului de contaminare, in timp ce in 1930 era limitat la cateva tri dezvoltate si la colonii (sau semicolonii) ce au fost afectate in mod indirect. De asemenea, in 1930 ajungerea la o intelegere era mai simpl, mcar sub aspect tehnic, pentru c erau implicate tri industrializate cu un model cultural similar si cu un sistem financiar comparabil. Astzi, cand marile puteri sunt mai numeroase si au interese foarte diverse si caracteristici productive diferite, intelegerile sunt mai dificile si mai complexe. Astfel, ne confruntam cu un ciclu contagios al crizei pe piata securitizarii: fondurile de investitii sunt obligate sa atraga capital, valorea lor scazand foarte mult, bancile isi restrang creditarea, creditul devine foarte scump, fapt care afecteaza si companiile si populatia care detine imprumuturi.

IV.Impactul crizei economice actuale asupra principalelor piete


Din pacate aceasta criza care a strarnit deja atentia tuturor a depasit de mult granitele sectoarelor aferente intial. Daca la inceput se credea ca vor fi repercursiuni doar in domeniul nebuniei imobiliare, sesizam cu regret ca si celelalte au avut de suferit. Acest fapt se datoreaza bineinteles stransei legaturi existente intre sectoare. Daca in secolul XVI cuvantul de baza era independenta iar catastrofele unora nu ii afectau chiar atat de mult pe altii acum unda de instabilitate s-a propagat de la un sector la altul, mai intai din domeniul imobiliar, care de altfel a fost samburele de la care a inflorit criza, in cel bancar, iar apoi in toate domeniile economiei reale. Pe langa acesta valul crizei a erodat si spart si granite dintre domeniul public si cel privat.

V. Masuri anticriza
Cum am intrat in criza si care sunt efectele am inteles cu totii. Acum trebuie san e gandim cum sa scapam mai repede din aceasta nebuloasa in care am intrat. Clar este ca trebuiesc gasite solutii cat mai repede pentru ca economia sa nu coboare mai jos de fundul parpastiei. Dar aici intervine mare problema pentru ca se stie ca solutiile rapide, pe termen scurt, sunt cele mai riscante si noi nu ne permitem sa mai riscam mult din putinul care ne-a rams. Pentru solutii pe termen lung nu prea avem rabdare se stie ca traim intr-o lume a vitezei in care timpul nu mai tine de mult cu noi asa ca trebuie sa ne adaptam. In consecinta vom asculta sfaturile date de specialisti in domeniu. La conferinta de presa saptamanala, sambata, Obama anuntase ca le-a cerut consilierilor sai economici sa pregateasca un plan de relansare capabil sa creeze 2,5 milioane de noi locuri de munca in urmatorii doi ani. Obama a declarat ca scopul sau este sa dea de lucru oamenilor reconstruind drumuri si poduri, modernizand scolile si incurajand energia eoliana, solara si automobilele care consuma putin. Viitorul presedinte intentioneaza sa dezvolte energiile alternative, care ar putea, potrivit lui, sa elibereze tara de actuala dependenta de petrolul strain, si sa permita economiei americane sa ramana competitiva in anii urmatori. Companiile trebuie sa gandeasca planuri de restructurare si o strategie rapida de iesire din criza, dar si sa urmareasca in acelasi timp mentinerea oamenilor buni, care sunt primii tentati sa plece in astfel de momente, a afirmat de curand Speranta Munteanu, Senior Director la PricewatherhouseCoopers. "In situatii de criza, oamenii buni pleaca primii. Companiile romanesti trebuie sa fie foarte atente. Specialistii buni se tin prin 6

comunicare directa, prin implicare in planul de criza, prin metode de compensare care sa corespunda momentului", a explicat Munteanu. Aceasta a aratat ca in momente de criza, specialistii vad atat oportunitati de a incepe afaceri pe cont propriu, dar mai ales sunt atrasi de firmele concurente care anticipeaza din timp nevoia de o noua strategie si au nevoie uneori de oameni din afara pentru a pune in practica restructurarea. Ce intelegem de aici? Ca oamenii buni prefera sa o ia de la 0 in loc sa ramana intr-o companie care tinde sa o ia spre negativ. Perfect normal dar in totalitate neprctic. Aici este evident demonstrat principiul de mai sus in care spuneam ca oamenii nu mai au rabdare. Dinu Patriciu sustine ca solutia de iesire din criza este curajul si nu aritmetica, dar in acelasi timp si o buna cunoastere a situatiei economice, politice si sociale a tarii in care iti desfasori afacerile. In editorialul pe care il semneaza in cotidianul Adevarul acesta este de parere ca perioada neagra a crizei financiare a fost cauzata de lipsa de incredere. Personal cred ca soltuia se gaseste la origine... la originea crizei cine a declansat pana la urma criza? Noi oamenii printr-un comportament irational. Se pare ca nu am invatat nimic din crizele trecute si jucam de fiecare data acelasi scenariu doar schimband decorul. Am trecut astfel pe rand de la bulbi de lalea, transport maritim si imobiliare si doar Dumenzeu stie ce va urma. In consecinta in primul rand schimbarea trebuie sa se simta in comportamentul nostru. Sa renuntam la consumul haotic si inutil, sa ne folosim eficient resursele si sa ne stabilim prioritatile.