VERBUL

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de

exemplu a alerga, a construi. Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care,
deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă îndeplinită de subiect, din punct de vedere morfologic
se comportă identic. Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea (a fi, a sta),
recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a crește, a
dispărea) etc.

Predicativ[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Verb predicativ.
Verbele predicative (sau personale) sunt verbele la moduri predicative. Verbul predicativ
are întotdeauna funcția sintactică de predicat verbal.
Modurile predicative sunt:
Indicativ (se formează la toate timpurile). Exemplu: „Eu citesc”. Conjunctiv. Exemplu: „Eu
trebuie să citesc”. Condițional-optativ. Exemplu: „Eu aṣ citi”. Imperativ (se formează numai
în propoziții exclamative la persoana a doua singular și plural). Exemplu: „Citește!”
Verbe copulative[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Verb copulativ.
Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură
dintre acesta și subiect se numește copulă. În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit
în această poziție verb copulativ. De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid
[...]" verbul "e" este un astfel de verb.
Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a
însemna, a reprezenta.
Verbe auxiliare[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Verb auxiliar.
Verbele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai
jos verbele auxiliare sunt subliniate:
EU ASI FI MERS LA TEATRU MAINE.

Articol principal: Mod (gramatică).

Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică raportarea la realitate a
acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale
verbului, ca timpul și aspectul.

Indicativ

 Prezent: Învăț, înveți, învață, învățăm, învățați, învață

 Trecut:

 Perfect compus - exprimă un proces trecut și încheiat dar neprecizat în timp

Am învățat, ai..., a..., am..., ați..., au învățat

 Imperfect - exprimă un proces trecut dar neterminat în momentul vorbirii

Învățam, învățai, învăța, învățam, învățați, învățau

Mai mult ca perfect - exprimă un proces trecut și încheiat înaintea altui

proces trecut și încheiat
Învățasem, învățaseși, învățase, învățaserăm, învățaserăți, învățaseră
  Perfect simplu - exprimă un proces trecut și încheiat momentan sau
într-un interval de timp delimitat
Învățai, învățași, învăță, învățarăm, învățarăți, învățară

 Viitor: Voi învăța, vei..., va..., vom..., veți..., vor învăța

 Viitor anterior: Voi fi învățat, vei..., va..., vom..., veți..., vor fi învățat
 Viitor popular: O să învăț, o să înveți, o să învețe, o să învățăm, o să învățați, o să
învețe

 Aceste scînduri ar fi fost cam greu de ridicat.

 M-aș fi dus dar n-aveam chef.
 Chestiile astea nu v-ar fi ajutat cu nimic.
 Ți-aș fi dat-o dar am pierdut-o.

Imperativ. Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă

(imperativ își are originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o
rugăminte sau un sfat:

 Pleacă!
 Scoală-te!
 Urmărește-i!
 Povestiți-ne

Conjunctiv

 Prezent:

 Mi-aș dori să pot.

  Vrem ca tu să ne arăți.
 Majoritatea copiilor nu vor decît să se joace.

 Perfect:

 Mi-aș dori să fi putut.

 Voiam ca tu să ne fi arătat.
 Mai bine ar fi fost să ne fi dus altundev

Prezumtiv

 Prezent:

 Crezi că o fi acolo?

 Ne-or vedea dacă-l facem aici?
 S-or duce fara noi?

 Perfect:

 L-o fi mîncat?
 O fi fost în sală?
 O fi plecat deja, dar nu sînt sigur.

Moduri nepersonale[modificare | modificare sursă]

Forme verbale nepredicative[modificare | modificare sursă]
Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu
cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică,
morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există
patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat.
Infinitiv
TIAM DAT-O PENTRU A TE GHIDA.
AU LUAT-O FARA A STI CE SA FACA CU EA

Participiu

 Pariul a fost marit.

 Căsătoria ne va fi binecuvîntată.
 Hoții erau înconjurați.
 Cămășile au fost șifonate.