REFERAT ISTORIE AP1

RIZEA ANDREEA GEORGIANA

DESPRE CONSTANTIN BRÂNCOVEANU & DIMITRIE CANTEMIR

Constantin Brâncoveanu (n. 1654 – d. 15/26 august 1714) a fost domnul Țării
Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria
principatelor române. Mare boier, nepot de soră al domnului Șerban Cantacuzino, el a
moștenit și a sporit o avere considerabilă, care consta în proprietăți imobile, bunuri mobile și
sume de bani depuse în străinătate.1
În timpul în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de
înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale, în urma sa rămânând un mare număr de
ctitorii religioase și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.
Constantin Brâncoveanu. Domn al Țării Românești, 1688 - 1714. A rămas în istoria
națională prin stilul brancovenesc caracterizat prin construcții care îmbinau elemente
tradiționale cu cele renascentiste, cu pivnițe, etaj și cerdac. A adus îmbunătățiri Palatului de
la Cotroceni. A construit un număr mare de biserici între care cea de la Hurez, Sfântu
Gheorghe Nou de la București, cea de la Făgăraș. Cu sprijinul mitropolitanului Antim
Ivireanul a deschis tipografii la Buzău, Târgoviște, Snagov, Râmnic, tipărind zeci de cărți. A
fost un abil politician, diplomația sa devenind proverbială. Pentru a strânge bani vistieriei, a
mărit impozitele.2
Pe plan intern, Țara Românească sub Constantin Brâncoveanu a cunoscut mai ales
după încheierea Păcii de la Karlowitz o perioadă marcată de avânt economic. Din punct de
vedere fiscal, a avut de suferit în special populația rurală, ca urmare a cererilor Imperiului
Otoman și mai târziu ale Imperiului Habsburgic. O mare parte a locuitorilor din satele
aservite și-au pierdut pământul, reușind însă să-și păstreze libertatea.
În politica externă Brâncoveanu a acționat cumpătat, evitând să se poziționeze decisiv
în tabăra imperială, care într-un avânt semnificativ recuperase Ungaria și Transilvania de la
otomani. Și-a cumpărat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe
sultanului și funcționarilor de la Constantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de „altın bey”
(română prințul aurului).
Situația internațională a Țării Românești s-a schimbat în a doua jumătate a secolului
al XVII-lea, mai ales în ultimele două decenii, datorită ambițiilor habsburge, care au
angrenat reacția celorlate puteri: Imperiul Otoman, care arătase tot mai multe semne de
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu , accesat în data de 08.04.2021.
2
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 73.

1
REFERAT ISTORIE AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

slăbiciune trebuia să reacționeze, în timp ce Franța și Anglia doreau păstrarea statu quo-ului;
Rusia manifesta prime ambiții, iar Polonia făcea revendicări asupra țărilor române.
Conform lui Ionescu și Panait, țările române, semiautonome, trebuiau să devină din
obiecte ale istoriei subiecte al acesteia. Din diferite considerente, actorii mari (otomanii,
habsburgii și rușii) au preferat să atragă țările române prin diplomație, decât prin forță
armată.Imperialii au încheiat în 1687 un tratat cu Mihail Apafi, privind încartiruirea de trupe
și contribuția financiară la vistieria imperiului, ceea ce i-a făcut repede foarte antipatici
transilvănenilor.
Ținând agenți și spioni în toată Europa, domnul muntean era informat asupra știrilor
de pe întregul continent și informa simultan taberele rivale. În ce privește Moldova, domnul
muntean a intervenit în mod repetat în chestiunea domniei, în timp ce în Transilvania a
exercitat o importantă influență culturală, prin răspândirea de tipărituri și ctitorirea de
așezăminte religioase.
Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie (1699) și reconfirmat în 1703,
domnul a lucrat în permanență să-și asigure în străinătate un refugiu de turci, fiind conștient
de precaritatea situației sale. În cele din urmă, a fost luat prin surprindere, fiind mazilit în
aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a ceda
turcilor toată averea sa.
Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii
ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest
deznodământ au contribuit intrigile familiei Cantacuzino.
Sacrificiul său a constituit o pildă devenită legendară în istoria românilor. 3
Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română,
care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni în 1992.
Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la
mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață.[3]
În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, rămășițele pământești ale
domnului au fost dezgropate și plasate într-o raclă, care este expusă la Biserica Sfântul
Gheorghe Nou din București.
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1674, d. 21 august/1 septembrie) a fost domnul
Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al
umanismului românesc.

3
Ibidem.

2
REFERAT ISTORIE AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf,
filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din
Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean,
academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.”4
Dimitrie Cantemir. A domnit în Moldova în perioada 1710 - 1711. A fost fiul fostului
domnitor al Moldovei, Constantin Cantemir. A mai deținut funcția de domnitor pentru câteva
luni în 1693. Ca fiu de domn a rămas mai mulți ani ostatic la Instanbul unde a învățat limba,
obiceiurile și tradițiile turcești. Pe plan politic, Cantemir s-a orientat spre Rusia pentru a
câștiga independența Moldovei. În acest sens a încheiat cu Petru cel Mare al Rusiei Tratatul
de la Luck ( 13 aprilie 1711).5
Prin acest tratat se dovedea faptul că, granițele Moldovei erau marcate de fluviul
Nistru la est. Se preciza alianța celor două state împotriva Turciei. Tratatul s-a încheiat în
condiții de deplină egalitate. Suverenitatea și integritatea Moldovei erau garantate. Cu
precizarea că, în caz de înfrângere, principele român va fi ocrotit de Curtea Rusiei.
Din toate aceste considerente tratatul din aprilie 1711, prezenta o foarte mare
importanță.
În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut unele reforme, pentru anumite pături
sociale mai puțin bogate. La înscăunarea în domnie, Cantemir a scăzut "birul steagului",
adică darea ce se lua la domnie nouă, ca să plătească cheltuielile steagului de domnie de la
turci.
O altă reformă fiscală a fost desființarea deseatinei (deseatină = dijmă, a zecea parte
din produse, în special din stupi), care privea în special boierimea mică, crescători de albine.
Din celelalte privilegii date de Dimitrie Cantemir se remarcă lipsa unor favoruri domnești
date marilor boieri, mai multe acte fiind date oamenilor săraci. Astfel este privilegiul pentru
breasla mișeilor calici din Roman, pentru breasla cioclilor din Iași, pentru niște "jupânese
sărace" văduve etc. (P.P.Panaitescu, op.cit. p.98).
Domnul Moldovei obține reluarea pentru țară a mănăstirilor închinate patriarhiei din
Ierusalim (în urma unei înțelegeri cu patriarhul de Ierusalim Chrisant Notara) și anume a
unor mănăstiri mari și bogate ca Bistrița, Tazlău, Probota. Astfel, biserica reprezenta pentru
domnie un sprijin sigur, financiar și spiritual, împotriva încercărilor marii boierimi de
cotropire a puterii. Politica internă a lui Dimitrie Cantemir a însemnat în primul rând

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir , accesat în data de 09.04.2021.
5
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 74.

3
REFERAT ISTORIE AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

statornicirea unui stat centralizat domnesc, înlăturându-se astfel statul cârmuit de oligarhia
marilor familii de boieri.
O atenție specială a fost acordată elementului militar, recrutat din păturile mijlocii ale
societății. Un număr mare de boiernași și slujitori, care luptaseră până acum ca mercenari în
oștile străine, au venit în țară și s-au grupat în jurul domnului. Cu ajutorul lor, Cantemir a
organizat, în preajma războiului ruso-turc din anul 1711, șapte sau opt unități militare.
Dimitrie Cantemir a fost cel mai învățat domnitor al românilor. 6

BIBLIOGRAFIE
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu
2. Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte
din didactica istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014.
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir#Politica_intern%C4%83

6
Ibidem.