Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

06.10.2020

Curs 1: ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

Organul cutanat reprezinta invelisul exterior al corpului , de natura membranoasa conjunctivo-

epiteliala ,care la nivelul cavitatilor natural se continua cu semimucoasele si mucoasele . In plus,in alcatuirea
organului cutanat intra si anexele pielii (glande ,fanere), muschii proprii,vase de sange si nervi .
La un adult ,pielea are suprafata cuprinsa intre 1,5 si 1,8 m2 si are o greutate care reprezinta 1/15 din
greutatea corpului . Grosimea pielii este diferita in functie de :
-sex- este mai subtire la femei decat la barbate ;
-varsta-este mai subtire la copii si batrani ;
-rasa-este mai subtire la rasa alba;
-regiune anatomica-este mai groasa pe palme si plante(5mm)si foarte subtire la pleoape si preput
(0,2mm).
Culoarea pielii este data de: cantitatea de pigment melanic si distributia acestuia in melanosome ,fapt
care este determinat de fenotipul rasial; cantitatea de caroten si alte substante colorante; gradul de dispersie a
luminii prin epidermal keratinizat; grosimea si dispozitia stratului de keratina; vascularizatia si cantitatea de
hemoglobin redusa se de oxihemoglobina de la nivelul dermului superficial.

Structura microscopica a pielii :

Pielea este alcatuita ,de la exterior spre interior,din epiderm ,derm si hypoderm .

EPIDERMUL
Epidermul este un epiteliu pavimentos pluristratificat ,alcatuit ,in principal,din keratinocyte ,cellule
care sintetizeaza keratina cu rol de sustinere si protective. Alaturi de acestea sunr prezente
dendrocitele ,reprezentate de melanocyte,celulele Langerhans, celulele Merkel si celulele dendritice
nedeterminate.
Keratinocitele sunt dispuse in mai multe straturi,care sunt urmatoarele ,din profunzime spre suprafata:
-stratul bazal,sau germinativ,consta intr-unn singur rand de keratinocyte cilindrice ,voluminoase,cu
axul mare perpendicular pe membrane bazala,pe care sunt dispuse ,,in palisada” . La acest nivel keratinocitele

1
Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

se numesc keratinoblasti si au o bogata activitate mitotica ,germinativa. Cotiplasma lor este intens
bazolfila,iar nucleul este voluminous di hipercrom. In citoplasma se afla keratina, o proteina fibroasa ,dispusa
sub forma unor filament cu structura heliciodala. Acestea poarta numele de tonofilamente si se orienteaza
paralel cu axul mare al celulei ,pe care o traverseaza de la un pol la altul, fixandu-se cu ambele capete pe
densificarile in forma de disc ale membranei celulare.Aceste densificari se numesc desmozomi si au rol
esential in realizarea conexiunii intercelulare ,intalnindu-se la punctele de contact intim dintre celulele
epiteliale.
-stratul spinos ,sau Malpighian ,sau corpul mucos consta in 6-20 randuri de keratinocyte si reprezinta
peste 50% din grosimea epidermului .Celulele din acest strat sunt voluminoase ,poligonale,cu nucleu
mare ,rotund,clar si cu citoplasma eozinofila.Pe masura ce se apropie de stratul urmator
(granulos),keratinocitele se turtesc ,diametrul mare avand tendinta sa devina paralel cu suprafata pielii.In
citoplasma celulelor spinoase tonofilamentele sunt mai dese ,formand citoscheletul si apar corpii Odland
(keratinozomii),lizozomi cu rol important in keratinogeneza.
Coeziunea intercelulara este realizata prin intermediul desmozomilor.
-startul granulos(Langerhans ) consta in 5-6 randuri de celule romboidale ,cu axul mare paralel cu
suprafata pielii. Keratinocitele de la acest nivel au nuclei picnotici si organite celulare care se degradeaza si
dispar progresiv . Citoplasma contine granule de keratohialina si numeroase tonofilamente .
Stratul lucidum este mai evident la nivelul palmelor plantelor si consta in 2-3 randuri de celule
turtite ,cu nuclei picnotici sau absenti si fara organite celulare.S-au descries trei portiuni ale stratului lucidum :
portiunea infrabazala sau preeleidinica ,portiunea bazala sau eleidinica si portiunea suprabazala sau
posteleidinica .Partea preeleidinica reprezinta tranzitia cu stratul granulos,unde se produce modificarea
morfologica majora: celulele isi pierd nucleul si organitele celulare .
Stratul cornos este alcatuit din 4-10 randuri de keratinocite numite cornocite ,turtite ,orizontale ,fara
nucleu si organite celulare.Keratinizarea este completa ,tonofilamentele fiind cimentate prin intermediul
keratohialinei si inlocuind citoplasma .Partea cea mai superficiala a stratului cornos-stratul disjunct este
formata din celule care se pot desprinde la cele mai mici traumatisme. Cornocitele isi pastreaza rezistenta ,dar
forta de coeziune slabeste progesiv si se produce descuamarea ,process care asigura reinnoirea fiziologica a
epidermului .Acest fapt se realizeaza in 26-28 zile si reprezinta turnoverul epidermic.
Melanocitele sunt celule dendritice localizate la nivelul stratului bazal ,la nivelul bulbului firului de
par si tecii sale externe ,la nivelul retinei si coroidei.Melanocitele suunt unicele celule capabile sa sintetizeze
melanina ,care se afla in citoplasma acestora sub forma unor organite caracteristice-melanosomi. Acestia sunt
transferati keratinocitelor ,contribuind la determinarea culorii pielii si avand rol major in
fotoprotectie.Melanocitele se prezinta ca celule neregulate ,cu prelungiri dendritice
fine,ramificate ,lungi,dispuse printer keratinoblasti si keratinocitele din stratul spinos.In citoplasma
melanocitelor nu se gasesc tonofilamente ,iar membrane celulara nu prezinta desmozomi.
Celulele Langerhans sunt celule dendritice localizate in portiunea bazala a epidermului ,in derm ,in
anexele pielii(foliculii pilosebacei,glandele sudoripare apocrine),la nivelul mucoaselor ,limbii ,amigdalelor ,in
ganglionii limfatici si in timus .

2
Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

Ele se prezinta ca celule stellate cu numeroase prelungiri dendritice,cu un nucleu lobulat si o

citoplasma bogata in organite celulare. Celulele Langerhans au dublu rol: immunologic si de regulator al
functiei mitotice si de diferentiere keratinocitara.
Celulele Merkel sunt celule dendritice situate in vecinatatea membranei bazale,izolate sau associate cu
terminatiile iederiforme Merkel-Ran-vier,cu discul tactil pilar Pinkus si cu organul Eimer.Ele pot fi prezente
si in derm ,in relatie cu trunchiurile nervoase si cu corpusculul Grandry.Se prezinta ca celule cu numeroase
prelungiri dendritice ,cu nucleu cu membrane ondulata sau citoplasma clara ,bogata in organite celulare si
granule neurosecretorii(granulele Merkel) cu rol in initierea si transmiterea impulsului tactil ,fiind grupate in
portiunea celulara invecinata cu terminatii nervoase.Celulele dendritice nedeterminate sunt recent identificate
si se aseamana cu celulele Langerhans ,prezentand ca si acestea antigene de histocompatibilitate pe
suprafata ,dar sunt lipsite de granule Birbeck.

Jonctiunea Dermoepidermica

Jonctiunea dermoepidermica ,cunoscuta anterior si sub numele de membrane

bazala ,reprezinta limita dintre epiderm si stratul papilar ,motiv pentru care a mai primit si
denumirea de zona bazala subepidermica.Ea are aspect ondulat ,ca urmate a numeroaselor
prelungiri dermice in epiderm ,care se numesc papile dermice si alterneaza cu prelungirile
epidermice in derm ,care se numesc creste interpapilare.
Zona bazala subepidermica urmeaza invaginatiile epidermice ale anexelor.
Aspectul ondulat al jonctiunii dermoepidermica face ca suprafata de contact dintre derm
si epiderm sa fie mai mare si creste rezistenta legaturii dintre aceste doua componente ale
pielii.

DERMUL
Urmatorul component al pielii ,situate imediat sub epiderm ,este un tesut conjunctiv
dispus in doua zone :
-zona superficiala sau corpul papilar ,se alfa sub jonctiunea dormoepidermica si
reprezinta 1/5 din grosimea dermului;
-dermul propriu-zis sau corionul ,care cuprinde 4/5 din grosimea dermului.Grosimea
dermului difera in functie de regiunea anatomica (este mai mare pe toracele posterior ,palme si
plante si foarte redusa la nivelul pleoapelor si preputului) si in functie de varsta (scade pe
masura inaintarii in varsta) .
3
Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

In structura dermului intra o component fibirlara ,formata sintr-o tripla retea de fibre (de
colagen,elastic si de reticulina ) ,o component celulara si substanta fundamental (matricea).
Componenta celulara consta in celulele autohtone ,proprii dermului
(fibroblasti,histiociti,mastociti) si celule migratorii,provenite sin alte tesuturi ,in special
sanguine(limfocite,monocyte,plasmocite).
Constituentii dermici majori sunt fibrele si substanta fundamentala ,celulele fiind insa
cele care asigura biosinteza si intinerirea continua a structurii fibrilare si a matricei .
La nivelul dermului exista o bogata retea vasculara reprezentata de plexul dermic
profund ,plexul subpapilar si plexul papilar.Totodata in derm se afla numeroase terminatii
nervoase libere si filete simpatico cu actiune vasomotorie si secretorie.

HIPODERMUL
Hipodermul este un tesut fibro-adipos situate deasupra aponevrozelor ,cu grosimea ce
difera in functie de regiunea anatomica(este bine reprezentata pe fese si abdomen si sarac
presternal sip e piramida nazala),varsta ,sex,rasa ,echilibru endocrine si starea de nutritie a
individului.
Hipodermul este alcatuit din lipocite care se grupeaza in lobuli,separate prin septuri
conjunctivo-vasculare.La nivelul hipodermului se gasesc ,de asemenea ,vase de sange,filete
nervoase,bulbi pilosi si glomeruli sudoripari.

FUNCTIILE PIELII

Functiile pielii pot fi clasificate in elementare,fiind specifice diferitilor component

(epiderm,derm si hypoderm) si in functii de ansamblu ,in cadrul corelatiilor pe care organul
cutanat le are cu celelalte organe si sisteme.Este o clasificare teoretica ,pentru ca functiile
elementare nu pot fi desprinse de metabolismul general ,astfel incat fiziologia pielii va fi
prezentata tinand cont de integrarea organului cutanat in fiziologia generala ,a intregului
organism ,jucand astfel un rol deosebit de importanta in homeostazia interna si adaptarea
fiziologica a omului la mediul ambient.
Functia de protectie

4
Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

Protectia mecanica este asigurata de keratina din epiderm , unghii si firele de par,de
derm si hypoderm ;
Protectia termica este asigurata de glandele sudoripare eccrine ,de sistemul vascular
cutanat si de hypoderm ;
Protectia antiinfectioasa este asigurata de stratul cornos disjunct ,de filmul hidrolipidic
si mantaua acida a pielii;
Fotoprotectia este asigurata de keratina si de melanina;
Protectia fata de agentii chimici este asigurata de stratul cornos,de filmul hidrolipidic
de suprafata si de mantaua acida a pielii,acestea soua din urma fiind realizate ca urmare a
activitatii glandelor sebacee si sudoripare;
Mentinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de apa si electroliti
de catre stratul cornos al epidermului .

Functia imunologica
Functia imunologica este asigurata de celulele Langerhans ,de
keratinocite ,limfocite ,monocyte,macrophage.
Functia senzoriala
Functia senzoriala este asigurata de terminatiile nervoase din piele,libere sau cu
corpusculi .Prin aceste functii pielea permite organismului ,alaturi de celelalte organe de
simt ,sa se orienteze correct in mediul inconjurator.
Functia endocrina
Functia endocrina ,prin producerea colecalciferolului sub actiunea razelor ultraviolete.
Functia respiratory
Functia respiratory ,prin respiratia percutanata care asigura 0,3-1,5% din schimburile
gazoase ,un om castigand prin piele 60-300 ml O2/ora si pierzand un volum asemanator de
CO2.

Termoreglarea

5
Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

Pielea intervine in mecanismul termoreglarii prin termoreceptorii externi ,prin circuitul

vasomotor cutanat ,prin aparatul sudoral si prin tesutul conjunctiv si adipos ,cu rol izolant si
intr-o anumita masura cu o coparticipare in procesul de termogeneza .
Functii hematopoietice
Functiile hematopoietice ,prin sistemul reticuloendotelial al dermului care,in stari
patologice precum unele hematodermii ,poate determina formarea unor celule din seria
mieloblastica si limfoblastica .
Functia excretorie
Asigurata de glandele sebacee si in special cele sudoripare.
Functia de comunicare sociosexuala
Aceasta functie este asigurata de aspectul estetic al pielii,de culoarea si mirosul
organului cutanat.

MUCOASELE SI SEMIMUCOASELE
Mucoasele si semimucoasele au o structura asemanatoare pielii ,cu unele particularitati
si variatii regionale ,dupa cum urmeaza:
Mucoasa cavitatii bucae are un epiderm mai gros,cu creste interpapilare mai
adanci .Celulele bazale sunt cuboidale si lipsite de pigment melanic,stratul granulos
lispseste ,exceptie facand papilele linguale si unele parti ale palatului ,iar stratul cornos este si
el absent ,cu exceptia semimucoaselor buzelor. Epidermul este separate de derm printr-o
membrane bazala fibroasa.
De mentionat in mod special mucoasa lingual ,care prezinta papile ,glande si foliculi
limfatici.Papilele linguale sunt proeminente vizibile cu lupa sau chiar cu ochiul liber ,situate
pe mucoasa regiunii dorsale a limbii,cu rol mechanic,tactil si in perceperea gustului,in
grosimea epiteliului papilelor circumvallate si foliate gasindu-se mugurii gustativi ,receptori
specifici ai gustului .
Anexele mucoasei cavitatii bucale sunt reprezentate de glandele salivare .Glandele
sebacee,sudoripare si firele de par lipsesc .Glandele salivare sunt mai numeroase la nivelul
palatului si limbii.Majoritatea sunt acinoase.Glandele salivare sunt reprezentate de glandele
salivare mici (libiale,bucale,molare,palatine si linguale ) si mari sau propriu-zise
(parotide ,submandibulare,sublinguale).

6
Curs dermato: Anatomia si fiziologia pielii

FIZIOLOGIA MUZOASELOR SI SEMIMUCOASELOR

Mucoasa cavitatii bucale indeplineste multiple functii: de

protective(mecanica,fizica,chimica si antimicrobiana),secretorie,digestive(prehensiunea
alimentelor,masticatie,timpul bucal al digestiei ,absorbtia orala),respiratorie,functii extero-
ceptive(sensibilitatea gustative,tactile si dureroasa) rol in vorbire ,functii imunologice.