Biserica Catolică în zilele noastre.

Susținător: Pasniciuc Florin

Introducere
Biserica Catolică cuprinde acele Biserici (inclusiv Bisericile catolice răsăritene și
alte biserici de rit ne-latin) care se află în comuniune cu Episcopul Romei, Papa.
Uneori pentru desemnarea Bisericii Catolice în ansamblu se folosește termenul de
Biserica Romano-Catolică, dar în sens riguros acest apelativ desemnează doar ritul
latin al Bisericii Catolice. Alteori Biserica Romano-Catolică este desemnată cu
numele de Catolicism (în sensul de confesiune creștină), după cum Biserica
Ortodoxă este desemnată cu numele de Ortodoxie.
Din punct de vedere istoric, Biserica Romei a fost componentă a Pentarhiei1 și se
bucura de comuniune cu Biserica Ortodoxă. Însă în anul 1054 a avut loc Marea
Schismă între Roma și celelalte scaune patriarhale rezultată din diferențele din ce
în ce mai mari dintre ortodoxie și romano-catolicism.
Inițial, motivul schismei a fost o dispută privind autoritatea papei și temelia
teologiei privind termenul Filioque, un cuvânt care a fost adăugat de bisericile
apusene la Crez fără să aibă asentimentul episcopilor ortodocși.
În Europa, cei botezați catolici sunt majoritari în următoarele țări:
Andorra, Austria, Belgia, Croația, Franța, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, 
Monaco, Polonia, Portugalia , San Monaco, Slovacia, Slovenia și Spania. În
Germania, Republica Cehă, Țările de Jos, Elveția și Irlanda de Nord, sunt, la
număr, similari cu protestanții.

Biserica Catolică în zilele noastre

Biserica Catolică recunoaște trei trepte ierarhice sau grade ale ordinului sacru:
diaconatul, preoția și episcopatul. Diaconii sunt colaboratori ai episcopilor și au
rolul de a-i ajuta pe aceștia sau pe preoți la celebrarea serviciilor liturgice. Preoții
sunt colaboratori ai episcopilor cu care împart predicarea Cuvântului lui Dumnezeu
și celebrarea sacramentelor. Episcopii sunt considerați urmașii Apostolilor, ei
exercită la fel ca și preoții parohi cele trei munus sau funcții: munus propheticum
aut munus docendi, funcția de a învăța sau predica; munus regalis aut munus
regendi, funcția de a guverna la nivel pastoral; și munus sacerdotalis aut munus
1
Este un sistem de organizare bisericească a Bisericii primului mileniu, cuprinzând cel cinci patriarhii zise
tradiționale sau vechi: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, și Ierusalim.
liturgicum, funcția de a sfinți. Suveranul Pontif sau Papa detine functia suprema de
conducere în Biserica Catolică.
Serviciile divine sunt săvârșite de Biserica Catolică după diferite rituri, cel mai
întâlnit fiind ritul latin. Dar pe lângă acesta mai este ritul armean (Biserica
Armeano-Catolică);ritul bizantin (Biserica Greco-Catolică Albaneză, Biserica
Greco-Catolică Greacă, Biserica Greco-Catolică Rusă etc);ritul sirian de apus (
Biserica Maronită, Biserica Siriană Catolică);ritul sirian de răsărit (Biserica
Caldeeană Catolică).
Suveranul Pontif este ajutat la administrarea și guvernarea Bisericii ca instituție,
atât și la nivel pastoral de un număr de organisme înființate în acest scop. Astfel,
Biserica de la Roma deține un sistem juridic complex numit: Corpul de drept
canonic.
Aceste corp este format din trei părți, și anume:
1. Codul de Drept al Bisericii Romano-catolice, promulgat în anul 1983.
Acest cod stabilește raporturile dintre autoritatea eclezială și clerul,
credincioșii și tot ce ține de activitatea religioasă a Bisericii.
2. Constituția Apostolică Pastor Bonus, apărută 1988. Este echivalentul
instituției de minister dintr-un stat civil, are rolul de a-l ajuta pe Papă în
exercitarea funcției sale pastorale.
3. Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene sau Orientale, care orânduiește
raporturile dintre autoritatea eclezială și clerul său (atât clerul romano-
catolic cât și cel greco-catolic).
Biserica Catolică este formată dintr-un număr de biserici particulare2, definite pe
criterii teritoriale și rituale. În sfera de influență occidentală bisericile particulare
sunt numite dieceze, iar în sfera de influență orientală, eparhii.
În ceea ce privește numărul credincioșilor catolici datele statistice ale Bisericii
Catolice la nivel global din perioada 2010-2017 arată o creștere de la 1,196
miliarde (2010) la 1,313 miliarde ( 2017), iar numărul de dieceze din întreaga lume
este de 3.017. Cel mai mare procentaj de creștere al creștinilor catolici este în
Africa- unde Biserica desfăsoară o mare acțiune de caritate și catehizare.
Din 2019 până în prezent în Europa, Biserica Catolică a înregistrat o scădere
semnificativă al numărului de credincioși (292.000), dar și al preoților (2.608).
2
Conform Codului Canonic al Bisericii Catolice, o Biserică particulară este oricare comunitate eclesiastică
organizată, care se află în comuniune deplină cu Episcopul Romei, fiind astfel parte a Bisericii Catolice.
Însă, în Africa până în prezent Biserica Catolică înregistrează un număr mare de
noi credincioși și clerici. În prezent Biserica Catolică numără peste 1,27 miliarde
de credincioși.
Misiunea Bisericii Catolice astăzi este esenţial una religioasă, spirituală,
fundamentată teologic, ceea ce însă nu înseamnă că în acţiunile ei concrete nu se
implică în mersul concret al istoriei omului, în domeniile largi ale ideologiilor, ale
politicii şi economiei. Creştinul sau orice fiinţă umană, ca şi spaţiul vital în care
aceasta trăieşte, toate acestea sunt obiectul acţiunilor interesului şi acţiunilor
concrete ale Bisericii, adoratoare a lui Dumnezeu şi slujitoare a omului.
Papa Francisc a declarat că principala misiune a Bisericii pe care o conduce este
evanghelizarea, astfel, Suveranul Pontif de la începutul activității sale de papă al
Bisericii Catolice a desfășurat mai multe vizite pastorale în comunitățile catolice
din lume pentru a îndemna clerul și crredincioșii să ia parte la această misiune
esențială pentru catolicism.
În Biserica Catolică şi în alte comunităţi ecleziale au apărut noi forme de activitate
caritativă. Această activitate este împreună lucrătoare cu misiunea de
evanghelizare și uitându-ne la numărul de credincioși catolici înregistrați în prezent
vedem faptul că împletirea activităților de caritate cu misiunea de evanghelizare
pe care Biserica Catolică o desfășoară aduc roade .
Desigur, este important ca activitatea caritativă a Bisericii să nu piardă propria
identitate dizolvându-se în organizarea comună de asistenţă şi devenind o simplă
variantă a ei, ci să menţină toată splendoarea esenţei carităţii creştine şi ecleziale.3
„Caritatea nu este pentru Biserică un fel de activitate de asistență socială care ar putea fi lăsată
în seama altora, ci ține de natura sa, este o expresie a înseși esenței sale, la care nu se poate
renunța”4

Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) spunea despre caritate: „Prin mărturia carităţii
fraterne, ucenicii lui Hristos contribuie la dreptatea, pacea şi dezvoltarea
popoarelor. Caritatea reprezintă cea mai mare poruncă socială.” Acestă „mare
poruncă” este respectată de Biserică și în prezent, iar acțiunile de caritate
desfășurate de clerul și credincioșii catolici ajută la creștere numărului de noi
adepți. Acesta este motivul pentru care Biserica desfășoară multe acțiuni de
caritate în toată lumea.

3
Agneza IANCU, Lucrarea de dezerație: CARITATEA ÎN VIAȚA BISERICII, București, 2021
4
BENEDICT AL XVI-LEA, Deus caritas est, nr. 20.
Numai în epoca modernă, datorită instaurării societății industriale, ia naștere o
formulare mai atentă a așa-zisei doctrine sociale a Bisericii.5
Doctrina socială a Bisericii are o natură în mod esențial morală, izvoarele sale fiind
Evanghelia, gândirea Sfinților Părinți și Doctori ai Bisericii, în special gândirea
Sfântului Toma de Aquino. Formularea sistematică și împrospătarea acestei
doctrine o găsim în scrisorile enciclice și în documente ale papilor, în Conciliul al
II-lea din Vatican.6
Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005), a accentuat remarcabil „continuitatea în
Biserică a ceea ce se numeşte «opţiunea/iubirea preferenţială pentru cei săraci».”
Iar acest aspect al vieții social-filantropice din Biserica Catolică a fost preluat și de
suveranii următori Papei Ioan Paul al II-lea, și anume, Papa Benedict al XVI- lea
și actualul suveran pontif, Papa Francisc, fiind amplu dezvoltat până în ziua de
astăzi.
Astăzi, Biserica Catolică se adapteze repede vremurilor pe care le trăim și astfel
reușește să câștige cât mai mulți credincioși, deși învățăturile sale nu sunt tocmai
cele corecte. Consider că un rol important în misiunea de propovăduire îl au și
actictivitățile filantropice pe care le desfășoară, mai ales în zonele cu o situație
social-economică mai rea, drept dovadă, teritoriul Africii este locul unde pe langă
Biserica Ortodoxă, și Biserica Catolică desfășoară cea mai mare misiune.
Așadar, răspândirea Evangheliei lui Hristos și dogmei catolice, dar și activitățile de
caritate pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a numit cea mai mare poruncă socială
bazată pe iubirea aproapelui pe care și Hristos a propovăduit-o, sunt bazele
Bisericii Catolice până astăzi.

Concluzii
Deși învățăturile pe care Biserica Catolică le propovăduiește în lume nu sunt cele
mai corecte, fiind eronate sau neadevărate, totuși misiunea de evanghelizare pe

5
Agneza IANCU, Lucrarea de dezerație: CARITATEA ÎN VIAȚA BISERICII, București, 2021
6
I. MĂRTINCĂ, Doctrina socială a Bisericii, 28-30.
care o desfășoară Biserica Apuseană este destul de răspândită în întreaga lume și
aduce noi adepți.
Biserica reușește să îmbine foarte bine misiunea de propovăduire a învățăturilor
sale cu misiunea social-filantropică și astfel reușește să își crească numărul de
credincioși și teritoriile în fiecare an. Cea mai mare activitate filantropică
desfășurată de Biserică este în Africa, acolo unde în ultimi ani au fost înregistrați
cei mai mulți nou botezați cu botezul catolic.