Sunteți pe pagina 1din 16

Dragă părinte,

fii dascăl şi model pentru copilul tău!


Consilier școlar: psiholog Nechita Elena-Oana (Tel.: 0744.762.407)
• Copiii vin pe lume cu „hard-ul” curat.
• Noi, părinţii şi educatorii lui, suntem cei care îi
„instalăm” majoritatea „programelor” şi, neîndoios,
pe cele de bază.
• Dacă noi nu ştim ce „programe” să „instalăm” şi cum
să le „rulăm”, dacă nu ştim cum să „întreţinem” şi să
lucrăm cu acest „computer” de performanţă
nebănuită, îl „defectăm” încă de la început şi niciodată
nu va mai „funcţiona” la parametrii săi reali.
• Copiii ne observă cu deosebită atenţie
şi ne imită riguros.
• Exemplul personal este mai
convingător decât toate cuvintele.
Ponturi utile:

1. Nu cere copilului tău ceea ce nu poţi să faci tu – e nedrept din


partea ta.
2. Îndreaptă-te pe tine înainte de a-l îndrepta pe el, altfel eşti un
demagog şi vei fi tratat cu „respectul” cuvenit demagogilor.
3. Copiii observă orice neconcordanţă între ce spui şi ce faci şi,
chiar dacă nu au curajul să-ţi spună în faţă că eşti un lup moralist,
o gândesc, prin urmare, să nu te miri de ce nu te ascultă.
Ponturi utile:

4. Nu fi perfecţionist – oricine învaţă ceva nou mai şi greşeşte (e


omenesc!). Încurajează-ţi copilul să meargă mai departe şi nu-i
stabili obiective nerealiste, peste puterile lui, pentru că eşecul îl va
demotiva şi îl va împiedica să persevereze.
5. De multe ori, copilul refuză să facă un lucru pentru că nu ştie de
unde să se apuce, cum să înceapă. Dă-i o mână de ajutor. Nu-i
spune „Strânge-ţi jucăriile” sau „Fă ordine în camera ta”, ci
„Strânge jucăriile, începe cu cele mai mari, pune-le pe cele mici în
coş” şi „Fă ordine în camera ta. Pune hainele în dulap şi du
pijamaua la baie”.
• Mama şi tata sunt modelele cele mai
importante pentru copii.
• Copilul învaţă căutând răspunsuri la
întrebările sale.
• Cele mai multe explicaţii le caută la
părintele său. Pe lângă observaţie şi
imitaţie, explicaţia este o metodă
esenţială de învăţare.
Ponturi utile:

1. Nu face pe profesorul universitar în faţa lui, nu te pierde


în explicaţii ştiinţifice complicate, în sofisme şi teorii –
devii şi neînţeles, şi plicticos.
2. Scopul tău nu este să-i dovedeşti cât de deştept eşti tu, ci
să-i „traduci” ştiinţa pe care o ai pe limba lui, astfel încât
el să înveţe ceva.
Ponturi utile:

3. Foloseşte exemplificarea şi personificarea – copiii au o


imaginaţie vie, care îi ajută foarte mult – şi apelează la
experienţele lui anterioare.
4. Nu-i explica un lucru nou printr-un alt lucru nou, nu are sens.
Când construieşti un zid, aşezi, cu răbdare, o cărămidă peste alta.
5. Fii imaginativ, atent şi deschis; de multe ori, copilul îţi vine în
ajutor cu o idee; fii receptiv la sugestiile lui.
Ponturi utile:

5. Fii răbdător, chiar dacă eşti asaltat cu o ploaie de întrebări; nu uita,


gândirea lui nu este structurată şi logică, iar curiozitatea lui o depăşeşte cu
mult pe a ta. Logica se formează asemenea unui muşchi, prin antrenament,
prin exerciţiu susţinut.

6. Dacă nu vrei, nu poţi sau nu ai timp să-i răspunzi, nu te face că nu-l auzi
(copilul poate fi atât de insistent!). Mai bine spune-i că nu ai acum timp, cere-
i să-ţi aducă aminte altădată sau dă-i tu un termen când poate să revină cu
întrebarea.

7. Nu îţi ieşi din fire dacă ţi-a pus o întrebare delicată sau dacă i-ai mai
explicat o dată acelaşi lucru. Poate că numai te încearcă!
Ponturi utile:

8. Nu te enerva când copilul tău te întreabă ceva, indiferent de motiv. El nu va


înţelege de ce te-ai enervat şi, data viitoare, va ezita să te mai întrebe de frică să nu
îţi producă aceeaşi reacţie. Dacă nu ştii cum să-i răspunzi, nu-i îndruga verzi şi
uscate ca să ieşi la liman (îl vei induce în eroare), nici nu-i spune sec „nu ştiu” (îl
vei dezamăgi), ci promite-i că te interesezi să afli mai multe detalii şi apoi vei reveni
la el cu o explicaţie. Ţine-ţi cuvântul, copilul nu va uita această promisiune. În nici
un caz, nu îi da o explicaţie falsă. Poţi chiar să mergi cu el să-l întrebaţi împreună
pe un „expert” în problemă: mama/ bunica/ un unchi/ un vecin/ un muncitor etc.
În felul acesta, îl înveţi că nu e nimeni care să le ştie pe toate şi nimeni care să nu
ştie nimic – o lecţie importantă pe care atâţia oameni odată ajunşi în postura de şef
par să o fi uitat!
Ponturi utile:

9. Dacă întrebarea/ acţiunea copilului este stânjenitoare, nu face o tragedie, nu face tărăboi,
nu chicoti, nu te arăta stânjenit, nervos, îl intrigi. Rămâi calm, impasibil şi dă-i o explicaţie
scurtă, pe înţelesul lui, care să sune cât mai neinteresant cu putinţă. Păstrează o mimică
inscrutabilă şi o voce monotonă. Copilul îşi va pierde interesul pentru subiectul respectiv.
Dacă eşti în public, distrage-i atenţia sau plecaţi, altfel, dacă începi cu explicaţiile, cei din jur
vor urmări plini de curiozitate reacţia ta, copilul va pricepe că este în centrul atenţiei, motiv
pentru care îţi va face situaţia tot mai grea, insistând în ceea ce şi-a propus până te
exasperează. Dacă el vrea să ştie înţelesul vreunui cuvânt vulgar pe care l-a auzit la alţii, fă-o
calm şi rece şi anunţă-l că nu tolerezi asemenea expresii necivilizate. Nu uita, copiilor le place
să provoace reacţii, asta îi face să se simtă ei înşişi interesanţi! Cu cât reacţia ta este mai
exagerată, cu atât „muniţia” lui devine mai preţioasă şi o va folosi când te aştepţi mai puţin
(de obicei, când vrea să fie în centrul atenţiei, să se „dea mare şi tare”).
Ponturi utile:

10. Stabileşte-i copilului tău limite: e important să ştie ce trebuie să facă, ce are
voie să facă şi ce îi este interzis să facă, dar nu îi spune simplu „n-ai voie să…” fără
să-i explici de ce şi, mai ales, cu ce urmări în caz de neascultare. Simpla interdicţie
nu va face decât să-i mărească interesul, curiozitatea, dorinţa de a te înfrunta.
Atenţie: uneori, când se simt neglijaţi, când simt că nu primesc destulă atenţie,
copiii fac exact ceea ce ştiu că nu au voie, chiar dacă ştiu care sunt urmările, chiar
cu riscul de a fi pedepsiţi.
Ponturi utile:

11. Când li se interzice ceva fără nici o explicaţie, se încăpăţânează să facă


exact pe dos. Vor să ştie ce se întâmplă.

12. Nu încerca să eviţi întrebările delicate sau cele care par fără noimă
pentru tine. Îl vei face încă şi mai curios, şi mai insistent.
Ponturi utile:

13. Nu spune niciodată „lasă, vede el, aude, dar nu pricepe”, ori „lasă, că
uită el ce-a văzut sau ce a auzit”. În lipsa unor explicaţii din partea ta,
copilul va iscodi alte persoane din familie sau din afara casei (copii, adulţi),
care pot să-i dea explicaţii eronate. Ori va încerca să îşi explice singur
despre ce a fost vorba, să înţeleagă folosindu-se de cunoştinţele şi
imaginaţia sa. Va trage concluzii greşite care îl pot tulbura, care pot avea
urmări extrem de neplăcute, chiar nesănătoase pentru el.
Ponturi utile:

14. După ce i-ai dat o explicaţie, asigură-te că a înţeles, dar nu întrebându-l


simplu: „Ai înţeles?”. S-ar putea să spună „da” ca să nu te supere, să scape
de „teoria chibritului” ori pentru că i se pare că a înţeles. Întreabă-l „Ce ai
înţeles?” şi cere-i să-ţi spună cu propriile cuvinte.
IMPORTANT!!!

• Datoria de părinte este să-l prevenim, să-i explicăm, să-l ajutăm pe copil
să înţeleagă, să înveţe.

• Orice nelămurire are el şi orice întrebare îţi pune, trebuie să încerci să-i
dai un răspuns potrivit.

• E bine să ţii minte că nu ai de-a face cu un academician, ci cu un omuleţ a


cărui imaginaţie este atât de vie, încât o poveste, un basm, o pildă sunt tot
atât de reale ca realitatea însăşi.

S-ar putea să vă placă și