Anatomia și fiziologia aparatului respirator (5)

Parenchimul pulmonar: Între segmentele pulmonare, lobulii pulmonari și acinii pulmonari se

găsește parenchimul pulmonar care este format din celule conjunctive, fibre conjunctive și din numeroase
fibre neelastice. Acestea din urmă dau plămânului elasticitatea caracteristică.
Rețeaua sangvină a plămânului este reprezentată printr-un: sistem al circulației sangvine funcționale
care reprezintă mica circulație și este alcătuit din ramuri ale arterei pulmonare ce aduc sânge neoxigenat
în atriul stâng și ventricolul stâng.
Sistemul circulației sangvine nutritive: aparține marii circulații și este reprezentat prin ramuri ale
arterelor bronșice ce iau naștere din artera toracică și duc sânge încărcat cu oxigen și nutrimente în pereții
bronhiilor, ganglionii limfatici, artere, vene pulmonare și în pleure.
Rețeaua capilară se continuă cu cele două vene bronșice care se deschid în venele hemiazigos și
azigos iar acestea în vena cavă superioară.
Rețeaua limfatică își are originea în jurul lobulilor pulmonari. Vasele limfatice se adună în
trunchiuri colectoare, limfa ajungând în canalul toracic și în trunchiul limfatic drept.
Inervația plămânului: Plămânul este inervat de o rețea nervoasă vegetativă – simpatică și
parasimpatică, provenită de la două plexuri mixte, plexul pulmonar anterior și plexul pulmonar posterior.
Aceste plexuri sunt formate din fibre provenite de la nervul vag, de la ganglionii limfatici toracali 2-5 și
de la nervii cardiaci.
Pleurele sunt două membrane seroase care învelesc plămânii. Cele două pleure, dreaptă și stângă, nu
comunică între ele, fiind separate prin mediastin. Fiecare pleură este formată, la rândul ei, din două lame
sau foițe: foița viscerală și foița parietală. Aceste două foițe delimitează între ele, de fiecare parte, câte o
cavitate, numită cavitate pleurală, care este o cavitate virtuală și devine reală numai atunci când în ea
apare aerul sau unele revărsate patologice.
Foița viscerală este fixată la suprafața plămânului prin instrumentul stromei subpleurale. Foița
parietală căptușește pereții toracelui la care este fixată prin intermediul unei pături de țesut conjuctiv,
numită fascia endotoracică. Cele două foițe nu aderă morfologic una la cealaltă. Foița viscerală a pleurei
sau pleura viscerală este lucioasă și transparentă. La nivelul fisurilor foița viscerală pătrunde și tapetează
fețele interlobare ale plămânilor. Ea acoperă toate fețele, marginile și vârful plămânului cu excepția unei
mici porțiuni de la nivelul hilului unde se formează linia de reflexie spre foița parietală.
Foița parietală sau pleura parietală este o foiță unică. Trecând de pe un perete al toracelui pe altul,
pleura parietală realizează unele depresiuni numite recesuri pleurale sau funduri de sac pleurale. Pleura
parietală a fost divizată în raport cu pereții cavității toracice pe care îi căptușește în porțiunea
mediastinală, în porțiunea costală, în porțiunea diafragmatică și în cupola pleurală.
 Pleurele sunt membrane seroase formate dintr-un strat reticulinoelastic acoperit de o pătură de
celule mezoteliate.