Peisaj de iarna

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de
nea căzute din înălţimile cerului. De asupra lumii flutură florile albe,
aşezându-se, când obosesc  din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe
fata neagră a pământului. Totul este alb, misterios, grandios şi zăpada
este din abundenţă.
Bunica este în vizită la noi,așa că eu profit de ocazie și o rog să îmi
spună o poveste din milioanele pe care le știe. Ne uităm pe
fereastră,admirăm ninsoarea și savurăm o ciocolată caldă. Mama ni se
alătură zâmbind,iar tata ne aduce fiecăruia o felie din faimoasa
prăjitură cu mere a mamei.
Pe stradă este pustiu,mai vezi căte un copil cu sania și un cățeluș
înfrigurat,dar în rest doar zăpadă. Este un peisaj ataăt de simplu,dar în
același timp frumos,relaxant și nostalgic.
Afară este foarte frig,dar în casa noastră plină de zâmbete,bunătăți
dulci și familie e cald,nu doar în casă ci și în sufltele noastre.
Atmosfera din încăpere este primitoare și iubitoare.
Eu stau cu nasul lipit de geam și urmăresc viața fiecărui fulg de nea,o
viață tare scurtă,dar care mă fascinează.
Se întunecă devreme așa că bunica pleacă,iar eu mă retrag în cameră
pentru a citii o poveste de iarnă. Adorm rapid cu gândul că sunt foarte
norocoasă că am trăit aceată zi desprinsă din cartea mea de povești.