Deci la început există o întrebare foarte fundamentală, și anume cea a

cauzelor. Tinerii tind adesea să treacă peste bord, dar foarte puțini dintre
ei au devenit criminali ca urmare. domnule Wolfrath...
○ Cauzele sunt complexe. De cele mai multe ori începe cu situații de zi
cu zi. Așadar, voi descrie doar o scenă din bloc: Un tată și copiii lui stau
pe balcon. Tatăl deranjează că vecinul face grătar în grădina de
dedesubt. Fumează și pute. Mai întâi tatăl țipă tare la vecini - amenințări
puternice, apoi intră în grădină, dă peste grătar și atacă vecinul. Tatăl a
câștigat. Copiii învață că se poate afirma într-un conflict cu violența - și
asta adesea fără consecințe sau penalități.
● Consecințele și sancțiunile sunt un cuvânt cheie bun. Dnă Koops, vă
întreb în calitate de judecător de tineret: Pedepsele pot ajuta la
prevenirea altor infracțiuni?
△ Aș spune da și nu. Dacă un făptuitor este pedepsit imediat și imediat
după fapta sa, el poate afla că acțiunile sale au consecințe și destul de
negative pentru el. Un studiu a urmărit 3.400 de tineri pe o perioadă de
doisprezece ani. S-a observat cum s-au dezvoltat de-a lungul anilor
infracțiunile și infracțiunile, adică între 13 și 24 de ani. În domeniul
„penalităților” a fost un rezultat uimitor: sancțiunile nu previn infracțiunile.
Nu te sperii.
● Ați mai cere pedepse mai severe?
△ Nu, pentru ce? Avem un număr mare în Germania Posibilitatea
pedepsei: Se începe cu avertismentul, se continuă cu servicii sociale și
măsuri educaționale direcționate, dar bineînțeles și până la arestarea
tinerilor. Dar ar fi mult mai important pentru mine că nu este nevoie să fii
pedepsit în primul rând. Pentru a realiza acest lucru, biroul de asistență
pentru tineret, poliția și justiția trebuie să lucreze împreună cu familiile și
școlile.
● Acum avem și un reprezentant al poliției în grupul nostru. Doamnă
Marani, cum apreciați impactul pedepselor? ◼
Pedepsele pot juca un rol important ca măsură împotriva criminalității.
Dar, ca și dumneavoastră, doamnă Koops, prevenirea este mai
importantă pentru noi.
Desigur, suntem familiarizați și cu studiul lui Klaus Boers și Jost
Reinecke. Și acolo se dovedește că delincvența juvenilă în majoritatea
cazurilor se va îngriji de la sine de-a lungul anilor.
● Și atunci poliția nu mai joacă un rol?
◼ Ei bine, deja se întâmplă în mintea tinerilor destul de mult dacă ești
prins comitând o infracțiune și te confrunți brusc cu poliția.
○ Dacă îmi permit să revin la studiul menționat... Da, studiul spune că
majoritatea tinerilor infractori nu mai sunt mai târziu. Totuși, ceea ce mi
s-a părut foarte interesant a fost că au existat și un număr de crime care
nu au fost niciodată cunoscute de poliție sau de instanță. Este cu atât
mai uimitor că dorința de a ne implica în activități criminale dispare
evident de la sine pe măsură ce îmbătrânim.
△ Dar asta vorbește cu atât mai mult despre faptul că mediul social în
special are o influență pozitivă asupra tinerilor: prieteni, familie, colegi de
clasă, probabil și școala în general. În acest moment, ar trebui utilizate
mult mai multe măsuri preventive.
● Domnule Wolfrath, ca muncitor de stradă, puteți influența tinerii? ○
Uneori da și alteori nu. În primul rând, familiile sau prietenii sunt
importante. Dacă mediul social poate transmite copiilor valori precum
„Acest lucru este permis” și „Acest lucru este interzis” și îi exemplifica pe
ei înșiși, atunci s-au câștigat multe. Uneori putem interveni atunci când
influența pozitivă lipsește. Nu suntem un înlocuitor, dar suntem adesea
singurul adult care mai ascultă și din când în când.
◼ Da, am avut experiențe bune cu colegii tăi din Frankfurt. În special
tinerii care nu au intrat încă în conflict cu legea, sau doar în cazuri
minore, pot fi influențați pozitiv. În cazul infractorilor intensivi, însă, este
adesea foarte diferit. Printre ei sunt doar câțiva tineri, dar au o carieră
criminală foarte activă și, din păcate, sunt mai des violenți.
● Și nu pot scăpa deloc din crimă?
△ Să o spunem așa... Sunteți mai în conflict cu legea decât alții. Au
nevoie doar de mai mult pentru a ieși din situația lor actuală și să nu mai
comită crime.
În cazul „cazurilor minore” menționate mai sus, putem împiedica
derularea efectivă a litigiilor prin măsuri și discuții minore. Dar sprijinul
poate fi acordat și infractorilor intensivi. Pe lângă legăturile sociale, ar
trebui încurajată formarea acestora sau începerea formării profesionale.
De îndată ce încep să lucreze, rata criminalității în rândul infractorilor
intensi scade.
● Asta nu se aplică tuturor tinerilor?
△ Da, sigur. De aceea este atât de important să fie părinți Nu contează
dacă copiii lor sar peste școală.
● Ei bine, asta se întâmplă înainte.
△ Poate de câteva ori, dar când asta stai departe Dacă absolvirea este
în pericol sau tinerii pierd legătura cu clasa și școala, atunci și părinții
trebuie să ia măsuri. Oricine crede că nu mai vrea sau nu mai poate
merge la școală riscă să-și piardă contactul cu prietenii și perspectiva de
viitor.
○ De aceea oferim și cursuri de remediere și îndrumare gratuită, astfel
încât elevii să poată ajunge din nou la școală. Nu toate familiile își permit
îndrumarea profesională.
△ Da, și pentru că educația și cunoștințele sunt factori atât de elementari
în reducerea sau evitarea criminalității, se acordă o mare atenție
școlarizării și formării profesionale, inclusiv în arestul pentru tineri și în
casele de corecție.
◼ Cu siguranță totul este în regulă, dar cele mai importante lucruri sunt
probabil valorile și regulile de care au nevoie tinerii. Suntem adesea în
școli, ținem prelegeri și avem discuții. Majoritatea studenților consideră
asta foarte interesant. Și unii dintre ei ne contactează mai târziu și ne
solicită ajutorul. Dar nu ajungem atât de ușor la părinți.
△ Ei bine, vorbim de tineri care fac infractori, mai ales când sunt mai
tineri. Și în acești ani părinții au responsabilitatea, tot din punct de
vedere legal. Au îndatoriri, sarcini și responsabilități față de copiii lor.
Tatăl agresiv de pe balcon ar trebui să-și amintească și el asta.