Universitatea Ovidius Constanta- Facultatea de Drept si Stiinte

Administrative

„Răspunderea și
responsabilitatea juridica în
Dreptul Contraventional”
Mihai Madalina
Facultatea de Drept și Științe
Administrative, specializarea
Drept
Anul ÎI IF, Grupa 4
 Universitatea Ovidius Constanta- Facultatea de Drept si Stiinte
Administrative

Răspunderea și responsabilitatea juridica în Dreptul

contravențional

R ăspunderea juridică este un raport juridic instituit de regulă de către un organ competent de
stat ,în urma săvîrșirii unei fapte ilicite,de către un făptuitor ,cel din urmă fiind ținut să execute o
sancțiune juridică corespunzătoare faptei săvîrșite. Observăm într-un raport de răspundere juridică
prezența necesară a statului judecătorul ,procurorul,ofițerul de urmărire penală ,organul serviciului
vamal,organul de interne. În afară de stat în raportul juridic de răspundere juridică participă făptuitorul
și victima (sau partea prejudiciată).
Raportul de răspundere juridica este constituit din subiecte(de regulă, făptuitorul şi organul statului (de
urmărire penală, organul judecătoresc, etc.) competent de a aplica sancţiunea juridică corespunzătoare
faţă de făptuitor. Cercul participanţilor la raportul procesual de răspundere juridică nu se limitează la
făptuitor şi organul competent de tragere la răspundere juridică, antrenând subiectul prejudiciat,
reprezentanţii părţilor ş.a. potrivit normelor dreptului procesual), obiect(fapta ilicită care prejudiciază
o valoare socială consacrată prin normele dreptului material) și conținut(amsamblul drepturilor și
obligațiilor subiective).

Trăsăturile răspunderii juridice sunt: caracterul social (răspunderea juridică este o varietate a
responsabilităţii sociale), caracterul statal (răspunderea juridică este instituită, iniţiată, de regulă, de
către un organ competent al statului); caracterul coercitiv (răspunderea juridică implică constrângerea
statală faţă de făptuitor); caracterul legal (răspunderea juridică are un temei legal: normele de drept
material şi de drept procesual în vigoare); caracterul procedural (răspunderea juridică se desfăşoară
conform unei ordini (proceduri) prestabilite de către stat în legislaţia în vigoare); caracterul negativ
(răspunderea juridică implică valorificarea de către făptuitor a consecinţelor negative ale faptei ilicite
săvârşite); și caracterul privator (răspunderea juridică implică suportarea de către făptuitor a unor
contraprestaţii: privaţiuni patrimoniale, nepatrimoniale).
Responsabilitatea juridica
Responsabilitatea juridica reprezintă posibilitatea de asumare a răspunderii, de conștientizare a
efectelor acțiunilor și inacțiunilor unui subiect juridic. La polul opus, lipsa ei constituie cauza de
neimputabilitate, de exonerare de răspundere penala, întrucât în aceasta situație, discernamentul este
vădit afectat( “Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în
momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunle sau inacţiunile sale ori nu putea să
le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.”)
Iresponsabilitatea reprezintă starea e incapacitate psiho-fizica în care se afla un subiect de drept
incapabil să discearnă semnificația sociala a acțiunilor ori inacțiunilor sale, ori care nu este stăpână pe
acestea. Aceasta este cauzata de anomalii ce împiedică dezvoltarea deplina pe plan mintal(retardul),
maladii neuropsihice(mersul și vorbitul în somn, de pilda), ori intoxicații(inconștienta datorata
consumului de stupefiante, alcool)
Tipuri de raspundere. Raspunderea contraventionala. Dreptul contraventional .
Răspunderea juridica poate îmbracă diferite forme. Ea poate fi penala, civila, administrativa ori
contravențională.Conform dispoziţiilor art. 1 din O. G. nr. 2/2001, contravenţia reprezintă fapta
săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau,
după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
București.Acest text instituie, prin analogie cu dreptul penal, principiul legalităţii răspunderii
contravenţionale, al prevederii faptei în legea contravenţională.
Sergiu Furdui susţine că, în calitatea să de ramură de drept, dreptul contravenţional reprezintă un
ansamblu de norme juridice, înscrise în legislaţia cu privire la contravenţii, care cuprinde reglementări
 Universitatea Ovidius Constanta- Facultatea de Drept si Stiinte
Administrative

generale, speciale şi procedurale în cadrul raporturilor de drept generate de săvârşirea unei

contravenţii.
Dreptul contravenţional este instrumentul statal prin care valorile sociale sunt apărate împotriva a
faptelor calificate drept contravenţii.
Definiţia contravenţiei a fost inspirată din definiţia dată infracţiunii de dispoziţiile art. 17 din
vechiul Cod penal, cu precizarea că lipseşte trăsătura că fapta să prezinte pericol social. Potrivit
dispoziţiilor art. 15 din Codul Penal actual, infracţiunea este definită că o fapta prevăzută de legea
penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. După cum se
observă, şi Codul Penal actual renunţă la precizarea că fapta să prezinte pericol social.
Analog dreptului penal, remarcam cu ajutorul definiției date aceea că vinovăția, cu cele trei forme ale
sale(intenția, culpa și praeterintentia) reprezintă unicul temei al răspunderii contravenționale.
Vinovăția apare atunci când subiectul de drept prezinta discernământ și are posibilitatea psihica de a
înțelege urmările acțiunilor și inacțiunilor sale, pe care și le asuma. Că atare, rezulta că exista o strânsă
legătură în dreptul contravențional intre responsabilitate și răspundere, în sensul că lipsa celei dintăi,
ori prezenta ei parțială influențează existenta celei de a doua.
Răspunderea juridica poate îmbracă diferite forme. Ea poate fi penala, civila, administrativa ori
contravențională.Conform dispoziţiilor art. 1 din O. G. nr. 2/2001, contravenţia reprezintă fapta
săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau,
după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
București.Acest text instituie, prin analogie cu dreptul penal, principiul legalităţii răspunderii
contravenţionale, al prevederii faptei în legea contravenţională.
Sergiu Furdui susţine că, în calitatea să de ramură de drept, dreptul contravenţional reprezintă un
ansamblu de norme juridice, înscrise în legislaţia cu privire la contravenţii, care cuprinde reglementări
generale, speciale şi procedurale în cadrul raporturilor de drept generate de săvârşirea unei
contravenţii.
Dreptul contravenţional este instrumentul statal prin care valorile sociale sunt apărate împotriva a
faptelor calificate drept contravenţii.
Definiţia contravenţiei a fost inspirată din definiţia dată infracţiunii de dispoziţiile art. 17 din
vechiul Cod penal, cu precizarea că lipseşte trăsătura că fapta să prezinte pericol social. Potrivit
dispoziţiilor art. 15 din Codul Penal actual, infracţiunea este definită că o fapta prevăzută de
legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
După cum se observă, şi Codul Penal actual renunţă la precizarea că fapta să prezinte pericol
social.
Responsabilitatea in dreptul contraventional: trasaturi, conditii.
Analog dreptului penal, remarcam cu ajutorul definiției date aceea că vinovăția, cu cele trei
forme ale sale(intenția, culpa și praeterintentia) reprezintă unicul temei al răspunderii
contravenționale. Vinovăția apare atunci când subiectul de drept prezinta discernământ și
are posibilitatea psihica de a înțelege urmările acțiunilor și inacțiunilor sale, pe care și le
asuma. Că atare, rezulta că exista o strânsă legătură în dreptul contravențional intre
responsabilitate și răspundere, în sensul că lipsa celei dintăi, ori prezenta ei parțială
influențează existenta celei de a doua. Lipsa responsabilitățîi constituie o cauza generala de
impunitate, datorita lipsei factorului intelectiv și volitiv, ce sunt esențiali vinovăției, unica ce
atrage răspunderea contravențională.
Iresponsabilitatea este stabilita de medicii specialiști, pe baza concluziilor cărora organele
judiciare stabilesc daca individul raspunde sau nu pentru faptele comise. Exista, desigur, o
serie de condițîi în ceea ce privește existenta acesteia că factor ce conduce la neantrenarea
răspunderii contravenționale, iar acestea sunt identice celor ce se aplica în dreptul penal.
 Universitatea Ovidius Constanta- Facultatea de Drept si Stiinte
Administrative

Pe de o parte, făptuitorul trebuie să se afle în incapacitate volitiva sau intelectiva cu privire la

acțiunile și inacțiunile sale, astfel încât acesta să nu poată realiza efetele lor în plan social.
Aceasta stare trebuie să fie totala.

Pe de alta parte, starea trebuie să fi existat în momentul săvârșirii contravenției și nu trebuie

să fie auto-provocata( de exemplu, despre individul X, care a comis o fapta incidenta legii
contravenționale nu se vă putea afirma că se afla în stare de iresponsabilitate daca acesta, în
mod voluntar, și-a indus starea de inconștienta ori a acceptat să îi fie provocata de un altul-
iar aceasta se aplica, de cele mai multe ori, în cazul intoxicației cu alcool sau substanțe
stupefiante).
O alta condiție este aceea că starea de iresponsabilitate să fie provocata de alienarea
mintala iar aceasta să existe pe întreagă durata a comiterii faptei.
Efectele lipsei responsabilitatii in dreptul contraventional

Iresponsabilitatea este o cauza personala și produce efecte în personnam, nerasfrangandu-se asupra

participanților. Fapta prevăzută de legea contravențională săvârșită în stare de iresponsabilitate nu
atrage după sine răspunderea și nici nu constituie contravenție, întrucât îi lipsește factorul
intelectiv/volitiv.

Lipsa responsabilității înlătură caracterul contravențional al faptei și implicit și răspunderea

contravențională, dar nu și cea civila.
În aceasta situație, legiuitorul prevede că masurile ce pot fi aplicate sunt cele cu caracter medical.

Concluzii. Perspectiva personala.

Răspunderea juridica este una din laturile esențiale ale interacțiunii statului cu societatea civila, o
garanție a constituționalității, legalității și ordinii de drept, a realizării drepturilor și libertăților omului
și cetățeanului.Din aceste motive, problema responsabilității juridice constituie un obiect central al
Teoriei Generale a Dreptului, al Dreptului Penal, dar și al altor științe juridice. Legea trebuie să
corespunda dreptului. Încălcarea legii atrage răspunderea juridica numai daca autorul ei a acționat cu
vinovăție.
Am ales aceasta tema întrucât ea constituie obiect de interes pentru toate ramurile științei
juridice, desi îmbracă alte forme. Iresponsabilitatea atrage, în dreptul civil, anulabilitatea actelor
juridice.În dreptul penal, aceasta constituie una dintre cauzele de neimputabilitate atunci când un
individ comite, sub imperiul, o fapta cu caracter infracțional. În mod analog, responsabilitatea are
implicații și în dreptul contravențional. Responsabilitatea este o instituție specifica tuturor ramurilor
dreptului. Lipsa ei antrenează anularea răspunderii contravenționale, întrucât ea este condiționată
de prezenta vinovăției.
Din punctul meu de vedere, iresponsabilitatea constituie o problematica deosebit de interesanta și
demna de urmărit în toate ramurile de drept, întrucât ea produce efecte în dreptul civil( actele juridice
încheiate de un iresponsabil sunt anulabile), în dreptul penal( iresponsabilitatea este o cauza de
neimputabilitate și de impunitate) și în cel contravențional.