Fiziologie, generalitati

Definitii
Homeostazua

• FIZIOLOGIA – STIINTA CARE STUDIAZA FUNCTIILE MATERIEI VII

- Physis – principiu datator de viata
- Logos – stiinta

• Fiziologia este stiinta care se ocupă cu studiul funcțiilor mecanice, fizice și biochimice ale
organismelor vii.

• Organismul uman este un sistem integrat alcatuit din organe, aparate si sisteme
• Unitatea de baza structurala, functionala si genetica a organismului uman este celula
• Celulele corpului uman consuma energie pentru a-si indeplinii functiile, prin reactii de ardere
consumatoare de oxigen, si formeza cataboliti (ce trebuie eliminati)
•Mediu intern = Lichidul extracelular (mediul in care celulele fac schimb de substante)

•HOMEOSTAZIE = Proprietatea mediului intern de a isi pastra Parametrii chimici si fizici constanti
(O2, CO2, glucoza, ac.grasi, aminoacizi, ioni, apa, pH, temperatura)
•Compartimentele lichidiene au ca solvent apa in care care avem diversi solviti specifici fiecarui
compartiment.
•Compartimentele lichidiene au ca solvent apa, in care care avem diversi solviti specifici fiecarui
compartiment.
•Exista doua compartimente lichidiene:
-lichidul intracelular (LIC)
-lichidul extracelular (LEC), ce are doua subcompartimente:
-lichidul interstitial (intre celule si vasele de sange) si lichidul trascelular (spatiul 3): pericard,
pleure, sinovial,peritoneal ,
-plasma (componenta lichida a sangelui).
•Celulele realizeaza interschimburi de substante si electroliti cu mediul inconjurator (lichidul interstitial)
Compartimentele lichidiene ale organismului:
•Lichidul intracelular reprezinta 2/3
•Lichidul extracelular reprezinta 1/3 = Lichidul interstitial+Plasma (3/4+1/4)
•SEPARANTELE INTRE MEDII:

- intre lichidul intracelular si lichidul interstitial se afla membrana celulara

-
intre lichidul interstitial si plasma se afla peretii vaselor de sange
• Grupa aparatelor si sistemelor de aport
▣ Ap. Respirator (aprovizionare cu o2)
▣ Ap. Digestiv (nutrimente, apa, vitamine, electroliti)
▣ Ap. Locomotor (permite deplasarea la sursele de hrana)

• Grupa aparatelor si sistemelor de excretie ▣ Ap. Respirator (elimina co2)

▣ Ap. Renal (elimina cataboliti nevolatili)
▣ Pielea (elimina apa, ioni)
▣ Ficatul (elimina bila - anumiti cataboliti sau substante straine)

• Sistemul circulator – sistemul cardiovascular

• Grupa sistemelor de control

▣ Sistemul nervos – coordoneaza functiile celorlalte aparate si sisteme.
Reactioneaza rapid dar pe termen scurt
▣ Sistemul endocrin – reactioneaza mai lent pe termen mai lung

• Sistemele de control – actioneaza prin feed-back negativ

• Feed-back negativ: concentractia crescuta/ scazuta a unui compus va initia evenimente care vor
scadea/ creste concentratia acestuia spre valori normale
(raspunsul este negativ fata de stimulul ce a initiat procesul)

• Feed-back pozitiv – accentueaza perturbarea homeostaziei=boala

Compartimentul intracelular:

•Lichidul intracelular (din celula, vast compartiment lichidian) reprezinta 40% din greutatea corpului.

•În fiecare celula exista o asociere particulara heterogena de constituienti, dar concentratia acestor
substante este similara în toate celulele
•Lichidul intracelular este separat de lichidul extracelular prin membranele celulare (înalt permeabile
pentru apa, dar nu si pentru majoritatea electrolitilor organismului).
 Apa în organism
56 % din greutatea
corporala

•Lichidul intracelular contine:

- cantitati mici de ioni de sodiu si de clor si nu contine ioni de calciu;

- cantitati crescute de ioni de potasiu si de ioni de fosfat, la care;
- - cantitati moderate de ioni de magneziu si de ioni sulfat (în cantitati scazute lichidul extracelular);
- Celulele contin o cantitate mare de proteine (aproape de 4x mai mare decât cea din plasma).
Compartimentul extracelular

• Cele mai mari compartimente ale lichidului extracelular sunt:

- lichidul interstitial (peste ¾ din lichidul extracelular) - plasma
(aproape ¼ din lichidul extracelular, aproape 3 l).

• Plasma este componenta fara celule a sângelui;

• între plasma si lichidul interstitial exista un schimb permanent de substante, desfasurat prin porii
membranei capilare.

• Acesti pori sunt foarte permeabili pentru toti solvatii din lichidul extracelular cu exceptia
proteinelor.

• Plasma si lichidele interstitiale prezinta aproape aceeasi compozitie cu exceptia proteinelor care
au o concentratie mai mare în plasma
Volumul saguin

•Sângele contine atât lichid extracelular (lichidul plasmatic) cât si lichid intracelular (lichidul din
eritrocit).
•Sângele este considerat a fi un compartiment lichidian separat, deoarece este bine delimitat (continut
în sistemul circulator).
•Volumul sanguin (la adult este aprox. 7% din greutatea corporala, cca. 3-5 l) este important în
special pentru controlul dinamicii cardiovasculare.
•Aprox. 60% din sânge este reprezentat de plasma si 40% de celulele sanguine
• Plasma si lichidul interstitial sunt separate prin membrane capilare foarte permeabile (compozitia
ionica a acestora este similara).
• Diferenta între aceste compartimente consta în concentratia mai mare de proteine în plasma
(capilarele prezinta permeabilitate redusa pentru proteinele plasmatice), trec în spatiile interstitiale
numai cantitati scazute de proteine.
• Concentratia ionilor cu sarcina electrica pozitiva (cationilor) este usor mai mare (cu aprox. 2%) în
plasma decât în lichidul interstitial.
• Sarcina electrica neta a proteinelor plasmatice este negativa, în consecinta acestea au tendinta de
a lega cationi (ionii de sodiu si de potasiu), care sunt retinuti în plasma în cantitati suplimentare.
• Invers, sarcinile electrice negative ale proteinelor plasmatice resping ionii încarcati negativ (anionii),
concentratia anionilor este usor mai crescuta în lichidul interstitial în comparatie cu plasma.
• Lichidul extracelular contine cantitati crescute de ioni de sodiu si de clor, cantitati moderate de ioni
de bicarbonat si cantitati reduse de ioni de potasiu, calciu, magneziu, fosfat si de ioni ai acizilor
organici.
• este reglata în special de rinichi.
• Celulele se gasesc în permanenta într-un mediu lichid ce contine concentratii optime de electroliti si
elemente nutritive necesare pentru functia celulei

•
•
•Celulele realizeaza interschimburi de substante si electroliti cu mediul inconjurator prin intermediul
lichidulului interstitial

•Schimburile dintre celula si lichi

dul interstitial se realizeaza prin intermediul membranei fosfolipidice

 Membrana celulara

• Stratul bilipidic:
-constituie o bariera in calea deplasarii moleculelor de apa si subst hidrosolubile intre LIC si LEC
-este permeabil pentru subst liposolubile, acestea pot strabate membrana celulara

• Proteinele:
- Exista 2 tipuri de proteine membranare:
1. Proteine de transport: formeaza legaturi cu moleculele sau ionii ce vor fi transportati, isi
schimba conformatia si se deplaseaza prin spatilul bilipidic
2. Proteine canal: sunt strabatute in totaliate de canale (pori) prin care se deplaseaza
moleculele
• Schimburile dintre celula si lichidul interstitial se realizeaza prin intermediul membranei fosfolipidice
• Exista doua tipuri de transport prin membrana celulara:
• TRANSPORT PASIV :
-osmoza
-difuziunea (prin bi stratul lipidic şi prin proteine canal),
-difuziunea facilitata de moleculele transportoare ,
- reprezintă mișcarea moleculelor prin peretele celular în direcția gradientului de concentrație
-pentru realizarea acestui tip de transport celula nu folose ște o sursă de energie propriu-zisă,
• TRANSPORT ACTIV : consum de energie
-primar (pompe ionice ) este cuplat cu o reactie exergonica exemplu hidroliza ATP);
-secundar : este cuplat cu transportul simultan al unei alte substante in sensul gradientului
electrochimic
-impotriva gradientului electrochimic
 Difuziunea simpla

• Deplasarea moleculelor sau a ionilor printr-o deschidere membranara sau prin spatii
intermoleculare fara interactiune cu proteinele de transport

• Se relalizeaza prin:
- spatiile interstitiale ale stratului bilipidic daca subst este liposolubila; Ex: O2, N, CO2, alocoolul
- Proteinele canal: proteine integrale din structura membranei pot crea căi hidrofile omogene care
traversează membrana ca un tunel, asigurând traiectul apos necesar difuziunii pasive a unor
molecule simple sau ioni

- Ex: aquaporinele (apa)

Proteinele canal

• Transportul prin canale este extrem de rapid. Printr un canal deschis trec mai mult de un milion de
ioni pe secundă (de o mie de ori mai mulţi decât printr o proteină transportoare)
• Canalele ionice permit un transport selectiv deoarece porul canalului permite pasajul unor ioni cu
mărime şi sarcină adecvată
• Majoritatea canalelor ionice nu sunt deschise permanent , ci pot realiza tranziţii între o stare închisă
şi una deschisă.
• Canalele ionice sunt dotate cu o serie de elemente structurale comune şi anume:
→Prezenţa unui filtru de selectivitate ce are rolul de a selecta tipul de ion specific canalului;
→Un domeniu de poartă care în starea „închis” a canalului blochează trecerea ionilor;
→Un senzor cu rolul de a determina tranziţia canalului între stările „închis deschis” în funcţie de
prezenţa sau absenţa stimulului specific canalului respectiv.
→Canalele mai complexe posedă şi un domeniu implicat în fenomenul de inactivare a canalului:
poarta de inactivare
 Difuziunea facilitata
= transport mediat de o molecula transportoare
- dinamica procesului de difuziune:
• recunoaşterea substanţei de transportat
• fixarea substratului
• traversarea membranei

Transportul activ
❖ Primar – pompe: Na-K, Ca, H
❖ Secundar: –simport
–antiport
• Se realizeaza impotriva gradientilor electrochimic
• Se realizează cu consum de energie
• Poate fi electrogen
• Necesită prezența în membrană a unor proteine specifice
• Unele tipuri necesită fenomene de cuplaj de transport

Pompa de Na-K

- proteină membranară înalt conservată pe scara evolu ției animale exprimată în

toate celulele organismelor superioare;
- este responsabila pentru mentinerea diferentelor transmembranare pentru
ionii de sodiu si potasiu si pentru mentinerea incarcaturii electronegative in
interiorul celulei
- hidrolizează 30% din ATP -ul citoplasmatic (în condiţii de repaus)
- consumă în celulele nervoase 20-40% din ATP, sta la baza functionarii celulei
nervoase, avand rol in transmiterea impulsurilor la nivelul sistemului nervos
- fluxurile de Na+și de K+sunt operațional inseparabile
- pompa este electrogenă (da nastere unui potential electric)
 Ciclu de pompaj
1. Pompa cuplează o moleculă de ATP și 3 ioni de Na+ din citoplasmă si 2 ioni K+
din LIC
2. ATP-ul fosforilează pompa (se scindeaza o molecula de ATP cu eliberare de
energie si transformare in ADP) care suferă o modificare conforma țională creând
o deschidere către mediul extracelular
3. Ionii de Na+ sunt eliberați și în locul lor sunt capta ți 2 ioni de K+
4. Gruparea fosfat este clivată de pe situl de fosforilare și pompa revine la
conformația inițială eliberând ionii de K+ în citoplasmă
5. Ciclul se reia→ 1

Transportul activ secundar

• SIMPORTUL = Proces de transport simultan a 2 substanţe
•Difuzia are loc în acelaşi sens
•Energia este furnizată de gradientul de concentraţie
•Ex: transportul cuplat al Na şi glucozei, co-transportul sodiu - aminoacizi
-Co-transportul Na-glucoza:
-concentratia ionilor de Na este crescuta la exterior si scazuta la interiorul celulei fapt ce
asigura
energia necesara co-transportului
-Proteina transportoare isi va schimba conformatia in momentul atasasari moleculei de
glucoza, doar
atunci va permite patrunderea ionilor de sodiu si glucozei in celula, simultan
• ANTIPORTUL
-Difuzia are loc în sensuri opuse
-Energia este furnizată de gradientul de concentraţie
-Ex: transportul cuplat al Cl-şi HCO3- (celulele gastrice), contra-transportul sodiu-calciu ,
contra-transportul sodiu-hidrogen (la nivelul tubilor renali proximali)

• Proteinele trec prin membrana celulara – pinocitoza (Transport activ)

A) endocitoza
B) exocitoza
C) fagocitoza
Osmoza se defineste ca difuziunea neta a apei in sensul gradientului sau de concentratie (apa va
trece din compartimentul unde se afla in concentratie mare spre cel in care este in concentratie mai
mica-pana la egalizarea concentratiei)
•Presiunea osmotica este definita ca si concentratia totala a numarului de solviti intr-o solutie
•Valoarea presiunii necesara opririi osmozei este denumita presiunea osmotica
•Presiunea osmotica a particulelor dintr-o solutie este data de numarul particulelor, nu de masa sau
volumul lor
•Osmolaritate normala a lichidului extracelular si intracelular este de 300 miliosmoli/kg apa

Efectul soluțiilor cu diferite presiuni osmotice asupra volumului celular

E

Echilibrul Starling, sau mecanismul de a menține volumul lichidului interstițial normal

v