10) Eseu argumentativ-"Ion"

În perioada interbelică, s-a înregistrat o evoluţie neaşteptată a literaturii române . La

nivelul prozei se manifestă realismul, iar în lirică, modernismul . Fiecare tendinţă din această
perioadă aduce, prin idei şi producţii artistice, o veritabilă contribuţie la evoluţia culturii
naţionale . Gruparea de la "Sburătorul", cenaclul literar cu o existenţă apreciabilă în timp, cât
şi renumita revistă cu acelaşi titlu, au stat sub semnul activităţii lui Eugen Lovinescu .
Modernismul lovinescian susţinea : prelucrarea unor formule estetice noi, citadinizarea şi
obiectivizarea romanului şi diversificarea materialului de inspiraţie . Autorii marii proze -Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu, George Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu - dezvoltă diverse
formule de roman, obiectiv sau subiectiv, social sau psihologic, în funcţie de ideologia
proprie şi de sensul pe care îl dau ideii de autenticitate şi de veridicitate .

Liviu Rebreanu este considerat de către critica literară cel mai mare creator de viaţă al
literaturii române, unul dintre întemeietorii romanului românesc modern, care se manifestă
în perioada interbelică . Mare parte a operei sale se încadrează în curentul literar realist .
Principale trăsături din creaţia rebreniană sunt : prezentarea veridică a realităţii, obiectivi-
tatea, observaţia tipurilor umane caracteristice, stilul impersonal, precis, sobru . Seria
romanelor lui Rebreanu se deschide cu "Ion", începând cu anul 1920 .

Prima variantă a romanului "Ion" datează din 1913, fiind intitulată "Zestrea" şi rămânând
la stadiul de proiect abandonat, dar reluat ulterior în urma unei atente documentări .
Imediat după publicarea variantei finale, în 1920, romanul se bucură de aprecierea criticii
literare, reprezentând prima creaţie de tip realist-obiectivă de valoare din literatura română .
Geneza romanului se fundamentează pe o documentare atentă în ceea ce priveşte
problematica ţărănimii . La aceasta se adaugă trei fapte concrete de viaţă : un tânăr ţăran,
inteligent şi harnic i se plânge autorului de lipsa pământului ; observarea gestului impre-
sionant al unui ţăran de a săruta pământul ; dar şi păţaniile unei tinere alungată de tată şi de
iubit .

Tema romanului prezintă problematica ţăranului român reprezentativ pentru societatea

ardelenească de la începutul secolului al XX-lea, dominată de supremaţia bunurilor
materiale. Proza de tip realist-obiectivă este realizată prin naraţiunea la persoana a III-a,
non-focalizată . Viziunea "dindărăt" presupune un narator obiectiv, detaşat, care nu se
implică în faptele prezentate . Naratorul omniscient ştie mai mult decât personajele sale şi,
omniprezent, dirijează evoluţia ca un regizor universal . El plăsmuieşte traiectoriile existenţei
personajelor, conform unui destin prestabilit şi legii cauzalităţii . Înlănţuite temporal şi
cauzal, faptele sunt credibile, verosimile .

Această creaţie are o compoziţie sferică, bazată pe tehnica literară a simetriei, incipitul şi
finalul constând în descrierea drumului care introduce cititorul în lumea ficţiunii, respectiv îl
proiectează înapoi, în realitatea căreia îi aparţine ; întreaga acţiune se desfăşoară între două
coordonate precizate prin titlurile capitolelor de graniţă "Începutul" şi "Sfârşitul" . Romanul
are două părţi, intitulate sugestiv : "Glasul pământului" şi "Glasul iubirii" şi fac referire la cele
două tendinţe complementare manifestate de personajul principal . Construcţia subiectului
are la bază tehnica narativă a planurilor paralele, care prezintă, în principal, destinul ţăranu-
lui român, reprezentat de Ion şi de existenţa intelectualităţii rurale, reprezentată de preotul
Belciug şi de familia învăţătorului Herdelea . Subiectul este construit astfel prin alternanţa
planurilor narative, iar secvenţele narative se succed pe baza înlănţuirii . De asemenea, este
utilizată şi tehnica cinematografică, prin intermediul căreia autorul descrie minuţios drumul,
casele, apoi se concentrează asupra horei .

Dincolo de destinele individuale, romanul prezintă aspecte monografice ale satului româ-
nesc tradiţional : tradiţii legate de marile momente din viaţa omului (nunta, botezul, înmor-
mântarea), obiceiuri de Crăciun, relaţii de familie, relaţii socio-economice, hora,jocul popu-
lar, portul, gura satului, cârciuma, instituţiile (biserica, şcoala), autorităţile . Comunitatea se
conduce după legile statului austro-ungar, dar şi după legi nescrise . Căsătoriile se fac în
funcţie de avere şi cu acordul părinţilor, iar fetele trebuie să-şi apere virtutea . Încălcarea
acestor norme are urmări tragice, cum este cazul Anei, alungată şi dispreţuită de toţi .

Radiografierea colectivităţii rurale concentrate la horă conţine observaţii asupra

conflictelor sociale din cadrul ei . Conflictul central al romanului este reprezentat de lupta
pentru pământ în satul tradiţional, unde posesiunea averii condiţionează dreptul indivizilor
de a fi respectaţi în societate . Mândru şi orgolios, conştient de calităţile sale, nu-şi acceptă
condiţia şi este pus în situaţia de a alege între iubirea pentru Florica şi averea Anei .
Conflictul exterior, social, între Ion al Glanetaşului şi Vasile Baciu, este dublat de conflictul
interior, între "glasul pământului" şi "glasul iubirii" . Se poate vorbi şi de conflicte secundare,
de exemplu, între erou şi George Bulbuc, mai întâi pentru Ana, apoi pentru Florica . Dincolo
de aceste aspecte se poate vorbi şi despre conflictul tragic dintre om (nu întâmplător ţăran)
şi o forţă mai presus de calităţile individului : pământul-stihie . Dorinţa obsesivă a
personajului de a avea pământ, iubirea lui pătimaşă îl fac monumental, dar se încheie
omeneşte prin întoarcerea în această matrice universală . Impresionantă este scena în care
Ion sărută pământul : "Îl cuprinse o poftă sălbatecă să îmbrăţişeze huma, s-o crâmpoţească
în sărutări . Încet mâinile spre brazdele drepte, zgrunţuroase şi umede . [...] Apoi încet,
cucernic, fără să-şi dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele cu
voluptate de pământul ud . Şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor ." . În
relaţie cu omul, elementul primordial este perceput pe trepte de manifestare distincte
pământul-mamă ("Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil"), pământul-ibovnică şi
pământul-stihie .

În opinia mea, romanul „Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist, deoarece această
perspectivă realistă presupune o înţelegere a literaturii ca mimesis, în care autorul îşi
propune să reflecte lumea ca într-o oglindă, în toată complexitatea ei, creând în acelaşi timp
iluzia unei lumi adevărate, care respectă principiul cauzalităţii şi al coerenţei.
 Criticul Eugen Lovinescu spunea despre această operă : "Ion e cea mai puternică creaţie
obiectivă a literaturii române şi cum procesul firesc al epicei este spre obiectivare, poate fi
pus pe treapta ultimă a scării evolutive ."

În concluzie, "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, deoarece are
ca trăsături : specificul relaţiei narator-personaj, obiectivitatea naratorului omniscient,
utilizarea naraţiunii la persoana a III-a, cu focalizare zero (viziunea "dindărăt"), atitudinea
detaşată în descriere, verosimilul întâmplărilor .