PRONUMELE INTEROGATIV ȘI ADJECTIVUL

PRONOMINAL INTEROGATIV

Este partea de vorbire flexibilӑ care ține locul unui substantiv așteptat ca rӑspuns la o
întrebare; apare în propoziții interogative (întrebӑri).

FORME: 1. “Cine?”- Nominativ: Cine?

- Acuzativ: (Pe) cine?
- Dativ: Cui?
- Genitiv: A cui?, Al cui?, Ale cui?, Alor cui?
- Nu are forme de vocativ
2. “Ce?”- Nominativ: Ce?
- Acuzativ: (De) ce?
- Nu are forme de dativ, genitiv sau acuzativ.
3. “Care?”- Nominativ: Care? (Carele?, Carea?, Carii?, Carele?- forme foarte vechi,
arhaice)
- Acuzativ: (Pe) care?
- Dativ: Cӑruia?, Cӑreia?, Cӑrora?
- Genitiv: A cӑruia?, A cӑreia?, A cӑrora?
- Nu are forme de vocativ
4. “Cât? Câte? Câți? Câte?”- Nominativ: Cât? Câte? Câți? Câte?
- Acuzativ: (Pe) cât /câte /câți /câte?
- Dativ: Câtora?
- Genitiv: A câtora?
- Nu are forme de vocativ
Atunci când determinӑ un substantiv, pronumele interogativ devine adjectiv pronominal
interogativ, cu funcție sintacticӑ de ATRIBUT ADJECTIVAL. Forma CINE nu poate deveni
adjectiv.
Ex: 1. Ce copil lipsește?
= adjectiv pronominal interogativ, caz Nominativ, Atribut adjectival.
2. Câte pagini ai citit?
= adjectiv pronominal interogativ, gen feminin, numӑr plural, caz acuzativ,
Atribut adjectival.
3. De care profesor îți place mai mult?
= adjectiv pronominal interogativ, gen masculin, numӑr singular, caz acuzativ,
Atribut adjectival.
Pronumele interogativ “Cine?” nu poate fi adjectiv pronominal!!!

MODEL DE ANALIZӐ
Pe cine a certat doamna? – “pe cine”= (pe Maria?) pronume interogativ, nu are gen și numӑr, caz
Acuzativ, precedat de prepoziția simplӑ “pe”,
Complement direct.
Cui îi este sete? – “cui”= (Fetei) pronume interogativ, fӑrӑ gen și numӑr, caz Dativ, complement
indirect.
La cine te duci disearӑ? – “la cine”= (colegul tӑu) pronume interogativ, fӑrӑ gen și numӑr, caz
Acuzativ, precedat de prepoziția simplӑ “la”,
Circumstanțial de loc.
 PRONUMELE RELATIV ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL
RELATIV

Este partea de vorbire flexibilӑ care apare în fraze ca element de relație între
propoziții.

FORME: 1. “Cine?”- Nominativ: Cine?

- Acuzativ: (Pe) cine?
- Dativ: Cui?
- Genitiv: A cui?, Al cui?, Ale cui?, Alor cui?
- Nu are forme de vocativ
2. “Ce?”- Nominativ: Ce?
- Acuzativ: (De) ce?
- Nu are forme de dativ, genitiv sau acuzativ.
3. “Care?”- Nominativ: Care? (Carele?, Carea?, Carii?, Carele?- forme foarte vechi,
arhaice)
- Acuzativ: (Pe) care?
- Dativ: Cӑruia?, Cӑreia?, Cӑrora?
- Genitiv: A cӑruia?, A cӑreia?, A cӑrora?
- Nu are forme de vocativ
4. “Cât? Câte? Câți? Câte?”- Nominativ: Cât? Câte? Câți? Câte?
- Acuzativ: (Pe) cât /câte /câți /câte?
- Dativ: Câtora?
- Genitiv: A câtora?
- Nu are forme de vocative
5. Ceea ce – formă invariabilă, compusă
Atunci când determinӑ un substantiv, pronumele relativ devine adjectiv pronominal
relativ, cu funcție sintacticӑ de ATRIBUT ADJECTIVAL.
Formele CINE și CEEA CE nu pot fi adjective.

1. Am întrebat❑1¿ cine lipsește.❑2¿

“cine”= pronume relativ simplu, caz Nominativ, Subiect.
2. Am vorbit❑1¿ despre cine a întârziat.❑2¿
“despre cine”= pronume relativ simplu, caz Acuzativ, precedat de prepoziția
compusӑ “despre”, Subiect.
3. Am discutat❑1¿ cu care era în situație de corigențӑ.❑2¿
“cu care”= pronume relativ simplu, caz Acuzativ, precedat de prepoziția simplӑ
“cu”, Subiect.
4. Am vӑzut❑1¿ câte pagini ai citit.❑2¿
“câte”= adjectiv pronominal relativ, gen feminin, numӑr plural, caz Acuzativ,
ATRIBUT ADJECTIVAL.
5. Am câștigat concursul❑1¿ datoritӑ cui m-a ajutat.❑2¿
“datoritӑ cui”= pronume relativ simplu, caz Dativ, precedat de prepoziția simplӑ
“datoritӑ”, Subiect.
6. Nu înțeleg❑1¿ de cine te ferești.❑2¿
“de cine”= pronume relativ simplu, caz Acuzativ, precedat de prepoziția simplӑ
“de”
Complement prepozițional.
7. Ai vӑzut❑1¿ ceea ce s-a întâmplat asearӑ?❑2¿
“ceea ce”= pronume relativ compus, caz Nominativ, Subiect.
8. Am rezolvat❑1¿ câte exerciții mi-a dat.❑2¿
“câte”= adjectiv pronominal relativ, gen feminin, numӑr plural, caz Acuzativ,
Atribut adjectival.
 9. Nu știu❑1¿ de cine ți-e fricӑ.❑2¿
“de cine”= pronume relativ simplu, caz Acuzativ, precedat de prepoziția simplӑ
“de”, Complement prepozițional

OBSERVAȚIE!
În structurile fixe de tipul “mi-e sete”, “mi-e foame”, “mi-e dor”, etc.:
- “e”= predicat verbal cu sensul de “am” sete / foame / dor
- “fricӑ”= substantiv, caz Nominativ, Subiect.

10.Mӑ gândesc❑1¿ la ce soluție aș putea gӑsi.❑2¿

“ce”= adjectiv pronominal relativ, gen feminin, numӑr singular, caz Acuzativ,
Atribut adjectival.
11.Tu nu știi a❑1¿ cui prietenӑ este Ilinca?❑2¿
“cui”= pronume relativ, caz Genitiv, Atribut pronominal genitival.
 PRONUMELE DE ÎNTӐRIRE ȘI ADJECTIVUL
PRONOMINAL DE ÎNTӐRIRE

Este partea de vorbire flexibilӑ care precizeazӑ prin insistențӑ persoana la care face
referire.
- În limba românӑ contemporanӑ, pronumele de întӑrire a dispӑrut, în prezent
folosindu-se numai adjectivul pronominal de întӑrire.
- Spre deosebire de celelalte tipuri de pronume, cel de întӑrire devine adjectiv
pronominal de întӑrire cand determinӑ un substantiv sau un pronume.

FORME:

Adjectivul pronominal de întӑrire îndeplinește funcția sintacticӑ de ATRIBUT

ADJECTIVAL.
În limba românӑ contemporanӑ, existӑ tendința de a înlocui adjectivul
pronominal de întӑrire cu semiadverbul “chiar”.

Ex: A venit (chiar) el însuși la petrecere.

MODEL DE ANALIZӐ

1. Însumi am vӑzut ce s-a întâmplat.

= pronume de întӑrire, persoana I, numӑr singular, gen masculin, caz Nominativ, Subiect.
2. Lor înseși nu le venea sӑ creadӑ.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen feminin, numӑr plural, caz Dativ,
Atribut adjectival.

3. Bӑiatul însuși se gândea sӑ-i facӑ o surprizӑ.

= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen masculin, numӑr singular, caz
Nominativ, Atribut adjectival.
4. Profesorii însiși ne-au lӑudat.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen masculin, numӑr plural, caz
Nominativ, Atribut adjectival.
5. Bunica vorbește mult despre ea însӑși.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen feminin, numӑr singular, caz
Acuzativ, Atribut adjectival.
6. Însӑmi am vӑzut toatӑ întâmplarea.
= pronume de întӑrire, pers I, gen feminin, numӑr singular, caz Nominativ, Subiect.
7. Ei înseși nu i se pӑrea greu.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen feminin, numӑr plural, caz Dativ,
Atribut adjectival.
8. Directorului însuși i se propusese un nou proiect.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen masculin, numӑr singular, caz
Dativ, Atribut adjectival.
9. Ele însele ar merge în excursie.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a III-a, gen feminin, numӑr plural, caz
Nominativ, Atribut adjectival.
10. Mie însemi mi s-a acordat premiul întâi.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana I, gen feminin, numӑr singular, caz Dativ,
Atribut adjectival.
11. Înșiși credeau cӑ au dreptate.
= pronume de întӑrire, persoana a III-a, gen masculin, numӑr plural, caz Nominativ,
Subiect.
12. Vouӑ însevӑ nu vi se pare cӑ a greșit.
= adjectiv pronominal de întӑrire, persoana a II-a, gen feminin, numӑr plural, caz Dativ,
Atribut adjectival.
13. Însene am constatat lipsa exercițiului.
= pronume de întӑrire, persoana I, gen feminin, numӑr plural, caz Nominativ, Subiect.
 PRONUMELE NEHOTӐRÂT ȘI ADJECTIVUL
PRONOMINAL NEHOTӐRÂT

Este partea de vorbire flexibilӑ care ține locul unui substantiv, fӑrӑ sa dea indicații
precise despre acesta.

FORME: - Simple: unul, altul, cutare, alde, niște, tot / toatӑ toți/ toate, mulți, puțini,
unuia, unora, tuturor.
- Compuse: cineva, ceva, careva, altcineva, oarecare, câtva, câteva, cuiva,
oricine, orișicine, fiecӑruia, fiecӑreia, altcuiva, altcareva, altceva,
vreunul, vreuna.

Când determinӑ un substantiv, pronumele nehotӑrât devine ADJECTIV

PRONOMINAL NEHOTӐRÂT (acordându-se în gen, numӑr si caz cu substantivul
determinat) cu funcție sintacticӑ de ATRIBUT ADJECTIVAL.

OBSERVAȚIE! Cuvintele “niște”, “niscaiva”, “d-alde” sunt numai adjective pronominale

nehotӑrâte!

MODEL DE ANALIZӐ
1. Este vreunul nerӑbdӑtor?
= pronume nehotӑrât, compus, gen masculin, numӑr singular, caz Nominativ,
Subiect.
2. Pe oricine ai intreba, tot așa îți va rӑspunde.
= pronume nehotӑrât, compus, caz Acuzativ, precedat de prepoziția simplӑ “pe”,
complement direct.
3. Fiecӑreia îi plӑcea prӑjitura cu ciocolatӑ.
= pronume nehotӑrât, compus, gen feminin, numӑr singular, caz Dativ, complement
indirect.
4. Pӑrerea oricui e importantӑ.
= pronume nehotӑrât, compus, numӑr singular, caz Genitiv, Atribut pronominal
genitival.

5. Cutare om ceruse niște apӑ.

“cutare”= adjectiv pronominal nehotӑrât, gen masculin, numӑr singular, caz
Nominativ, Atribut adjectival.
“niște”= adjectiv pronominal nehotӑrât, gen feminin, numӑr singular, caz Acuzativ,
Atribut adjectival.