III.

GEOGRAFIA ECONOMICĂ
Resursele naturale
Conceptul cultural de „resurse”, în sens larg, reprezintă elementele și energiile naturale
utile omului.
Acestea se clasifică în funcție de următoarele criterii:
1. După valoarea de întrebuințare:
- resurse fundamentale (apa, aerul, solul, materiile prime minerale, sursele de
energie);
- resurse auxiliare/secundare (cele cu rol mai redus pt. eonomie).
2. După durata de exploatare:
- inepuizabile (apa, aerul, radiația solară și alte radiații, vantul etc.);
- epuizabile (cărbunii, petrolul, gazele naturale, minereurile etc.).
3. După repartiția spațială:
- atmosferice și extraatmosferice;
- ale hidrosferei;
- ale litosferei;
- ale biosferei.

Resursele atmosferice și extraatmosferice

Energia solară este principala resursă extraatmosferică cu rol determinant în apariția și

menținerea vieții pe Terra (constanta solară și bilanțul radiativ).
80%, din energia ajunsă pe Terra, se consumă pt. evaporarea apei, iar 16% pt. fotosinteză.
Fiind nepoluantă și inepuizabilă, în activitățile economice, este folosită la obținerea energiei
electrice, precum și la desalinizarea apei marine.
Aerul atmosferic, resursă inepuizabilă, se constituie în filtru împotriva radiațiilor nocive,
ecran termic și termoregulator (păstrează căldura Terrei), la nivelul troposferei și
stratosferei, unde este concentrată cea mai mare cantitate de aer, peste 90% din masa
atmosferei, se află orizontul vieții, al reciclării apei, al principalelor circuite ale aerului și al
stratului de ozon.
Totodată, din atmosferă, se folosesc anumite gaze-materii prime pt. învelișul biotic și pentru
activitățile industriale.
Energia eoliană folosită încă din antichitate (pomparea apei, măcinatul cerealelor), mai
târziu în acționarea morilor de vânt, iar azi centrale eoliene importante se găsesc în S.U.A.,
Germania, Franța, Canada, U.K., Olanda și chiar în România.

Fixarea cunoștințelor/feedbackul se realizează urmărind linkul următor:

https://www.youtube.com/watch?v=ha3eJlbIAbc