Ascultarea până la capăt a interlocutorului Volumul Volumul timpului destinat comunicării

Letitia Baldrige remarcă: “unul din cele mai importante Înainte de a ne angaja într-o comunicare și a ne expune
secrete ale diploma’iei este de a te arăta interesat de ceea ce mesajul, trebuie să ținem cont de cîteva cirmustanțe:
spune cineva, chiar dacă nu te interesează cu adevărat. -Gradul de interes al celor prezeți față de subiectul pe care
Tendința de a nu acorda întreaga atenție persoanei care dorim să-l expunem
vorbește este o formă comună de impolitețe în ziu de astăzi.
Probabil că nu prea multe mame ale cadrelor de conducere -timpul de care dispun cei prezenți pentru a asculta și a
și-au educat copiii spunîndu-le: “Ascultă ceea ce spune el. Fii discuta mesajul
atent!”. Tonul comunicării
Alegerea momentului potrivit pentru abordarea temeiE cu totul nerecomandabil a vorbi cu o voce prea ridicată
Dacă în cazul unei conversații libere, de relaxare, fără mare sau, cu atît mai mult, a striga.
importanță și fără un subiect stabilit anterior, dorim să Un adevărat defect de vorbire îl constituie pronunțarea
punem în discuție o problemă, este bine să ne asigurăm căaproape fără voce a unor silabe sau trunchierea unor cuvinte
persoana (sau persoanele) de față este dispusă să discute cum ar fi, de exemplu, dimneața în loc de dimineața
problema respectivă.
lntervenlia in comunicarea interlocutorului

Intervențiile se fac după încheierea mesajului într-o

comunicare neprogramată

Într-o situație neoficială, cu discuție liberă, intervențiile pot fi

făcute în timpul comunicării