Tri(u)nitatea Divină

1. Dumnezeirea
“Locul pe care calci este un pamant sfant”

Dupa 40 de ani petrecuti in pustia Madianului, Moise are o revelatie unica.

Trecand cu turmele socrului sau “dincolo de pustie”, vede un rug aprins.
Era o scena cu totul neobisnuita pentru acel loc.

Uimit de imaginea rugului in flacari, dar care totusi nu se mistuie, Moise

incearca sa se apropie de el. Insa un glas din mijlocul rugului il
opreste: “Nu te apropia de locul acesta; scoate-ti incaltamintea din
picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant.” ( Exod 3, 5 )

De ce aceasta interdictie ? Pentru ca acolo, in rugul care nu se mistuie, se

manifesta prezenta lui Dumnezeu. Sunt trei idei care se desprind din
cuvintele Domnului:

1) “Nu te apropia”, pastreaza distanta ! Aceasta interdictie ne invata ca

exista niste limite peste care omul nu poate trece. De ce aceasta ? Este doar
o pretentie arbitrara din partea lui Dumnezeu? Este ceva asemanator cu
pretentiile mai marilor lumii care spun: “Inapoi ! Nu te apropia de mine,
caci sunt sfant !” ?

Nicidecum ! Dumnezeu nu impune interdictii arbitrare. Ceea ce cere El

este ceva obiectiv, legat de limitele noastre umane la fel de obiective. Ceea
ce trebuia sa inteleaga Moise si ceea ce trebuie sa inteleaga orice om este
faptul ca intre noi si Dumnezeu sunt diferente uriase.

Cand noi, oamenii, dorim sa cunoastem un lucru, il analizam, il punem sub

microscop, il disecam si il supunem la diferite teste. Dumnezeu, insa, nu
este un obiect pe care sa-l analizam dupa metodele omenesti de cercetare.
De aceea, omul trebuie sa se rezume, in ceea ce priveste cunoasterea lui
Dumnezeu, la ceea ce El Insusi ne-a descoperit despre Sine si la ceea ce El
considera ca putem intelege.  Caci “lucrurile ascunse sunt ale Domnului,
Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale
copiilor nostri pe vecie.” ( Deuteronom 29, 29 )

A incerca sa-L cunoastem pe Dumnezeu prin metode omenesti este ca si

cum ar incerca cineva sa studieze Universul cu ajutorul lupei. Sau, ca si
cum o biata furnica ar incerca sa cunoasca ce este omul si cum gandeste el
doar plimbandu-se pe trupul lui si pipaindu-l cu antenele ei.

Porunca: “Nu te apropia” inseamna ‘Pastreaza limita!” in relatia ta cu

Creatorul. Cu toate acestea, avem promisiunea ca treptat, de-a lungul vietii
, dar mai ales de-a lungul vesniciei, limitele vor fi tot mai mult indepartate,
fara sa dispara cu totul niciodata: “Acum vedem ca-ntr-o oglinda, in chip
intunecos, dar atunci vom vedea fata in fata . Acum cunosc in parte, dar
atunci voi cunoaste pe deplin.” ( 1 Corinteni 13, 12 )

2) “Scoate-ti incaltamintea din picioare”ne transmite ideea de respect

fata lucrurile sfinte. Nu ne putem apropia de subiectul Dumnezeirii la fel
cum ne apropiem de studiul biografiilor unor genii ca Napoleon, Mozart
sau Einstein.

3) “Pentru ca locul pe care calci este un pamant sfant”.  Subiectul

Dumnezeirii este un subiect sfant, dupa cum sfant este tot ce este legat de
Numele lui Dumnezeu. Aceasta presupune o atitudine corespunzatoare:
teama sfanta, veneratie, adorare, respect, dar si bucurie, incredere,
siguranta si prezenta Lui.

“Descoperirea despre Sine data de Dumnezeu in Cuvantul Sau este pentru

studiul nostru. Atat avem dreptul de a cauta sa intelegem. Insa dincolo de
aceasta nu putem patrunde. Cea mai inalta inteligenta se poate zbate
singura pana la epuizare, vrand sa ghiceasca natura lui Dumnezeu, dar
efortul va fi zadarnic. Problema aceasta nu ne-a fost noua data sa o
rezolvam. Nicio minte omeneasca nu-l poate cuprinde pe Dumnezeu. Sa nu
incerce omul limitat sa-L explice. Nimeni sa nu se lanseze in speculatii
privind natura Sa. Aici tacerea este elocventa. Caci singurul Atotstiutor
este mai presus de discutie.” E. G. White, Testimonies, vol. 8, pag. 279

Exista Dumnezeu ?

In incercarea lor de a dovedi existenta lui Dumnezeu oamenii au adunat o

multime de dovezi, grupate in diferite categorii: argumente teologice,
cosmologice, ontologice, antropologice si religioase. Studiate cu atentie,
toate aceste argumente nu dovedesc existenta lui Dumnezeu, insa ele
dovedesc ca existenta Lui Dumnezeu este o posibilitate reala. In ultima
instanta, convingerea ca Dumnezeu exista are la baza credinta. Insa
aceasta credinta are la randul ei ca suport o multime de argumente reale si
logice.
Este interesant de observat ca Biblia nu-si propune sa dovedeasca existenta
lui Dumnezeu. Ea doar o afirma, pornind de la adevarul clar exprimat ca
El exista: ”La inceput Dumnezeu…”(Geneza 1, 1 ) Daca Biblia nu-si
propune sa dovedeasca existenta Lui, atunci nici noua nu ni se cere acest
lucru. Misiunea de a-Si  dovedi existenta Si-a rezervat-o Dumnezeu doar
pentru Sine. El se ingrijeste personal ca orice om nascut pe pamant sa
primeasca acea iluminare interioara cu privire la existenta
Divinitatii: “Lumina aceasta era adevarata Lumina care lumineaza pe
orice om venind in lume.” ( Ioan 1, 9 )

Ca atitudine, fiecare om poate inabusi aceasta iluminare interioara,

ajungandu-se la scepticism si ateism, sau ii poate da curs, ajungand intr-o
relatie mantuitoare cu Dumnezeu. Cale de mijoc nu exista…
2. Un singur Dumnezeu
Este remarcabil faptul ca evreii reusesc sa-si pastreze religia monoteista,
in conditiile in care mediul din care au iesit ( Egipt ) era politeist, iar cel in
care s-au stabilit ( Canaan ) era de asemenea politeist. Este greu ( daca nu
chiar imposibil ) de explicat acest fenomen, in afara acceptarii adevarului
sustinut de Biblie ca Insusi Dumnezeu li s-a descoperit israelitilor.

Monoteismul mozaic sta la baza monoteismului crestin, ambele fiind sursa

monoteismului islamic.

Biblia sustine adevarul unicitatii lui Dumnezeu, atat in cartile Vechiului

Testament, cat si in cele ale Noului Testament. Nu poate fi gasita in
cuprinsul Bibliei nicio dovada in favoarea politeismului, desi autorii ei au
trait pe parcursul multor secole (aproximativ 1500 de ani ), iar poporul
evreu a trebuit sa suporte dominatia unor popoare care au incercat sa
impuna inchinarea la o multime de zeitati pagane.

      In Vechiul Testament

Deuteronom 6, 4: “ Asculta Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru

este singurul Domn.”

Cuvantul “singurul” este tradus din ebraicul “echad”, care se refera la o

unitate compusa din mai multe persoane. Moise foloseste acelasi termen
“echad” si in Geneza 2,24, unde barbatul si femeia trebuiau sa devina “un
singur ( echad ) trup”, o entitate alcatuita din doua persoane.

Este demn de remarcat ca Moise ar fi putut folosi si alte cuvinte pentru a

arata singularitatea lui Dumnezeu, de exemplu cuvantul “yachid”, care
inseamna “doar unul”, “unic”. Totusi, el a preferat termenul “echad”
tocmai pentru a sublinia ideea de pluralitate a Dumnezeului unic.

Deuteronom 4, 35: “…Ca sa cunosti ca numai Domnul este Dumnezeu si

ca nu este alt Dumnezeu afara de El.”

Isaia 45, 5. 18. 21: “Eu sunt Domnul si nu mai este altul, afara de Mine nu
este Dumnezeu…”

“…Singurul Dumnezeu care a intocmit pamantul…Eu sunt Domnul si nu

este altul” 
                                      “Nu este alt Dumnezeu decat Mine, Eu
sunt singurul Dumnezeu drept si mantuitor, alt Dumnezeu afara de Mine
nu este.”

In Noul Testament

        Marcu 12, 29-32: “Asculta Israele ! Domnul, Dumnezeul nostru

este un singur Domn…Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu
este unul singur, ca nu este altul afara de El.”

        Ioan 17, 3: “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe

Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos pe care L-ai trimis
Tu.”

1 Corinteni 8, 5-6: “…Pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu:

Tatal de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur
Domn: Iisus Christos, prin care sunt toate lucrurile si prin El si noi.”

       1 Corinteni 12, 6: “Sunt felurite lucrari dar este Acelasi

Dumnezeu care lucreaza totul in toti.”

       Efeseni 4, 5-6: “Este un singur Domn, o singura credinta, un singur

botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de
toti, care lucreaza prin toti si care este in toti.”

1 Timotei 2, 5: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur

mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos.”

Conceptia Bisericii Adventiste

“Adventistii de Ziua a Saptea cred ca exista un singur Dumnezeu: Tatal,

Fiul si Duhul Sfant, o unitate a trei Persoane coexistand din vesnicie.
Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscator, mai presus de
toate si pretutindeni prezent. El este infinit si mai presus de intelegerea
omeneasca, dar cunoscut totusi prin faptul ca S-a descoperit pe Sine. El
este pentru totdeauna vrednic de inchinare, adorare si slujire de catre
intreaga creatiune.”
3. Tri(u)nitatea Divina
 

      Limitele gandirii umane

      Daca lucrurile s-ar opri la declaratia Scripturii ca exista un singur

Dumnezeu, totul ar fi cat se poate de clar si de inteles pentru mintea
omeneasca. Insa aceeasi Biblie vorbeste de trei Persoane divine. Ne aflam
in prezenta unei contradictii biblice ? Sustine cumva Biblia, chiar si
disimulat, politeismul?

Nicidecum ! Este vorba doar de limitele capacitatii noastre de intelegere a

naturii lui Dumnezeu. Deoarece pe pamant nu exista niciun mijloc de
comparatie similar cu ceea ce exista in sanul Divinitatii, ne este foarte
greu, chiar imposibil, sa ne explicam natura lui Dumnezeu.

Pentru a incerca sa inteleaga relatiile din interiorul Triunitatii Divine, unii

se folosesc de o palida comparatie, afirmand ca ideea de familie ar putea
sa ne ajute oarecum in intelegerea naturii si relatiilor existente in sanul
Dumnezeirii. Desi compusa din mai multe persoane, familia este totusi
una, actionand unitar, avand aceleasi scopuri si privind in aceeasi directie (
in cazurile ideale ).

Cu toate acestea, a compara Divinitatea cu familia omeneasca este doar o

incercare timida si limitata, chiar riscanta. Iata motivele:

– Persoanele divine sunt egale. In familia omeneasca nu exista egalitate

perfecta. Exista diferente de varsta, pregatire intelectuala, trairi sufletesti
sau putere fizica.

– Persoanele divine sunt vesnice. In familie exista diferente de varsta, dar

si de experienta de viata.

– Persoanele divine sunt una in orice actiune, plan sau traire sufleteasca. In
familie exista divergente de opinie, de mentalitate.

Trinitatea nu poate fi explicata folosind notiuni pamantesti, deoarece Ea

este o realitate aflata dincolo de limitele naturii umane. Practic, pe pamant
nu avem nicio analogie care sa ne ajute sa intelegem Dumnezeirea.
Tri(u)nitatea nu este o inventie matematica, ci un adevar care depaseste
capacitatea noastra de intelegere. Daca in matematica 1+1+1=3, in
Dumnezeire 1+1+1=1, ceea ce depaseste intelegerea omului care este
obisnuit sa gandeasca in termeni pamantesti si matematici.

Desi este o taina, ideea de “Trinitate” nu este si o absurditate”. Aici

credinta isi are locul ei. Iar atunci cand studiem doctrina “Trinitatii”,
trebuie sa fim constienti ca “privim ca intr-o oglinda, in chip intunecos” (
1 Corintei 13, 12 ). In timp ce Biblia ne descopera unele aspecte legate de
Tri(u)nitatea Divina, alte aspecte raman ascunse intelegerii
omului: “Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar
lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pe
vecie” ( Deuteronomul 29,29 ).

     Dovezi biblice in favoarea Trinitatii – Vechiul Testament

In Biblie nu gasim expresii ca “Trinitate” ( “Trinitas”, lat. ) sau “Sfanta

Treime”. Pentru prima data in istoria crestinismului este consemnata
folosirea termenului “Treime” sau “Triada” in dreptul Dumnezeirii in
secolul al II-lea, de catre episcopul Teofil de Antiohia ( ~ 180 d.Chr. ).
Insa cuvantul “Trinitate” apare pentru prima data in scrierile episcopului
Tertulian de Cartagina ( ~ 200 d.Chr. ). Astazi se foloseste si
termenul “Triunitate”, considerandu-se ca acesta exprima mai corect
relatiile din interiorul Dumnezeirii.

Unii obieteaza faptul ca termenul “Trinitate” nu se gaseste in Biblie. Insa

acest argument nu este relevant, deoarece primii crestini foloseau si ei
termeni care nu existau in Vechiul Testament. Un exemplu in acest sens
este termenul “Antichrist”, folosit in dreptul “cornului cel mic” din
Daniel 7, un termen inventat de ei ( vezi 1 Ioan 2,18 ). De asemenea,
primii crestini foloseau cuvantul “martir” ( “mucenic” ) pentru cei care
mureau pentru credinta lor ( vezi Apocalipsa 17,6 ), desi acest termen nu
apare in scrierile Vechiului Testament.

Este important de observat ca in Apocalipsa apare o alta “trinitate”, o

parodie a Trinitatii Divine, care consta in alianta dintre trei puteri ale
raului: “Balaurul”, “Fiara” si “Profetul mincinos” ( vezi Apocalipsa
16,13; 20, 10 ). “Balaurul” cazut din cer este “dumnezeul veacului
acestuia” ( 2 Corinteni 4,4 ), numit de Domnul Christos “tatal
minciunii” ( Ioan 8, 44 ); “Fiara”antichrist, iesita din mare, este chistosul
lumii acesteia, caruia Balaurul i-a dat tronul sau si autoritatea sa pe
pamant; iar “Profetul mincinos” este o parodie a Duhului Sfant, care duce
lumea in ratacire.

Biblia ne ofera suficiente texte care ne vorbesc despre cele trei Persoane
divine, sau fac aluzie la pluralitatea din sanul Dumnezeirii:

    1) Texte care fac aluzie la pluralitate in sanul Dumnezeirii:

    – Geneza 1, 1: “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si

pamantul.” ( ebr: “Beresit Elohim bara…”).  Desi textul in limba romana
nu creaza nicio problema de intelegere, in textul original scris in
ebraica, “Elohim”este un plural ( “Dumnezei” ), in timp ce
verbul “bara“ este la singular ( “a creat” ).

O traducere literala a textului ebraic ar fi urmatoarea: “La inceput

Dumnezeii a creat…”, ceea ce ar insemna un dezacord intre subiect si
predicat. Cu toate acestea, textul reda corect relatiile din sanul
Dumnezeirii: Desi sunt mai multe Persoane ( trei ), Ele actioneaza unitar,
ca si cand ar exista una singura.

– Geneza 1, 26: “ Sa facem om dupa chipul Nostru si asemanarea

Noastra.” 

Din nou intalnim in textul ebraic acelasi dezacord intre subiect si predicat
( “Sa facom dupa chipul Nostru…”). Desi unii comentatori biblici sustin
ca aici este vorba de pluralul regalitatii ( pluralul de reverenta ), ipoteza nu
este vrednica de luat in seama, deoarece Biblia nu ne ofera alte exemple de
acest fel.

Dimpotriva, cand se refera la Sine, Dumnezeu foloseste singularul,

nicidecum pluralul regalitatii ( ex. “Eu sunt Domnul…” , nu “Noi suntem
Domnul” ). In tot Vechiul Testament, imparatii primesc adresarea la
singular ( de ex. “tu, imparate…”  in Daniel 2,31 ). De aceea, folosirea
adjectivului posesiv “nostru”, legat de Persoana lui Dumnezeu, este un
indiciu ca Dumnezeirea este alcatuita din mai mult de o singura Persoana.

     – Geneza 3, 22: “Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand

binele si raul”. Pronumele personal “Noi” indica existenta a mai mult de o
singura Persoana divina.

– Geneza 11, 7-8: “Haidem sa ne pogoram si sa le incurcam acolo

limba… Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului.” 
Aceeasi observatie merita toata atentia noastra: verbul este folosit la plural
( “haidem sa ne pogoram”), in timp ce subiectul este la singular
( “Domnul” ).

– Isaia 6,8: “Am auzit glasul Domnului, intreband: Pe cine sa trimit

si cine va merge pentru Noi ?”

     In acest text Dumnezeu foloseste singularul si pluralul in aceeasi

fraza: “Domnul” si “Noi”.  Unii comentatori considera ca aici este vorba
de un consiliu ceresc, insa este greu de presupus ca Dumnezeu are nevoie
de sfatul ingerilor Sai in luarea unor decizii.

Acelasi profet Isaia intreaba retoric: “Cine a cercetat Duhul Domnului, si

cine L-a luminat cu sfaturile Lui ? Cu cine S-a sfatuit El, ca sa ia
invatatura ? Cine L-a invatat cararea dreptatii ? Cine L-a invatat
intelepciunea, si cine I-a facut cunoscut calea priceperii ?” ( Isaia 40,
13.14 ).

     2) Texte care vorbesc despre mai multe Persoane divine:

      – Geneza 1, 2: “Si Duhul lui Dumnezeuse misca pe deasupra

apelor”. 

      – Psalmul 2, 7: “Eu voi vesti hotararea Lui, zice Unsul. Domnul mi-a

zis: “Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut”.

Sunt amintite in acest text doua Persoane divine: Domnul si Fiul Sau
( Unsul ). In versetul 12 este redata porunca Domnului : “Dati cinste
Fiului, ca sa nu se manie.”Din nou avem dovada existentei a cel putin
doua Persoane divine: Domnul si Fiul.

       – Psalmul 45, 7: “Tu iubesti neprihanirea si urasti rautatea. De

aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns …”  

Avem din nou dovada existentei a cel putin doua Persoane divine in cadrul
Divinitatii. Versetul din Psalmi este citat de apostolul Pavel in Epistola
catre Evrei, ca un argument in favoarea divinitatii lui Iisus Christos ( Evrei
1, 9 ). Verbul “a unge” ne sugereaza existenta si a celei de-a treia Persoana
Dumnezeirii: Duhul Sfant, deoarece in Scripturi ungerea inseamna
coborarea plinatatii Duhului Sfant asupra cuiva.
      – Isaia 42, 1: “Iata Robul Meu pe care-L sprijinesc, Alesul meu in
care isi gaseste placere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El…”

      De data aceasta sunt amintite toate cele trei Persoane divine:
Dumnezeu Tatal, care vorbeste, Dumnezeu Fiul  ( “Robul Meu”, “Alesul
Meu” ) si Duhul Sfant.

     – Isaia 63, 9-10: “In toate necazurile lor n-au fost fara ajutor,
si Ingerul care este inaintea Fetzei Lui i-a mantuit; El Insusi i-a
rascumparat in dragostea si indurarea Lui, si necurmat i-a sprijinit si i-a
purtat in zilele din vechime. Dar ei au fost neascultatori si au intristat
pe Duhul Lui cel Sfant; iar El li s-a facut vrajmas si a luptat impotriva
lor.”

Expresia “Ingerul Domnului” apare de 58 de ori in scrierile Vechiului

Testament, iar expresia “Ingerul lui Dumnezeu” de 11 ori. Cuvantul
“inger” provine din ebraicul “mal’ak” si inseamna “mesager.” Daca
Ingerul Domnului este un mesager al Domnului, inseamna ca el trebuie sa
fie o persoana diferita de Domnul Insusi. Insa, in cateva texte biblice,
Ingerul Domnului este numit si Dumnezeu sau Domn ( vezi Geneza 16, 7-
13; Judecatori 2,1.4; 6,11-22 ). Aici avem un alt indiciu al pluralitatii
Dumnezeirii.

     Dovezi biblice in favoarea Trinitatii – Noul Testament

– Matei 3, 16-17: Cu ocazia botezului lui Iisus au fost prezente toate

Persoanele Dumnezeirii: Tatal care a vorbit din cer, Fiul care era botezat in
apa Iordanului si Duhul Sfant care S-a coborat in chip de porumbel asupra
lui Iisus, ungandu-L pentru lucrarea pe care o incepea.

– Matei 28, 19: Trimiterea ucenicilor in lume si botezul in “ Numele

Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh.” 

Unii antitrinitarieni merg pana acolo incat sustin ca textul a fost modificat,
interpolandu-se o formula trinitariana tarzie. Insa toate manuscrisele
existente atesta in unanimitate prezenta formulei de botez in care sunt
amintite toate cele trei Persoane divine. Este de remarcat faptul ca textul
nu se refera la mai multe nume, ci la un singur Nume pentru toate cele trei
Persoane. Textul grecesc foloseste termenul “nume” la singular ( “eis to
onoma” – “in Numele” ), nu la plural ( “onomata” ).
     – Luca 1,35: “Ingerul i-a spus: “Duhul Sfant Se va pogora peste tine,
si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea, Sfantul care Se va
naste din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

     – Ioan 1,1.32.33: “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era

cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu… Ioan a facut urmatoarea
marturisire: “Am vazut Duhul pogorandu-Se din cer ca un porumbel si
oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunosteam, dar Cel ce m-a trimis sa botez
cu apa, mi-a zis: “Acela peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si
oprindu-Se, este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant.”

     – Ioan 14,16: “Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un

alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac”. 

     – Ioan 14, 26: “Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va

trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce
aminte de tot ce v-am spus Eu.” 

     – Ioan 15, 26: “Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de

la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va
marturisi despre Mine.” 

     – Fapte 7,55: “Dar Stefan, plin de Duhul Sfant, si-a pironit ochii spre
cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Iisus stand in picioare la dreapta
lui Dumnezeu.”

     – Fapte 10,38: “Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere

pe Iisus din Nazaret, care umbla din loc in loc…”

– Romani 15,16: “Ca sa fiu slujitorul lui Iisus Christos intre neamuri.

Eu imi implinesc cu scumpatate slujba Evangheliei lui Dumnezeu,
pentru ca neamurile sa-I fie o jertfa bine primita, sfintita de Duhul
Sfant.” 

– Romani 15,30: “Va indemn dar, fratilor, pentru Domnul nostru Iisus

Christos, si pentru dragostea Duhului, sa va luptati impreuna cu mine in
rugaciunile voastre catre Dumnezeu pentru mine.”

– 1 Corinteni 6,11: “Si asa erati unii din voi ! Dar ati fost spalati, ati
fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti in Numele Domnului Iisus
Christos si prin DuhulDumnezeului nostru.” 
– 1 Corinteni 12, 4-6: “Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; sunt
felurite slujbe, dar este acelasi Domn; sunt felurite lucrari, dar este
acelasi Dumnezeu, care lucreaza totul in toti.”

     – 2 Corinteni 13, 14: Binecuvantarea apostolica cuprinde de asemenea

Numele celor trei Persoane divine: “Harul Domnului Iisus Christos, si
dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Sfantului Duhsa fie cu voi cu
toti ! Amin.”

     – Galateni 4,6: “Si pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in

inima DuhulFiului Sau, care striga: “Ava”, adica “Tata”.

     – Efeseni 4, 4-6: “Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si

voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un
singur Domn, o singura credinta, un singur botez. Este un
singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care
lucreaza prin toti si care este in toti.”

     – Filipeni 3,3: “Caci cei taiati imprejur suntem noi, care slujim
lui Dumnezeuprin Duhul lui Dumnezeu, care ne laudam in Christos
Iisus, si care nu ne punem increderea in lucrurile pamantesti.” 

     – Evrei 9,14: “Cu cat mai mult sangele lui Christos, care prin Duhul

cel vesnic S-a adus pe Sine Insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va
curati cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui
viu.”

     – 1 Ioan 4,2 : “Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta:

Orice duh care marturiseste ca Iisus Christos a venit in trup, este de
la Dumnezeu.” 

     – 1 Ioan 4,8: “Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru

ca Dumnezeu este dragoste.”

     Afirmatia apostolului Ioan nu aminteste explicit de mai multe Persoane

divine. Insa daca patrundem mai adanc in semnificatia cuvantului
“dragoste”, vom intelege ca aceasta nu se poate manifesta decat intr-o
relatie dintre mai multe persoane diferite. Nu se poate afirma despre un om
ca este dragoste, decat in situatia in care el are cel putin o alta persoana
asupra careia sa-si reverse dragostea. Din aceasta perspectiva, textul din 1
Ioan 4,8 este o dovada a pluralitatii Dumnezeirii.
     Simbolul lui Athanasie ( Symbolum Quicunque )

Cea mai completa formulare a crezului despre Trinitate il constituie

Simbolul atribuit lui Athanasie al Alexandriei  (296-373),  care pe
parcursul secolelor urmatoare s-a dezvoltat pana la forma sa actuala,
formulata intre anii 860-870 în jurul localitatii Rheims. Simbolul lui
Athanasie  mai este cunoscut si sub numele de Simbolul
Quicunque (quicunque – oricine, oricare, prima expresie a simbolului).

“Credinta universala este aceasta: sa cinstim un Singur Dumnezeu in

treime si treimea in unitate fara a amesteca Persoanele si fara sa
despartim esenta, caci alta este persoana Tatalui, a Fiului si a Duhului
Sfant, dar Tatal, Fiul si Duhul Sfant formeaza Dumnezeirea: au aceeasi
slava, maretia Lor este deopotriva vesnica. 

     Cum este Tatal, asa este Fiul si Duhul Sfant. Tatal este necreat, necreat
este si Fiul, necreat este si Duhul Sfant. Infinit este Tatal, inifinit este Fiul,
infinit este Duhul Sfant. Vesnic este Tatal, vesnic este Fiul, vesnic este
Duhul Sfant. Totusi: nu trei sunt vesnici, ci Unul singur. Dupa cum nu trei
sunt necreati, nu trei sunt infiniti, ci Unul singur este necreat si Unul
singur este infinit. Tot astfel Tatal este Atotputernic, Fiul este Atotputernic
si Duhul Sfant este Atotputernic. Totusi nu trei sunt Atotputernici, ci Unul
singur este Atotputernic.

      Deopotriva Tatal este Dumnezeu, Dumnezeu este Fiul si Dumnezeu

este Duhul Sfant. Totusi nu sunt trei Dumnezei, ci Un singur Dumnezeu.
Astfel Tatal este Domn; Domn este Fiul, Domn este si Duhul Sfant. Totusi
nu sunt trei Domni, ci Un singur Domn. Dupa cum adevarul crestin ne
obliga sa recunoastem fiecare Persoana ca Domn si Dumnezeu,
marturisim: ca religia universala ne opreste sa vorbim despre trei
Dumnezei si trei Domni.

      Tatal nu S-a facut din nimeni: n-a fost nici creat, nici procreat. Fiul
este numai de la Tatal: n-a fost facut si nici creat. Duhul Sfant este de la
Tatal si Fiul. Unul este deci Tatal, nu trei Parinti; un singur Fiu, nu trei;
un Duh Sfant, nu trei. In aceasta Treime nimic nu este mai dinainte sau
mai prejos; niciunul mai mare sau mai mic. Ci Persoanele, toate trei
impreuna, sunt vesnice si egale. Astfel, cum am mai spus, trebuie sa
cinstim unitatea in trinitate si trinitatea in unitate. De aceea, cel care
doreste sa fie mantuit astfel sa inteleaga Sfanta Treime.”
4. Relatiile din interiorul Tri(u)nitatii
 

Biblia ne descopera ceva foarte important cu privire la realtiile care exista

intre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. In toate textele care ne ofera
informatii legate de acest subiect se observa clar, fara nici cea mai mica
urma de indoiala, ca relatiile dintre Persoanele divine sunt desavarsite.

Toate pasajele biblice ne vorbesc despre o unitate perfecta intre Persoanele

divine, dragoste, respect reciproc si colaborare armonioasa, ceea ce nu
intalnim in religiile politeiste. Zeii pagani, indiferent care sunt acestia, se
cearta, se bat intre ei, se ucid, se invidiaza, isi fac rau unii altora. Intre
Persoanele divine nu intalnim astfel de manifestari specifice mai degraba
naturii umane pacatoase, decat celei divine.

– Marcu 15, 34: Strigatul lui Iisus pe cruce :”Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Meu, pentru ce M-ai parasit ?”este dovada unei legaturi de iubire
anterioara dintre Tatal si Fiul. Pe cruce, aflat in “intunericul de afara” a
mortii a doua si din cauza  poverii pacatului ce apasa asupra Lui, 
Mantuitorul nu mai percepea prezenta Tatalui, fapt ce Ii sfasia inima.

    – Ioan 10, 30: Afirmatia Mantuitorului: “Eu si Tatal una suntem” spune

mult despre calitatea relatiilor din sanul Dumnezeirii: unitate in gandire, in
planuri, in actiune, in sentimente.

    – Ioan 17, 21: Rugaciunea lui Iisus rostita cu putin inainte de crucificare
si considerata a fi o rugaciune de Mare Preot, vorbeste despre unitatea
desavarsita dintre Tatal si Fiul: “Si Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu,
Tata, esti in Mine si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in Noi…”

    – Ioan 14, 9-10: In dialogul dintre Iisus si Filip , Mantuitorul ii spune
ucenicului Sau, facand aluzie la aceeasi unitate dintre El si Tatal  :”Nu
crezi ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine ?”

    – Ioan 15, 26: Vorbindu-le ucenicilor despre promisiunea venirii

Mangaietorului, Iisus spune:”Cand va veni Mangaietorul pe care-L voi
trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului care purcede de la Tatal, El va
marturisi despre Mine.” Se observa aceeasi colaborare armonioasa,
aceleasi planuri si aceleasi ganduri pe care le traiesc Persoanele divine.
– Ioan 16, 13-15: Iisus afirma ca tot ce este al Tatalui este si al Fiului, iar
ceea ce este al Fiului este si al Duhului Sfant. O armonie desavarsita , greu
de inteles pentru natura umana egoista.

– 2 Corinteni 5, 19: “Dumnezeu era in Christos, impacand lumea cu

Sine.”  Tatal si Fiul sunt intr-o armonie desavarsita, fiecare din Ei
identificandu-Se in Persoana si lucrarea Celuilalt.

     – 1 Ioan 4, 8: “Dumnezeu este dragoste”.Este pasajul biblic care ne

vorbeste cel mai clar despre calitatea relatiilor din interiorul Trinitatii.
Esenta acestor relatii este dragostea, care este insasi natura lui Dumnezeu.

Inainte de a fi existat prima creatura, Dumnezeu era dragoste. Insusi

termenul acesta ( dragoste ) este o dovada indirecta ca Dumnezeirea este
formata din mai mult decat o singura Persoana. Caci  dragostea, pentru a fi
ceea ce cuprinde intelesul ei, trebuie sa se manifeste fata de altcineva
decat  propria persoana.

Armonia dintre Persoanele divine poate fi observata privind lucrarea pe

care o fac Ele in cadrul Planului de Mantuire. Tatal Il ofera pe Fiul Sau ca
jertfa, Fiul se ofera pe Sine iar Duhul Sfant participa la intreaga lucrare
pamanteasca a Mantuitorului, incepand de la nasterea lui Iisus si pana la
invierea Sa.

Titulatura de “Fiu” arata subordonarea voluntara, bazata pe dragoste, a

celei de-a doua Persoane a Dumnezeirii fatza de Tatal. Dupa inviere, Iisus
I S-a adresat lui Dumnezeu ca fiind Tatal Sau ( vezi Ioan 20,17;
Apocalipsa 3, 2.12 ), El pastrandu-Si aceasta subordonare voluntara chiar
si dupa incheierea Planului de Mantuire, ca exemplu suprem de ascultare
fatza de Dumnezeu pentru intreaga Creatie ( vezi 1 Corinteni 15, 24-28 ).

Totusi, subordonarea voluntara a Fiului fatza de Tatal nu reduce cu nimic

divinitatea absoluta a lui Christos. Desi Iisus a afirmat in Ioan
14,28: “Tatal este mai mare decat Mine”, acest lucru nu se refera la
natura Sa, la demnitatea si divinitatea Sa, ci la rolul pe care l-a avut in
indeplinirea Planului de Mantuire.

Modelul biblic al Tri(u)nitatii in desfasurarea Planului de Mantuire este

bazat pe supunerea voluntara a Fiului fatza de Tatal, si pe supunerea
voluntara a Duhului Sfant fatza de Tatal si Fiul, fara ca acest lucru sa
micsoreze cu ceva divinitatea Persoanelor Dumnezeirii. Chiar daca S-a
intrupat in natura umana si S-a jertfit pentru salvarea omului,   Iisus
Christos a ramas “marele nostru Dumnezeu si Mantuitor” ( vezi Tit 2,13;
2 Petru 1,1; Romani 9,5 ).

Aceeasi colaborare armonioasa rezulta si din cuvintele ingerului Gabriel

adresate Mariei:Luca 1, 35: “Duhul Sfant se va pogora peste tine si
puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea, Sfantul care se va naste
din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

De asemenea, botezul lui Iisus a fost o alta ocazie in care relatiile de

colaborare armonioasa dintre Persoanele divine au iesit in evidenta. Din
cer s-a auzit vocea Tatalui, incurajandu-Si Fiul, Fiul a implinit actul
botezului, iar Duhul Sfant S-a coborat peste Fiul pentru a-L unge si a-I da
putere in lucrarea ce Ii statea inainte.

Matei 3, 16-17: Cuvintele Tatalui rostite cu prilejul botezului lui Iisus ne

ofera poate cea mai clara dovada a calitatii relatiilor din sanul
Trinitatii: “Acesta este Fiul Meu prea iubit in care Imi gasesc placerea.” 

Fiind creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” ( Geneza 1, 26-

27 ), oamenii au inaintea idealul cerului – relatii de armonie, colaborare si
iubire.
5. Numele lui Dumnezeu
Importanta numelui

Numele pe care oamenii si le dau unii altora pot avea o semnificatie anume
sau, dimpotriva, nu au nicio semnificatie. Cand a fost scrisa Biblia, numele
unei persoane avea o semnificatie profunda, mult mai importanta decat
astazi. De asemenea, in Orient si astazi se acorda mai multa importanta
numelui unei persoane decat in Occident.

Cand ne referim la timpurile biblice, trebuie sa avem in vedere faptul ca in

acele vremuri si in acea cultura numele unei persoane era incarcat de
multiple semnificatii. El arata fie spre caracterul persoanei, fie sublinia una
din trasaturile de caracter dominante. Numele putea oglindi imprejurarile
nasterii persoanei respective, emotiile parintilor sau aspiratiile si dorintele
parintilor pentru copilul nascut.

Cand ne referim Dumnezeu, este important sa intelegem ca infinitul nu

poate fi cuprins intr-un singur nume. Din acest considerent, Dumnezeu
are nevoie de mai multe nume, fiecare din acestea redand cate ceva din
puterea, slava, caracterul, atributele si maretia Lui.

Este gresit sa accentuam importanta unui singur nume al lui Dumnezeu,

neglijandu-le pe celelalte. Toate Numele divine au un mesaj important
pentru noi, creaturile Sale. Este bine sa-L cunoastem pe Dumnezeu sub
toate Numele sub care ni S-a descopeirt si sa le apreciem pe toate in egala
masura. Cu toate acestea, atunci cand ne adresam lui Dumnezeu in
rugaciune este bine sa folosim Numele pe care ni L-a recomandat Insusi
Domnul Christos: “Tata”. Care copil, atunci cand se adreseaza tatalui sau
mamei, ii striga pe nume ?

Cateva din Numele sub care se descopera Dumnezeu in Scripturi

– El si Elohim sunt nume ebraice care scot in evidenta puterea divina

( vezi Geneza 1, 1; Exod 20, 2; Daniel 9, 4 )

– Elion si El Elion arata spre inalta pozitie a lui Dumnezeu. In limba

romana ele sunt traduse prin Cel Prea Inalt sau Dumnezeul Cel Prea Inalt (
vezi Geneza 14, 18-20; Isaia 14, 14 )
– El Roi semnifica ideea de atotcunoastere divina, fiind tradus
prin “Dumnezeu care ma vede” ( vezi Geneza 16, 13)

– Adonai, tradus prin “Domnul” ne vorbeste despre calitatea lui

Dumnezeu de conducator si Stapan absolut ( vezi Isaia 6, 1 ; Psalmul 35,
23 ).

– Shadai si El Shadai, tradus prin Cel Atotputernic si Dumnezeul Cel

Atotputernic ( vezi Exod 6, 3; Psalmul 91, 1).

– Iahweh sau Iehova– Nume care semnifica “Eu sunt Cel ce sunt”. Acest

Nume arata spre vesnicia lui Dumnezeu si spre faptul ca El exista prin
Sine Insusi ( vezi Exod 15, 2-3; Osea 12, 5-6 ).

– Tatal– arata spre relatia de iubire care exista intre Dumnezeu si

creaturile sale, preocuparea Lui pentru binele si fericirea acestora. Contrar
aparentelor, numele de Tata nu apare doar in Noul Testament, ci  poate fi
gasit si pe paginile Vechiului Testament. Acesta este un argument in
favoarea adevarului ca Dumnezeul Vechiului Testament este Acelasi cu
Dumnezeul Noului Testament ( vezi Maleahi 1, 6; 2, 10; Ieremia 31, 9;
Isaia 63, 16; Deuteronom 32, 6 ).

Contrar obiceiului unor crestini de a se adresa lui Dumnezeu in rugaciune

folosind unul din Numele Sale descoperite in Biblie, Iisus ne-a invatat sa
ne adresam folosind expresia “Tatal nostru”. In definitiv, carui parinte ii
place ca fiul sau fiica lui sa-l cheme pe nume sau prenume ? Cand insa
copilul foloseste cuvintele atat de familiare “tata” sau “mama”, aceasta
arata ca intre parinte si copil exista o relatie apropiata, de dragoste si
pretuire.
6. Dumnezeu Tatal – Consideratii generale
Puncte de vedere

Persoanele divine sunt percepute si intelese diferit de catre oameni. Daca

Fiului lui Dumnezeu este cea mai apropiata omului, dar si cea mai atacata
dintre Persoanele Dumnezeirii, daca Duhul Sfant este cea mai enigmatica
si mai neglijata dintre Ele, Dumnezeu Tatal este cel mai gresit inteles
dintre Persoanele care alcatuiesc Dumnezeirea.

Cel mai adesea, Dumnezeu Tatal este perceput ca un Dumnezeu al

Vechiului Testament, care cere supusilor Sai sa aplice legea talionului
( “ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” – Exod 21, 24 ), in contrast cu
Dumnezeul Noului Testament care ne cere sa intoarcem si obrazul celalalt
celui ce ne loveste.

In lucrarea sa “Civilizatii istorisite”, Will Durant Il zugraveste pe acest

Dumnezeu al Vechiului Testament in felul urmator:

“ Un zeu intunecat, razboinic, inversunat, cu slabiciuni care-L fac

aproape simpatic. Si asta intrucat acest zeu nu pretinde catusi de putin ca
ar fi atotstiutor. El le cere evreilor sa-si insemneze casele cu sange de vitel
proaspat sacrificat pentru a nu le omora familia din intamplare odata cu
masacrarea nou-nascutilor egipteni. El nu e ferit de greseli, si cea mai
grava greseala a fost chiar omul. El regreta, dar prea tarziu, ca l-a creat
pe Adam si ca i-a permis lui Solomon sa devina rege…” ( “Will Durant,
“Civilizatii istorisite”, vol. II, pag. 18 -19 )

In general, Dumnezeu Tatal este perceput ca fiind un Dumnezeu rece,

distant, neinteles, un Dumnezeu al razbunarii, aspru, categoric, inflexibil,
un Dumnezeu al razboiului. Chiar numele de “Domnul ostirilor” sub care
ni se descopera in Vechiul Testament este interpretat de unii ca insemnand
Dumnezeul razboiului ( in realitate, numele de “Domnul ostirilor” se
refera la calitatea Sa de Creator al intregului Univers, supranumit in Biblie
si “ostirea cerurilor”: Geneza 2, 1; Psalmul 33, 6; Isaia 40, 26 ). In
conceptia unor oameni, acest Dumnezeu este asemanator unui fulger care
strabate cerul intunecat de furtuna, amenintand cu moartea pe cel care ar
indrazani sa se apropie de El.

Contrar unei astfel de conceptii, “adventistii de ziua a saptea cred ca

Dumnezeu Tatal cel vesnic este Creatorul, Izvorul, Sustinatorul si
Stapanul intregii creatiuni. El este drept si sfant, milos si indurator, incet
la manie, plin de bunatate si credinciosie. Calitatile si capacitatile
manifestate in Fiul si Duhul Sfant caracterizeaza, de asemenea, pe
Tatal.” ( Puncte fundamentale, 3 )

Cateva observatii utile

1) Biblia nu ne ofera niciun indiciu ca ar exista un Dumnezeu al Vechiului

si altul al Noului Testament. Dimpotriva, ea ne vorbeste despre acelasi
Dumnezeu, unic, singurul Dumnezeu adevarat “acelasi ieri, azi si in veci
“ ( Evrei 13, 8 ). In introducerea Epistolei sale catre Evrei, apostolul Pavel
subliniaza faptul ca acelasi Dumnezeu a “vorbit” si in vechime, dar si in
timpurile Noului Testament:

“Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe

randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a
vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor…”
( Evrei 1, 1 )

2) Desi Vechiul Testament face aluzie la Persoanele Dumnezeirii, el nu le

diferentiaza atat de clar ca Noul Testament. Unele atribute si calitati cu
privire la Dumnezeu, amintite in Vechiul Testament, pot apartine
deopotriva Tatalui, Fiului sau Duhului Sfant.

3) In Vechiul Testament, Dumnezeu Tatal S-a descoperit lumii prin

calitatile si puterea manifestate in Dumnezeu Fiul, mai inainte ca Acesta sa
se intrupeze. “Mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu” – le spunea
Mantuitorul iudeilor din vremea Sa ( Ioan 8, 58 up. ), sustinand prin aceste
cuvinte ca El, Iisus, a fost Cel care s-a descoperit lumii in vremurile vechi
testamentare.

A sustine ca Dumnezeul Vechiului Testament si Cel al Noului Testament

sunt diferiti inseamna a sustine ca Iisus Christos ar fi prezentat doua
descoperiri opuse si contradictorii ale lui Dumnezeu, ceea ce ar contraveni
misiunii Sale: “Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor pe care Mi i-
ai dat din lume…Caci le-a dat cuvintele pe care Mi le-ai dat
Tu…” ( Ioan 17, 6.8 )

4) Nimeni dintre oameni nu L-a vazut pe Dumnezeu Tatal: “Nimeni n-a

vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul
Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.” ( Ioan 1, 18 )
Dar Moise, pe cine a vazut dintre Persoanele Dumnezeirii pe Muntele
Sinai ? Dar Cei 70 de batrani, impreuna cu Aron, Nadab si Abihu, despre
care Biblia afirma ca L-au vazut pe Dumnezeu ( Exod 24, 9 – 11 )?
Afirmatiile nu sunt contradictorii. Daca Mantuitorul spune ca nimeni nu L-
a vazut pe Tatal, inseamna ca acesta este adevarul. Daca Biblia spune ca
niste oameni L-au vazut totusi pe Dumnezeu, aceasta inseamna ca
Persoana divina pe care au vazut-o nu era Tatal, ci Fiul, Cel care a mijlocit
neintrerupt pentru omenire imediat dupa caderea in pacat.

5) Natura divina a Tatalui este cu totul diferita de natura umana, ceea ce

trebuie sa ne determine sa ne apropiem cu respect si umilinta de acest
subiect. Biblia ne invata ca “Dumnezeu este Duh si cine se inchina Lui
trebuie sa se inchine in duh si adevar” ( Ioan 4, 24 ).
7. Dumnezeu Tatal in Vechiul Testament
Oare cum este Dumnezeu ? Iata o intrebare legitima a fiecarui om care
doreste sa-L  cunoasca cat mai bine pe Dumnezeul caruia i se inchina. Nu
avem nici fotografii, nici filme, nici tablouri sau schite care sa ne redea
ceva din Persoana Sa. Insa Biblia ne ofera numeroase date cu privire la
caracterul Sau, suficiente ca sa ne putem increde in El, in planurile si
intentiile Sale cu noi.

Scrierile Vechiului Testament ne descopera:

1) Un Dumnezeu milostiv

“Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: “Domnul, Dumnezeu

este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de
bunatate si credinciosie…” ( Exod 34, 6 )

Totusi mila nu iarta orbeste, caci ea este insotita de principiul dreptatii.

Daca mila divina nu ar fi insotita de dreptate, ea ar deveni
imorala (“Clementa justitiei inseamna injustitie” – Valeriu Butulescu ).
Oare cum ar functiona o politie sau o justitie care arata clementa fata de
criminali ? Cum ar putea interveni un chirurg pentru salvarea vietii unui
pacient daca , din mila, ar refuza sa opereze ?

Mila lui Dumnezeu este imensa, insa ea are limite. Cei care trec de aceste
limite  vor trebui sa suporte consecintele alegerii lor.

2) Un Dumnezeu al legamantului

In Biblie, Il cunoastem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu al legamantului.

Fie ca este vorba de persoane singulare ( Noe, Avraam ), fie ca este vorba
de un popor ( Israel ), fie ca este vorba de intreaga umanitate ( curcubeul –
semnul legamantului dupa potop ), Dumnezeu doreste si are placere sa
intre in legamant cu fiintele create de El. Acest lucru spune mult despre
caracterul Sau:

– Dumnezeu inseteaza dupa legaturi trainice cu creaturile Sale

– El este interesat de problemele oamenilor, fiind gata oricand sa le vina in

ajutor
– El e dispus sa-i protejeze pe cei care intra in legamant cu El.

3) Un Dumnezeu rascumparator

Fundalul intregului Vechi Testament este dominat de gestul lui Dumnezeu

de a elibera un popor intreg din robie, redandu-i libertatea si demnitatea:

„Eu sunt Domnul, Dumnezeu tau care te-am scos din tara Egiptului, din
casa robiei” ( Exod 20, 2 )

4) Un Dumnezeu al protectiei

Psalmistul David, in mod deosebit, vede in Dumnezeu un izvor al

sigurantei si protectiei. Metaforele pe care le foloseste in imnurile sale
vorbesc tocmai despre protectia divina fatza de fiinta atat de vulnerabila
care este omul. Pentru David, Dumnezeu este refugiu, scut, cetate de
scapare, turn inalt,  stanca de adapost ( Psalmul 27, 5; 46, 1; 125, 2, etc. ).

5) Un Dumnezeu al iertarii

Scrierile Vechiului Testament sunt pline de marturii ale dispozitiei lui

Dumnezeu de a-l ierta pe omul pacatos. Cain, ucigasul fratelui sau Abel,
nu a fost ucis de Dumnezeu ca plata pentru pacatul sau, ci a beneficiat de
harul Acestuia. Adam si Eva, desi au suportat consecintele caderii in pacat,
totusi nu au fost ucisi de Dumnezeu. Acelasi har le-a fost acordat si
israelitilor, in ciuda deselor lor razvratiri. Barbati ai credintei ca David,
Moise, Aron, Ilie si altii, desi au pacatuit, s-au bucurat de acelasi har al lui
Dumnezeu.

6) Un Dumnezeu apropiat de om

In ciuda zidului de despartire ridicat intre sfintenia lui Dumnezeu si

pacatosenia omului, Dumnezeu a dorit intotdeauna sa fie prezent alaturi de
om, sa-i fie prieten, sa aiba o relatie vie cu creaturile Sale. Porunca data
poporului Isarel de a construi un sanctuar este una din dovezile in acest
sens: „Sa-mi faca un locas sfant si Eu voi locui in mijlocul lor” ( Exod
25, 8 ).

7) Un Dumnezeu al credinciosiei

Desi a primit nenumarate binecuvantari divine, poporul Israel s-a dovedit

necredincios legamantului. In ciuda necredinciosiei omului, Dumnezeu a
ramas intotdeauna fidel, fiind consecvent cu Sine Insusi. „Eu raman
credincios legamantului pe care l-am facut cu voi” ( Hagai 2, 5 )– ii
asigura Dumnezeu pe israeliti, in ciuda lipsei lor de loialitate.

8) Un Dumnezeu al bunatatii

Pretutindeni pe paginile Vechiului Testament, Dumnezeu este zugravit ca

Unul care face dreptate celor asupriti, care da paine celor flamanzi, care ii
elibereaza pe prinsii de razboi, care le deschide ochii orbilor si urechile
surzilor, un Dumnezeu care ii ocroteste pe orfani si pe vaduve(vezi
Psalmul 146, 7-9).

9) Un Dumnezeu razbunator

Contrar aparentelor, prezenta razbunarii  in  caracterul lui Dumnezeu nu

este un defect, ci o calitate. Razbunarea divina nu are nimic pacatos si
nesfant in ea.  Razbunarea divina e legata de actul dreptatii care presupune
ocrotirea copiilor Sai si pedepsirea celor care-i persecuta.

„ Spuneti celor slabi de inima: „Fiti tari si nu va temeti ! Iata

Dumnezeul vostru, razbunarea va veni, rasplatirea lui Dumnezeu; El
Insusi va veni si va va mantui.” ( Isaia 25, 4 ).

10) Un Dumnezeu Tata

Acest nume spune totul despre caracterul, planurile, intentiile si actiunile

Sale in legatura cu omul. Contrar aparentelor, Dumnezeu se descopera ca
Tata nu doar in noul Testament, ci si in Vechiul Testament ( vezi
Deuteronom 32, 6; 1 Samuel 7, 14; 1 Cronici 22, 10; 28, 6 ; Isaia 63, 16;
64, 8; Ieremia 31, 9; Maleahi 1, 6; 2, 10 ).

11) Un Dumnezeu al tuturor popoarelor

Sunt istorici care considera ca Dumnezeul Bibliei ( mai ales Cel descoperit
in Vechiul Testament ) este un zeu local, propriu poporului evreu. Biblia
insa ne spune cu totul altceva. Fiind Creatorul intregii omeniri, Dumnezeu
este al tuturor oamenilor, al tuturor popoarelor si culturilor. Paseje biblice
ne vorbesc despre grija Sa fatza de binele tuturor popoarelor, iar poporului
Israel i s-au dat porunci speciale cu privire la ocrotirea strainilor in cadrul
statului evreu ( Isaia 56, 3-8; Amos 9, 7 ).
Acesta este asa-zisul Dumnezeu al Vechiului Testament. Este El diferit de
Cel pe care ni L-a descoperit Iisus Christos ? Nicidecum !

„Caci Eu sunt Domnul. Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3, 6 )

8. Dumnezeu Tatal in Noul Testament
Contrar parerii unor critici ai Bibliei, Dumnezeu Tatal, asa cum se
descopera El in Noul Testament, nu se deosebeste de Cel prezent pe
paginile Vechiului Testament. El ramane acelasi Tata al intregii creatii, al
adevaratilor credinciosi si, intr-un mod cu totul special, Tata al Domnului
Iisus Christos.

Pe paginile Noului Testament, Dumnezeu Tatal se descopere ca:

1) Un Tata al intregii creatii

El nu apartine doar omenirii, nici doar unei singure rase sau unui singur
popor. Fiind Creatorul tuturor lucrurilor, El are dreptul legal asupra
creatiei Sale in intregime. Apostolul Pavel subliniaza acest gand in
epistolele sale trimise bisericilor crestine:

“Caci chiar daca ar fi asa numiti “dumnezei”, fie in cer, fie pe pamant
( cum si sunt in adevar multi “dumnezei” si multi “domni” ), totusi
pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate
lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Iisus Christos,
prin care sunt toate lucrurile si prin El si noi.” ( 1 Corinteni 8, 5-6 )

“Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru
Iisus Christos, din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe
pamant.” ( Efeseni 3, 14-15 )

2) Un Tata al tuturor credinciosilor

In vremurile Noului Testament, legatura dintre Dumnezeu si poporul Sau

se rasfrange asupra tuturor credinciosilor, care devin astfel copii ai lui
Dumnezeu. Conditia ca un om sa devina copil al lui Dumnezeu este clar
prezentata in Scriptura:

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-
a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici
din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” ( Ioan 1,
12-13 )

Dreptul de a ne numi copii ai lui Dumnezeu a fost castigat pentru noi de

Iisus Christos, prin jertfa Sa rascumparatoare:
“Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau,
nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub
Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si, pentru ca sunteti fii, Dumnezeu
ne-a trimis in inima arvuna Duhului Fiului Sau care striga: “Ava”,
adica Tata !” ( Galateni 4, 4-6 )

3) Un Tata al Domnului Iisus Christos

In intregul cuprins al Noului Testament, aceasta legatura speciala dintre

primele doua Persoane ale Dumnezeirii este evidenta. In toate rugaciunile
Sale adresate lui Dumnezeu, Iisus foloseste numele        de Tata: “Tata, a
sosit ceasul…” ( Ioan 17, 1 ) , “Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat…” (
Ioan 11, 41 ), “Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul
acesta” ( Matei 26, 39 ), etc.

De asemenea, Mantuitorul i-a invatat pe ucenicii Sai sa se adreseze lui

Dumnezeu in rugaciune cu apelativul “Tata” ( vezi rugaciunea domneasca
– Matei 6, 9 ).

Relatia dintre Dumnezeu Tatal si Fiul nu trebuie inteleasa in sensul

omenesc al descendentei fizice ( nasterii ). Comparatia cu relatia dintre un
tata si fiul lui are menirea sa ne arate ceva din calitatea legaturilor care
exista in sanul Dumnezeirii. Este vorba de o relatie perfecta de iubire, de
unitate, respect reciproc si colaborare.

Prin intruparea sa, Iisus Christos a oferit lumii cea mai completa revelatie
cu privire la Dumnezeu Tatal: “Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe
Tatal…” ( Ioan 14, 9 ) – ii spune Mantuitorul lui Filip, unul dintre ucenicii
Sai.

In toata lucrarea Sa, Domnul Iisus ne descopera un Tata ceresc dispus sa

dea cu generozitate binecuvantarile Sale ( la Creatiune, Betleem,  Golgota,
dar mai ales la la revenirea Mantuitorului ), un Tata care il iubeste pe omul
cazut si face tot ce este posibil pentru mantuirea lui. Acesta era subiectul
favorit al Domnului Iisus. Capitolul 15 din Evanghelia dupa Luca contine
trei parabole rostite de Domnul Iisus prin care El incearca sa ne convinga
de dragostea pe care Tatal o are fatza de omenirea pierduta:

– Pilda oii pierdute ( Luca 15, 1-7 ), in care oaia pierduta il simbolizeaza,
fie pe omul pacatos, ca individ, fie intreaga planeta pierduta in vastitatea
Universului.
– Pilda drahmei pierdute ( Luca 15, 8-10 ), in care Mantuitotul ne arata
valoarea pe care o avem inaintea lui Dumnezeu, chiar daca nu suntem
constienti de ea ( drahma nu e constienta de sine ).

– Pilda fiului risipitor ( Luca 15, 11-32 ), care ne zugraveste imensa

bucurie a cerului atunci cand un pacatos se intoarce la Tatal sau.

Noul Testament ne descopera, de asemenea, un Tata ceresc ce se va

implica in a doua venire a Fiului Sau pe pamant.

“Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii

Sai” ( Matei 16, 27 )

Privind prin comparatie revelatia cu privire la Dumnezeu Tatal pe care ne-

o aduc cele doua testamente, putem avea deplina convingere ca nu avem
de-a face cu doi Dumnezei diferiti, unul al Vechiului si altul al Noului
Testament, ci este vorba de acelasi Dumnezeu unic, neschimbator, vesnic
si sfant, care merita intreaga noastra inchinare.
9. Atribute divine ale Tatalui
Cand ne referim la atributele divine ale Tatalui, trebuie sa intelegem ca ele
sunt in egala masura si ale Fiului si ale Duhului Sfant. Un Dumnezeu unic
are  aceleasi atribute manifestate in toate cele trei Persoane divine. Insusi
Mantuitorul a dorit sa ne convinga de acest lucru, afirmand:

“Eu si Tatal una suntem” ( Ioan 10, 30 ) si “Cine M-a vazut pe Mine, a
vazut pe Tatal” ( Ioan 14, 9 )

Atribute divine:

1) Dumnezeu este iubire

Dragostea lui Dumnezeu nu este un simplu sentiment trecator. Ea este un

principiu, fiind insasi natura sa: “Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe
Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4, 8 ).

2) Dumnezeu este sfant

Sfintenia poate fi definita ( dupa DEX ) ca fiind “suprema perfectiune si

puritate”, desavarsire, infailibilitate.

“Si dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata
purtarea voastra” ( 1 Petru 1, 15 ).

3) Dumnezeu este desavarsit

Daca sfintenia se refera in mod deosebit la latura morala a Fiintei divine,

desavarsirea are un inteles mult mai larg, referindu-se la toate aspectele
legate de Persoana lui Dumnezeu ( caracter, putere, intelepciune, vointa,
planuri, ganduri, actiuni, etc. )

“Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este
desavarsit” ( Matei 5, 48 ).

4) Dumnezeu este atotstiutor

Acest atribut divin ne asigura ca nu exista si nu se intampla nimic in acest

Univers fara ca El sa nu aiba cunostinta de acel lucru. Atotstiinta Sa
cuprinde atat trecutul, cat si prezentul si viitorul. Insusi Mantuitorul ne
asigura de atotstiinta Tatalui, aceasta fiind pentru noi o garantie a grijii si
ocrotirii Sale: “Tatal vostru cel ceresc stie de ce aveti trebuinta mai
inainte ca sa-I cereti voi” ( Matei 6, 8 ; vezi si Psalmul 139, 1-5 ).

Un aspect particular al atotstiintei lui Dumnezeu este prestiinta Sa – acea

capacitate divina de a cunoaste viitorul. Pe aceasta capacitate divina se
bazeaza profetia biblica.

“Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu

este inca implinit” ( Isaia 46, 10 )

5) Dumnezeu este atotputernic

Acest atribut divin reiese si dintr-unul din Numele sub care Dumnezeu S-a
descoperit in Vechiul Testament: “El Sadai” – “Cel Atotputernic”.

“Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt si se odihneste la umbra Celui
Atotputernic, zice despre Domnul…” ( Psalmul 91, 1 ).

Scepticii s-au legat de acest atribut divin, intreband: “Daca Dumnezeu este

atotputernic, atunci de ce nu poate sa faca o piatra asa de mare pe care sa
nu o poata ridica nici El ?”

Intrebarea este bazata pe un viciu de gandire si exprimare: Daca

Dumnezeu este atotputernic, atunci El poate face o piatra oricat de mare si,
pentru acelasi motiv, El o va putea ridica, oricat de mare ar fi.

6) Dumnezeu este omniprezent

Poate cea mai plastica descriere a acestui atribut divin este cea facuta de
David, autorul Psalmului 139:

“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de
Fatza Ta ? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in
locuinta mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor si ma voi
duce sa locuiesc la marginile marii, si acolo mana ta ma va calauzi si
dreapta Ta ma va apuca…” ( Psalmul 139, 7-1).

7) Dumnezeu este neschimbator

Acest atribut ne ofera garantia stabilitatii si a vesniciei. Daca El ar fi

schimbator, daca astazi ne-ar cere sa urmam o lege, iar maine alta lege, nu
am avea nicio siguranta in privinta viitorului si a vietii vesnice promise.
Biblia insa ne asigura ca El este “acelasi ieri, azi si in veci” ( Evrei 13, 8 ).

Insusi Dumnezeu ne asigura prin profetul Maleahi: “Eu sunt Domnul, Eu

nu ma schimb” ( Maleahi 3, 6 ), iar apostolul Iacov ne asigura ca
in “Tatal luminilor” “nu este nici schimbare, nici umbra de
mutare” ( Iacov 1, 17 ).

8) Dumnezeu este nemuritor

Spre deosebire de ingerii sfinti si de fiintele necazute in pacat a caror

nemurire este conditionata, Dumnezeu este nemuritor prin Sine Insusi,
avand viata in Sine. El este izvorul vietii si al nemuririi. Biblia afirma clar
ca El este “singurul care are nemurirea” ( 1 Timotei 6, 15-16 ).

Dintre toate atributele lui Dumnezeu, doua sunt cele care stau la baza
caracterului Sau: sfintenia si dragostea. Sfintenia exprima departarea Sa de
pacat si rau ( “Ochii tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul” –
Habacuc 1, 13 ), iar dragostea exprima dorinta Lui de a se apropia de omul
pacatos si de a-l salva. De la Creatiune si pana la judecata finala, cele doua
atribute sunt intr-un echilibru perfect. Dumnezeu nu este uneori sfant, si
uneori iubitor. El intotdeauna este si sfant si iubitor ( Psalm 85,10 )

Lori Balogh
10. Dumnezeu Fiul – Consideratii generale
“Iisus Christos este centrul si temelia tuturor lucrurilor. Cine nu-L
cunoaste pe El, nu cunoaste nimic despre sine si despre lume”– spunea
cunoscutul matematician, fizician, filozof si scriitor francez Blaise Pascal.

Ne aflam in fatza celui mai frumos si inepuizabil subiect biblic. Domnul 

Iisus Christos este Persoana divina care ni S-a descoperit nemijlocit, care a
locuit trupeste cu noi, care a murit pentru noi si care acum mijloceste
pentru noi. Cu toate acestea, Persoana Mantuitorului este cea mai atacata si
discreditata dintre Persoanele Dumnezeirii.

Iisus Christos este adevaratul Pontifex Maximus ( titlu purtat de imparatii

romani si preluat apoi de papalitate, semnificand “marele constructor de
poduri”) . El a fost Cel care a intins un pod peste prapastia de netrecut a
pacatului, prinzandu-Se cu o mana de Dumnezeu Tatal, iar cu cealalta de
omul pacatos pe care a venit sa-L salveze.

Iisus este adevarata “scara a lui Iacov” care, prin jertfa Sa,  a facut posibil
ca ingerii si Duhul Sfant sa poata cobora sau urca in vederea mantuirii
omului. Fara Iisus Christos nu exista religie adevarata, caci termenul
“religie” inseamna, prin definitie, a reface o legatura rupta. Cum ar fi fost
posibila refacerea relatiei noastre cu Dumnezeu, dupa caderea in pacat,
daca nu ar fi existat Iisus Christos si lucrarea Sa ?

De fapt, cine este Iisus Christos ?Intrebarea este fundamentala, caci nu

ne este indiferent in cine credem, cine a murit pentru noi, cine ne va
judeca, cu cine vom locui in vesnicie si cui ne inchinam. De aceea,
raspunsul la aceasta intrebare este unul esential pentru om.

Conceptii despre Iisus Christos

Cu privire la natura Persoanei lui Iisus exista trei conceptii crestine si una
necrestina. In mediile crestine circula urmatoarele conceptii despre a doua
Persoana  a Dumnezeirii:

1) Iisus Christos este prima fiinta creata de Dumnezeu Tatal si inzestrata

apoi cu atribute divine.

2) Iisus Christos este prima fiinta procreata, nascuta din Dumnezeu si,

prin consecinta, avand un inceput al existentei.
3) Iisus Christos este Dumnezeu adevarat, fara inceput si fara sfarsit, care
exista prin Sine si egal in natura si atribute cu celelalte doua Persoane
divine.

In mediile necrestine sau atee, exista o singura conceptie despre Persoana

lui Iisus: El a fost doar un simplu om. Se recunoaste ca nu a fost un om
obisnuit, ci un geniu, o personalitate istorica de exceptie, care a inteles
mersul societatii omenesti si nevoile ei, mergand pana la jertfirea de sine
in predicarea ideilor Sale umaniste. Islamicii Il considera chiar un mare
profet, insa , in ce priveste natura Sa, pentru musulmani Iisus nu este
altceva decat un om si nimic mai mult.

De remarcat este faptul ca toate cele trei conceptii crestine se sprijina pe

afirmatii ale Bibliei. Mai mult decat atat, toate pasajele biblice folosite in
sprijinul sustinerii uneia sau alteia din conceptiile crestine cu privire la
natura lui Iisus Christos il au ca autor pe acelasi scriitor biblic: Ioan.

1) Apocalipsa 3, 14: “Ingerului Bisericii din Laodicea scrie-i: “Iata ce

zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, inceputul zidirii
lui Dumnezeu.”

2) Ioan 1, 14: “Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi plin de
har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca
slava singurului nascut din Tatal.”

3) 1 Ioan 5, 20: “Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere

sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este
adevarat, adica in Iisus Christos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si
viata vesnica”.

Oare apostolul Ioan , cel care a stat nemijlocit in preajma Mantuitorului

timp de trei ani si jumatate, care a fost martorul minunilor si lucrarii Lui,
sa fi fost atat de confuz ? El, care a facut parte, alaturi de Petru si Iacov,
din ucenicii cei mai apropiati ai lui Iisus, cum a putut face niste afirmatii
atat de “contradictorii” ?

De fapt, cheia rezolvarii aparentei contradictii se afla chiar in faptul ca cele

trei afirmatii apartin aceluiasi autor. Le vom lua in discutie pe rand.
11. Iisus Christos – prima fiinta creata ?
Unii crestini isi bazeaza conceptia despre Persoana si natura Mantuitorului
sprijinindu-se pe afirmatia apostolului Ioan din Apocalipsa 3, 14, in care se
foloseste expresia ( in limba romana ) “inceputul zidirii lui
Dumnezeu”, cu referire la Persoana lui Iisus. Interpretarea acestei expresii
merge spre ideea ca Iisus a fost prima fiinta creata de Dumnezeu Tatal,
inainte sa apara orice alta fiinta din univers.

Care este de fapt sensul real al expresiei “inceputul zidirii lui

Dumnezeu” ?

Traducerea in limba franceza a Bibliei, facuta de abatele Crampon

( considerata una din cele mai corecte  traduceri in franceza ), reda pasajul
amintit astfel: “Voici ce que dit l’Amen, le temoin fidele et veridique, le
principe de la creation de Dieu” –  “Iata ce zice Cel ce este Amin,
Martorul credincios si adevarat, Principiul creatiei lui Dumnezeu”.

Traducerea in limba engleza New International Version traduce

Apocalipsa 3, 14 astfel: “These are the words of the Amen, the faithful
and true witness, the ruler of God creation” – “Acestea sunt cuvintele
Celui ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Domnitorul creatiei
lui Dumnezeu”

Weymouth traduce taxtul din Apocalipsa 3, 14 in mod asemanator: : “…

The Begining and Lord of God’s Creation” – “…Inceputul si Domnul
creatiei  lui Dumnezeu”.

Coreland acest text cu alte pasaje din Scriptura in care Iisus Christos este
prezentat ca fiind “Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul “ ( Apocalipsa 1,
8 ) , “Cel dintai si Cel de pe urma” ( Apocalipsa 1, 11 ), dar si cu cele
scrise de apostolul Ioan in introducerea Evangheliei sale ( “Toate lucrurile
au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El” –
Ioan 1, 3 ), intelegem ca expresia “inceputul zidirii lui Dumnezeu” nu
inseamna nicidecum ca Iisus a fost prima creatura. Dimpotriva, El este
Principiul creatiei, prima Ratiune, Cel care a conceput-o . Iisus nu a fost
prima “caramida” a Creatiei, ci Cel care i-a pus temeliile.

In limbajul curent folosim adesea expresii asemanatoare. De exemplu,

referindu-ne la Petru Maior, spunem ca el a fost “inceputul Scolii
Ardelene”. Aceasta nu inseamna ca Petru Maior a fost prima caramida a
scolii, ci cel care a avut initiativa in acest sens. De asemenea, daca Emil
Racovita este supranumit “inceputul speologiei romanesti” ( stiinta care se
ocupa cu studierea pesterilor ), aceasta nu inseamna ca el a fost prima
pestera, ci omul care a initiat studierea pesterilor, facand din aceasta o
stiinta.

Daca am accepta ideea ca Iisus Christos ar fi prima fiinta creata de

Dumnezeu, ar aparea cateva probleme de nerezolvat:

1) Daca Iisus a fost prima creatura, in ce calitate a iertat El pacatele

oamenilor, stiind bine ca iertarea pacatului este o prerogativa divina ?
( vezi Luca 7, 48: iertarea femeii pacatoase; Matei 9, 2: iertarea pacatelor
slabanogului ).

Reactia unora dintre carturarii iudei prezenti la actul vindecarii

slabanogului din Capernaum, intrigati de gestul Mantuitorului de a ierta
pacatele acestuia, este edificatoare in acest sens: “Cum vorbeste omul
acesta astfel ? Huleste ! Cine poate sa ierte pacatele decat numai
Dumnezeu ?” ( Marcu 2, 7 ).

2) Daca Iisus a fost prima creatura, de ce a primit inchinare, din moment

ce ingerii sfinti o refuza ?   ( vezi  Apocalipsa 19, 10 ). Biblia ne confirma
faptul ca Iisus a primit inchinarea oamenilor, incepand cu magii de la
rasarit ( Matei 2, 2.11 ) si terminand cu inchinarea adusa de ucenici dupa
inviere ( Luca 24, 52 ).

Insusi Mantuitorul, in confruntarea cu Satana din pustie, i-a raspuns

acestuia ca replica la cea de-a treia ispita: “Pleaca, Satano, i-a raspuns
Iisus, caci este scris: “Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si
numai Lui sa-I slujesti.” ( Matei 4, 10 )

3) Daca Iisus a fost prima creatura, de ce a sustinut ca este Dumnezeu ?

“Tocmai de aceea cautau iudeii si mai mult sa-L omoare, nu numai

pentru ca dezlega ziua sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu e
Tatal Sau, facandu-Se astfel deopotriva cu Dumnezeu” ( Ioan 5, 18 ).

“Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o

hula si pentru ca Tu, care esti om, Te faci Dumnezeu.” ( Ioan 10, 33 )

In concluzie, conceptia conform careia Iisus Christos a fost prima creatura

iesita din mana lui Dumnezeu nu numai ca nu este sustinuta de restul
pasajelor biblice care vorbesc despre dumnezeirea Lui, dar ar veni in
contradictie cu tot ce a facut si a predicat El in timpul activitatii Sale
pamantesti.
12. Iisus Christos – Singurul nascut din Tatal
O alta conceptie care circula in  lumea crestina cu privire la Persoana lui
Iisus Christos este aceea ca El are un inceput al existentei, fiind nascut din
Tatal. Textul biblic care sta la baza acestei conceptii este Ioan 1, 14:

“ Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de

adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului
nascut din Tatal.” 

De retinut este faptul ca originalul grec al Evangheliei lui Ioan nu foloseste

cuvantul “nascut” in acest verset. Termenul folosit este “monogenes” care
semnifica: “Cel deopotriva cu Tatal”, “Cel de o faptura cu El”.

Daca am accepta ideea ca Iisus Christos are un inceput al existentei, fiind

nascut din Dumnezeu Tatal, ar aparea o serie de probleme de nerezolvat:

1) Biblia vorbeste despre existenta din vesnicii a lui Christos. Daca El ar fi

fost nascut din Tatal, ar aparea o contradictie intre afirmatiile Scripturii.
Profetul Isaia Il numeste pe Mesia  “Parinte al vesniciilor”– Cel ce se afla
deasupra timpului, Cel vesnic.

“ Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe

umarul Lui. Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele
vesniciilor, Domn al pacii.” ( Isaia 9, 6 )

Profetul Mica, de partea sa, afirma acelasi lucru despre Persoana lui
Christos:

“Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie
ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si
a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele
vesniciei.” ( Mica 5, 2; vezi si Ioan 1, 1-3; Coloseni 1, 17 ) )

2) Daca Iisus Christos S-ar fi nascut din Dumnezeu Tatal, El ar avea o

pozitie de inferioritate in sanul Dumnezeirii, pozitie care s-ar mentine in
vesnicie. Aceasta ar insemna ca fiintele create sa aduca o inchinare diferita
celor doua Persoane divine ( Tatal si Fiul ). De asemenea, in Dumnezeire
ar exista doi Dumnezei de rang diferit, iar religia crestina nu ar mai fi
monoteista, ci politeista.
Biblia sustine insa deplina egalitate si unitate intre cele doua Persoane
divine:

“El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru
de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi
si a luat chip de rob…” ( Filipeni 2, 6-7 )

“ Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” ( Coloseni

2, ( )

“Pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu

cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis.” ( Ioan 5, 23 ;
vezi si Matei 28, 19; 1 Ioan 5, 20 )

Aparenta pozitie de inferioritatea a lui Iisus fatza de Tatal este legata strict
de derularea Planului Mantuirii. Ca sa Se poata jertfi pentru omenirea
cazuta, Iisus a trebuit sa  Se intrupeze, nascandu-se pe pamant asemenea
oricarei fiinte omenesti si depinzand in totul de grija Tatalui ceresc.

Iisus S-a nascut ca om in Betleem, acesta fiind inceputul existentei Sale ca

Om. Pana in acest moment, El a imbracat doar ocazional natura umana in
diferite momente din istoria Vechiului Testament ( intalnirea lui Avraam
cu cele trei persoane ceresti – Geneza 18; intalnirea lui Iosua cu
“Capetenia ostirii Domnului” – Iosua 5, 13-15; solul ceresc trimis la
Manoah, tatal lui Samson – Judecatori 13 ).

Din considerentele amintite, expresia “Maria – nascatoare de

Dumnezeu” este incorecta, deoarece ea a dat nastere lui Iisus ca om. Ca
Fiu al lui Dumnezeu, El exista din vesnicie.

Limbajul omenesc cuprinde, pe langa intelesul literal, si intelesuri figurate

ale cuvantului “nascut”. Acest termen poate sa insemne schimbarea
mentalitatii, inceputul unei vieti noi, redobandirea sanatatii sau a libertatii,
precum si salvarea dintr-o primejdie majora.

In cazul Domnului Iisus Christos, pot fi luate in considerare cel putin trei
sensuri ale cuvantului “nascut”:

1) Intocmirea Planului Mantuirii

Cand a fost intocmit Planul Mantuirii, candva in vesnicie, Persoanele

Dumnezeirii Si-au luat fiecare rolul Lor bine definit in derularea acestuia.
Christos, a doua Persoana a Dumnezeirii, “S-a nascut” ca Fiu in cadrul
acestui plan. Din Dumnezeire S-au desprins cele trei roluri: Tatal, care
trebuia sa supravegheze desfasurarea planului salvarii;  Fiul, care trebuia
sa se intrupeze si sa aduca la indeplinire Jertfa si lucrarea de mijlocire; si
Duhul Sfant, care trebuia sa lucreze in inima omului, restabilind in el
chipul pierdut al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu s-a pierdut nimic din
unitatea care domneste  intre cele trei Persoane divine.

Aceasta “nastere” a lui Christos este redata de El Insusi astfel: “Am iesit

de la Tatal si am venit in lume; acum las lumea si Ma duc la
Tatal” ( Ioan 16, 28 ).

2) Invierea

Biblia interpreteaza expresia “intai nascut” pusa in dreptul lui Iisus

Christos prin invierea Sa din morti;

“Si noi va aducem vestea aceasta buna ca fagaduinta facuta parintilor

nostri, Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Iisus,
dupa cum este scris in Psalmul al doilea: “Tu esti Fiul Meu, astazi Te-
am nascut” ( Faptele apostolilor 13, 32-33 )

“El este Capul trupului, al Bisericii; El este Inceputul, Cel intai nascut

dintre cei morti” ( Coloseni 1, 18 ).

“ Si din partea lui Iisus Christos, martorul credincios, Cel intai nascut

din morti, Domnul imparatilor pamantului ‘ ( Apocalipsa 1, 5; vezi si
Faptele apostolilor 26, 23 )

De ce Iisus este considerat cel dintai nascut dintre cei morti, din moment
ce inainte de nasterea Sa pe pamant au existat mai multe invieri
consemnate pe paginile Vechiului Testament ( invierea fiului sunamitei de
care Elisei, invierea lui Moise ) ?

Invierea lui Iisus a stat la baza invierii celorlati oameni. Fara ea, celelalte
invieri nu ar fi fost posibile, nici invierea finala a dreptilor nu ar fi fost
garantata.

3) Treapta si pozitia
In timpurile Vechiului Testament, mostenitorul de drept al celei mai mari
parti din averea parinteasca ii revenea intaiului nascut, care prelua si rolul
de preot al familiei. Intaiul nascut avea o pozitie privilegiata intre frati.

Cand ne referim la Iisus Christos, expresia “intai nascut” nu poate fi luata

in sens fizic, deoarece atunci Biblia s-ar contrazice pe sine. Scriptura ne
invata ca Iisus este singurul Fiu al Tatalui ( Ioan 3, 16; Coloseni 1, 15 ).

De observat este si faptul ca expresia “intai nascut” este folosita si in

dreptul poporului evreu: “Israel este fiul Meu, intaiul Meu nascut”
( Exod 4, 22 ). Este evident ca avem aici exemplul unui sens figurat al
expresiei, caci Israel nu s-a nascut fizic din Dumnezeu, ci avea, prin
alegere, intaietatea intre popoare.

Expresia “intai nascut”este folosita si in dreptul unei semintii din Israel –

Efraim: “Efraim este intaiul Meu nascut” ( Ieremia 31, 9 ). Efraim, ca fiu
al lui Iosif, nu avea cum sa fie , din punct de vedere fizic, intaiul nascut
nici al lui Iosif, nici al lui Iacov ( Ruben era intaiul nascut al lui Iacov ). In
cazul lui Efraim, expresia “intaiul Meu nascut” are un sens figurat,
referindu-se la intaietatea in privilegii, nu la nasterea fizica.

De asemenea, Biblia foloseste cuvantul “nascut” si in sensul convertirii, al

intoarcerii unui om de la viata de pacat la o viata noua, traita intr-o relatie
de armonie cu Dumnezeu (Ioan 1, 12;1 Petru 1, 23 ).

In concluzie, expresiile “nascut” si “intai nascut” trebuie intelese in sens

figurat cand ele se refera la Persoana lui Iisus Christos. Aceste expresii
arata rolul lui Christos in derularea Planului de Mantuire, arata spre
invierea Sa ca baza si garantie a invierii celor drepti, si spre intaietatea Sa
intre copiii lui Dumnezeu. Este acel sens figurat prin care si noi putem sa
ne nastem din nou, devenind copii ai lui Dumnezeu ( Ioan 1, 12 ).
13. Iisus Christos – Dumnezeu adevarat
Cea de-a treia conceptie despre Persoana lui Iisus Christos care circula in
lumea crestina este si cea sustinuta de Scriptura: El este din vesnicie
Dumnezeu adevarat, si a ramas astfel chiar si atunci cand a imbracat natura
umana la intruparea Sa. Deplina divinitate a lui Christos este un element
esential al doctrinei Trinitatii, fiind sustinuta de nenumarate pasaje biblice.

     Marturii directe ale Scripturilor in favoarea divinitatii lui Christos:

– Psalmul 45,7: “Tu iubesti neprihanirea si urasti rautatea. De aceea,

Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie,
mai presus decat tovarasii Tai de slujba.” 

Psalmistul aminteste aici doua Persoane divine: Tatal si Fiul, ambele

avand aceleasi atribute si prerogative divine.

 – Isaia 9,6: “Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va

fi pe umarul Lui; Il vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
Parintele vesniciilor, Domn al pacii.”

     Profetia lui Isaia cu privire la intruparea Fiului lui Dumnezeu contine

cateva nume si titluri ale Acestuia care ne vorbesc despre divinitatea Sa.
Expresiile “Dumnezeu tare”si “Parintele vesniciilor” arata spre existenta
vesnica a lui Iisus Christos in sens absolut.

– Mica 5,2: “Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile
de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani
peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in
zilele vesniciei.”

Textul ne vorbeste despre preexistenta din vesnicie a Fiului lui Dumnezeu,

o dovada a divinitatii Sale absolute.

– Matei 3,3: “Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul
Isaia, cand zice: “Iata glasul Celui ce striga in pustie: “Pregatiti calea
Domnului, neteziti-I cararile !”

Vorbind de lucrarea lui Ioan Botezatorul cu privire la pregatirea venirii lui

Mesia, Matei citeaza din Isaia 40,3, unde profetul foloseste Numele
Yahweh. Aplicand acest text la lucrarea lui Iisus Christos, Matei ne ofera o
dovada indirecta a divinitatii Sale depline.

– Ioan 1,1-3.14: “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu

Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a
fost facut fara El… Si Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi,
plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca
slava singurului nascut din Tatal.”

Expresia “la inceput” ne trimite la inceputul timpului. Din moment ce

Cuvantul “era” la inceput, inseamna ca El Insusi este fara inceput, este
vesnic. De asemenea, expresia “Cuvantul lui Dumnezeu” ne arata ca e
vorba de o Persoana distincta de Dumnezeu, pentru ca acest Cuvant nu
era “in” Dumnezeu ( “en” ), ci “cu” Dumnezeu ( “pros” ).

Cuvantul nu este o emanatie a lui Dumnezeu, ci Insusi Dumnezeu. Desi

primele versete ale capitolului 1 nu ne spun cine este Cuvantul, identitatea
Lui ne este lamurita in versetul 14: Fiul lui Dumnezeu cel intrupat.

– Ioan 5, 17-23: “Dar Iisus le-a raspuns: “Tatal Meu lucreaza pana
acum. Si Eu de asemenea lucrez. Tocmai de aceea cautau si mai mult
iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si
pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel
deopotriva cu Dumnezeu… Dupa cum Tatal inviaza mortii, tot asa fi
Fiul da viata vesnica cui vrea…Pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum
cinstesc pe Tatal.” 

Potrivit menatalitatii orientale, un fiu este asemenea tatalui sau. Aratand ca

El face aceleasi lucrari ca si Tatal, Iisus scoate in evidenta deplina Sa
divinitate, fapt considerat de iudei ca fiind blasfemie. Doar Cineva care are
viata in Sine si este vesnic poate da viata vesnica oamenilor.

     – Ioan 8, 58.59: “Iisus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca, mai
inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu”. La auzul acestor vorbe, au luat
pietre ca sa arunce in El…” 

Expresia “sunt Eu” este tradusa din grecescul “ego eimi”, care face

trimitere la Exodul 3,14, unde Dumnezeu i Se descopera lui Moise in rugul
aprins, recomandandu-Se: “Eu sunt Cel ce sunt”.
Expresia “ego eimi” se refera la o existenta in sens absolut, vesnica, prin
sine insusi. Daca Iisus ar fi revendicat doar faptul ca El a existat inaintea
de Avraam, El ar fi trebuit sa spuna “ego en” ( “Eu am fost” ). Cu toate
acestea, El a folosit expresia “ego eimi” ( “Eu sunt” ), aratand ca existenta
Sa este vesnica, iar viata Sa este nederivata si neimprumutata.

Este demn de observat ca, auzindu-L pe Iisus ca rosteste Numele “Eu

sunt”, iudeii au incercat sa-L ucida cu pietre, considerand afirmatia Lui o
blasfemie.

– Ioan 10, 27-30: “Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri si nimeni
nu le va smulge din mana Mea… Eu si Tatal una suntem.”

Deoarece doar Dumnezeu are viata vesnica si doar El o poate da, concluzia
logica este ca Iisus Christos este Dumnezeu adevarat si deplin. Unitatea Sa
deplina cu Tatal confirma acest adevar. Iudeii au inteles acest lucru si,
considerand ca Iisus a rostit o blasfemie, au luat pietre ca sa-L omoare.

– Ioan 10, 38: “Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal.”

     Unitatea desavarsita intre Tatal si Fiul este dovada dumnezeirii depline

a lui Iisus Christos.

– Ioan 20, 28: “Drept raspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu si

Dumnezeul meu !”

Acesta este singurul loc din Evanghelii in care cineva Il numeste

Dumnezeu pe Iisus Christos. Este demn de observat ca nici Iisus nu a
dezaprobat afirmatia lui Toma, nici Ioan, in calitate de autor al
Evangheliei, nu a facut acest lucru, ceea ce confera greutate afirmatiei lui
Toma.

– Romani 9,5: “…Patriarhii, si dupa ei a iesit dupa trup Christosul, care

este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci.
Amin !”

Afirmatia apostolului Pavel cu privire la deplina divinitatea a lui Iisus

Christos este fara echivoc.

– Romani 10,13: “Fiindca oricine va chema Numele Domnului va fi

mantuit”.
Contextul ( versetele 6-12 ) ne arata ca Pavel se refera la Persoana lui Iisus
Christos. Insa in versetul 13, apostolul citeaza din Ioel 2,32, unde se
foloseste Numele Yahweh. Asadar, Pavel recunoaste in acest pasaj ca Iisus
Christos este Yahweh, Cel amintit in Ioel 2,32, adica Dumnezeu in toata
plinatatea Sa.

     – Romani 14,10: “… Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de

judecata al lui Christos.” 

In continuarea acestei afirmatii, Pavel citeaza din Isaia 45,23: “Pe viata
Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea,
si orice limba va da slava lui Dumnezeu.” Textul din Isaia foloseste
Numele Yahweh pentru Cel ce vorbeste. Totusi, Pavel aplica acest text la
Iisus, identificandu-L pe Acesta cu Yahweh, Dumnezeu in toata plinatatea
Lui.

     – Filipeni 2, 5-7: “Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in

Christos Iisus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezuit
ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat
pe Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.”

Este unul din pasajele-cheie ale Noului Testament care sustin divinitatea
Domnului Christos. Cuvantul “chipul” este tradus din
grecescul “morphe”, un termen care are in vedere esenta naturii unui
lucru, nu forma lui exterioara.

Mesajul textului este acela ca Iisus Christos nu a dorit sa tina cu tot

dinadinsul la egalitatea Sa cu Tatal, renuntand de bunavoie la ea, pentru a
Se intrupa in natura umana si pentru a Se jertfi.

     – Coloseni 1,19: “Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa

locuiasca in El.”

Se ridica intrebarea: Despre care “plinatate” este vorba aici ? Si a cui este

aceasta plinatate ? Raspunsul il ofera acelasi apostol in cap.2,9: “Caci in
El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii”.Asadar, Iisus Christos
este divin in sens absolut, asa cum si Tatal este divin in sens absolut.

     – Coloseni 2,9: “Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea

Dumnezeirii”.
Termenul grecesc “pleroma”, care a fost tradus cu “plinatate”, ne arata ca
Christos detinea toate functiile, atributele si prerogativele Divinitatii
inainte de intrupare. Chiar si dupa ce a luat natura umana, Christos a ramas
pe deplin Dumnezeu, chiar daca nu a uzat de prerogativele Sale divine.
Uneori insa, divinitatea razbatea prin umanitatea Sa, fara sa o mistuie.

– Tit 2,13: “Asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui

nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Christos.” 

In gramatica limbii grecesti, atunci cand conjunctia “si” ( “kai” ) leaga

doua substantive la acelasi caz ( genitiv ), si primul substantiv are articol
hotarat, iar al doilea substantiv nu are articol hotarat, inseamna ca al doilea
substantiv il explica pe primul. In textul de fatza, Iisus Christos
este “marele nostru Dumnezeu si Mantuitor”, avand divinitate deplina si
absoluta.

– Evrei 1,1-3: “Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin

proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul
acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor
lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei
Lui si intiparirea fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul
puterii Lui, a facut curatarea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in
locurile ceresti.”

Desi unii comentatori aplica expresia “oglindirea slavei Lui” doar la

caracterul lui Dumnezeu, aceasta expresie se refera si la natura esentiala a
Divinitatii. Fiind Creator, Iisus Christos are o natura divina deplina. El nu
este un demiurg, un Dumnezeu mai mic, ci Dumnezeu absolut.

– Evrei 1.5.6: “Caci, caruia dintre ingeri a zis El vreodata: “Tu esti Fiul
Meu, astazi Te-am nascut ?” Si iarasi: “Eu Ii voi fi Tata, si El Imi va fi
Fiu ?” Si cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: “Toti ingerii
lui Dumnezeu sa I se inchine !”

     Daca tinem cont de alte pasaje biblice ca: Apocalipsa 19,9.10; 22,8.9;
Matei 4,10, in care se spune clar ca inchinarea trebuie adusa doar lui
Dumnezeu, cerinta Tatalui ca ingerii sa se inchine inaintea Fiului Sau
presupune faptul ca Acesta este El Insusi Dumnezeu adevarat si deplin.
     – Evrei 1,8: “Pe cand Fiului I-a zis: “Scaunul Tau de domnie,
Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de
dreptate.” 

Autorul Epistolei catre evrei citeaza aici din Psalmul 45,6, unde Tatal I Se
adreseaza Fiului, numindu-L “Dumnezeule !” ( “ho Theos” ). In afara de
Evrei 1,8, mai exista sase texte biblice in care Iisus este numit “Theos” –
“Dumnezeu”: Ioan 1,1.18; 20,28; Romani 9,5; Tit 2,13 si 2 Petru 1,1.

     – Evrei 1,10: “Si iarasi: “La inceput Tu, Doamne, ai intemeiat
pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale.”

     Citand din Psalmul 102,25, unde apare Numele Yahweh, autorul

Epistolei catre evrei aplica acest Nume divin la Iisus, aratand ca El este
Dumnezeu deplin si adevarat.

– Evrei 7,3: “…Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici
inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, dar care a fost asemanat cu Fiul
lui Dumnezeu, ramane preot in veac.”

     Asemanarea cu Melhisedec, ale carui origini nu se cunosteau, este o

alta dovada ca Iisus Christos este vesnic, avand o natura divina deplina.

     – 2 Petru 1,1: “Simon Petru, rob si apostol al lui Iisus Christos, catre
cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea
Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Christos.”

Aplicandu-se aceeasi regula gramaticala ca in cazul textului din Tit 2,13,

Iisus Christos este nu doar Mantuitorul nostru, ci si Dumnezeu in
plinatatea Sa.

– Apocalipsa 1,17: “Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca

mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: “Nu te teme ! Eu
sunt Cel dintai si Cel de pe urma.” 

     In Isaia 44,6 sta scris: “Asa vorbeste Domnul ( Yahweh ), Imparatul

lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ( Yahweh ) ostirilor: “Eu sunt
Cel dintai si Cel de pe urma, si afara de Mine nu este alt Dumnezeu
( Elohim ).”

Asociind cele doua afirmatii, intelegem ca Yahweh din Vechiul Testament

si Iisus Christos din Noul Testament Se recomanda la fel: Cel dintai si Cel
de pe urma. Deci Iisus Christos din Apocalipsa 1,17 este Acelasi cu
Yahweh din Isaia 44,6.

– Apocalipsa 22,1.3: “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al

Mielului”

Un scaun de domnie ceresc, pe care sed doua Persoane carora Li se

inchina intreaga Creatie, este dovada divinitatii depline a lui Iisus
Christos, “Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1,29 ).

     – Apocalipsa 22, 12.13: “Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu

Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel
dintai si Cel de pe urma, Inceputul si Sfarsitul”.

Titulatura “Alfa si Omega”, prin care Se recomanda Iisus Christos in

finalul Apocalipsei, apartine deopotriva si Tatalui, caci la inceputul cartii,
El Se recomanda pe Sine astfel: “Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si
Sfarsitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine,
Cel Atotputernic”. Concluzia este ca Iisus Christos este Dumnezeu in
toata plinatatea Sa, asemenea Tatalui.

Marturia lui Iisus Christos despre Sine

Iisus Christos nu Si-a afirmat divinitatea in mod direct, insa a declarat ca

este Fiul lui Dumnezeu ( vezi Matei 16, 16,17; 26, 63-64; Ioan 9, 35-37;
11,4 ). Potrivit mentalitatii ebraice, tot ce este tatal este si fiul. Iata de ce,
atunci cand Iisus a recunoscut ca este Fiul lui Dumnezeu, evreii au
considerat ca huleste, facandu-Se egal cu Dumnezeu ( vezi Ioan 5,18;
10,33 ).

De asemenea, Iisus a declarat in mai multe randuri ca tot ce Ii apartine

Tatalui Ii apartine si Lui:

– Ingerii lui Dumnezeu sunt si ingerii Lui ( vezi Luca 12,8.9; 15, 10 –
Matei 13,41 ).

– Toata puterea I-a fost data in cer si pe pamant ( vezi Matei 28,19 )

– Judecata a fost data de tatal Fiului ( vezi Ioan 5,22 ).

                                                                                                          
Martori ai dumnezeirii lui Iisus Christos:

1) Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant, prezenti la botezul lui Iisus ( Luca 3,

22 ).

2) Marturia lui Iisus in fatza marelui preot ( Matei 26, 63-64 )

3) Profetii ( Isaia 9, 6; Psalmul 45, 7; Psalmul 2, 7 )

4) Apostolii: Pavel ( Romani 9, 5; Tit 2, 13 ), Ioan ( Ioan 20, 31; 1 Ioan 5,

20 ), Toma ( Ioan 20, 28 ), Petru ( Matei 16, 16 ).

5) Ingerii ( Luca 2, 10-11 ).

6) Demonii ( Luca 4, 41 ).

7) Oamenii: sutasul de la cruce ( Matei 27, 54 ), Marta ( Ioan 11, 27 ),

samaritenii ( Ioan 4, 42 ), talharul de pe cruce ( Luca 23, 42 ).

Dovezi indirecte ale dumnezeirii lui Iisus Christos:

1) Faptul ca a iertat pacatele, prerogativa ce Ii apartine in exclusivitate lui

Dumnezeu ( Matei 4, 10; slabanogul: Matei 9, 2; femeia prinsa in adulter:
Luca 7, 48 )

2) Faptul ca a primit inchinare de la oameni ( magii: Matei 2, 2. 11;

leprosul vindecat: Matei 8, 2; ucenicii aflati in corabie: Matei 14, 33;
femeia cananeanca: Matei 15, 25; femeile dupa inviere: Matei 28, 9;
ucenicii dupa inviere: Matei 28, 17; mama fiilor lui Zebedei: Matei 20,
20 ).

In prezenta unui numar atat de mare de dovezi ale dumnezeirii lui Iisus,
orice alta conceptie despre Persoana Sa este departe de adevar.
14. Iisus Christos – Un simplu om ?
O conceptie destul de raspandita legata de Persoana lui Iisus Christos este
aceea ca El a fost doar un simplu om, si nimic mai mult. Multi considera
ca Iisus a fost un geniu al timpului Sau.

Se crede despre El ca, in perioada adolescentei si pana la inceputul lucrarii

Sale publice ( perioada despre care Biblia nu are prea multe de spus ), Iisus
ar fi studiat in Orient, avand legaturi cu fachirii si yoghinii din India, de
unde ar fi invatat tehnicile de hipnoza si telepatie. Se recunoaste ca El era
un om cu o carisma deosebita, bine educat si cu o viziune larga asupra
conditiei umane. Acest geniu uman – cred unii – a realizat ca omenirea se
va prabusi in neant daca nu va aparea o noua religie, cu totul deosebita de
toate celelalte. Si, pentru a salva omenirea, El a fost dispus sa-si dea chiar
si viata.

Putea oare Iisus sa realizeze tot ce a realizat daca ar fi fost doar un simplu
om ?  Daca am accepta aceasta teorie, o multime de probleme ar ramanea
nerezolvate. Iata cateva dintre ele:

1) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, de ce a sustinut El ca e

Dumnezeu ? Ca simplu om, El nu putea sa se incadreze decat in doua
posibilitati: ori era un om moral, ori, dimpotriva, El era un om amoral.

Daca ar fi fost doar un simplu om moral, se ridica o intrebare: De ce i-a

inselat atunci pe  contemporanii Sai, sustinand ca este Fiul lui Dumnezeu,
ca Imparatia Sa e vesnica si ca Dumnezeu e Tatal Sau ? De ce i-a inselat
pe oameni, promitandu-le Imparatia cerurilor ? De ce le-a spus semenilor
Sai ca exista inainte de Avraam ?  De ce a primit inchinarea omenilor si de
ce a pretins ca poate ierta pacatele ? Toate acestea nu ar fi fost minciuni ?
Si daca ar fi mintit, cum mai putea fi El un om moral ?

Daca, dimpotriva, Iisus ar fi fost doar un simplu om amoral ( fara morala ),

se ridica din nou o intrebare: Cum ar fi putut un om fara morala sa predice
o religie atat de morala cum e religia crestina ? Cum ar fi putut un om fara
morala sa-i mustre pe oameni pentru pacatele lor ? Cum ar fi putut un
astfel de om sa-si dea viata pentru o religie atat de morala ca religia
crestina?

De asemenea, daca Iisus ar fi fost un om amoral, lucrul acesta nu ar fi fost

observat de contemporanii Sai ? Vrajmasii Sai erau permanent pe urmele
Lui pentru a-l spiona. Nu ar fi observat ei ceva in neregula cu moralitatea
Sa?  Ce sanse ar mai fi avut El intr-o societate atat de conservatoare ca cea
iudaica ? Desigur, niciuna…

In concluzie, daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, fie moral, fie amoral,
inseamna ca tot ceea ce a facut si spus ar fi in contradictie cu Sine. Ceea ce
este o imposibilitate.

2) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, se ridica intrebarea: I-a

inselat sau nu pe ucenicii Sai ? 

Daca am sustine ca El i-a inselat, iar ucenicii au fost victimele unui

impostor, ar aparea o multime de probleme de nerezolvat. Cu siguranta ca
atunci totul s-ar fi terminat la cruce, cand ucenicii si-ar fi dat seama de
inselatorie. Dar cum explicam revenirea lor la putin timp dupa crucificarea
lui Iisus si marea putere cu care au inceput sa predice noua religie dupa
Cincizecime ?

Revenirea ucenicilor din marea dezamagire produsa de crucificarea lui

Iisus demonstreaza ca ei n-au fost si nu s-au simtit inselati. Dimpotriva,
ucenicii au fost dispusi sa mearga pana la moarte pentru credinta lor.

Sa presupunem si un alt scenariu: Iisus nu i-ar fi inselat pe ucenici, ci le-ar

fi spus adevarul cu privire la Sine. Le-ar fi spus exact ce dorea: sa
intemeieze o noua religie care sa salveze omenirea, desi El era doar un
simplu om, si nimic mai mult.

Dar si in acest caz ar aparea o multime de probleme de nerezolvat. Cum

am putea explica, in acest caz, ca doisprezece oameni simpli, fara sa aiba
viziunea lui Iisus asupra lucrurilor, sa accepte sa predice o inselatorie de
care erau cu totii constienti, iar la urma sa-si dea viata pentru aceste idei
false ?  Si apoi, daca ar fi stiut ca totul e o inselatorie bine regizata de Iisus
si impartasita lor, de ce au ramas atat de dezamagiti la cruce ? Daca ei ar fi
stiut ca totul e o inselatorie, nu ar fi trebuit sa stea uniti in jurul crucii si sa-
si dea viata alaturi de Iisus ?

Biblia nu ne ofera niciun indiciu ca ucenicii s-ar fi simtit inselati de

Domnul lor, dupa dezamagirea traita de ei in jurul crucii. Cu totii au putut
spune, alaturi de apostolul Pavel: “Stiu in cine am crezut” ( 2 Timotei 1,
12 )
3) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, cum putem explica
existenta profetiilor mesianice ? 

Aceste profetii au fost rostite cu sute si chiar cu mii de ani inainte de

Christos de oameni care au trait in epoci diferite, in culturi diferite. Aceste
profetii nu sunt produsul imaginatiei lui Iisus ( ca om ). Daca El ar fi fost
doar un simplu om, atunci cine a fost Mesia, Fiul lui Dumnezeu pe care-L
vesteau profetiile mesianice ?

4) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, cum ar fi putut El implini

profetiile mesianice cu atata exactitate ? 

Sa presupunem ca El a cunoscut aceste profetii in urma studiului Scripturii

( cum de altfel le-a si cunoscut ! ). De asemenea, sa presupunem ca El a
urmarit implinirea lor pas cu pas, pana la moarte. Se ridica insa, din nou, o
multime de probleme nerezolvate, in cazul sustinerii acestei idei:

Iisus ar fi putut cunoaste , prin studiul Scripturilor, toate profetiile

referitoare la Mesia. Dar de la care varsta ? Desigur, cel mai devreme de la
varsta adolescentei. Dar pana la aceasta varsta, deja o multime de profetii
erau deja implinite cu privire la El: nasterea dintr-o fecioara, din semintia
lui Iuda si familia lui David, nasterea in Betleem, fuga in Egipt, moartea
pruncilor, locuirea in Nazaret…

Cum ar fi putut implini Iisus niste profetii asupra carora nu avea niciun
control ? Putea El sa-Si controleze locul si data nasterii, putea sa-si aleaga
parintii, semintia in care sa se nasca, daca ar fi fost doar un simplu om ?
Desigur ca nu !

De asemenea, daca am presupune ca El, cunoscand profetiile mesianice, a

incercat sa le implineasca, pentru a le dovedi contemporanilor Sai ca El era
Mesia, cum ar fi putut El sa-i determine pe cei din jur sa contribuie la
implinirea acestor profetii ?

Iisus ar fi trebuit sa-l convinga pe Iuda sa-L vanda pentru treizeci de

arginti, iar pe preoti sa-i dea lui Iuda exact aceasta suma. Nici mai mult,
nici mai putin decat specifica profetia biblica. Cum i-ar fi putut convinge
Iisus pe romani sa-L rastigneasca exact intre doi talhari ? Romanii puteau
sa-l execute prin diferite alte metode. De ce tocmai rastignirea ? Cum i-ar
fi putut convinge Iisus pe ostasii care L-au crucificat sa traga la sorti
pentru camasa Sa, iar pe sutasul de la cruce sa nu-i zdobeasca fluierele
picioarelor, asa cum a facut cu cei doi talhari ? Cum ar fi putut aranja ca
mormantul Sau sa fie al unui om bogat ? Toate acestea si inca o multime
de alte profetii mesianice, rostite cu sute de ani mai inainte, nu s-ar fi putut
implini in viata lui Iisus daca El ar fi fost doar un simplu om.

5) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, cum am putea explica

minunile savarsite de El, mai ales invierile facute in timpul activitatii
Sale publice ( fiica lui Iair, fiul vaduvei din Nain, Lazar )? Si, mai ales,
cum putem explica minunile savarsite de ucenicii Sai ? 

Sa presupunem ca El personal ar fi fost un geniu inzestrat cu puteri

paranormale, fiind capabil sa faca minuni (  unii sustin ca Iisus ar fi invatat
in India toate aceste secrete). Dar cum explicam minunile facute de
apostoli, care nu au fost genii ca El, care nu au fost in India ( cum se
presupune de catre unii sceptici ) si care au fost oameni cat se poate de
simpli ?

Cum am putea explica , in acest caz, Rusaliile si toate minunile facute de

apostoli dupa acea data, daca Iisus ar fi fost mort pentru totdeauna ?

6) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, atunci cine S-a descoperit
ucenicilor dupa crucificarea   Sa ? Cine S-a descoperit lui Saul din
Tars pe drumul Damascului si cine i-a descoperit lui Ioan viziunile
Apocalipsei pe insula Patmos ? 

Pavel nu a facut parte dintre ucenicii lui Iisus, deci pe el nu-l putem banui
de complicitate la vreo eventuala inselatorie regizata de Iisus si apropiatii
Sai. Cum putem explica intoarcerea la 180* a atitudinii si mentalitatii sale,
dispus sa moara ca martir pentru credinta sa in Christos ? Doar o inatalnire
de gradul 0 cu acest Iisus inviat si viu in vecii vecilor poate explica aceasta
transformare a lui Saul, prigonitorul bisericii, in Pavel apostolul
crestinatatii.

7) Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, atunci tot ce au spus si au

facut El si urmasii Sai nu ar fi decat o imensa piesa de teatru. Nimic
mai mult !

O piesa de teatru bine regizata si bine jucata, in care actorii si-au jucat
rolul in mod desavarsit. Insa pentru ca aceasta imensa piesa de teatru sa
reuseasca, trebuia ca fiecare actor sa-si invete si sa-si interpreteze rolul sau
fara greseala: ucenicii, Iuda, fariseii, norodul, Pilat, Ana si Caiafa,  soldatii
romani, Sinedriul, etc.

Daca Iisus ar fi fost doar un simplu om, atunci totul ar fi fost o imensa
piesa de teatru. Dar, pentru ca aceasta piesa de teatru sa fie jucata atat de
perfect de toti actorii, ar fi trebuit ca regizorul sa fie mai mult decat om.
Trebuia sa fie Dumnezeu…

Unii sustin ca credinta crestina este irationala.  Dimpotriva, ea este cat se

poate de rationala. Iar o ratiune sanatoasa nu poate sa ne conduca decat la
o singura concluzie in legatura cu natura Mantuitorului: El nu putea face
ceea ce a facut decat ca Om si Dumnezeu in acelasi timp.
15. Iisus Christos – Om adevarat si Dumnezeu adevarat
Iisus Christos este o Fiinta unica in Univers. Aceasta unicitate este data de
dubla Sa natura: divina si umana. Daca natura divina este rezumata in
titlul “ Fiul lui Dumnezeu” , pe care Iisus l-a folosit in dreptul Sau, natura
umana este sugerata de un alt titlu la care El tinea foarte mult – “Fiul
omului”.

Dubla natura a Mantuitorului reiese si din Numele Sau: Iisus este numele

uman, iar Christos este cel divin. Intelegerea dublei naturi a celei de-a
doua Persoane a Dumnezeirii tine doar de domeniul credintei, caci nicio
fiinta creata din Univers nu poate patrunde ceea ce Scriptura numeste
marea“taina a evlaviei” ( 1 Timotei 3, 16 ).

Scriptura ne ofera o multime de dovezi in sprijinul afirmatiei potrivit

careia Iisus Christos a fost om adevarat. Iata cateva din ele:

1) Ioan Botezatorul Il numeste pe Iisus om: “El este Acela despre care

ziceam: “Dupa mine vine un om care este inaintea mea, caci era inainte
de mine” ( Ioan 1, 30 ).

2) Petru Il numeste  om: “Barbati israeliti,  ascultati cuvintele acestea !

Pe Iisus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeuinaintea voastra… “
( Faptele apostolilor 2, 22 ).

3) Pavel Il numeste om: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur

mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos” ( 1 Timotei
2, 5 ).

4) Iisus Se considera pe Sine om: “ Dar acum cautati sa Ma omorati, pe

Mine, un om care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la
Dumnezeu” ( Ioan 8, 40 ).

5) Vrajmasii lui Iisus Il considerau un om: “Iudeii I-au raspuns: Nu

pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si
pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu” ( Ioan 10, 33 ).

Natura umana a lui Iisus a avut aceleasi particularitati ca ale oricarui om

de pe pamant. Iisus a simtit ce inseamna oboseala, foamea, setea,
framantarea, tristetea, durerea ( vezi Matei 4, 2; 26, 37; Ioan 4, 6; 11, 35;
19, 28 etc. ).
In lucrarea Sa pentru oameni, El a dat pe fatza impreuna simtire, manie
indreptatita, durere ( Matei 9, 36; Marcu 3, 5 ). Adesea era tulburat si
ingandurat, iar Biblia ne relateaza despre doua situatii in care Iisus chiar a
plans ( Luca 19, 41; Ioan 11, 33.35; 12, 27 ). In Ghetsemani, Iisus S-a
rugat cu strigate si lacrimi pana ce picaturile de sudoare s-au transformat
in sange ( Luca 22, 44; Evrei 5, 7 ). Desi a trecut prin experienta mortii
( Ioan 19, 30.34 ), Iisus a inviat nu ca un spirit, ci ca om ( Luca 24, 36-
43 ).

Tinand cont de toate aceste informatii oferite de Scriptura, apostolul Pavel

trage concluzia:

“Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El
Insusi a fost deopotriva partas la ele…” ( Evrei 2, 14 )

“Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile ca

sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos
si vrednic de incredere…” ( Evrei 2, 17 )

Ce s-a intamplat cu Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu in timpul vietii

pamantesti ? 

Biblia ne spune ca , venind pe pamant, “El S-a dezbracat pe Sine Insusi si

a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor” ( Filipeni 2, 7 ).
Pentru a fi un model pentru om, Iisus a depus in mainile Tatalui
prerogativele divine si a trait pe pamant depinzand de Dumnezeu ca
oricare dintre noi.

Cu ce putere savarsea minunile ? 

In mai multe ocazii Domnul Iisus a specificat ca puterea nu era a Lui:

“ Adevarat, adevarat va spun ca Fiul nu poate face nimic de la Sine: El

nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul
intocmai” ( Ioan 5, 19)

“Eu nu pot face nimic de la Mine Insumi…” ( Ioan 5, 30 )

Pana unde S-a identificat Iisus Christos cu natura umana ? 

Subiectul in discutie a provocat numeroase controverse in lumea crestina.

Dilema este urmatoarea: Daca Iisus S-a identificat in mod deplin cu natura
umana pacatoasa, inseamna ca El nu ne mai poate fi nici model, nici
mantuitor. Cum ar putea o fiinta cu inclinatii pacatoase sa mantuiasca alte
fiinte cu inclinatii pacatoase? Pe de alta parte, daca Iisus nu S-a identificat
deplin cu natura umana, cum ar putea fi un model pentru oameni si cum ar
putea sa-i mantuiasca ?

In esenta, problema ramane o taina, ceea ce Biblia numeste “marea taina

a evlaviei” ( 1 Timotei 3, 16 ). De aceea, e intelept sa ramanem la ceea ce
ne este descoperit in Scripturi, fara a face speculatii care ar putea sa ne
duca pe o linie moarta. Iata cateva afirmatii ale Bibliei, in legatura cu
natura umana a Mantuitorului:

– Romani 8, 3: “…Trimitand din pricina pacatului pe Insusi Fiul

Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului”.

De observat ca Pavel spune despre Iisus ca a venit intr-

o “fire ( natura ) asemanatoarecu a pacatului” , nu identica cu a
pacatului.  Iisus S-a identificat cu omenirea pacatoasa, dar pana la pacat.

– 1 Corinteni 15, 45.47: “Omul dintai Adam a fost facut un suflet viu. Al

doilea Adam a fost facut un duh datator de viata”.

Apostolul Pavel il identifica pe Domnul Iisus cu Adam cel neprihanit, de

dinainte de caderea in pacat. Dupa cum primul Adam a fost stramosul
intregului neam omenesc cazut, la fel, al doilea Adam este parintele
intregului neam omenesc mantuit din pacat.

Cu toate acestea, cei doi Adami nu sunt identici. Primul Adam a fost creat
desavarsit, fara nicio urma a pacatului in fiinta sa, pe cand al doilea Adam
S-a nascut pe pamant purtand in trupul Sau urmele ereditare a patru
milenii de decadere.

– Evrei 4, 15: “Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de

slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi,
dar fara pacat”

Asadar ispita si posibilitatea de a pacatui erau lucruri reale pentru Iisus. El

putea fi ispitit si putea cadea. Fara aceasta posibilitate, totul ar fi fost doar
o piesa de teatru. Daca Iisus nu ar fi putut fi ispitit, atunci El n-ar mai fi
fost om adevarat, ca si noi. Imbracarea naturii umane presupune si
posibilitatea de a fi ispitit si de a cadea.
Dar cum a putut fi ispitit El in toate lucrurile ? Pe vremea  Sa nu existau
multe din ispitele actuale ( droguri, tutun, pornografie, internet, etc.) .
Trebuie sa observam ca ispitele la care este supus un om in aceasta viata
sunt aceleasi, indiferent de epoca in care traieste. Chiar daca formele se
schimba, in esenta ispitele sunt aceleasi si se adreseaza egoismului, poftei,
razvratirii si spiritului de independenta care l-au caracterizat pe omul
tuturor veacurilor.

– Evrei 2, 18: “Si prin faptul ca El Insusi a fost ispitit in ceea ce a

suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.”

Este evident din ceea ce afirma Pavel ca Domnul Iisus a suferit in timpul
ispitirii. Suferinta simtita de Iisus in timpul ispitirii era direct proportionala
cu sfintenia si curatia caracterului Sau. Putem spune, fara sa gresim, ca
Mantuitorul a suferit ispite mult mai mari decat omul obisnuit. Mai mult
decat atat, El a fost supus unor ispite cu care noi nu ne confuntam in
aceasta viata.

Una din ispitele cele mai mari pentru Iisus a fost sa se foloseasca de
puterea divina in mod independent, fara sa depinda de Tatal, asa cum
depindem noi. De asemenea, Iisus era ispitit sa faca minuni pentru propria
persoana, atunci cand se gasea intr-o nevoie specific umana ( de ex. sa
transforme pietrele in paini, atunci cand Ii era foame ).

In ciuda presiunii exercitate de aceste ispite asupra Sa, Domnul Iisus nu S-

a folosit decat de aceeasi putere care ne sta si noua la dispozitie si care
venea de la Tatal, iar atunci cand folosea puterea aceasta, o folosea
intotdeauna in beneficiul altora, niciodata pentru Sine.

– Luca 1, 35: “De aceea, Sfantul care se va naste din tine va fi chemat

Fiul lui Dumnezeu.”

Referindu-se la oameni, Biblia declara ca”toti au pacatuit si sunt lipsiti de

slava lui Dumnezeu” ( Romani 3, 23 ). Doar despre o singura fiinta
nascuta pe acest pamant afirma Biblia ca este nascuta sfanta: Iisus
Christos.

Declaratia ingerului Gabriel ne ajuta sa intelegem un lucru deosebit de

important legat de natura umana a Domnului Iisus: Desi S-a nascut cu
posibilitatea de a pacatui ( altfel de ce a mai fost ispitit ?), si desi a venit in
lume cu un trup care purta urmarile unei ereditati  decazute, Iisus nu avea
tendinte pacatoase. El era “Sfantul”, Cel in care nu exista nimic rau, nimic
intinat.

Putea Iisus sa pacatuiasca ? Raspunsurile difera. Un lucru este cert: Daca

Iisus nu putea pacatui, atunci El nu a riscat nimic venind in lumea noastra
si totul pare un spectacol bine regizat. Istoria ispitirii ar fi doar o sceneta
fara nicio importanta pentru noi, iar declaratia lui Pavel ca “El a fost ispitit
ca si noi” nu ar avea nicio insemnatate. Daca Iisus nu ar fi avut
posibilitatea sa pacatuiasca, El nu ar mai putea fi un model pentru noi, iar
intreaga lupta din timpul vietii Sale pe pamant ar parea doar o farsa uriasa.

– Evrei 7, 26: “Si tocmai un astfel de Mare Preo ne trebuia: sfant,

nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi si inaltat mai presus de
ceruri.”

Pavel intareste in acest verset ideea ca Iisus a fost lipsit de pacat. Desi a
luat natura umana decazuta dupa patru milenii de istorie , Iisus a ramas
“sfant, nevinovat, fara pata si despartit de pacatosi”

– 2 Corinteni 5, 21: “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut

pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

– 1 Petru 2, 22: “El n-a facut pacat si in gura Lui nu s-a gasit viclesug”

– 1 Ioan 3, 5: “Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele, si in El nu este

pacat.”

– Ioan 8, 46: “Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?”

Domnul Iisus i-a somat pe iudei sa dovedeasca existenta unui singur pacat
in viata Lui. Sa ne gandim ca e vorba de peste 33 de ani de viata, din care
peste trei ani de activitate publica ! Daca iudeii, care-l spionau la orice pas,
ar fi cunoscut vreun pacat in viata Sa, cu siguranta ca L-ar fi denuntat ,
compromitandu-I lucrarea. Cine dintre oameni ar avea curajul sa puna o
astfel de intrebare semenilor  lui ?

– Ioan 14, 30: “Vine stapanitorul lumii acesteia. El n-are nimic in

Mine.”

Cand Mantuitorul face aceasta afirmatie, trebuie sa intelegem mai mult

decat faptul ca El nu a pacatuit niciodata. In El nu existau nici macar
tendinte spre pacat.
Cunoastem povestea cu cuiul lui Pepelea… Satana are in fiecare om un
“cui” – firea pamanteasca. De acest “cui” el isi agata zilnic ispitele sale,
facandu-ne viata amara si lipsita de pace. In cazul lui Iisus, “cuiul” firii
pamantesti nu a existat, astfel incat El putea spune cu fruntea
senina: “El ( Satana ) nu are nimic in Mine.”

Concluzii

Iisus a fost om adevarat, dar ar fi o greseala sa-L consideram  asemenea

noua. El este al doilea Adam, unicul Fiu al lui Dumnezeu, nascut din
Maria si Duhul Sfant. A mostenit un trup purtand in el urmarile a  patru
milenii de ereditate decazuta, cu slabiciunile inerente, , dar fara tendinte
spre pacat.

Oare Il putem imagina pe Iisus strangand pumnii si scrasnind din dinti

atunci cand era criticat de iudei sau lovit de soldatii romani ? Il putem
imagina poftind alcool si chinuindu-Se sa nu priveasca pofticios dupa
Maria Magdalena ? Oare atunci cand era arestat, era El ispitit sa scoata
sabia ca sa se apere ? Il putem imagina pe Iisus pe cruce, strangand din
dinti ca sa nu-i blesteme pe cei ce isi bateau joc de El ?

Iisus nu a facut niciunul din aceste lucruri pacatoase si nici nu a fost tentat
sa le faca. El nu a trebuit sa stranga din dinti ca sa nu faca raul, pentru ca
in El nu existau tendinte spre rau. Aceasta era una din conditiile ca El sa
poata deveni Marele nostru Preot: “De aceea poate sa si mantuiasca in
chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca
traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” ( Evrei 7, 25 ).
16. Necesitatea intruparii Fiului lui Dumnezeu
Intruparea  presupunea ca Fiul lui Dumnezeu sa ia asupra Sa natura
umana, nicidecum ca omul Iisus sa imbrace divinitatea. Miscarea este
dinspre Dumnezeu spre om, nu invers. In Persoana lui Iisus Christos, cele
doua naturi ( divina si umana ) s-au contopit intr-una singura, facand din
El o fiinta unica in Univers.

Atunci cand Biblia vorbeste despre Iisus, Il descrie ca pe o singura

persoana, nu doua:

“Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul

Sau ( natura divina ) nascut din femeie ( natura umana ), nascut sub
Lege.” ( Galateni 4, 4 )

“El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu ( natura divina ), n-a crezut ca
un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe
Sine Insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea
oamenilor ( natura umana )” ( Filipeni 2, 6.7 )

Cele doua naturi nu s-au anulat una pe cealalta, ci s-au contopit intr-un tot
armonios. Fiecare natura si-a pastrat locul in acest tot.

De ce era nevoie de cele doua naturi in Persoana lui Iisus Christos ?

Ce a facut ca intruparea Fiului lui Dumnezeu sa devina o necesitate in
cadrul Planului de Mantuire ? 

1) Divinitatea Fiului lui Dumnezeu se cerea acoperita cu natura umana

pentru ca oamenii pacatosi sa poata sta in prezenta Sa fara a fi nimiciti.
Din relatarile Evangheliilor aflam despre momente in care natura divina a
razbatut pentru cateva clipe prin cea umana. In astfel de momente, oamenii
au cazut la pamant, fara putere ( vezi Ioan 18, 4-6; Matei 17, 1-8; 21, 10-
13 ).

2) Iisus trebuia sa devina Mare Preot al omenirii cazute – adevaratul

Pontifex Maximus. Pentru atingerea acestui deziderat, El avea nevoie de
ambele naturi. Cu natura Sa divina era legat de Tatal, iar prin natura Sa
umana era legat de om. Astfel, Iisus Christos a creat o punte de legatura
peste prapastia pacatului, intre divinitate si omenirea cazuta ( vezi Evrei 2,
17.18; 4, 14-16; 5, 2 )
3) Punctul culminant al Planului Mantuirii l-a constituit jertfa Fiului lui
Dumnezeu. Insa, pentru a aduce aceasta jertfa, era nevoie de intrupare. Ca
Dumnezeu, Iisus Christos nu putea sa moara. De aceea era nevoie ca El sa
imbrace haina naturii umane in care sa Se jertfeasca pentru omenire.

4) Fiul lui Dumnezeu trebuia sa devina un model de viata pentru omenire.

Pentru realizarea acestui deziderat era nevoie ca El sa devina om, sa
traiasca intre oameni, sa fie ispitit ca un om, sa biruiasca cu aceeasi putere
care se afla la dispozitia oricarui om.

In calitatea Sa de al doilea Adam, Iisus Christos a trebuit sa preia lupta din

acel punct in care primul Adam o pierduse.

5) Intruparea Fiului lui Dumnezeu era necesara si pentru a-L putea

descoperi pe Tatal intr-un mod in care sa-L intelegem, ca oameni.
Caracterul lui Dumnezeu trebuia “tradus” in limbajul vietii zilnice al
fiecarui om. Altfel, Dumnezeu ar fi ramas neinteles pentru o omenire
cazuta in pacat si instrainata de Creatorul ei.

Doar datorita dublei Sale naturi, Iisus Christos a putut indeplini

cateva functiiimportante in desfasurarea Planului de mantuire:

1) Creator ( Ioan 1, 1-3; Evrei 1, 1.2 )

2) Legiuitor ( Iacov 4, 12 )

3) Profet (Luca 13, 33;  Ioan 6, 14; 7, 40 )

4) Mantuitor ( Ioan 4, 42 )

5) Mijlocitor ( 1 Timotei 2, 5; Evrei 4, 14 )

6) Judecator ( Faptele apostolilor 10, 42; Ioan 5, 22 )

7) Imparat ( Apocalipsa 19, 13-16 )

8) Jertfa ( 1 Petru 1, 18-20 )

9) Pastor ( 1 Petru 2, 25; Ioan 10, 11 )

Reformatorii au vazut in Iisus Christos trei functii care necesitau ungerea:

1) Profet ( invataturile si minunile savarsite )

2) Mare Preot ( suferintele si moartea Sa )

3) Imparat ( invierea, inaltarea, proslavirea, domnia si judecata )

Este incurajator sa stim ca Iisus Christos a luat natura noastra nu doar

pentru cei peste treizeci de ani de viata pe pamant, ci pentru vesnicie. In
viziunile Apocalipsei, Ioan L-a vazut pe Domnul Iisus avand o infatisare
omeneasca, desi trupul Sau era prosalvit. Numele de “Fiul omului”
( Apocalipsa 1, 13-16 ) pe care Ioan il foloseste atunci cand Il descrie pe
Iisus in viziunea din primul capitol al Apocalipsei dovedeste ca Iisus va
pastra natura umana pentru vesnicie, ca o amintire a tristei experiente a
pacatului. Aceasta va fi garantia ca drama pacatului nu se va mai repeta
niciodata in vesnicie.
17. Profetii mesianice
E stiut faptul ca evreii evlaviosi inca il mai asteapta pe Mesia. Ma intreb:
In cazul in care acest Mesia asteptat de evrei ar veni cu adevarat, ce ar
putea face mai mult decat a facut Iisus Christos ? Ce caracter ar trebui sa
aiba el, astfel incat sa ne determine sa recunoastem ca este superior lui
Iisus Christos ?

Ma tem ca la aceste intrebari nu poate fi dat un raspuns. Probabil de aceea,

in Talmudul iudaic exista un blestem rostit asupra tuturor celor care vor
incerca sa inteleaga profetia din Cartea lui Daniel 9, 24-27. De ce ? Pentru
ca aici se gaseste o profetie mesianica pe care nimeni, nici chiar evreii, nu
o pot nega si care a avut implinirea desavarsita in viata si lucrarea lui Iisus
Christos. A intelege aceasta profetie inseamna a recunoaste fara nicio
ezitare ca adevaratul Mesia a venit deja pe pamant, iar el nu este altcineva
decat Iisus Christos.

Voi trece in revista, foarte telegrafic, unele din cele mai cunoscute profetii
biblice referitoare la Mesia. Pentru a face economie de timp si spatiu, ma
voi rezuma doar la indicarea textului din Vechiul Testament care contine
profetia mesianica si la cel ( cele ) din Noul Testament care confirma
implinirea profetiei. Urmeaza ca cititorul sa le studieze in liniste si sa
confrunte profetia cu implinirea ei.

1) Mesia trebuia sa se nasca din femeie

Profetie: Geneza 3, 15; Isaia 7, 14

Implinire: Matei 1, 21; Galateni 4, 4

2) Mesia trebuia sa se nasca din semintia lui Iuda

Profetie: Geneza 49, 10

Implinire: Luca 3, 23-38

3) Mesia trebuia sa se nasca din familia lui David

Profetie: Ieremia 23, 5.6

Implinire: Faptele apostolilor 13, 23

4) Mesia trebuia sa se nasca la un timp fixat

Profetie: Daniel 9, 24-25

Implinire: Galateni 4, 4

5) Mesia trebuia sa se nasca din fecioara

Profetie: Isaia 7, 14

Implinire: Matei 1, 18

6) Mesia trebuia sa se nasca in Betleem

Profetie: Mica 5, 2

Implinire: Matei 2, 1

7) Uciderea pruncilor din Betleem

Profetie: Ieremia 31, 15

Implinire: Matei 2, 16-18

8) Va fi chemat din Egipt

Profetie: Osea 11,

Implinire: Matei 2, 15

9) Lucrarea lui Mesia va fi pregatita de un sol trimis de Dumnezeu

Profetie: Isaia 40, 3-5; Maleahi 3, 1

Implinire: Matei 3, 1-3

10) Mesia va fi uns cu Duhul Sfant

Profetie: Isaia 61, 1

Implinire: Faptele apostolilor 10, 38

11) Lucrarea publica a lui Mesia

Profetie: Isaia 61, 1.2

Implinire: Luca 4, 16-21.43

12) Mesia trebuia sa inceapa lucrarea sa in Galilea

Profetie: Isaia 9, 1.2

Implinire: Matei 4, 12-16

13) Maniera delicata a lucrarii lui Mesia

Profetie: Isaia 42, 1-3

Implinire: matei 12, 15-21

14) Plin de delicatete si mila fata de oameni

Profetie: Isaia 40, 11

Implinire: Matei 19, 13-15

15) Mesia trebuia sa fie plin de ravna pentru Dumnezeu

Profetie: Psalmul 69, 9

Implinire: Ioan 2, 13-17

16) Mesia urma sa faca multe minuni

Profetie: Isaia 35, 3-6

Implinire: Matei 11, 4-6

17) Mesia va fi ocarat de oameni

Profetie: Psalmul 69, 7.9.20

Implinire: Romani 15, 3

18) Mesia va fi lepadat de catre fratii sai

Profetie; Psalmul 69, 8

Implinire: Ioan 7, 3-5

19) Mesia va fi lepadat de conducatorii iudeilor

Profetie: Psalmul 118, 22

Implinire: Marcu 12, 10-12

20) Iudeii si neamurile se vor coaliza impotriva lui

Profetie: Psalmul 2, 1.2

Implinire: Faptele apostolilor 4, 27

21) Mesia va fi vandut de un prieten

Profetie: Psalmul 41, 9

Implinire: Ioan 13, 18.21

22) Mesia va fi parasit de ucenici

Profetie: Zaharia 13, 7

Implinire: Matei 26, 31

23) Mesia va fi vandut pentru treizeci de arginti

Profetie: Zaharia 11, 12

Implinire: Matei 26, 15

24) Mesia va intra in Ierusalim calare pe un magar

Profetie: Zaharia 9, 9

Implinire: Matei 21, 1-11

25) Cu argintii vanzarii lui Mesia va fi cumparat ogorul olarului

Profetie: Zaharia 11, 13

Implinire: Matei 27, 7

26) Mesia va suferi din partea oamenilor

Profetie: Psalmul 22, 14.15

Implinire: Luca 22, 42.44

27) Mesia va suferi in tacere

Profetie: Isaia 53, 7

Implinire: Matei 26, 63; 27, 12-14

28) Mesia va fi lovit peste obraz

Profetie: Isaia 50, 6

Implinire: Matei 26, 67; 27, 30

29) Mesia va fi scuipat si lovit 

Profetie: Isaia 50, 6

Implinire: Marcu 14, 65

30) Lui Mesia i se vor strapunge mainile si picioarele

Profetie: Psalmul 22, 16

Implinire: Ioan 19, 18. 20. 25

31) Mesia va fi parasit de Dumnezeu

Profetie: Psalmul 22, 1

Implinire: Matei 27, 46

32) Mesia va fi batjocorit

Profetie: Psalmul 22, 7.8

Implinire: Matei 27, 39-44

33) I se va da fiere amestecata cu otet

Profetie: Psalmul 69, 21

Implinire: Matei 27, 48

34) Se va trage la sorti pentru haina sa

Profetie: Psalmul 22, 18

Implinire: Matei 27, 35

35) Mesia va fi asezat intre facatorii de rele

Profetie: Isaia 53, 12

Implinire: Matei 27, 38

36) Mesia nu va avea niciun os sfaramat

Profetie: Psalmul 34, 20

Implinire: Ioan 19, 33.36

37) Mesia va fi strapuns in coasta

Profetie: Zaharia 12, 10

Implinire: Ioan 19, 34.37

38) Mesia va fi ingropat in mormantul unui om bogat

Profetie: Isaia 53, 9

Implinire: Matei 27, 57-60

39) Mesia nu va vedea putrezirea

Profetie: Psalmul 16, 10

Implinire: Faptele apostolilor 2, 31.32

40) Mesia va invia

Profetie: Psalmul 16, 10

Implinire: Luca 24, 6

41) Mesia se va inalta la cer

Profetie: Psalmul 68, 18

Implinire: Faptele apostolilor 1, 9-11

18. Prezenta Fiului lui Dumnezeu in Vechiul Testament
In Noul Testament exista o multime de declaratii potrivit carora niciun om
nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu. Iata cateva dintre ele:

– 1 Timotei 6, 16: “Singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o

lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici
nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica.”

– Ioan 1, 18: “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui

Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.”

– 1 Ioan 4, 12: “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu”

– Ioan 6, 46: “Nu ca cineva a vazut pe Tatal, afara de Acela care vine de

la Dumnezeu; da, Acela a vazut pe Tatal.”

( vezi de asemenea: 1 Timotei 1, 17; Ioan 5, 37; Coloseni 1, 15; Evrei 11,
27 )

Acest adevar este intr-o aparenta contradictie cu un alt grupaj de texte

biblice care sustin contrariul:

– Geneza 3, 8-23 – Domnul Dumnezeu umbla prin gradina Edenului si

vorbea cu primii oameni fatza catre fatza.

– Geneza 18, 16-33 – Domnul ii face o vizita lui Avraam impreuna cu doi
ingeri.

– Exod 3, 1-10 – Domnul i se arata lui Moise in pustiu, in rugul aprins.

– Exod 24, 9-11 – Moise, Aron, Nadab si Abihu, impreuna cu saptezeci de

batrani ai poporului Il vad pe Dumnezeu.

( vezi de asemenea si Geneza 16, 1-13; 32, 30; Exod 19, 18.19;33, 11;
Numeri 12, 8;  Iosua 5, 13-15; Isaia 6, 1-5; 1 Regi 22, 19 )

Iata doua serii de texte ce contin afirmatii aparent contradictorii. Prima

serie de texte afirma ca niciun om nu L-a vazut  pe Dumnezeu, in timp ce a
doua serie de texte afirma contrariul.
Daca crestinismul ar sustine ca exista doar o singura Persoana a
Dumnezeirii, atunci problema ridicata ar fi de nerezolvat. Insa dat fiind
faptul ca invatatura crestina are la baza adevarul despre Trinitate
( Dumnezeirea alcatuita din trei Persoane divine care formeaza unicul si
adevaratul Dumnezeu), dificultatea este depasita.

Astfel, textele care vorbesc despre un Dumnezeu pe care niciun om nu L-a

vazut, se refera la Persoana Tatalui. Se nasc atunci unele intrebari
justificate: Cine S-a descoperit oamenilor, in diferite momente ale istoriei
Vechiului Testament ? Cine a vorbit cu Adam si Eva in Eden ? Cine a
vorbit cu Moise “gura catre gura” ? Pe cine au vazut Moise, Aron,
Nadab, Abihu si cei saptezeci de batrani pe munte ? Cine a stat inaintea lui
Iosua, recomandandu-Se drept “Capetenia ostirii Domnului”? Cine l-a
vizitat pe Avraam si a vorbit cu el ?

La toate aceste intrebari nu exista decat un singur raspuns logic: Iisus

Christos, cea de-a doua Persoana a Dumnezeirii, Fiul lui Dumnezeu care
S-a intrupat adesea temporar in vremurile Vechiului Testament, Cel care a
fost intotdeauna Mijlocitorul neamului omenesc.

Aparitii ale Fiului lui Dumnezeu in Vechiul Testament

1) La Creatiune – Geneza 1, 1. 26. 27; 3, 22

In textele biblice care relateaza despre actul Creatiunii intalnim cuvantul

ebraic “Elohim” ( pluralul cuvantului “Dumnezeu” ), ceea ce ne
demonstreaza ca toate Persoanele divine au participat la Creatiune.

Noul Testament ne arata ca Persoana divina prin care s-a relizat acest act a
fost Fiul lui Dumnezeu:

“Toate lucrurile au facute prin El si nimic din ceea ce a fost facut n-a
fost facut fara El” ( Ioan 1, 1-4 )

“Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe

pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii,
fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru
El.” ( Coloseni 1, 16 )

2) Agar in  pustie– Geneza 16, 7-14

Textul foloseste expresia “Ingerul Domnului”, ceea ce ar putea sa ne faca
sa credem ca lui Agar i s-a aratat unul din ingerii cerului. Sensul
termenului “inger” este acela de “sol, trimis”, putandu-se referi atat la
fiintele ceresti, cat si la cele omenesti, atunci cand sunt insarcinate de
Dumnezeu sa transmita un mesaj din partea Sa oamenilor.

In cazul Agarei, “Ingerul Domnului” vorbeste cu autoritatea de Dumnezeu.

Agar insasi e constienta ca a avut o intalnire nemijlocita cu Dumnezeu,
caruia Ii da si un nume: “El Roi” – “Tu esti Dumnezeul care ma vede”.

Daca pe Tatal nu L-a vazut si auzit nimeni, conform textelor citate mai
sus, cine putea fi Persoana divina care i S-a aratat Agarei ?

3) Avraam primeste oaspeti – Geneza 18, 1-33

Chiar din primele versete se specifica faptul ca “Domnul i s-a aratat la

stejarii lui Mamre…” Din cele trei persoane care l-au vizitat pe patriarh,
doi erau ingeri si a treia Persoana era chiar Domnul. Pasajul biblic ne lasa
sa intelegem ca Avraam stia ca Cel din fatza sa era chiar Domnul, caci I se
inchina si I se adreseaza cu cuvantul “Doamne” ( vers. 2 ).

Intregul dialog redat in Geneza demonstreaza ca inaintea lui Avraam nu se

afla un simplu inger, ci Dumnezeu in persoana. Insa cine putea fi Acea
Persoana divina care S-a prezentat patriarhului in chip omenesc decat Fiul
lui Dumnezeu ?

4) Lupta lui Iacov – Geneza 32, 24-30

Numele pe care-l primeste Iacov in urma luptei cu “omul” necunoscut

este “Israel” – “Cel ce se lupta cu Dumnezeu”. De asemenea, textul
biblic afirma ca Iacov s-a luptat cu un “om”, insa “omul” acesta spune ca
Iacov s-a luptat cu Dumnezeu. Cine era acel om-Dumnezeu ?

Iacov insusi numeste locul in care s-a desfasurat lupta “Penie”l – “Fatza
lui Dumnezeu”, caci a zis el: “Am vazut pe Dumnezeu fatza in fatza si si
totusi am scapat cu viata.” Cine putea fi Persoana divina cu care s-a luptat
patriarhul in acea noapte dramatica, decat Fiul lui Dumnezeu ?

5) Iacov la Betel – Geneza 35, 1-14

E vorba de o noua intalnire a lui Iacov cu Domnul, o intalnire personala,

reala, in care Dumnezeu ii vorbeste patriarhului direct si personal.
– “Dumnezeu i s-a aratat iarasi…” ( vers. 9 )

– “Dumnezeu i-a zis : Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic…” ( vers. 10.

11 )

– “Dumnezeu S-a inaltat de la el…” ( vers. 13 )

Daca Biblia afirma ca pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut si auzit niciun om,
cine putea fi Persoana divina care i s-a aratat lui Iacov la Betel ?

6) Moise si rugul aprins – Exod 3, 1-22; 4, 1-16

La inceputul pasajului biblic se spune ca “ingerul Domnului” i s-a aratat

lui Moise intr-o flacara de foc. Apoi Biblia continua, afirmand
ca “Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului” ( Exod 3, 4 ),
recomandandu-Se: “Eu sunt Dumnezeul tatalui tau” ( Exod 3, 6 ) si “Eu
sunt Cel ce sunt” ( Exod 3, 14 ).

Este evident ca nu un inger ceresc i s-a descoperit lui Moise ( termenul

“inger” semnifica ideea de “sol”, “trimis” al lui Dumnezeu ). In
Evanghelii, Insusi Mantuitorul Se recomanda cu Numele “Eu sunt”:

– Ioan 8, 24: “Daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre”

– Ioan 8, 28: “Cand veti inalta pe Fiul omului, atunci veti cunoaste

ca Eu sunt…”  ( vezi si Ioan 8, 58; 18, 5.6 ).

De asemenea, “Ingerul Domnului” care i s-a descoperit lui Moise in rugul

aprins i-a pretins acestuia inchinare, ceea ce un inger ceresc nu ar fi facut (
vers. 5; vezi si Apocalipsa 22, 8.9 ). Concluzia este aceea ca “Ingerul
Domnului” din rug nu putea fi altcineva decat Iisus Christos, marele “Eu
sunt”.

7) La Sinai, cu ocazia darii Legii – Exod 19, 10-25; Deuteronom 4,

12.33.36; 5, 24.26; Neemia 9, 13

Textele afirma ca Domnul se coborase pe Muntele Sinai si ca Moise

vorbea cu El. Neemia spune: “Te-ai pogorat pe Muntele Sinai, le-ai
vorbit din inaltimea cerurilor si le-ai dat porunci drepte.” Rememorand
evenimentele care au insotit darea Legii, Moise ii aminteste poporului,
spre sfarsitul vietii sale: “Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ati
auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ati vazut niciun chip, ci ati auzit doar
un glas.” ( Deuteronom 4, 12 )

Este evident ca , pe Sinai, Domnul S-a implicat personal in actul solemn al

darii Legii. Totusi, exista texte biblice care afirma ca Legea a fost data prin
ingeri ( Faptele apostolilor 7, 38.53; Galateni 3, 19; Evrei 2,2 ).

Am vazut ca sensul cuvantului “inger” este mult mai larg decat acela de
fiinta cereasca. Un “inger” este un sol, un trimis din partea lui Dumnezeu
cu un mesaj special catre oameni. Acesta poate fi o fiinta cereasca creata,
un om cu o solie deosebita, sau chiar Fiul lui Dumnezeu trimis cu o astfel
de solie. In contextul darii Legii, Fiul lui Dumnezeu a avut rolul de “inger”
( sol ceresc ), caci era trimis de Tatal cu misiunea de a rosti aceasta Lege
cu glas tare in auzul intregului popor.

Daca pe Dumnezeu Tatal nu L-a vazut niciun om, cine putea fi Persoana
divina care a rostit Decalogul pe Sinai ? Nu ramane decat sa intelegem ca
Fiul lui Dumnezeu a fost acea Persoana.

8) Descoperirea lui Dumnezeu – Exod 24, 1-11

Biblia afirma ca Moise, Aron, Nadab si Abihu, impreuna cu saptezeci de

batrani ai poporului, au fost chemati pe Sinai pentru a vedea ceva din slava
lui Dumnezeu. Textul spune ca “ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel… Ei
au vazut pe Dumnezeu, si totusi au mancat si au baut” ( vers. 10.11 ).

Este evident ca acesti oameni L-au vazut pe Dumnezeu. Insa, potrivit celor
scrise in Noul Testament, nu este vorba de Dumnezeu Tatal, ci de Fiul lui
Dumnezeu, descoperit in slava Sa, intr-o forma suportabila pentru fiinta
omeneasca pacatoasa.

9) Slava lui Dumnezeu descoperita lui Moise – Exod 33, 18-23

Moise cere sa vada slava lui Dumnezeu. Dar tot Scriptura ne spune ca
Moise vorbea fatza catre fatza cu Dumnezeu ( Numeri 12, 6-8 ). Intelegem
de aici ca Persoana divina cu care vorbea el nu era imbracata in slava
cerului. E un argument in plus ca nu era vorba de Dumnezeu Tatal, ci de
Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Dar chiar fiind vorba de Fiul lui Dumnezeu, Acesta ii raspunde lui
Moise: “Fatza nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada
si sa traiasca” ( Exod 33, 20 ). De aici tragem concluzia ca in toate
ocaziile in care Moise L-a vazut pe Dumnezeu si a vorbit cu El, a fost
vorba de Persoana Fiului care i S-a descoperit intr-o forma lipsita de slava
divina, o forma suportabila pentru natura umana decazuta.

10) Pacatul Mariei – Numeri 12, 6.8

Pentru aplanarea conflictului izbucnit intre  Maria si Aron, pe de o parte,

si  Moise pe de alta parte, Insusi Dumnezeu intervine categoric,
spunand: “Eu ii vorbesc ( lui Moise ) gura catre gura, Ma descopar lui
nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului.”

Cine este “Chipul Domnului” , potrivit celor descoperite in Noul

Testament ? Nu este altcineva de cat Iisus Christos ( vezi : Coloseni 1, 15;
Evrei 1, 3; 2 Corinteni 4, 4; Filipeni 2, 6 )

11) Iosua si “Capetenia ostirii Domnului”– Iosua 5, 13-15

Retinem din lectura pasajului biblic trei amanunte importante:

1) Cel care i s-a descoperit lui Iosua parea a fi un om, caci Iosua il vede ca
fiind un soldat.

2) Dupa ce “omul’ care se recomanda a fi “capetenia ostirii Domnului”,

Iosua I se inchina, ceea ce ne face sa intelegem ca fiinta din fatza lui Iosua
nu putea fi nici om, nici inger, ci o Fiinta divina.

3) Cerinta ca Iosua sa-si scoata incaltamintea din picioare, ca si in cazul lui

Moise la rugul aprins, demonstreaza ca Iosua se afla in prezenta unei
Persoane divine. Doar prezenta lui Dumnezeu poate sfinti un loc. Nu
gasim nicio dovada biblica ca un inger ar pretinde sfintirea locului in care
se descopera omului.

In concluzie, Capetenia ostirii Domnului nu putea fi nici om, nici inger,

nici o alta fiinta creata, nici Dumnezeu Tatal, ci numai Dumnezeu Fiul.

12) Ghedeon – Judecatori 6, 11-24

Scriptura afirma ca lui Ghedeon i s-a descoperit Ingerul Domnului. In

versetul 14 ni se spune ca “Domnul S-a uitat la el si a zis… Oare nu te
trimit Eu?” Acest “Inger al Domnului” vorbeste in numele unei autoritati
care o depaseste pe cea a unei fiinte create. De altfel, citind cu atentie
intregul pasaj, observam ca exista o alternanta intre titlul de “Ingerul
Domnului” si cel de “Domnul”, ceea ce ne face sa intelegem ca “Ingerul
Domnului” care i-a vorbit lui Ghedeon nu era o fiinta creata, ci Insusi Fiul
lui Dumnezeu, in calitatea Sa de sol, mesager al Tatalui.

13) Viziunea lui Mica – 1 Regi 22, 19

“Am vazut pe Domnul stand pe scaunul Lui de domnie, si toata ostirea

cerurilor stand langa El, la dreapta si la stanga Lui.”

Mica are o viziune in care slava lui Dumnezeu e acoperita pentru a fi

suportabila pentru omul decazut. Insa Persoana divina vazuta de Mica nu
putea fi Tatal, ci doar Fiul lui Dumnezeu.

14) Viziunea lui Isaia – Isaia 6, 1-5

Isaia marturiseste: “Am vazut pe Domnulsezand pe un scaun de

domnie…Am vazut cu ochii mei pe Domnul, Imparatul ostirilor…”

Din nou, nu putea fi vorba de Dumnezeu Tatal, caci Biblia nu se poate

contrazice, ci este vorba de o viziune a Fiului lui Dumnezeu a carui slava
era voalata pentru a putea fi supartata de om.

15) Ingerul Domnului care l-a calauzit pe Isarel in timpul Exodului –

Exod 23,20-23; 32,34; Isaia 63, 9

Exista si texte care spun ca Dumnezeu a fost Cel care S-a coborat in nor
( Exod 34, 5 ), Cel care a mers cu poporul Sau ( Exod 33, 2.14 ;
Deuteronom 1, 32.33 ).

Cand Moise era nelinistit dupa pacatul poporului care isi facuse un vitel de
aur, Dumnezeu ii promite ca va trimite un inger ca sa calauzeasca poporul
spre Canaan. Apoi, la insistentele lui Moise, El promite ca El Insusi va
merge cu poporul. Mai mult decat atat, Isaia afirma despre acest “Inger al
Domnului” ca l-a mantuit si rascumparat pe poporul Sau ( Isaia 63, 9 ),
lucrari pe care nu le poate face un inger ca fiinta creata, ci doar Fiul lui
Dumnezeu, in virtutea jertfei Sale. Desigur, impreuna cu poporul iesit din
Egipt erau o multime de ingeri ceresti, insa “Ingerul Domnului” era Insusi
Fiul lui Dumnezeu.

Concluzii
Biblia spune ca “nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu”. Si totusi,
El S-a descoperit celor din vechime in persoana Fiului Sau. Acesta a fost si
va fi intotdeauna Mijlocitorul omenirii, de la Creatiune si pana la finele
istoriei pacatului. Inainte de intruparea Sa in ieslea Betleemului, Fiul lui
Dumnezeu S-a intrupat temporar in diferite momente ale istoriei poporului
Sau, intervenind in calauzirea li si in momentele cheie ale luptei dintre
bine si rau.
19. Adevarul biblic despre Duhul Sfant
In lumea crestina au existat si exista inca numeroase divergente cu privire
la Duhul Sfant. Sunt puse in discutie personalitatea si divinitatea Sa,
precum si raporturile Sale fatza de Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul.

Unele grupari crestine neaga personalitatea si divinitatea Duhului Sfant,

sustinand ca El este o simpla energie emanata din Tatal . Altele, cum este
erezia episcopului Macedonius din Constantinopole ( macedoneni ) sustin
ca Duhul Sfant nu ar fi egal cu Tatal si Fiul, ci mai mic in ierarhie
( semiarianism ).

       De ce este atat de importanta doctrina despre Duhul Sfant ? 

Importanta acestei doctrine este legata de cel putin doua aspecte:

1) Din punct de vedere al inchinarii si adorarii – Daca Duhul Sfant este o

Persoana divina, iar noi nu recunoastem acest lucru, suntem in situatia de a
jefui o Persoana divina de ceea ce I se cuvine de drept – inchinarea.

2) Cu privire la implicatiile in viata noastra practica, daca noi consideram

ca Duhul Sfant este doar o forta impersonala, atunci vom gandi in felul
urmator: “Cum as putea sa pun stapanire pe aceasta “forta”, ca sa o
folosesc in propriul meu interes ?” ( vezi Faptele apostolilor 8, 18.19 –
cererea lui Simon ). Daca, dimpotriva, consideram ca Duhul Sfant este o
Persoana divina, vom gandi cu totul altfel: “Cum trebuie sa ma comport,
astfel ca El sa ma stapaneasca pe mine ?”

Cazul lui Anania si Safira, relatat in Faptele apostolilor 5,1-11, ne arata ca,
daca Il tratam pe Duhul Sfant cu superficialitate, ne atragem pieirea. De
aceea, pacatul de neiertat se comite impotriva Duhului Sfant ( vezi Matei
12, 31.32 ), deoarece Duhul Sfant este puntea de legatura cu Dumnezeu.
Legatura noastra cu cerul nu se face nici prin Tatal, nici prin Fiul, care este
Mijlocitorul nostru in Templul ceresc, ci prin Duhul Sfant, Cel care
mijloceste pe langa inima noastra “cu suspine negraite” ( Romani 8,27 ).

Asadar, cunoasterea adevarului cu privire la Duhul Sfant are implicatii

majore, atat in ceea ce priveste inchinarea adevarata, cat si in privinta
vietii practice de credinta.

     Terminologie biblica

Biblia foloseste doua cuvinte de baza pentru a denumi Duhul Sfant:

1) Ruach ( ebr. ) – suflare, vant, spirit

2) Pneuma ( gr. ) – suflare

De fiecare data cand aceste cuvinte sunt insotite de atributul “sfant”, ele
desemneaza Persoana Duhului Sfant. Folosirea acestor termeni este
fireasca, deoarece miscarea vantului si suflarea sunt realitati pamantene,
care redau cel mai bine existenta, miscarea si invizibilitatea Sa. Dupa cum
Dumnezeu Fiul este numit “Cuvantul” ( gr. Logos – Ioan 1, 1-3 ), tot astfel
Dumnezeu Duhul Sfant este numit “Vantul”, “Suflarea”.

      Nume sub care Duhul Sfant apare in Biblie

1) Duhul lui Dumnezeu ( Geneza 1, 2 )

2) Duhul Sfant ( Psalm 51, 11 ).

3) Mangaietorul ( Ioan 14, 16 )

4) Duhul adevarului ( Ioan 14, 17 )

5) Duhul Meu ( Geneza 6, 3 )

6) Duhul harului ( Evrei 10, 29 )

7) Duhul Domnului ( Isaia 11, 2 )

8) Duhul lui Iisus ( Faptele apostolilor 16, 7 )

9) Duhul cel vesnic ( Evrei 9,14 )

     Duhul Sfant in istoria biblica

Contrar unor aparente si prejudecati, Duhul Sfant este prezent atat pe

paginile Vechiului, cat si ale Noului Testament. Faptul ca Duhul Sfant este
mai putin prezent in revelatia despre Dumnezeire decat Tatal si Fiul, nu
inseamna ca El este mai putin important in lucrarea mantuirii. Duhul Sfant
apare in Scripturi la inceput ca o putere creatoare a lui Dumnezeu
( “ruach” , Geneza 1,2 ).
El este amintit si in legatura cu evenimentele Potopului cand, constatand
ca “rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile
gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre
rau” ( Geneza 6,5 ), Dumnezeu a hotarat: “Duhul Meu nu va ramanea
pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa”(Geneza 6,3 ).

Apoi, in derularea istoriei sacre, Duhul Sfant apare ca o putere care-l ajuta
pe om sa duca la indeplinire o anumita misiune incredintata de Dumnezeu
( vezi cazul lui Samson – Judecatorii 14,6 si al lui Saul – 1 Samuel 10,10 ).

Insa, odata cu trecerea timpului, apar tot mai multe clarificari cu privire la
natura si lucrarea Duhului Sfant. In Psalmi, Duhul lui Dumnezeu e numit
Sfant ( Psalmul 51,11 ), lucru care va fi confirmat si de prorocul Isaia
( vezi Isaia 63,10 ). Profetul Ioel, de partea sa, asociaza revarsarea Duhului
Sfant cu primirea de catre om a darului profetic ( Ioel 2,28 ).

In Evangheliile sinoptice ( Matei, Marcu si Luca ), avem opt pasaje in care

Iisus face referire la Duhul Sfant:

– Matei 12,31.32; Marcu 3,28-30; Luca 12,10 – pacatul impotriva Duhului

Sfant

– Marcu 13,11 – fagaduinta calauzirii Duhului Sfant in timp de persecutie

– Matei 12,28 – scoaterea duhurilor rele cu ajutorul Duhului Sfant

– Matei 22,43 ; Marcu 12,36 – Iisus afirma ca David a fost inspirat de

Duhul Sfant cand a scris Psalmul 110

– Luca 11,13 – Tatal este dispus sa ofere Duhul Sfant celor ce Il cer

– Matei 28,19 – formula de botez, in care Duhul Sfant este amintit alaturi
de Tatal si Fiul

– Luca 4, 16-20 – predica lui Iisus din sinagoga din Nazaret

– Luca 24,49 – promisiunea revarsarii Duhului Sfant la Cincizecime

Cele mai remarcabile referiri la Persoana si lucrarea Duhului Sfant apar in

Evanghelia lui Ioan. La inceputul Evangheliei, Duhul Sfant nu este mai
proeminent decat in Evangheliile sinoptice. In discutia cu femeia din
Samaria, Dumnezeu este numit Duh de catre Iisus ( Ioan 4,24 ), iar in
discutia cu Nicodim, El accentueaza necesitatea nasterii din nou din apa si
din Duh ( Ioan 3, 5 ).

In a doua partea a Evangheliei lui Ioan, Iisus ne dezvaluie o multime de

detalii despre natura, misiunea si lucrarea Duhului Sfant. Prezentarea Lui
ca Mangaietor reprezinta un pas urias fatza de “ruach” al Vechiului
Testament ( vezi Ioan 14,16.26; 15,26; 16,13 ).

De la aparenta unei forte impersonale, se ajunge la o personalitate morala

care ii va invata pe ucenici ( Ioan 14,26 ), va dovedi lumea vinovata in  ce
priveste pacatul ( Ioan 16,8 ), ii va calauzi pe urmasii lui Iisus in tot
adevarul ( Ioan 16,13 ), Il va proslavi pe Iisus si va descoperi lucrurile
viitoare ( Ioan 16,13.14 ), si ii va mangaia pe crestini in locul
Mantuitorului   ( Ioan 14,16 ).

Toate aceste lucrari ale Duhului Sfant indica o asemanare in natura,

scopuri si caracter cu Fiul lui Dumnezeu. Faptul ca Duhul Sfant nu S-a
intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu implica unele dificultati de
intelegere a naturii si lucrarii Sale, fapt ce a dus la negarea personalitatii si
divinitatii Sale de catre unii crestini chiar din epoca Bisericii primare
( monarhianisti, socinieni, iar mai tarziu unitarieni ).

Dupa cum a avut loc o venire istorica a Fiului lui Dumnezeu in lume, “la
implinirea vremii” ( Galateni 4,4 ), la fel s-a intamplat si in privinta venirii
Duhului Sfant. Diferenta intre cele doua veniri este insa majora: Duhul
Sfant nu S-a intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu. De ce ? Pentru ca
intruparea Fiului, atat de necesara aducerii la indeplinire a Planului de
Mantuire prin jertfa Sa, a limitat accesul oamenilor la prezenta Sa divina,
pe cand venirea Duhului Sfant a fost de asa natura incat toti oamenii sa
poata beneficia de prezenta Sa in acelasi timp. Din acest motiv, Iisus le-a
spus ucenicilor ca este de folos ca El sa plece, lasand in locul Sau o alta
Persoana, cu care toti urmasii Sai puteau sa aiba o legatura directa ( vezi
Ioan 16,7 ).

In Vechiul Testament, Duhul Sfant nu este revelat in mod explicit ca o

Persoana divina, lucru care s-a realizat abia dupa revelarea lui Iisus
Christos ca Fiu al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, unele referinte din
Vechiul Testament ne pot conduce la ideea ca Duhul Sfant este o Persoana
divina.
David, de exemplu, era constient ca schimbarea inimii omului decazut
inseamna o noua creatie, care nu poate fi realizata decat de Dumnezeu
Insusi. Or, in Psalmul 51,10.11, psalmistul Ii cere lui Dumnezeu prezenta
Duhului Sfant pentru a se putea bucura de schimbarea launtrica dupa care
tanjea.

De partea sa, Saul, primul imparat al lui Israel, a fost schimbat intr-un alt
om atunci cand Duhul Sfant S-a coborat in fiinta sa ( vezi 1 Samuel 10, 6.9
). De asemenea, israelitilor li s-a promis o redesteptare religioasa ca
urmare a coborarii Duhului Sfant in viata lor ( vezi Ezechiel 36,26.27; 37,
1-14 ).

In Vechiul Testament, Duhul lui Dumnezeu este asociat cu locuirea divina

in interiorul fiintei umane. De la acest punct, Iisus Christos a dus revelatia
mai departe, vorbind despre Duhul Sfant ca despre o Persoana divina,
distincta de Tatal si Fiul. Desi lucrarea Sa o continua pe cea facuta in
Vechiul Testament, apare totusi o noutate: in Noul Testament, Duhul Sfant
apare ca fiind reprezentantul lui Christos si continuatorul lucrarii Sale pe
pamant.

Odata cu intronarea lui Iisus Christos ca Mare Preot in Sanctuarul ceresc

( vezi Evrei 8,1.2 ), pe pamant era necesara revelatia unei alte prezente
divine: Persoana Duhului Sfant. Desi Acesta urma sa continue aceeasi
lucrare in favoarea mantuirii omului ca si in Vechiul Testament, El a
dobandit in Noul Testament un nou statut: ca reprezentant al biruintei lui
Christos pe cruce si al domniei Sale in ceruri.

Armonia care domneste in interiorul Dumnezeirii a fost subliniata de Iisus

Christos atunci cand a afirmat despre Duhul Sfant ca este nu doar
reprezentantul Sau ( vezi Ioan 16, 13.14 ), ci si al Tatalui ( vezi Ioan 14,
16.17 ).

     “Eu si Tatal una suntem” ( Ioan 10,30 ) – afirma Iisus, iar Duhul Sfant
trimis de Tatal si de Fiul deopotriva arata deplina armonie care exista in
interiorul Trinitatii. De aceea, expresiile “in Christos” si “in Duhul” sunt
practic sinonime  ( vezi Romani 6,11.23;  8,1; 14,17; Coloseni 1,8 ).

Venirea Duhului Sfant la Cincizecime a fost un eveniment istoric pentru

Biserica crestina, fiind insotit de anumite semne si manifestari
supranaturale. Venirea Duhului Sfant in inima omului sau in mijlocul
Bisericii de astazi nu trebuie sa fie neaparat insotita de aceleasi semne si
manifestari, caci Cinzecimea a fost un eveniment istoric unic, ca implinire
a unei promisiuni facute de Iisus Christos. Crestinii ar trebui sa se roage nu
atat pentru semnele care au insotit venirea Duhului Sfant la Cincizecime,
cat mai ales pentru ca ei sa se lase condusi in supunere fatza de El, iar
Duhul Sfant sa fie prezent in Biserica.

     Reprezentari ale Duhului Sfant

Din cauza faptului ca nu S-a intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu,

Duhul Sfant se manifesta intr-un mod cu totul diferit. Fiecare din
reprezentarile Duhului Sfant prezente in Biblie scoate in evidenta un
anumit aspect al lucrarii Sale in cadrul Planului de Mantuire. Astfel, Duhul
Sfant este reprezentat prin:

1) Suflare sau vant ( ebr. ruach – gr. pneuma ) – Aceasta reprezentare ne

ajuta sa intelegem cateva adevaruri esentiale despre Duhul Sfant:

     – Lucrarea Lui nu poate fi controlata de catre om, dupa cum “vantul

sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro
merge” ( Ioan 3, 8 )

– Manifestarea Lui e plina de putere ( 1 Imparati 19, 11 )

– Duhul Sfant readuce la viata ( Ezechiel 37, 9.10 )

2) Porumbelul, sub infatisarea caruia Duhul Sfant a coborat asupra lui

Iisus dupa botez ( Luca 3, 22 ). Ca simbol, porumbelul semnifica lipsa
rautatii si pacea ( Matei 10, 16 ).

 3) Apa, sub forma ploii timpurii si tarzii ( Isaia 44, 3; Zaharia 10,1 ).
Aceasta reprezentare ne sugereaza alte lucrari importante ale Duhului
Sfant: curatirea, aducerea de rod si aducerea de viata.

4) Focul – Duhul Sfant si-a manifestat prezenta la Rusalii sub forma unor
limbi de foc ( Fapte 2, 3 ). Aceasta reprezentare ne vorbeste despre puterea
Duhului Sfant de a alunga intunericul spiritual, de a purifica sufletul, de a
incalzi inima si a aduce viata.

5) Uleiul – Simbolul ne vorbeste despre lucrarea Duhului Sfant de a

consacra anumite persoane pentru o anumita lucrare ( Luca 4, 18; Fapte
10, 38; 1 Ioan 2, 20 ), dar si de a vindeca rani sufletesti si de a mangaia in
suferinta.
6) Sigiliul ( pecetea ) – Simbolul sigiliului sub care este reprezentat uneori
Duhul Sfant in Biblie  ne vorbeste despre lucrarea Sa de autentificare
( legalizare ) a unui act. Cand Dumnezeu ii “sigileaza” pe oameni cu
Duhul Sfant, aceasta inseamna ca El isi pune aprobarea asupra caracterului
acelor oameni    ( Apocalipsa 7, 2; Efeseni 1, 13 ).

Lucrarea Duhului Sfant in cadrul Planului de Mantuire fiind atat de

complexa, ea nu putea fi reprezentata printr-un singur simbol pamantesc.
Pentru a intelege intreaga Sa lucrare, trebuie sa acordam atentie in egala
masura tuturor reprezentarilor sub care Duhul Sfant apare pe paginile
Bibliei.
20. Personalitatea Duhului Sfant

In aparenta, problema personalitatii Duhului Sfant nu are o importanta

prea mare pentru viata practica a unui crestin. In realitate, de modul in care
intelegem acest subiect depinde calitatea inchinarii noastre, precum si
profunzimea experientei noastre cu Dumnezeu.  Nu ne este indiferent daca
Duhul Sfant este o simpla forta impersonala, fara vointa si sentimente, sau
daca, dimpotriva, El este o Persoana divina, cu atribute egale cu ale Tatalui
si ale Fiului.

In Biblie, Duhul Sfant este reprezentat prin cateva simboluri ca:

uleiul ( Zaharia cap. 4 ), porumbelul  ( Luca 3, 21.22 ), focul ( Fapte 2, 1-
4 ), apa ( Isaia 44, 31 ), sigiliul ( Efeseni 1, 13; 4, 30 ) si vantul ( Ezechiel
37, 9.10 ). Daca la toate acestea mai adaugam si faptul ca in limba greaca
substantivul “pneuma” ( “duh”, “spirit” ) este de genul neutru ( ca si in
limba romana – “duh”, genul neutru ), intelegem de ce unii oameni, citind
superficial Cuvantul lui Dumnezeu, au ajuns la concluzia ca Duhul Sfant
este mai degraba o forta impersonala, o putere fara vointa, decat o
persoana. Chiar Numele pe care Biblia il foloseste in dreptul Sau
( “Duhul” ) ne poate conduce la o asemenea concluzie gresita.

Insa pentru a trage o concluzie finala cu privire la personalitatea sau

impersonalitatea Duhului Sfant, toate aceste aspecte legate de prezenta Sa 
trebuie corelate cu pasajele biblice explicite.

     Argumente care sustin personalitatea Duhului Sfant

1) Intrebuintarea pronumelui personal masculin El atunci cand este

vorba de Duhul Sfant. In contextul limbajului biblic, doar unei persoane i
se poate atribui acest pronume personal – Ioan 15, 26: “El va marturisi
despre Mine” .

2) Titlurile pe care le primeste Duhul Sfant in Noul Testament in limba

greaca se acorda doar unei persoane – Ioan 14, 16.17: Mangaietor, Avocat,
Paraclet .

3) Domnul Iisus vorbeste despre Duhul Sfant ca fiind un inlocuitor al

Sau pe pamant, ceea ce inseamna ca acest Inlocuitor trebuie sa fie tot o
Persoana divina – Ioan 14, 16: “Si Eu voi ruga pe Tatal si El va va da un
alt Mangaietor carea sa ramana cu voi in veac” .

4) In formula de botez, lasata de Mantuitorul , Duhul Sfant este

prezent alaturi de primele doua Persoane divine – Matei 28,
19: “Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in
numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh” . 

5) In binecuvantarea apostolica, Duhul Sfant este prezent alaturi de

celelalte doua Persoane divine – 2 Corinteni 13, 14: “Harul Domnului
nostru Iisus Christos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea
Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti ! Amin !” .

6) Duhul Sfant are o misiune speciala, conform unui plan divin. El este
trimis de Tatal si Fiul cu scopul de a marturisi despre Fiul – Ioan 15,
26: “El va marturisi despre Mine” . 

7) Duhul Sfant imparte daruri spirituale, asemenea unei persoane  – 1

Corinteni 12, 4-11: “Toate aceste lucruri le face unul si acelasi Duh,
care da fiecaruia in parte cum voieste” .

8) Primii crestini Il considerau pe Duhul Sfant o Persoana – Fapte 15,

28: “Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua…”

9) Duhul Sfant conduce lucrarile Bisericii– Fapte 13, 2: “Pe cand

slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Puneti-mi deoparte pe
Barnaba si Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” 

10) Duhul Sfant are un templu: trupul nostru – 1 Corinteni 6,19: “Nu

stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant, care locuieste in voi si
pe care L-ati primit de la Dumnezeu ?”

     Semnele personalitatii Duhului Sfant

Legat de personalitatea Duhului Sfant, trebuie facuta o observatie deosebit

de importanta: notiunea de personalitate nu ne obliga sa ne gandim la
existenta unui trup, ca in cazul omului.

“Personalitatea implica existenta unei fiinte constiente de sine, care se

cunoaste pe sine, care are o vointa proprie si o hotarare proprie. O
persoana este deci o fiinta de care cineva se poate apropia, in care te poti
increde sau de care te poti indoi, pe care o poti iubi sau ura, adora sau
insulta. Aceste caracteristici esentiale ale personalitatii sunt marginite si
nedesavarsite in om, dar fara margini si desavarsite in Dumnezeu. De
aceea si personalitatea Duhului Sfant nu trebuie marginita la comparatii
cu omul. In seama Duhului Sfant sunt puse calitati personale, actiuni
personale si legaturi personale. Semnele personalitatii sunt cunostinta,
simtirea, vointa si iubirea, iar nu mainile si picioarele.”    LeRoy Edwin
Froom, “Venirea Mangaietorului”, p. 40-42

– Cunoasterea, inteligenta – 1 Corinteni 2, 11: “Nimeni

nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu”. 

– Vointa – 1 Corinteni 12, 11 : “Dar toate aceste lucruri le face unul si

acelasi Duh care da fiecaruia in parte cum voieste.”

– Nazuinta – Romani 8, 27: “Cel ce cerceteaza inimile stie care

este nazuinta Duhului” .

– Mijlocirea – Romani 8, 26.27: “Dar Insusi Duhul mijloceste pentru

noi cu suspine negraite… El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui
Dumnezeu.” Doar o persoana poate mijloci intre alte doua persoane. O
forta impersonala nu poate face aceasta lucrare.

 – Dragostea – Romani 15, 30: “… dragostea Duhului” Duhul Sfant

iubeste, lucru pe care nu-l poate face o forta impersonala.

– Prezenta sentimentelor – Efeseni 4, 30: “Sa nu intristati pe Duhul

Sfant al lui Dumnezeu prin care ati fost pecetluiti pentru ziua
rascumpararii.”

– Vorbirea, comunicarea – 1 Timotei 4, 1: “Duhul spune lamurit ca in

vremile din urma…”;  Fapte 8, 29: “Duhul a zis lui Filip: “Du-te si
ajunge carul acesta !” ; Fapte 13,2: “Duhul Sfant a zis: “Puneti-Mi
deoparte pe Barnaba si Saul pentru lucrarea la care i-am chemat !”

– Auzul – Ioan 16, 13: “El va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi

lucrurile viitoare.”

– Poate fi mintit – Fapte 5, 3.4: “Pentru ce ti-a umplut Satana inima

ca sa minti pe Duhul Sfant ?”

– Poate fi ispitit – Fapte 5, 9: “Cum v-ati inteles intre voi ca sa ispititi pe
Duhul Domnului”
– Se poate pacatui impotriva Lui – Matei 12, 31: “Orice pacat si orice
hula vor fi iertate oamenilor, dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va
fi iertata.”

– Poate fi insultat, batjocorit – Evrei 10, 29: “…Va batjocori pe Duhul

harului”

– I se poate impotrivi – Fapte 7, 51: “Voi totdeauna va impotriviti

Duhului Sfant.” 

– Lupta – Isaia 63, 10: “Dar ei au fost neascultatori si au intristat pe

Duhul Lui cel Sfant; iar El li S-a facut vrajmas si a luptat impotriva
lor.” ( vezi si Geneza 6, 3 ).

– Invata – Luca 12, 12: “Duhul Sfant va va invata chiar in ceasul acela

ce va trebui sa vorbiti.” 

– Convinge de vinovatia pacatului – Ioan 16, 8: “Cand va veni El, va

dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.”

– Judeca – Fapte 15,28: “Caci s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua

sa nu mai punem peste voi nicio alta greutate decat ceea ce trebuie”.

– Proslaveste pe Fiul – Fapte 16,14: “El Ma va proslavi, pentru ca va lua

din ce este al Meu si va va descoperi.” 

– Trimite in misiune – Fapte 10,20: “Duhul i-a zis: “Iata ca te cauta trei
oameni; scoala-te, pogoara-te si du-te cu ei fara sovaire.” 

– Interzice – Fapte 16, 6.7: “Fiindca au fost opriti de Duhul Sfant sa

vesteasca Cuvantul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei.
Ajunsi langa Misia, se pregateau sa intre in Bitinia, dar Duhul lui Iisus
nu le-a dat voie.”

– Porunceste – Fapte 11,12: “Duhul mi-a spus sa plec cu ei fara sa fac

vreo deosebire.”

– Poate fi hulit – Matei 12,31.32: “De aceea, va spun: Orice pacat si

orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu
le va fi iertata. Oricine va vorbi impotriva Fiului va fi iertat; dar oricine
va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta,
nici in cel viitor.”
– Reaminteste invataturile lui Iisus – Ioan 14,26: “Dar Mangaietorul,
adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va
invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” 

– Marturiseste despre Iisus – Ioan 15,26: “Cand va veni Mangaietorul,

pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului care purcede de
la Tatal, El va marturisi despre Mine.” 

– Calauzeste in adevar – Ioan 16,13: “Cand va veni Mangaietorul,

Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul.”

– Descopera lucrurile viitoare – Ioan 16,13: “…si va va descoperi

lucrurile viitoare” 

Toate aceste argumente dovedesc faptul ca Duhul Sfant este mult mai mult
decat o simpla forta impersonala. El este o Fiinta care intruneste toate
trasaturile unei persoane. Daca afirmam ca Duhul Sfant este doar o forta
impersonala, atunci, pentru a ramane consecventi, ar trebui sa admitem ca
si duhurile necurate sunt tot niste forte impersonale.

Mai mult decat atat, in acest caz, si pe Dumnezeu ar trebui sa-L privim ca
pe o forta impersonala, deoarece Insusi Fiul Sau afirma despre El ca este
Duh ( vezi Ioan 4,24 ). Cat despre ingeri, despre care autorul Epistolei
catre evrei spune ca sunt “duhuri slujitoare” ( Evrei 1,14 ), si acestia ar
trebui sa fie priviti la fel: doar niste forte lipsite de personalitate.

Insa, daca nimeni nu se indoieste ca Dumnezeu, care este Duh, este totusi
o Persoana; daca nimeni nu se indoieste ca duhurile rele sunt si ele niste
entitati personale, nu doar niste forte oarbe; si daca nimeni nu se indoieste
ca ingerii lui Dumnezeu, care sunt “duhuri slujitoare trimise sa
indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea” ( Evrei
1,14 ) sunt tot fiinte personale, de ce in cazul Duhului Sfant am avea o cu
totul alta optica ?

Numele de Duh al lui Dumnezeu nu intentioneaza sa ne arate ca El este o

parte din Dumnezeu Tatal, dupa cum Numele de Cuvant al lui Dumnezeu,
dat Fiului, nu inseamna ca Acesta este doar expresia vocala a Tatalui.

Duhul Sfant este puterea lui Dumnezeu. Insa si Iisus este numit de
apostolul Pavel “puterea si intelepciunea lui Dumnezeu”( 1 Corinteni
1,24 ), fara ca prin aceasta afirmatie cineva sa se indoiasca de
personalitatea Fiului lui Dumnezeu.

Numele Duhul Sfant are rolul de a-L pune pe Duhul lui Dumnezeu in
contrast cu duhurile necurate, care nu sunt doar niste forte malefice
impersonale, ci entitati cu trasaturi personale distincte. Daca Duhul Sfant
ar fi doar o manifestare a Tatalui sau Fiului, ar fi greu de inteles de ce
scriitorii Bibliei nu se refera direct la Tatal si Fiul, ci apeleaza doar la o
manifestare impersonala a Lor.

Scriitorii Noului Testament, desi nu au putut schimba genul neutru al

cuvantului grecesc “pneuma”, din care a fost tradus cuvantul “duh”,
totusi au facut ceva pentru a scoate in evidenta personalitatea Duhului
Sfant: Atunci cand s-au referit la lucrarea Sa, ei au folosit pronumele
personal masculin “El” ( “Ekeinos” gr. ).

     “Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica

Duhul adevarului care purcede de la Tatal, El ( Ekeinos ) va marturisi
despre Mine.” ( Ioan 15,26 ).

     “Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va

calauzeasca in tot adevarul; caci El ( Ekeinos ) nu va vorbi de la El
( Ekeinos ), ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile
viitoare.” ( Ioan 16,13 )

Deoarece in limba greaca cuvantul “pneuma” este de genul neutru, apare

o dilema: Fie Ioan a comis o grava greseala gramaticala, folosind
pronumele personal masculin “Ekeinos” ( “El” ) in dreptul Duhului Sfant,
fie el a folosit intentionat acest pronume, pentru a arata ca Duhul Sfant
este o Persoana, nu o simpla forta impersonala. Insa, folosind pronumele
personal masculin in dreptul Duhului Sfant, Ioan nu a intentionat sa arate
genul, ci doar personalitatea Sa.

Pocainta, sfintirea si misiunea la care suntem chemati presupun sa fim

asistati de o Persoana divina, nu doar de o forta care emana din Tatal sau
Fiul. Numai o Persoana divina ne poate insoti in rugaciunile noastre,
conectand mintea noastra la “nazuinta” Lui ( Romani 8,26.27 ). Numai o
Persoana divina ne poate aduce beneficiile lucrarii Marelui nostru Preot
din cer, actionand ca Mangaietor ( Aparator, Avocat ). Numai o Persoana
divina poate aduce prezenta salvatoare a lui Iisus Christos in inimile celor
ce cred in acelasi timp, oriunde s-ar afla ei.
Asadar, Duhul Sfant este Cineva, nu Ceva !
21. Divinitatea Duhului Sfant
      Dovezile biblice directe cu privire la divinitatea Duhului Sfant sunt
putine la numar. Din aceasta cauza, unii crestini se indoiesc de divinitatea
Sa, care este mai degraba dedusa din unele afirmatii biblice, decat
prezentata in mod explicit. Totusi, Scriptura ne prezinta suficiente dovezi
in favoarea divinitatii Duhului Sfant, care este una in esenta si egal in
maretie si putere cu Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul.

     Argumente care demonstreaza divinitatea Duhului Sfant

1) Duhul Sfant are atribute divine, asemenea Tatalui si Fiului:

– Omniprezenta – Psalmul 139, 7: “Unde ma voi duce departe de Duhul

Tau si unde voi fugi departe de Fatza Ta ?”

– Atotputernicia – Zaharia 4, 6: “Lucrul acesta nu se va face nici prin

putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul.”

– Vesnicia – Evrei 9, 14: “… cu cat mai mult sangele lui Christos, care
prin Duhul cel vesnic S-a adus pe Sine Insusi jertfa fara pata lui
Dumnezeu…” ( vezi Deuteronomul 33,27  – “Dumnezeul cel vesnic” )

– El este viata – Romani 8, 2: “Legea Duhului de viata in Christos Iisus

m-a izbavit de legea pacatului si a mortii.”

– El este adevarul – Ioan 14, 17: “Si anume Duhul adevarului pe care

lumea nu-l poate primi pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste.” 

– 1 Ioan 5, 6 up.: “Duhul este adevarul.”

– El este iubire – Romani 15, 30: “Va indemn dar , fratilor, pentru
Domnul nostru Iisus Christos si pentru dragostea Duhului, sa va luptati
impreuna cu mine in rugaciunile voastre catre Dumnezeu pentru mine.”

– Sfintenia – Efeseni 4, 30: “Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui

Dumnezeu prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.” 

2) Duhul Sfant poarta nume divine:

– “Duhul Meu” – Geneza 6, 3: “Duhul Meunu va ramanea pururea in

om.”
– “Duhul lui Dumnezeu” – Geneza 1, 2: “Si Duhul lui Dumnezeu se
misca pe deasupra apelor.”

– “Duhul Domnului” – Isaia 11, 2: “Duhul Domnului se va odihni peste

El.”

– “Duhul lui Iisus” – Faptele apostolilor 16, 7: “Duhul lui Iisus nu le-a
dat voie”

3) Biblia prezinta Persoana Duhului Sfant in asociere cu celelalte doua

Persoane divine:

   – Formula rostita la botez – Matei 28, 19: “…Botezandu-i in numele

Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh.”

– Binecuvantarea apostolica – 2 Corinteni 13, 14: “Harul Domnului Iisus

Christos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie
cu voi cu toti !”

– Asocierea intre Pesoanele divine facuta de Petru – 1 Petru 1, 2: “Dupa

stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de
Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Iisus Christos.”

4) Marturia lui Iisus Christos – In fagaduinta trimiterii Mangaietorului,

Domnul Christos vorbeste despre un “alt Mangaietor”, punand astfel
Duhul Sfant pe aceeasi treapta cu Tatal si Fiul – Ioan cap. 14-16. Termenul
grecesc din care a fost tradus cuvantul “alt” este “allos”, care
inseamna “altul de acelasi fel”, indicand faptul ca Duhul Sfant este “de
acelasi fel”, adica are aceeasi natura, acelasi caracter, aceleasi atribute si
aceleasi scopuri ca Mantuitorul.

5) Biblia vorbeste despre Duhul Sfant ca despre o Persoana divina

– 1 Corinteni 3, 16.17: “Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca

Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?” 

– Faptele apostolilor 5, 3.4: “Pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa

minti pe Duhul Sfant ? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

6) Duhul Sfant participa activ la lucrarile lui Dumnezeu:

– Creatiunea – Geneza 1, 2: “Pamantul era pustiu si gol; peste fatza
adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca pe
deasupra apelor.”

– Nasterea din nou – Tit 3, 5: “El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de
noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou
si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.”

– Invierea – Romani 8, 11: “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus dintre

cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Christos Iisus din morti va
invia si trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Sau, care
lucuieste in voi.”

Concluzii: Facand parte din Trinitate, avand aceleasi atribute divine ca si

Tatal si Fiul si participand la aceleasi lucrari cu celelalte doua Persoane
divine, Duhul Sfant este obiectul adorarii si inchinarii oricarei creaturi. Ca
fapturi iesite din mainile lui Dumnezeu, nu avem dreptul sa privam o
Persoana divina de inchinarea care I se cuvine, fara ca sa avem de pierdut
din aceasta atitudine.
22. Lucrarea Duhului Sfant
Biblia ne vorbeste pe larg despre lucrarea Duhului Sfant in cadrul Planului
de Mantuire, o lucrare complexa si variata, fara de care mantuirea omului
pacatos nu ar fi posibila.

1) Duhul Sfant a avut o prezenta activa in lucrarea Creatiunii, alaturi de

Dumnezeu Tatal si Fiul –  Geneza 1, 2: “Si Duhul lui Dumnezeu se misca
pe deasupra apelor.”  Iov 33, 4: “Duhul lui Dumnezeu m-a facut si
suflarea Celui Atotputernic imi da viata”

2) Duhul Sfant este Cel care realizeaza nasterea din nou – Ioan 3,
5: “Adevarat, adevarat va spun ca daca nu se naste cineva din apa si din
Duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.”

3) Duhul Sfant a avut un rol important in intruparea Fiului lui Dumnezeu –

Luca 1, 35: “Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant se va pogora peste tine si
puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea, Sfantul care se va naste
din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

4) Duhul  Sfant il convinge pe om de pacatosenia lui – Ioan 16, 8: “Cand

va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea
si judecata.”

Gasim in cuvintele Mantuitorului cele trei etape ale ale acestei importante
lucrari a Duhului Sfant:

a) Duhul Sfant trezeste in om sentimentul de vinovatie

b) Dupa ce constiinta omului este trezita, Duhul Sfant il conduce spre

neprihanirea lui Christos, trezind in el dorinta de a fi asemenea Lui.

c) Pe omul care refuza apelurile la pocainta, Duhul Sfant il conduce in

fatza tabloului judecatii finale, avertizandu-l de consecintele alegerii lui
gresite.

5) Duhul Sfant ne calauzeste in tot adevarul – Ioan 16, 13: “Cand va veni

Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul.”

6) Duhul Sfant imparte daruri in biserica – 1 Corinteni 12, 1-4: “Sunt

felurite daruri, dar este acelasi Duh…”
7) Duhul Sfant face lucrarea de sigilare a caracterului celor credinciosi – 
Efeseni 1,13:          “Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului, ati
crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit.”

8) Duhul Sfant mijloceste pentru cei credinciosi –  Romani 8, 26-27: “Si

tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra, caci nu stim cum
trebuie sa ne rugam. Dar Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine
negraite.”

Mijlocirea pe care o face Duhul Sfant este diferita de cea realizata de

Domnul Iisus, in calitate de Mare Preot. Duhul mijloceste la inima omului,
sensibilizand-o si influentand-o sa primeasca adevarul.

9) Duhul Sfant ne mangaie inimile in mijlocul necazurilor – Ioan 14,

16.17: “Si Eu voi ruga pe Tatal si El va va da un alt Mangaietor care sa
ramana cu voi in veac.”

10) Duhul Sfant ii invata pe cei ce doresc sa fie invatati – Ioan 14,
26: “Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal in
Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce
v-am spus Eu.”

In timpul lucrarii Sale pamantesti, Mantuitorul nu a putut sa  faca cunoscut

intregul adevar tuturor oamenilor. De aceea era nevoie de o Persoana
divina care,  fiind permanent cu omul, sa continue sa-l invete caile
mantuirii ( vezi Ioan 16, 12 ).

11) Duhul Sfant ne reaminteste adevarurile Scripturii atunci cand suntem

pe cale sa le uitam – Ioan 14, 26: “…Si va va aduce aminte tot ce v-am
spus Eu.”

12) Duhul Sfant da putere spirituala bisericii: puterea de a rezista ispitelor,

de a birui incercarile si persecutia si puterea de a vesti Evanghelia in
intreaga lume – Fapte 1, 8: “Ci voi veti primi o putere cand se va cobora
Duhul Sfant peste voi si-Mi veti fi martori…”

13) Duhul Sfant imprima caracterul lui Christos in om, refacand in acesta
chipul lui Dumnezeu – Galateni 5, 22.23: “Roada Duhului dimpotriva
este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea
de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor…”
14) Duhul Sfant va avea un rol in invierea celor drepti la a doua venire a
lui Christos –          Romani 8, 11: “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe
Iisus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Christos Iisus din
morti va invia si trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Sau
care locuieste in voi.”

Concluzii : “Prin Duhul Sfant credinciosul ajunge partas de fire

dumnezeiasca. Christos a dat Duhul Sau ca o putere divina pentru a birui
orice inclinatie spre rau, ereditara sau dobandita, si pentru a imprima in
biserica Sa propriul Sau caracter.” ( “Christos Lumina Lumii”, p. 671 )
23. Pacatul impotriva Duhului Sfant
Cea mai grava situatie in care se poate gasi un om in relatia sa  cu
Dumnezeu este aceea de a fi  comis pacatul de neiertat. Cand folosim
expresia “ pacat de neiertat” nu avem in vedere parerile unor teologi sau
dogmele unei biserici anume, ci cuvintele clare ale Mantuitorului:

“ De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor, dar
hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. Oricine va vorbi
impotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi impotriva
Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel
viitor.” Matei 12, 31.32

Pentru intelegerea sensului cuvintelor lui Iisus, este necesar sa intelegem

contextul in care El a facut aceasta afirmatie. Pasajul biblic care precede
cuvintele Mantuitorului ne vorbeste despre vindecarea unui demonizat mut
si orb ( Matei 12, 22-30 ). Iudeii care au fost martori ai vindecarii au pus
minunea pe seama colaborarii lui Iisus cu Beelzebul, domnul demonilor,
desi stiau bine ca nu este adevarat ceea ce sustineau ei.  Ca urmare a
acestei afirmatii, Domnul rosteste cuvintele citate mai sus cu privire la
pacatul de neiertat.

De ce pacatul impotriva Duhului Sfant este un pacat de

neiertat ? Deoarece pentru omul care nu recunoaste lucrarea Duhului
Sfant, respingand aceasta lucrare,  nu mai exista nicio posibilitate de a se
intoarce la Dumnezeu. Fara prezenta Duhului Sfant, nu exista sentimentul
vinovatiei, pocainta, marturisire a pacatului, nastere din nou si sfintire. Si
neexistand acestea, nu poate exista iertare, rascumparare si mantuire.

Comentariile biblice AZS afirma urmatoarele despre pacatul de neiertat:

“In situatia deosebita la care se refera Christos, o grupa de Farisei

atribuisera puterea Duhului Sfant (vezi la v. 28) diavolului (v. 24) deplin
constienti ca acuzatia lor era falsa. Tocmai aceasta lepadare deliberata a
luminii ii ducea, pas cu pas, la „hula impotriva Duhului Sfant”. E
important de observat ca afirmatia facuta de Farisei a ajuns la un punct
culminant al unui proces prelungit a lepadarii sporite a dovezilor clare ale
divinitatii lui Iisus , un proces care incepuse cu nasterea lui Iisus, dar care
a devenit mai intens pe masura ce lucrarea Lui progresa. Cu cat dovezile
erau mai lamurite, cu atat opozitia fata de El era mai tare (cf. Osea 4,6).
Pe masura ce timpul trecea si fiecare ciocnire cu Iisus servea numai ca sa
descopere fatarnicia lor, ei deveneau tot mai indarjiti si tot mai raspicati.
Acum s-au manifestat pe fata, declarand despre Christos ca este stapanit
de demon si ca lucreaza in colaborare cu Satana, ca unul din complicii
Lui. De acum incolo ei erau chiar sub stapanirea puterii aceleia careia Il
acuzasera pe Christos ca ii este supus.

Hula impotriva Duhului Sfant, sau pacatul de neiertat, consta din

impotrivirea progresiva fata de  adevar, culminand intr-o finala si
irevocabila decizie contra lui, luata in mod deliberat… Constiinta devine
insensibila datoritã rezistentei continue la impresiile Duhului Sfant, si
cineva cu greu si-ar putea da seama ca a luat decizia fatala… O persoana
chinuita de o temere obsedanta ca a comis „pacatul de neiertat”, are
tocmai prin aceasta dovada concludenta ca nu l-a comis.

Persoana cea mai nenorocita din lume este aceea a carei constiinta nu-l
mai tulbura cand savarseste raul stiind ca ar trebui sa faca binele. O
experienta crestina nenorocita este de obicei rezultatul netrairii potrivit cu
lumina pe care o are. O persoana a carei constiinta il tulbura, poate
rezolva problema si indeparta tensiunea pe una din doua cai: el poate sa
se supuna puterii transformatoare a Duhului Sfant si sa raspunda la
indemnurile Duhului Sfant, indreptand greselile fata de Dumnezeu si fata
de om, sau isi poate face constiinta insensibila si sa elimine indemnurile ei
dureroase, aducand la tacere Duhul Sfant (vezi Efeseni 4,30). Persoana
care alege calea din urma nu se poate pocai, deoarece constiinta sa a fost
facuta pentru totdeauna insensibila si nu doreste sa se pocaiasca. El si-a
asezat in mod deliberat sufletul dincolo de raza de actiune a harului divin.
Persistenta pervertire a puterii lui de alegere are ca rezultat pierderea
puterii de a discerne intre bine si rau. In cele din urma, raul pare ca este
ceva bun, iar binele pare ca este ceva rau (vezi Mica 3,2; vezi la Isaia
5,20). Asa este inselaciunea pacatului.

Constiinta a fost pe drept numita ochiul lui Dumnezeu in sufletul omului.

Ea este un monitor sadit de Dumnezeu care indeamna mereu pe oameni sa
traiasca in ascultare de lumina care le fusese descoperita. Fortarea ei in
cea mai mica masura, inseamna a risca pericolul pierderii vesnice.
Neascultarea deliberata si persistenta fata de Dumnezeu devine in cele din
urma o deprindere care nu poate fi intrerupta…

“Nu va fi iertat”. Nu pentru ca Dumnezeu n-are bunavointa sa ierte, ci

pentru ca acela care a savarsit pacatul n-are dorinta de a fi iertat. O astfel
de dorinta este vital necesara pentru iertare. Unul ca acesta a intrerupt
linia de comunicare cu cerul, pentru ca sa nu mai fie tulburat de
chemarile de avertizare ale Duhului Sfant.”
24. Promisiunea venirii Mangaietorului
Biblia foloseste un limbaj simbolic atunci cand vorbeste despre revarsarea
Duhului Sfant peste individ sau peste biserica. Simbolul cel mai folosit
este acela al ploii care cade peste un pamant uscat care are nevoie de
reinviorare.

Promisiunile revarsarii Duhului Sfant peste biserica se gasesc atat in

Vechiul, cat si in Noul Testament:

Ioel 2, 28: “Dupa aceea, voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fiii si
fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri si tinerii vostri
vor avea vedenii.”

Osea 6, 3: “Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul ! Caci El

se iveste ca zorile diminetii si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de
primavara care uda pamantul.”

Isaia 44, 3: “Caci voi turna ape peste pamantul insetat si rauri pe
pamantul uscat; voi turna Duhul Meu peste samanta ta si
binecuvantarea Mea peste odraslele tale.”

Ioan 16, 7: “Totusi va spun adevarul: va este de folos sa ma duc, caci

daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc,
vi-L voi trimite.” 

( Vezi , de asemenea: Ieremia 5, 24; Ioel 2, 23; Zaharia 10, 1; Luca 24, 49 
)

De ce era atat de necesara promisiunea revarsarii Duhului

Sfant ? Deoarece prin Duhul lui Dumnezeu puteau fi implinite toate
promisiunile facute de Mantuitorul ucenicilor Sai:

1) “Iata ca Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului.” Matei 28, 20

2) “Ci voi veti primi o putere cand se va cobora Duhul Sfant peste voi, si-
Mi veti fi martori in Ierusalim, in Iudea, in Samaria si pana la marginile
pamantului.” Fapte 1, 8
3) “Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal in
Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce
v-am spus.” Ioan 14, 26

4) “Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va

calauzeasca in tot adevarul…” Ioan  16, 13

“Duhul Sfant era reprezentantul Domnului Christos, dar fara corp

omenesc, independent, liber de asa ceva. Impiedicat de corpul omenesc,
Domnul Christos nu putea sa fie personal in orice loc. De aceea, era spre
binele lor ca El sa trimita Duhul Sfant ca urmas al Sau pe pamant… Prin
Duhul Sau, Domnul Christos era la indemna tuturor. In felul acesta era
mai aproape de ei decat daca nu S-ar fi inaltat.” ( E. G. White, “Christos
Lumina Lumii, p. 568 )

“Prin Duhul Sfant, Domnul Christos avea sa locuiasca in mod continuu in

inimile copiilor Sai. Unirea lor cu El era mai stransa decat atunci cand
era personal cu ei.” ( Idem, “Calea catre Christos”, p. 73 )

Pentru a reda implinirea promisiunii revarsarii Duhului Sfant, Biblia

foloseste simbolul ploii, tinand insa cont de anotimpurile existente in
Palestina timpurilor biblice. In Orientul Apropiat existau doua ploi
principale:

1) Ploaia timpurie, care cadea toamna ( octombrie – noiembrie ), cand

pamantul era tare si uscat. Aceasta ploaie cadea in vremea semanatului,
avand rolul de a pregati terenul pentru germinarea semintelor.

Din punct de vedere spiritual, “ploaia timpurie” a Duhului Sfant cade peste
bulgarii tari ai sufletului, pregatindu-l pentru germinarea semintelor
Evangheliei. Exista o ploaie timpurie personala, pe care o primeste
fiecare om la convertire, insa exista si o ploaie timpurie colectiva,
revarsata peste biserica crestina la inceputul existentei ei, in Ziua
Cincizecimii.

2) Ploaia tarzie, care cadea primavara ( martie – aprilie ), cand bobul era
gata sa lege in spic. Aceasta ploaie este necesara coacerii roadelor.

Din punct de vedere spiritual, “ploaia tarzie” a Duhului Sfant cade peste
sufletul omului pentru a-l maturiza din punct de vedere al caracterului si a-
l face sa rodeasca. Exista o ploaie tarzie personala, care are drept urmare
aducerea de rod, dar exista si o ploaie tarzie colectiva, revarsata peste
biserica ultimei generatii, avand ca scop inzestrarea ei in vederea incheierii
lucrarii de predicare a Evangheliei.

Este de observat ca ploaia tarzie nu are niciun efect asupra acelor semnite
care nu au germinat in urma caderii ploii timpurii.  Desi ea cade si peste
seminte negerminate, acestea nu mai pot fi aduse la viata. Pe plan spiritual,
daca “ploaia timpurie” a Duhului Sfant nu a reusit sa aduca la desavarsire 
caracterul unui om, “ploaia tarzie” a Duhului Sfant nu mai are niciun efect,
omul ramanand fara rod si nemantuit. Daca ploaia timpurie trezeste la
viata, ploaia tarzie aduce rodirea, fie pe plan fizic, fie pe plan spiritual.

Daca ploaia timpurie este de durata mai lunga, este marunta si deasa,
ploaia tarzie este torentiala si de scurta durata. Pe plan spiritulal, lucrarea
de convertire a unui suflet dureaza uneori un timp indelungat, petrecandu-
se incet si insesizabil, asemenea unei ploi de toamna lunga si marunta.  In
acelasi timp, lucrarea de predicare a Evangheliei se va petrece rapid,
asemenea unei ploi totentiale scurte, conforma promisiunii lui
Dumnezeu: “Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant
Cuvantul Lui.” ( Romani 9, 28 ).

Urmarile revarsarii ploii timpurii in biserica crestina primara pot fi

identificate in Cartea Faptelor Apostolilor. In exterior, s-a putut observa o
crestere rapida a bisericii, iar in interiorul ei, ea a cunoscut o reinviorare
spirituala nemaiintalnita: unitate, evlavie, dragoste frateasca, viata de
rugaciune, consacrare.

Conditiile primirii Ploii Tarzii a Duhului Sfant:

1) Pocainta sincera : “Pocaiti-va, le-a zis Petru, si intoarceti-va la

Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul
vremile de inviorare si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte
pentru voi: pe Iisus Christos.” ( Fapte 3, 19 )

2) Cererea: “Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de

primavara…” ( Zaharia 10, 1 )

3) Cunoasterea lui Dumnezeu: “Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem

pe Domnul ! Caci El se iveste ca zorile diminetii si va veni la voi ca o
ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul.” ( Osea 6, 3 )
25. Dezvoltarea doctrinei Trinitatii in Biserica Adventista de
Ziua a Saptea
„Cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei
stralucire merge crescand, pana la miezul zilei”

( Proverbe 4,18 )

„Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va

veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot
adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va
va descoperi lucrurile viitoare”

( Ioan 16, 12.13 )

Cum este posibil ca o doctrina atat de importanta, ca cea a Trinitatii, sa

devina o doctrina oficiala a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea ( AZS )
abia dupa un secol de la aparitia Miscarii Advente ? Ce s-a intamplat cu
Biserica in toata aceasta perioada si care au fost convingerile primelor
generatii de adventisti pana cand doctrina Trinitatii a fost adoptata oficial ?
Adoptarea doctrinei Trinitatii este un progres pe calea intelegerii
adevarului biblic, sau dovada apostaziei ?

Articolul care urmeaza isi propune sa raspunda ( cel putin partial ) la

aceste intrebari. Insa inainte de orice informatie legata de subiectul in
discutie, este necesar sa intelegem un principiu simplu dupa care se
ghideaza Dumnezeu atunci cand reveleaza adevarul unui individ sau unei
biserici: lumina vine treptat.

De ce Dumnezeu descopera adevarul treptat, si nu dintr-o data ? Raspunsul

il aflam chiar de la Iisus Christos, in cuvintele de ramas bun spuse
ucenicilor cu putin timp inainte de patimile si moartea Sa: „Mai am sa va
spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta” ( Ioan 16, 12 ).

Probabil ca unii s-au asteptat ca a doua zi dupa dezamagirea din toamna

anului 1844, adventistii sa aiba intreaga doctrina definitivata, asa cum o
are Biserica astazi. Insa realitatea a fost cu totul alta. Adevarurile pe care
astazi le tezaurizeaza si le predica Biserica AZS au fost descoperite treptat,
uneori dupa ani sau zeci de ani de cercetari si dezbateri, insotite de post si
rugaciune.
Un lucru asemanator s-a intamplat si cu doctrina Trinitatii, a carei
dezvoltare a cunoscut o perioada mai lunga de timp. Care a fost procesul
trecerii de la o anumita ambiguitate si un amalgam de vederi ariene,
semiariene si trinitariene la doctrina clara pe care Biserica AZS o declata
astazi ? Acesta este chiar subiectul articolului de fatza.

     Vederi pro si antitrinitariene in randul pionierilor miscarii advente

Este un fapt de netagaduit ca cei mai multi dintre pionierii Miscarii

Advente au avut, cel putin in fazele de inceput ale activitatii lor, vederi
antitrinitariene ( ariene si semiariene ). Negarea divinitatii depline a
Domnului Iisus Christos, precum si pe cea a personalitatii si divinitatii
Duhului Sfant apar adesea in declaratiile unora dintre liderii miscarii
advente din secolul al XIX-lea.

James White, unul din fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea

( AZS ), scria despre doctrina Trinitatii in revista Day Star din 24 ianuarie
1846, p. 25, ca este „vechiul crez trinitarian nescripturistic”. Cu toate
acestea, James White nu a fost un antitrinitarian radical, deoarece in prima
sa culegere de imnuri crestine, publicata in 1849, apare doxologia
traditionala ( ortodoxo-catolica ) „Slava Tatalui, Fiului si Duhului Sfant !”

Uriah Smith, autorul Explicatiei cartilor Daniel si Apocalipsa, si multa

vreme redactor al revistei Review and Herald, a fost initial un arian
convins, considerand ca Iisus Christos a fost prima fiinta creata din
Univers. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, el si-a schimbat conceptia,
crezand ca Iisus nu a fost creat, ci S-a nascut din Tatal candva, in vesnicia
trecutului. Cat despre Duhul Sfant, Uriah Smith credea ca El este doar o
emanatie divina impersonala, conceptia sa semiariana pastrand-o pana la
sfarsitul vietii.

John Loughborough, un alt lider al Miscarii Advente, sustinea in Review

and Herald din 5 noiembrie 1861 ca doctrina Trinitatii este contrara
bunului simt, contrara Scripturilor si de origine pagana.

Joseph Bates, unul din fondatorii Bisericii AZS, si cel care a descoperit
adevarul despre Sabatul biblic,  afirma si el ca doctrina Trinitatii este
nebiblica. In autobiografia sa, el afirma: „In ceea ce priveste Trinitatea,
am ajuns la concluzia ca imi este imposibil sa cred ca Domnul Iisus
Christos, Fiul Tatalui, este si Dumnezeul Atotputernic, una si aceeasi
Fiinta.”
F. Cotrell sustinea in Review and Herald din 6 iulie 1869 ca doctrina
Trinitatii este dovada „imbatarii cu vinul Babilonului” si ca papalitatea a
fost inaltata pe baza acestei doctrine nebiblice.

John N. Andrews, primul misionar oficial al Bisericii Adventiste in

Europa ( 1874 ), credea ca Fiul lui Dumnezeu are un inceput al existentei
candva in vesnicia trecutului.

John Waggoner, fiul unui credincios semiarian, credea ca Fiul S-a nascut
din Tatal candva in trecutul indepartat, insa El este de aceeasi natura cu
Tatal, Yahweh existent prin Sine Insusi.

Intre pionierii Miscarii Advente au existat si credinciosi trinitarieni, care,

spre deosebire de antitrinitarieni, nu au dat publicitatii vederile lor.
Astfel, E. G. White, unul din fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a
Saptea ( AZS ), era trinitariana, provenind din randurile Bisericii
Episcopale Metodiste.

Este adevarat ca in primele sale scrieri, ea nu abordeaza acest subiect, fie

din prudenta fatza de conceptiile antitrinitariene ale unor pionieri ai
miscarii, fie din lipsa unor descoperiri din partea lui Dumnezeu. Insa,
incepand cu anul 1869, E. G. White face primele declaratii trinitariene in
pofida vederilor ariene si semiariene ale colegilor sai. In 1869, ea declara
egalitatea deplina dintre Fiul si Tatal ( Marturii vol. II, p. 200 in original ).
In 1877, James White va declara acelasi lucru in Review and Herald din
29 noiembrie 1877.

Insa punctul de cotitura pentru dezvoltarea doctrinei Trinitatii in Biserica

AZS a fost anul 1897, odata cu publicarea in revista Signs of the Times
( Semnele Timpului ) a unui articol al lui E. G. White intitulat „Chistos,
Datatorul vietii”. In acel articol, ea afirma: „In El ( Iisus Christos n.n. )
era viata originara, neimprumutata, nederivata” ( Sings of the Times, 8
aprilie, 1897, p. 6.7 ).

Contrar credintei celor mai multi adventisti din acea vreme, E. G. White  Il
descria pe Iisus Christos nu ca pe o fiinta derivata din Tatal, asa cum se
credea in general, ci in plinatatea dumnezeirii Lui. In acelasi an, 1897,
autoarea americana afirma intr-o brosura ca Duhul Sfant este cea de-a treia
Persoana a Dumnezeirii ( Special Testimonies for Ministries and Workers
nr. 10/1897 ).
Cele doua afirmatii evident trinitariene si in deplina contradictie cu
conceptiile celor mai multi adventisti din acea vreme au fost repetate in
volumul „Christos Lumina Lumii”, publicat in 1898: „Iisus Christos este
viata originara, neimprumutata, pe care o are prin Sine Insusi”, iar Duhul
Sfant este „cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii” ( Christos Lumina
Lumii, p. 530. 671 ).

Trecand in revista conceptiile despre Divinitate ale pionierilor si liderilor

miscarii advente din secolul al XIX-lea, se ridica cateva intrebari
justificate: Avand in vedere diferentele de conceptii ale primilor adventisti
cu privire la Divinitate ( ariene, semiariene si trinitariene ), cine a detinut
adevarul ? Si daca adevarul cu privire la Divinitate este cuprins in doctrina
ariana sau semiariana, oare nu cumva Biserica AZS a apostaziat acceptand
doctrina Trinitatii ?

     Cauze ale prezentei conceptiilor antitrinitariene in randurile

Miscarii Advente

Daca studiem cu atentie contextul in care a aparut si s-a dezvoltat

Miscarea Adventa, ne va fi mai usor sa intelegem de ce multi dintre
pionierii ei au avut vederi antitrinitariene ( ariene si semiariene ).

Un prim fapt care trebuie subliniat este acela ca in America secolelor al

XVIII-lea si al XIX-lea ideile antitrinitariene erau la moda. Fiind sustinuta
de bisericile istorice inca din Antichitate, doctrina Trinitatii era privita cu
ostilitate de miscarile protestante, acestea avand puternice obsesii si
resentimente anticatolice.

Faptul este explicabil deoarece in numele acestei doctrine a fost varsat

mult sange. Asa se explica de ce adeptii Miscarii Millerite de la mijlocul
secolului al XIX-lea erau inclinati mai mult spre unitarianism decat spre
trinitarianism.

Desi s-au diluat treptat odata cu aparitia darwinismului si universalismului

( credinta ca toti oamenii vor fi mantuiti, indiferent de viata traita pe
pamant ), aceste conceptii antitrinitariene au influentat oameni de cultura
si de stat ca: Benjamin Franklin ( 1706-1790 ), savant si diplomat; Thomas
Paine ( 1737-1809 ), scriitor; Thomas Jefferson ( 1743-1826 ), filosof, om
de cultura si presedinte american; James Madison ( 1751- 1836 ), al
patrulea presedinte si parinte al Constitutiei americane.
Un alt element care a favorizat prezenta conceptiilor antitrinitariene
( nontrinitariene ) in randul liderilor Miscarii Advente de la mijlocul
secolului al XIX-lea a fost faptul ca unii din acesti lideri proveneau din
confesiuni crestine nontrinitariene. Dupa cum se stie, Miscarea Adventa a
adunat in randurile ei credinciosi din diferite confesiuni crestine existente
la acea data pe continentul american. Este cunoscut faptul ca doi dintre
fondatorii Bisericii AZS: James White si Joseph Bates proveneau
din Conexiunea Crestina ( Christian Connexion ), o retea de congregatii
crestine independente din America in care se promova unitarianismul
rationalist. Asemenea celor doi, Joshua Himes, un alt lider adventist, a
venit din Conexiunea Crestina cu intregul bagaj de conceptii
antitrinitariene.

Insa mai exista o cauza importanta care a generat pozitii antitrinitariene in

randul pionierilor Miscarii Advente: Unele confesiuni crestine trinitariene
americane promovau un gen de trinitarianism spiritualist, in care
Persoanele Dumnezeirii erau descrise ca fiind distante, aproape
impersonale si abstracte.

Una dintre declaratiile trinitariene ale vremii, imbratisata de unele grupari

protestante americane, sustinea ca „exista un singur Dumnezeu viu si
adevarat, vesnic, fara trup sau madulare” ( Doctrines and Discipline of
the Methodist Episcopal Church, New York: Carlton and Porter, 1856, p.
15 ).

Primii adventisti au respins o asemenea conceptie despre o Divinitate

aproape impersonala. Bazandu-se pe declaratiile Scripturii, ei au sustinut
ca Tatal si Fiul sunt persoane reale, iar Dumnezeu, desi este Duh ( vezi
Ioan 4,24 ), nu inceteaza sa fie o Persoana reala si tangibila, milostiva si
iubitoare.

Fiind preocupata de acest subiect, si nefiind de acord cu conceptiile

propriei biserici din care provenea ( Biserica Episcopala Metodista ) cu
privire la existenta unui Dumnezeu aproape impersonal ( desi se vorbea de
trei entitati ale Divinitatii ), in primele sale viziuni in care i s-a descoperit
Persoana lui Iisus, ea L-a intrebat despre infatisarea Tatalui.

Intr-una din aceste viziuni, ea relateaza: „Am vazut un tron si pe el stateau

Tatal si Fiul. Am privit la fatza lui Iisus si I-am admirat minunata-I
Persoana. Persoana Tatalui nu o puteam privi, caci era acoperita cu un
nor de slava. L-am intrebat pe Iisus  daca Tatal Sau avea o forma ca a Sa.
Mi-a raspuns ca da, dar eu nu o puteam privi, intrucat, a zis El, daca vei
privi o singura data slava Sa, vei inceta sa existi” ( E. G. White, A Sketch
of the Christian Experience and Views of E. G. White, Saratoga Springs,
NY: James Whitem 1851, retiparita in Scrieri Timpurii in 1882 si 1945, p.
54 ).

In 1850, E. G. White scria: „L-am vazut adesea pe Iisus cel minunat si am

vazut ca El era o Persoana. L-am intrebat daca Tatal Sau era o Persoana
si avea o forma ca a Sa. Iisus a raspuns: „Sunt imaginea exacta a
Persoanei Tatalui Meu” ( E. G. White, Scrieri Timpurii, p. 77 ).

Pe baza viziunilor primite, E. G. White a dobandit convingerea tot mai

clara ca ceea ce invatau unele biserici din acea vreme despre Trinitate
( intre acestea fiind si Biserica Episcopala Metodista din care provenea ) 
nu era intemeiat pe Scriptura.

Iata ce marturiseste autoarea americana despre aceasta conceptie

trinitariana spiritualista, cu care primii adventisti nu erau de acord: „Sunt
sfatuita sa spun ca opiniile acelora care cerceteaza idei stiintifice
avansate nu sunt demne de incredere. Sunt formulate conceptii de felul
celor urmatoare: „Tatal este invizibil, asemenea luminii. Fiul este lumina
intrupata. Duhul Sfant este lumina raspandita pretutindeni.” „Tatal este
ca roua, un abur invizibil. Fiul este ca roua adunata intr-o forma plina de
frumusete. Duhul este ca roua ce cade peste verdeata plina de viata.” O
alta reprezentare: „Tatal este ca un abur invizibil. Fiul este asemenea
norului plumburiu. Duhul este ploaia ce cade si aduce puterea
invioratoare.” 

     Toate aceste interpretari spiritualiste nu sunt nimic. Ele sunt

neadevarate si imperfecte. Ele slabesc si micsoreaza Maiestatea care nu
poate fi comparata cu nicio asemanare pamanteasca. Dumnezeu nu poate
sa fie comparat cu lucrurile facute de mainile Sale. Acestea sunt doar niste
lucruri pamantesti, care sufera sub blestemul lui Dumnezeu, din cauza
pacatului omului. Tatal nu poate sa fie descris prin lucrurile de pe
pamant. Tatal este plintatea intruchipata a Dumnezeirii si este invizibil
ochilor muritori. 

     Fiul este plinatatea manifestata a Dumnezeirii. Cuvantul lui Dumnezeu

declara ca El este „intiparirea Fiintei Lui”. „Fiindca atat de mult a iubit
Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in
El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” 
     Mangaietorul, pe care Domnul Christos a fagaduit ca Il va trimite dupa
ce Se va inalta la cer, este Duhul Sfant in toata plinatatea Dumnezeirii,
care face vizibila puterea harului divin pentru toti aceia care Il primesc pe
Christos ca Mantuitor personal si cred in El. Sunt trei Persoane vii in
acest Trio ceresc, si in Numele acestor trei puteri – Tatal, Fiul si Duhul
Sfant – sunt botezati  cei ce Il primesc pe Christos cu o credinta vie, si
aceste Puteri vor conlucra cu supusii ascultatori ai cerului, in eforturile
lor de a trai o viata noua in Christos.” ( Special Testimonies, seria B, nr.
7, pag. 62.63 ( 1905 ).

Acestia sunt doar cativa factori care explica intr-o anumita masura
existenta unor vederi antitrinitariene in randul primilor adventisti. Insa
ceea ce este important de observat in istoria Bisericii AZS este permanenta
crestere spre o lumina mai mare cu privire la adevarurile biblice. Iar atunci
cand Dumnezeu a descoperit aceasta lumina la timpul potrivit, Biserica a
acceptat-o, tezaurizand-o in doctrinele sale.

     De la ambiguitate la o doctrina clara

Renuntarea la conceptiile ariene sau semiariene ale primilor adventisti, si

adoptarea oficiala de catre Biserica AZS a doctrinei Trinitatii nu s-a
produs brusc, ci a necesitat un timp destul de indelungat.

Daca in 1846 James White, unul din fondatorii Bisericii AZS, respingea
doctrina traditionala a Trinitatii, afirmand despre aceasta ca este „vechiul
crez trinitarian nescripturistic” ( Day Star, 24 ianuarie 1846, p. 25 ), un
secol mai tarziu, in 1946, Biserica AZS a votat aprobarea doctrinelor
fundamentale cu ocazia Sesiunii Conferintei Generale, sustinand explicit
doctrina Trinitatii.

Intrebarea care se ridica in mod firesc in legatura cu acest proces

indelungat de schimbare a conceptiilor cu privire la Divinitate este
urmatoarea: De ce primele generatii de adventisti nu au facut aceasta
schimbare mai devreme ? Faptul ca intre pionierii Miscarii Advente au
existat si credinciosi trinitarieni, si ca studiul Scripturilor cu multa
rugaciune era o preocupare constanta a lor nu ar fi trebuit sa-i conduca pe
pionieri la credinta trinitariana mult mai curand ?

Raspunsul trebuie cautat in preocuparile prioritare ale primilor

adventisti. Subiectele care ii preocupau in acea perioada erau: a doua
venire a lui Iisus Christos si pregatirea in vederea intalnirii cu El, cele trei
solii ingeresti din Apocalipsa 14 ( predicarea Evangheliei, inceputul
judecatii lui Dumnezeu, pazirea poruncilor, iesirea din Babilonul
modern ), Sabatul zilei a saptea, slujirea lui Iisus in sanctuarul ceresc,
darurile spirituale si problema starii omului in moarte si a nemuririi
conditionate a sufletului.

Rezolvarea diferentelor de conceptie cu privire la Divinitate nu intra in

sfera preocuparilor primilor adventisti, in aceasta privinta existand o
atmosfera de toleranta. Fie arieni, semiarieni sau trinitarieni, cu totii
asteptau cu dor revenirea in glorie a Mantuitorului, punand accent pe
pregatirea caracterului in vederea intalnirii cu El.

Asa cum am afirmat deja, trecerea de la conceptiile ariene sau semiariene

la doctrina explicita trinitariana a fost un proces indelungat. Insa nu doar
doctrina Trinitatii a cunoscut aceasta evolutie. Si alte adevaruri biblice,
care acum fac parte din punctele fundamentale de credinta ale Bisericii
AZS, au necesitat timp pentru a fi intelese, acceptate si traite de
credinciosi. Iata cateva exemple:

1) Desi E. G. White a avut prima viziune in 1844, anul de debut al

Miscarii Advente, adevarul despre Sabatul zilei a saptea a fost inteles de
primii adventisti de abia in 1846, in urma studiilor publicate de Joseph
Bates. Intre 1844 si 1846, primii adventisti au pastrat ziua intai a
saptamanii ca Sabat.

2) Dupa acceptarea Sabatului zilei a saptea in 1846, timp de noua ani

adventistii l-au serbat incepand de vineri seara de la ora 18 pana sambata
seara la aceeasi ora. Abia in 1855, in urma studiilor facute de un alt pionier
al Miscarii Advente, Jonh N. Andrews, adventistii au inteles ca Sabatul
trebuia sfintit de la apusul soarelui la urmatorul apus de soare, conform
modelului de calcul al zilelor in poporul evreu.

3) Pana in 1863, majoritatea adventistilor, inclusiv familia White, erau

mari consumatori ai carnii de porc. Adventistii cresteau porci pe care ii
taiau chiar ei insisi. Insa incepand cu anul 1863, adventistii au inceput sa
inteleaga vointa lui Dumnezeu cu privire la dieta si la un stil de viata
sanatos. Intelegand beneficiile unei diete vegetariene sau ovo-lacto-
vegetariene, ei au renuntat definitiv la consumul carnii de porc.

De asemenea, primii adventisti mestecau si fumau tutun, obicei pe care l-

au practicat timp de doua decenii dupa 1844, anul de debut al Miscarii
Advente. Insa odata ce au inteles ca aceasta practica este contrara
principiilor biblice de ingrijire a sanatatii, incepand cu anul 1863 ei au
renuntat complet si definitiv la folosirea tutunului. Si nu doar a tutunului,
ci si la folosirea alcoolului si a altor droguri care distrug sanatatea.

4) Doctrina despre indreptatirea pacatosului doar prin credinta, nu prin

faptele Legii, a necesitat cateva decenii pentru a fi inteleasa si acceptata de
adventisti. Abia dupa conferinta de la Minneapolis, din 1888, aceasta
invatatura de baza a Scripturii a inceput sa fie inteleasa si predicata de
Biserica.

In concluzie, nu este de mirare ca s-a produs o schimbare de conceptie si

in privinta Divinitatii, trecandu-se nu de la anti la protrinitarianism, ci mai
degraba de la o anumita ambiguitate cu privire la adevarul despre
Dumnezeire la o clarificare ulterioara. Acest proces a cunoscut mai multe
etape:

     a) Perioada 1844-1888 – o perioada de ambiguitate, intre pionierii

Miscarii Advente existand deopotriva conceptii ariene, semiariene si
trinitariene.

     Cei mai multi adventisti din acea perioada se opuneau credintei ca Iisus
ar fi egal cu Tatal, iar Duhul Sfant ar fi o Persoana divina. In primii ani ai
adventismului domina credinta ariana, potrivit careia Iisus ar fi prima
fiinta creata de Tatal si ridicata apoi la rang de Dumnezeu ( insa un
Dumnezeu mai mic decat Tatal ! ).

Conflictul de idei era insa mai vechi. Inca din timpul Miscarii Millerite,
cei doi lideri ai acesteia: William Miller si Joshua Himes aveau vederi
opuse cu privire la Dumnezeire. In timp ce W. Miller era trinitarian,
provenind din Biserica Baptista, J. Himes era antitrinitarian, provenind din
Conexiunea Crestina. Insa diferentele de conceptii cu privire la Divinitate
din sanul Miscarii Millerite , si mai tarziu din randurile Bisericii AZS, nu
au ocupat un loc important, deoarece preocuparile prioritare erau cu totul
altele.

Ceea ce se poate observa in randul unor pionieri si lideri adventisti din

aceasta perioada este schimbarea conceptiei cu privire la Divinitate. Astfel,
James White, unul din fondatorii Bisericii AZS, din antitrinitarian devine
un trinitarian convins. Daca in 1846 el afirma ca doctrina Trinitatii este
nescripturistica ( Day Star, 24 ianuarie 1846, p. 25 ), in 1877, fiind reales
in functia de presedinte al Conferintei Generale, el afirma ca „Christos
este cu adevarat egal cu Dumnezeu”, descurajand opiniile colegilor sai U.
Smith si J. Waggoner, care Il considerau pe Christos inferior Tatalui
( Review and Herald, 29 noiembrie 1877: 72 ).

Uriah Smith, mult timp redactor la Review and Herald si autor al unor
comentarii la cartile Daniel si Apocalipsa, credea in 1860 ca Iisus este
prima fiinta creata din Univers. Insa pana in 1891, el a renuntat la
conceptia sa ariana, devenind un semiarian. Pentru el, Iisus Christos nu
mai era prima fiinta creata, ci o Persoana nascuta din Tatal, candva in
vesnicia trecuta.

Totusi, in pofida conceptiilor antitrinitariene aproape generale, in 1869 E.

G. White a facut prima sa declaratie in disonanta cu acestea. In lucrarea sa
„Suferintele lui Christos”, pe baza textelor din Evrei 1,3,  Coloseni 1,19 si
Filipeni 2,6, ea declara ca Christos este egal cu Tatal. Desi colegii sai nu
au acordat atentie acestei declaratii, sotul sau, James White, a acceptat
acest adevar, devenind trinitarian.

     b) Perioada 1888-1900 – necesitatea inlocuirii conceptiilor

antitrinitariene.

Sesiunea Conferintei Generale de la Minneapolis din 1888 a reprezentat un

punct de cotitura pentru Biserica AZS. In urma dezbaterilor care au avut
loc cu acea ocazie, Persoana lui Iisus Christos a intrat in centrul
preocuparilor adventistilor de ziua a saptea in legatura lucrarea
indreptatirii prin credinta. Devenea tot mai evident ca marele Plan al
Mantuirii, alcatuit de Dumnezeire candva in vesnicie, impunea ca Fiul lui
Dumnezeu sa fie Dumnezeu in cel mai deplin sens al cuvantului,
preexistent din vesnicie, si nu o fiinta creata sau aparuta candva in trecut.

J. Waggoner, desi nu era trinitarian, simtea nevoia sa accentueze egalitatea

dintre Tatal si Fiul in cadrul discutiilor despre indreptatirea prin credinta.
Daca Christos nu ar fi egal cu Tatal, El nu ar putea sa ne duca la El, afirma
Waggoner.

In 1892, Sammuel T. Spear a publicat brosura „The Bible Doctrine of the

Trinity”, in care afirma ca existenta a trei Persoane divine nu insemna
triteism, caci in Dumnezeire exista unitate si armonie deplina.
Asa cum am afirmat mai devreme, in 1897, E. G. White a publicat in
revista Signs of the Times ( Semnele Timpului ) a unui articol intitulat
„Chistos, Datatorul vietii”. In acel articol, ea afirma: „In El ( Iisus
Christos n.n. ) era viata originara, neimprumutata, nederivata” ( Sings of
the Times, 8 aprilie, 1897, p. 6.7 ). In acelasi an, 1897, autoarea americana
afirma intr-o brosura ca Duhul Sfant este cea de-a treia Persoana a
Dumnezeirii ( Special Testimonies for Ministries and Workers nr. 10/1897
).

Cele doua afirmatii evident trinitariene si in deplina contradictie cu

conceptiile celor mai multi adventisti din acea vreme au fost repetate in
volumul „Christos Lumina Lumii”, publicat in 1898: „Iisus Christos este
viata originara, neimprumutata, pe care o are prin Sine Insusi”, iar Duhul
Sfant este „cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii” ( Christos Lumina
Lumii, p. 530. 671 ).

Printre primii care au vorbit despre eternitatea lui Christos a fost si

pastorul A. T. Jones, care, desi a evitat sa foloseasca cuvantul „Trinitate”,
in 1899 a facut o afirmatie evident trinitariana: „Dumnezeu este Unul;
Iisus Christos este Unul; Duhul Sfant este Unul. Si acestia trei sunt Una.
Intre ei nu exista disensiune si nici dezacord” ( A. T. Jones, Editorial,
Advent Review and Sabbath Herald, 10 ianuarie 1899, p. 24 ).

Perioada 1888-1900 se caracterizeaza printr-o stare de insatisfactie fatza

de invataturile antitrinitariene care dominasera pana atunci, impunandu-se
o noua viziune asupra Divinitatii. Iar doctrina Trinitatii reusea sa raspunda
mai bine noilor cerinte aparute prin studiul Scripturilor.

     c) Perioada 1900-1931 – tranzitia de la invataturile antitrinitariene

la doctrina Trinitatii

La inceputul secolului al XX-lea, Biserica AZS era inca impartita cu

privire la divinitatea lui Iisus Christos. In timp ce unii adventisti Il
considerau Fiul cel vesnic al Tatalui, subliniind divinitatea Sa deplina si
egalitatea cu Tatal, alti adventisti erau inca tributari conceptiei semiariene
care sustinea ca Fiul este nascut din Tatal, avand un inceput al existentei.

Intre 1 si 19 iulie 1919, a avut loc la Takoma Park, Washington D.C., o

Conferinta Biblica in cursul careia s-au purtat discutii aprinse intre cele
doua tabere: pro si antitrinitariene. In aceste discutii, chiar si aparatorii
conceptiei trinitariene evitau sa foloseasca cuvantul „Trinitate”.
Insa factorul care i-a unit in final pe pastorii adventisti in jurul Persoanei
lui Iisus, aparand divinitatea Acestuia, a fost aparitia „inaltei critici” si a
liberalismului modern, curente care respingeau divinitatea lui Christos si
nasterea Sa din fecioara. Rezultatul a fost recunoasterea tot mai larga a
divinitatii lui Christos, in timp ce termenul „Trinitate” a inceput sa fie
acceptat in cercuri tot mai largi.

Anul 1931 a reprezentat un an important pentru dezvoltarea doctrinei

Trinitatii, prin aparitia Declaratiei de Credinta a Bisericii AZS, publicata
in Almanahul Adventist. Era o declaratie a doctrinelor fundamentale ale
Bisericii, in care cea de-a doua si a treia declaratie au reprezentat un
progres semnificativ spre actuala doctrina trinitariana.

„Dumnezeirea sau Trinitatea consta in Tatal cel vesnic, o Fiinta

personala, spirituala, atotputernica, omniprezenta, omniscienta si infinita
in intelepciune si dragoste; Domnul Iisus Christos, Fiul Tatalui vesnic,
prin care au fost create toate lucrurile si prin care a fost realizata
mantuirea celor rascumparati; Duhul Sfant, a treia Persoana a
Dumnezeirii, marea putere regeneratoare a lucrarii de mantuire.” ( 1931,
Year Book of the Seventh-day Adventists Denomination, Washington,
Review and Herald, 1971 ).

     d) Perioada 1931-1946 – acceptarea oficiala a doctrinei Trinitatii

Desi cativa pastori adventisti au continuat sa aiba rezerve cu privire la

divinitatea deplina a Domnului Christos si cu privire la personalitatea si
divinitatea Duhului Sfant, cei mai multi adventisti au imbratisat doctrina
trinitariana. Un rol important l-a avut publicarea cartii „Questions on
Doctrine” ( Intrebari despre doctrina ), lucrare care a consolidat doctrina
Trinitatii. Lipsa reactiilor negative fatza de afirmatiile din aceasta lucrare
denota faptul ca Biserica AZS acceptase aceasta doctrina in marea ei
majoritate.

La Sesiunea Conferintei Generale din anul 1946, Declaratia de Credinta in

22 de puncte, publicata in anul 1931, a fost votata, doctrina trinitariana
devenind una din doctrinele fundamentale ale Bisericii AZS.

Astfel s-a incheiat lungul proces, care a durat circa un secol, in care
vechile conceptii ariene si semiariene ale primilor adventisti au fost
inlocuite cu doctrina Trinitatii, fundamentata biblic si in deplina armonie
cu toate celelalte doctrine ale Bisericii.
De remacat este faptul ca in toata aceasta perioada de inceput a Miscarii
Advente, de la 1844 si pana in 1915, anul mortii sale, E. G. White nu ne-a
lasat nicio declaratie antitrinitariana. Daca ea s-a opus unei anumite
conceptii trinitariene, aceasta a fost acel trinitarianism spiritualist, care
incerca sa descrie cele trei Persoane divine ca fiind aproape abstracte,
intangibile si distante, in contrast cu revelatia biblica care le prezinta ca
fiind reale, tangibile si apropiate de om.

Ceea ce se poate observa in declaratiile ei este o evolutie de la niste

declaratii ambigue la unele cat se poate de clare in favoarea doctrinei
Trinitatii. Prin pozitia si influenta sa, E. G. White a consolidat trecerea de
la niste conceptii gresite, nebiblice despre Dumnezeire la o doctrina
trinitariana clara si biblica. Iar aceasta trecere nu inseamna apostazie, ci
mai degraba o intelegere progresiva a unui mare adevar biblic.

Este demn de retinut ca pana in anul 1931, cand a fost data Declaratia de
Credinta a Bisericii AZS, respectiv anul 1946, cand cele 22 de puncte
fundamentale de credinta ale Declaratiei au fost votate la Sesiunea
Conferintei Generale, Biserica Adventista de Ziua a Saptea nu a avut o
doctrina oficiala cu privire la Trinitate. Au existat doar crezuri personale
sau de grup, insotite de un spirit de toleranta reciproca, fara sa existe
preocuparea de a gasi un numitor comun acestei probleme.

Procesul prin care s-a ajuns la doctrina Trinitatii este acelasi pe care l-au
parcurs si ucenicii Domnului Christos. Si ei au avut nevoie de timp pentru
a intelege si a accepta adevarul ca Iisus Christos este cu adevarat Fiul lui
Dumnezeu, iar Duhul Sfant este cea de-a treia Persoana a
Dumnezeirii, „un alt Mangaietor” de aceeasi natura si cu aceeasi
autoritate cu cea a Fiului lui Dumnezeu.

     Reinviorarea conceptiilor ariene si semiariene in zilele noastre

Ideile antitrinitariene au reaparut in Biserica AZS dupa Sesiunea

Conferintei Generale de la Dallas din aprilie 1980. Sustinatorii lor afirma
ca acceptarea doctrinei Trinitatii ar fi o dovada de apostazie a Bisericii
AZS si ca credinciosii adventisti ar trebui sa se intoarca la credinta
pionierilor Miscarii Advente.

Chemarea de a ne intoarce la credinta primilor adventisti este justificata si

reformatoare in aparenta. Insa, daca privim lucrurile in profunzime si cu
seriozitate, se ridica o serie de intrebari: Care este acea credinta a
pionierilor adventisti la care ar trebui sa ne intoarcem pentru a evita
apostazia ?

Asa cum am afirmat deja, cei mai multi dintre pionierii si liderii Miscarii
Advente si-au schimbat conceptiile despre Divinitate de-a lungul
vietii. James White, unul din fondatorii Bisericii AZS, a devenit din
antitrinitarian un trinitarian convins spre sfarsitul vietii. Uriah Smith,
redactor al revistei Review and Herald si autor de lucrari teologice, a
renuntat la conceptiile sale ariene initiale, devenind semiarian pana la
sfarsitul vietii. Daca la inceput credea ca Fiul este prima fiinta creata de
Dumnezeu, spre sfarsitul vietii crezul sau s-a schimbat: Fiul S-a nascut din
Tatal cel vesnic, candva, in vesnicia trecutului.

     W. Prescott, un alt lider adventist, sustinea la inceput ca Christos S-a

nascut din Tatal, deci are un inceput al existentei. 23 de ani mai tarziu, in
1919, el isi exprima convingerea ca Christos este la fel de vesnic ca si
Tatal, de aceeasi natura si egal cu El. E. J. Waggoner, desi nu era
trinitarian, ajunge sa recunoasca egalitatea deplina dintre Tatal si Fiul in
cadrul discutiilor despre indreptatirea prin credinta.

Ceea ce este demn de remarcat este faptul ca pionierii Miscarii Advente nu

au ramas blocati intr-o anumita conceptie atunci cand au primit o lumina
mai mare. Atunci cand Duhul Sfant le-a adus o noua intelegere a Scripturii
cu privire la un subiect anume, ei au renuntat la vechile conceptii.

Si atunci ne intrebam: La care credinta a pionierilor ar trebui sa ne

intoarcem: la cea de la inceputul sau cea de la sfarsitul vietii lor ? Si daca
pionierii Miscarii Advente nu au avut toti aceleasi vederi cu privire la
Divinitate ( dat fiind faptul ca preocuparile lor aveau alte prioritati la acea
data ), pe care dintre ei ar trebui sa-i luam ca model ? Si inca o intrebare:
Dintre toti pionierii si liderii adventisti din secolul al XIX-lea, cine a fost
investit cu mai multa autoritate de Duhul lui Dumnezeu ?

Nu trebuie sa pierdem din vedere un mare adevar: Teologia este mereu

perfectibila, caci „cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare,
a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei” ( Proverbe
4,18 ).

Intr-o revista a Bisericii AZS aparuta in 1892, E. G. White scria: „Avem

multe lectii de invatat si multe, multe de dezvatat. Numai Dumnezeu si
cerul sunt infailibili. Aceia care cred ca niciodata nu vor avea ocazia sa
abandoneze o intelegere indragita, ca nu vor avea niciodata ocazia de a-si
schimba o parere, vor fi dezamagiti. Cat timp tinem la propriile idei si
opinii cu persistenta hotarata, nu putem avea unitatea aceea pentru care
S-a rugat Christos” ( E. G. White, Advent Review and Sabbath Herald,
1892-07-26 ).

Desi au fost elevi in cea mai inalta scoala care a existat vreodata, nici
ucenicilor nu li s-a descoperit adevarul dintr-o data. A fost nevoie de
venirea unui „alt Mangaietor”, Duhul adevarului, care sa completeze in
timp instruirea si calauzirea lor in adevar. „Cand va veni Mangaietorul,
Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va
vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit , si va va descoperi lucrurile
viitoare” ( Ioan 16,13 ).

De aceea, sa fim mereu deschisi fatza de lumina pe care Duhul lui

Dumnezeu o va aduce asupra Scripturilor la timpul potrivit si prin
mijloacele hotarate de El.
26. Controversa trinitariana de-a lungul secolelor
Doctrina despre Trinitatea ( Triunitatea ) Divina a fost marul de discordie
intre crestini inca din primele secole. Incercand sa inteleaga si sa explice
taina naturii Dumnezeului unic, unii crestini au negat ideea ca Acesta Se
poate manifesta in trei Persoane divine distincte, avand aceeasi natura,
aceleasi atribute, acelasi caracter si aceleasi scopuri.

In esenta, intreaga controversa trinitariana isi trage seva din neacceptarea

unei realitati: natura Divinitatii este o taina pe care trebuie sa o acceptam
prin credinta, pe baza evidentelor scripturistice, fara a incerca sa o
explicam in termeni omenesti. Limitele noastre umane, date de calitatea
noastra de creaturi, ne impiedica sa patrundem in tainele naturii divine,
dacat in masura in care Insusi Dumnezeu ne reveleaza anumite lucruri
despre Sine in Cuvantul Sau.

De aceea, scoaterea incaltamintelor din picioare, asemenea lui Moise

inaintea rugului aprins ( vezi Exodul 3,5 ), ca un gest de umilinta si respect
fatza de Dumnezeu, este cea mai buna atitudine a omului care doreste sa se
apropie de El.

Inca din primele secole ale erei crestine, au existat grupuri de credinciosi
care au negat doctrina trinitariana in forma adoptata astazi de cele mai
multe confesiuni crestine. Astfel, ebionismul ( ~63 – 500 d.Chr. ),
reprezentand o ramura a iudaizantilor din crestinismul primar, nega
divinitatea lui Iisus Christos, considerandu-l pe apostolul Pavel un apostat.

In secolul al II-lea, Teodot din Bizant a dat nastere

curentului monarhianismului dinamic, un crez care sustinea ca Iisus a
fost Dumnezeu pana la intrupare si a redevenit Dumnezeu dupa inviere.
Potrivit acestui crez, Iisus S-a nascut ca orice muritor de rand, fiind
adoptat de Tatal ca Fiu al Sau cu ocazia botezului.

In secolul al III-lea, Noet si Sabelin din Roma au dat nastere unui nou

curent: monarhianismul modalist ( sabelianismul ). Potrivit teologiei lor,
Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt trei ipostaze sau trei moduri de existenta ale
aceluiasi Dumnezeu unipersonal. In anul 220 d.Chr., Noet si Sabelin au
fost excomunicati din cauza vederilor lor.

In anii 260-270 d.Chr., un alt monarhianist important, Paul de Samosata,

sustinea ca la botez „Logosul” divin s-a unit cu omul Iisus. Insa cea mai
cunoscuta erezie care a zguduit crestinismul primelor secole a fost de
departe arianismul. In calitate de adept al lui Origene, prezbiterul Arie
din Alexandria ( ~250-336 d.Chr. ) a reusit sa adune in jurul sau un
numar mare de adepti.

Principalele idei sustinute de arieni erau urmatoarele: Doar Tatal este

Dumnezeu adevarat, Fiul fiind prima Sa creatie din nimic. Avand un
inceput al existentei Sale, Fiul nu are aceeasi natura cu Tatal. Cat despre
Duhul Sfant, El era considerat doar o emanatie impersonala din unicul
Dumnezeu adevarat.

Arianismul s-a raspandit cu repeziciune in majoritatea triburilor germanice

( burgunzii, suevii, vizigotii, alamanii, longobarzii ), insa ulterior, acestea
au adoptat crezul ortodoxo-catolic. Un mare numar de episcopi au trecut
de partea arianismului, iar Constantin cel Mare, cand a acceptat botezul
pe patul de moarte, a fost botezat de Eusebiu de Nicomedia, un episcop
arian. Mai mult decat atat, fiul lui Constantin, Contantiu al II-lea, a
sustinut pe fatza crezul arian in imperiu.

In secolul al IV-lea, Macedonius, patriarh de Constantinopole ( 342-

346 si 351-360 d.Chr. ), a incercat sa faca un compromis intre
trinitarianism si arianism, sustinand binitarianismul. Potrivit crezului sau,
exista doar doua Persoane divine care alcatuiesc Dumnezeul unic: Tatal si
Fiul, in timp ce este negata personalitatea Duhului Sfant.

In controversa trinitariana, un rol important l-au avut Sinoadele

ecumenice de la Nicea ( 325 d.Chr. ) si Constantinopole ( 381 d.Chr. ),
in cadrul carora a fost stabilit crezul impartasit mai tarziu de catolici,
ortodocsi si protestanti deopotriva.

Acest crez contine unele formulari speculative, care induc ideea ca Iisus S-
a nascut din Tatal, candva in vesnicia trecutului, iar Duhul Sfant, care
„purcede” de la Tatal ( in Apus, si de la Fiul – controversa „filioque” ), ar
putea aparea ca fiind o emanatie divina, nu o persoana.

     „Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al

pamantului, al tuturor vazutelor si nevazutelor; si intru Unul Domn Iisus
Christos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, care din Tatal S-a nascut mai
inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din
Dumnezeu adevarat; nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin
care toate lucrurile s-au facut… Si intru Unul Duhul Sfant, Domnul de
viata Facatorul, care din Tatal purcede, Acela ce impreuna cu Tatal si cu
Fiul este inchinat si slavit, care a grait prin proroci…” 

Referitor la formularile speculative din crezul nicean, Aetius din

Antiohia ( ~ 350 d. Chr. ), un viticultor, aurar si medic, devenit diacon si
apoi episcop, a obiectat faptul ca exista o lipsa de logica in aceste
formulari. Conform opiniei sale, afirmatia din crezul nicean ca Iisus
este ”Cel de o fiinta cu Tatal” ( este de aceeasi natura ) este in contradictie
cu afirmatia ca Iisus S-a nascut din Tatal candva in vesnicia trecutului.
Daca Iisus S-a nascut in mod fizic din Tatal, El nu poate fi Dumnezeu
adevarat asemenea Tatalui, deoarece natura divina este nenascuta –
sustinea Aetius din Antiohia.

Ca urmare a raspandirii crezului catolic, dar si prin masuri politico-

militare, bisericile ariene au disparut de pe scena istoriei. Arianismul a
renascut insa dupa aproape un mileniu sub forma unitarianismului din
secolul al XVI-lea. Primii lui fondatori in Europa au fost Laelio si Fausto
Sozzini ( Socinus ), unchi si nepot, niste umanisti italieni care s-au opus
misticismului si superstitiilor, luand o atitudine critica fatza de cercetarea
biblica.

Mergand pe principiul respingerii oricaror invataturi pe care ratiunea nu le

putea accepta, unitarienii au negat cateva doctrine importante:
predestinatia, pacatul stramosesc, indreptatirea, invierea, nemurirea
sufletului, dar si divinitatea lui Iisus. Conform crezului unitarian, Iisus a
fost doar un simplu om, in timp ce Duhul Sfant este doar o emanatie
divina.

Ideile unitariene au patruns adanc in constiinta americanilor, influentand

oameni de stat si de cultura ca: Benjamin Franklin ( 1706-1790 ), savant
si diplomat; Thomas Paine ( m. 1809 ), scriitor; Thomas Jefferson ( m.
1826 ), filosof, om de cultura si presedinte american; James Madison,
politician si presedinte, parinte al Constitutiei americane.

Ideile unitariene si antitrinitariene erau la moda in America secolului al

XIX-lea, insa ele s-au diluat odata cu trecerea timpului, prin acceptarea
darwinismului si universalismului ( credinta ca in final toate sufletele vor
fi salvate ).

In ultimele decenii, ideile antitrinitariene au cunoscut un reviriment,

raspandirea lor fiind facilitata de tehnologiile moderne, mai ales de
internet. Unele din argumentele antitrinitarienilor sunt legate de faptul ca
doctrina Trinitatii ar fi de origine catolica si nu biblica, fiind inspirata din
triadele de zei pagani: Brahma, Visnu si Siva din mitologia hindusa;
Nimrod, Istar si Tamuz din mitologia babiloniana; Osiris, Isis si Horus din
mitologia egipteana.

Daca aceste argumente sunt sau nu pertinente, ramane de vazut. Un studiu

atent al Scripturilor, insostit de multa rugaciune si un spirit de umilinta, ne
va aduce clarificarile necesare. Se va dovedi ca doctrina Trinitatii nu este
nici de origine catolica, nici de origine pagana, ci are baze scripturistice
solide.

Acceptarea prin credinta a doctrinei Trinitatii nu presupune obtinerea

tuturor raspunsurilor la intrebarile existente. Asa cum am afirmat deja,
natura divina este, prin definitie, o mare taina, implicand pentru noi, niste
creaturi limitate si decazute, o multime de intrebari fara raspuns.
Caci „lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar
lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pe
vecie…” ( Deuteronomul 29, 29 )

Insa la fel de adevarat este faptul ca respingerea doctrinei Trinitatii, si

acceparea unuia sau altuia din crezurile antitrinitariene ( ariene sau
semiariene ), ridica un numar mult mai mare de intrebari fara raspuns. A
alege intre un crez care ridica unele intrebari fara raspuns, si un alt crez
care ridica infinit mai multe astfel de intrebari, este o problema de
intelepciune. O intelepciune venita de sus…

     „Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la

Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare; si ea ii va fi
data” ( Iacov 1, 5 )
27. Obiectiuni la doctrina Trinitatii
Una dintre obiectiunile aduse de antitrinitarieni la doctrina Trinitatii este
faptul ca aceasta ar fi de origine catolica, fiind inventia unei biserici
apostaziate. Insa obiectiunea nu are temei din urmatorul motiv:

Doctrina Trinitatii a fost formulata in cadrul Conciliului de la Nicea din

anul 325 d.Chr, convocat de imparatul roman Constantin cel Mare. Scopul
acestui conciliu ecumenic era acela de a rezolva problema ariana, care
capatase amploare in imperiu. Erezia prezbiterului Arie din
Alexandria sustinea ca Iisus Christos este prima fiinta creata din Univers,
iar Duhul Sfant este doar o emanatie impersonala.

La Conciliul de la Nicea au participat 318 episcopi, dintre care doar 7

proveneau din Occident. Mai mult decat atat, episcopul de Roma nu a fost
prezent la Nicea, fiind reprezentat de doi delegati. Asadar, majoritatea
covarsitoare a participantilor facea parte din bisericile rasaritene, asupra
carora episcopul de Roma avea doar o influenta infima.

Tinand cont de realitatea istorica, e greu de crezut ca sapte episcopi din

Occident au putut influenta pe cei peste trei sute de delegati ai bisericilor
rasaritene. Doctrina Trinitatii nu a fost stabilita de catolici, ci de
reprezentantii tuturor bisericilor care au trimis delegati la Conciliul de la
Nicea.

O alta obiectiune la doctrina Trinitatii este legata de asocierea care se face

intre Trinitatea Divina si triadele de zei pagani: Nimrod, Istar si Tammuz
din mitologia babiloniana, si Osiris, Isis si Horus din mitologia egipteana.

Insa nici aceasta obiectiune nu are temei, caci triadele de zei pagani au la
baza conceptul de familie: tata, mama si fiu, in timp ce in cazul Trinitatii
Divine nu este vorba de asa ceva. Intre Persoanele Divine exista o deplina
egalitate in ceea ce priveste atributele, caracterul, scopurile si  natura Lor,
ceea ce nu este valabil in cazul triadelor de zei amintiti. Armonia care
exista intre cele trei Persoane conduce la existenta unui singur Dumnezeu,
nu la existenta a trei Dumnezei diferiti.

In sprijinul conceptiei lor, antitrinitarienii aduc ca argument o serie

de texte biblicecare, fiind scoase din contextul lor imediat si cel general al
Scripturii, dau aparenta ca sustin aceasta pozitie. Cele mai invocate texte
biblice sunt urmatoarele: Ioan 3,16; Coloseni 1,15; Ioan 17,3; 1 Corinteni
8,6; 1 Timotei 2,5.6; 1 Corinteni 15, 24-28; Apocalipsa 3,14 si Proverbe 8,
22.

1) Ioan 3,16: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat

pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba
viata vesnica.”

Expresia din text la care fac apel contestatarii doctrinei Trinitatii

este „singurul Lui Fiu”. Fiind numit Fiul lui Dumnezeu – afirma acestia –
ca orice copil care se naste, El trebuie sa aiba un inceput al existentei Sale,
candva in vesnicia trecutului.

Insa o intrebare la care ar trebui sa ne gandim este urmatoarea: Cum ar

trebui sa interpretam titlurile si numele sub care apare Iisus Christos pe
paginile Scripturii: literal sau figurat ? Daca titlul de „Fiu” al lui
Dumnezeu il interpretam literal, inseamna ca El S-a nascut intr-adevar din
Tatal, ca orice fiu pamantesc, si deci are un inceput al existentei.

Dar in acest caz, consecventa ne cere sa interpretam literal si celelalte

titluri si nume ale lui Iisus: Pastor, Vitza, Usa, Miel, Leu, Paine, etc. Daca
am interpreta literal toate numele si titlurile lui Iisus Christos, asa cum
facem cu titlul de „Fiu”, am ajunge la aberatii.

In textul din Ioan 3,16, expresia „singurul Lui Fiu” este tradusa din

grecescul „monogenes”, care inseamna „unicul”, „singurul de acest fel”.
Termenul „monogenes” este intalnit si in Evrei 11,17, unde se vorbeste
despre Avraam care „a dus jertfa pe singurul lui fiu ( „monogenes”
n.n. )”, Isaac.

Biblia insa ne spune ca Isaac nu a fost singurul fiu al lui Avraam. Isaac a
fost singurul fiu al lui Avraam ( „monogenes” ) doar in sens figurat: a fost
singurul fiu al lui Avraam primit prin fagaduinta, unicul fiu de acest fel,
aflat intr-o relatie unica cu tatal sau.

In cadrul Trioului Divin, numele de Fiu si Tata implica trasaturi comune, o

relatie unica, dar si egalitate si unitate in natura, scopuri, caracter si
atribute. Iudeii contemporani cu Iisus stiau bine ca titlul de Fiu al lui
Dumnezeu Il facea pe Iisus egal cu Tatal si de aceeasi natura cu El.
„Tocmai de aceea cautau si mai mult iudeii sa-l omoare, nu numai
fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este
Tatal Sau si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu” ( Ioan 5,18 ).

2) Coloseni 1,15: „El este chipul Dumnezeului nevazut, Cel intai nascut

din toata zidirea.”  Versetul 18 Il numeste pe Iisus „Cel intai nascut
dintre  cei morti”.

Din nou revine intrebarea: Titlul „intai nascut”, atribuit lui Christos,

trebuie interpretat literal sau figurat ? Daca il interpretam literal, ajungem
la concluzia ca Iisus Christos S-a nascut din Tatal candva, in vesnicia
trecutului. Insa aici nu se vorbeste de nasterea fizica, ci de pozitia de
onoare si demnitate detinuta de Fiul lui Dumnezeu in Univers.
Expresia „Cel intai nascut” este tradusa din grecescul „prototokos”, care
arata o pozitie privilegiata, de onoare si demnitate.

In Biblie intalnim expresia „intai nascut” si in dreptul unor persoane care

nu erau primele nascute pe linie biologica in familiile lor. In Psalmul 89,
20-27, David este numit un „intai nascut” al lui Dumnezeu, desi din punct
de vedere cronologic si biologic el era cel mai tanar fiu al lui Isai.

Fiind trimis de Dumnezeu inaintea lui faraon, Moise trebuia sa duca

mesajul Acestuia catre demnitarul egiptean: „Asa vorbeste Domnul:
„Israel este fiul Meau, intaiul Meu nascut” ( Exodul 4,22 ). Este evident
ca aceasta afirmatie a Domnului este figurata, aratand ca poporul Israel are
o pozitie de onoare si demnitate cu totul deosebita inaintea lui Dumnezeu.

Din scrierile Vechiului Testament, se stie ca intaiul nascut intr-o familie

mostenea o parte mai mare din averea parintilor, preluand si rolul de preot
al familiei. Cand autorul Epistolei catre evrei vorbeste de „Biserica
intailor nascuti” ( Evrei 12,23 ), este evident ca el nu se gandeste la o
biserica alcatuita doar din membrii cei mai in varsta din familiile lor, ci la
o biserica pe care Dumnezeu o priveste ca fiind privilegiata si onorata.

Apostolul Pavel afirma despre Iisus Christos ca este „Cel intai nascut

dintre mai multi frati” ( Romani 8,29 ). Desigur, apostolul nu se refera
aici la faptul ca Iisus a avut frati mai mici, El fiind intaiul nascut al Mariei,
ci la pozitia de onoare si demnitate care-L inalta deasupra fratilor Sai de
credinta.
Aceeasi interpretare figurata este valabila si in dreptul textului din
Coloseni 1,18, in care Iisus Christos este numit „Cel intai nascut dintre
cei morti”. Din raportul Scripturii reiese clar ca inainte de invierea lui
Iisus au existat si alte invieri, atat in Vechiul Testament, cat si in timpul
activitatii publice a Mantuitorului ( fiica lui Iair, fiul vaduvei din Nain,
Lazar ). Insa ca importanta, invierea lui Iisus este deasupra tuturor
celorlalte invieri, caci ea a validat toate invierile trecute si viitoare, prin
biruinta obtinuta de Iisus Christos asupra mortii.

In conluzie, expresia „intaiul nascut”, pusa in dreptul Persoanei lui Iisus

Christos, trebuie interpretata figurat, in sensul unei demnitati speciale pe
care o are El, si nu ca dovada a nasterii Sale fizice din Tatal.

     3) Ioan 17,3: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe

Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos pe care L-ai
trimis Tu”

Contestatarii doctrinei Trinitatii invoca acest text pentru a demonstra ca

doar Tatal este Dumnezeu adevarat, acest lucru afirmandu-l chiar Iisus
Christos. Insa textul din Ioan 17,3 trebuie corelat si cu alte marturii ale
Scripturii, fiind inteles in contextul general al Bibliei.

Daca Ioan 17,3 ar sustine ca doar Tatal este Dumnezeu adevarat, inseamna
ca toate celelalte declaratii ale Scripturii cu privire la divinitatea lui
Christos ar fi false. Daca doar Tatal ar fi Dumnezeu adevarat, atunci ar
trebui sa tragem concluzia ca Fiul este neadevarat, fals ? El care a afirmat
despre Sine: „Eu sunt calea, adevarul si viata” ( Ioan 14,6 ) !

Daca afirmatia din Ioan 17,3 ar avea intentia de a-L prezenta pe Iisus ca
fiind un Dumnezeu de rang inferior, ar aparea o contradictie intre aceasta
afirmatie si alte declaratii biblice care-L prezinta pe Iisus Christos ca
avand plintatea divina:

     „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul

era Dumnezeu” ( Ioan 1,1 )

„Tocmai de aceea cautau si mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai

fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu e
Tatal Sau si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu” ( Ioan 5,18 ).
„Iisus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se
nasca Avraam, sunt Eu” ( Ioan 8,58 ).

„Eu si Tatal una suntem… Iudeii I-au raspuns: „Nu pentru o lucrare
buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula, si pentru ca Tu,
care esti om, Te faci Dumnezeu” ( Ioan 10, 30.33 ).

Afirmatia lui Iisus din Ioan 17,3 nu Il opune pe Tatal Fiului, ci pe

Dumnezeul adevarat zeilor falsi. Iisus vorbeste aici despre misiunea Sa pe
pamant ( „L-ai trimis” ), ceea ce nu inseamna inferioritate, ci o
subordonare voita a Fiului fatza de Tatal in cadrul marelui Plan al
Mantuirii.

4) 1 Corinteni 8,6: „Totusi, pentru noi nu este decat un singur

Dumnezeu: Tatal de la care vin toate lucrurile, si pentru care traim si
noi, si un singur Domn: Iisus Christos, prin care sunt toate lucrurile, si
prin El si noi.”

Contextul imediat ( versetele 4 si 5 ) Il pun pe Dumnezeul adevarat in

opozitie cu zeii falsi si nu cu Iisus Christos. Daca apostolul Pavel ar fi avut
intentia sa nege in acest pasaj divinitatea deplina a lui Iisus Christos, el s-
ar contrazice pe sine, caci in alte epistole el afirma plinatatea dumnezeirii
Sale:

„Caci il El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii” ( Coloseni

2,9 ).

     „El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un
lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu…” ( Filipeni 2,6 )

Daca textul din 1 Corinteni 8,6 ar fi interpretat exclusiv literalist, atunci

am putea trage o concluzie ciudata: Daca Fiul nu este Dumnezeu adevarat,
deoarece singurul Dumnezeu adevarat este Tatal, atunci nici Tatal nu este
Domn, deoarece Fiul este numit „singurul Domn”. Ceea ce ar fi aberant !

De fapt, in acest pasaj, atat Tatal, cat si Fiul au prerogative de Creator.

Pavel vorbeste de unitatea Dumnezeirii, dar si de diversitatea Persoanelor
care o compun.

5) 1 Timotei 2,5: „Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur

mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: omul Iisus Christos.”    
Departe de a nega divinitatea lui Iisus Christos, aceasta afirmatie a
apostolului Pavel chiar sustine divinitatea Sa. In calitate de mijlocitor intre
Dumnezeu si oameni, Iisus Christos trebuia sa vina in atingere atat cu
Tatal, cat si cu omul.

Pentru a veni in legatura cu Tatal, El trebuia sa aiba natura divina, iar

pentru a veni in legatura cu omenirea decazuta, El trebuia sa aiba si natura
umana. Dubla natura a lui Iisus Christos era imperios necesara pentru
realizarea lucrarii de mijlocire.

Ca si in pasajul din 1 Corinteni 8,6, Pavel vorbeste aici atat despre unitatea
Dumnezeirii, cat si despre diversitatea Persoanelor care o compun, cu
rolurile Lor diferite in desfasurarea Planului de Mantuire.

6) 1 Corinteni 15, 24-28: „In urma, va veni sfarsitul, cand El va da

Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice
domnie, orice stapanire si orice putere. Caci trebuie ca El sa
imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.
Vrajmasul cel din urma care va fi nimicit va fi moartea. Dumnezeu, in
adevar, „a pus totul sub picioarele Lui.” Dar cand zice ca totul I-a fost
supus, se intelege ca afara de Cel care I-a supus totul. Si cand toate
lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a
supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti.”

Antitrinitarienii invoca vesetul 28 pentru a sustine ca Fiul, supunandu-Se

pe deplin Tatalui dupa incheierea Planului de Mantuire, dovedeste prin
acest gest ca este inferior Tatalui ( un semizeu, un dumnezeu mai mic ).

Insa trebuie sa facem distinctie intre divinitatea absoluta a lui Iisus

Christos, asa cum este afirmata in Scripturi ( vezi Filipeni 2, 5-8; Coloseni
1,19; 2,9; Evrei 1,5-10; Romani 9,5; Tit 2,13 ), si pozitia sau functia pe
care El o are in cadrul Planului de Mantuire, exercitata prin intruparea Sa.

Ca Dumnezeu intrupat si Fiul al omului, Christos este si va fi subordonat

Tatalui pentru vecie. Insa ca Dumnezeu, care are in Sine „toata plinatatea
Dumnezeirii” ( Coloseni 2,9 ), El va domni pentru vecie pe acelasi tron cu
Tatal ( vezi Apocalipsa 22.1.3 ).

In pasajul din 1 Corinteni 15, 24-28, apostolul Pavel prezinta solidaritatea

lui Iisus Christos ca Fiu al omului cu cei mantuiti. Dupa incheierea
Planului de Mantuire, cand pacatul va fi fost eradicat din Univers, ca un
exemplu de subordonare voluntara si ascultare de Dumnezeu pentru lumile
necazute, pentru ingeri si pentru oamenii mantuiti, Iisus Christos Se va
supune de buna voie Tatalui, desi El si Tatal vor ramane una, desi vor
domni pe acelasi tron si desi va fi Dumnezeu adevarat, avand in
Sine „toata plinatatea Dumnezeirii”.

     7) Apocalipsa 3,14: „Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul

credincios si adevarat, inceputul zidirii lui Dumnezeu”. 

     Pe baza acestui text, prezbiterul Arie din Alexandria a lansat teoria ca
Iisus Christos ar fi prima creatura a Tatalui, pe care L-a ridicat apoi la rang
de Fiu al Sau. Insa termenul grecesc din care s-a tradus
cuvantul „inceputul” este „arche”, care are si alte sensuri: „origine”,
„sursa”, „cap”, „stapan”, „principiu”.

Putem afirma despre Iisus Christos ca este „inceputul zidirii lui

Dumnezeu” in sensul in care El este cauza primara a Creatiei, nu primul ei
produs. Cand spunem ca Emil Racovita este „inceputul speologiei
romanesti”, nimeni nu intelege ca el a fost prima pestera, ci cel care a
initiat noua stiinta. Cand spunem despre Petru Maior ca este „inceputul
Scolii Ardelene”, nimeni nu intelege ca el a fost prima scoala, ci a fost cel
care a organizat scoala romaneasca din Transilvania.

In mod asemanator, Iisus Christos nu este prima creatura, ci Cel care a

creat tot ce exista in Univers, conform celor afirmate de Biblie:

„Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a
fost facut fara El.” ( Ioan 1,3 )

„La sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus
mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile” ( Evrei
1,2 ).

„Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe

pamant, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii,
fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru
El” ( Coloseni 1,16 ).

     8) Proverbe 8,22: „Domnul m-a facut cea dintai dintre lucrarile Lui,
inaintea celor mai vechi lucrari ale Lui”.
Textul este inteles de antitrinitarieni ca un argument in favoarea ideii ca
Iisus Christos ar fi fost creat candva, in vesnicia trecutului, inainte de orice
creatie. Inainte de orice alt considerent, nu trebuie sa pierdem din vedere
ca pasajul in discutie este o exprimare poetica, bogata in figuri de stil, din
care este riscant sa scoatem doctrine biblice.

Verbul „m-a facut” este tradus din ebraicul „qana”, care are mai multe

intelesuri: „a poseda”, „a achizitiona”, „a lua in posesie”, „a cumpara”, „a
dobandi”, „a castiga”, „a crea”, „a naste”. O traducere literala a textului
ebraic arata astfel: „Yahweh m-a posedatla inceputul caii Sale, inaintea
lucrarilor Lui”.

Sensul adevarat al textului este acela ca Dumnezeu a posedat ( a avut )

intelepciune inainte de a crea. Nimeni nu poate afirma ca Dumnezeu nu a
avut intelepciune inainte de a incepe actul Creatiei.

Verbul „qana” este folosit in Biblie si in alte exprimari poetice. Astfel, in

Deuteronomul 32,6, se spune ca Yahweh este „Tatal tau care te-a facut,
te-a intocmit si ti-a dat fiinta”, referindu-se la poporul Israel. Iar in
Psalmul 139,13, David afirma: „Tu mi-ai intocmit ( „qana” ) rarunchii,
Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele”.

Astfel de exprimari poetice si metaforice nu pot fi folosite ca baza pentru

stabilirea unor doctrine biblice. Cat priveste Persoana lui Iisus, despre care
se crede ca e vorba in Proverbe 8 ( intelepciunea ), El nu putea fi creat.
Conform pasajului din Evrei 7,3, „El n-are inceput al zilelor”.  Cum ar fi
posibil ca Cel pe care profetul Isaia Il numeste „Parintele
vesniciilor” ( Isaia 9,6 ) sa aiba inceput ?
28. Conceptia despre Divinitate inainte de Conciliul de la
Nicea ( 325 d.Chr. )
Tot mai multe voci ale celor care contesta doctrina Trinitatii afirma ca
aceasta doctrina a fost „inventata” la Conciliul de la Nicea, convocat de
imparatul Constantin cel Mare in anul 325 d.Chr., ca raspuns la erezia
prezbiterului Arie din Alexandria. Aceleasi voci afirma ca doctrina
Trinitatii este de origine catolica si, prin urmare, ea ar trebui abandonata
de lumea crestina. Acuzatiile sunt false din cel putin doua motive:

1) Conciliul de la Nicea a fost un conciliu ecumenic, la care au participat

318 episcopi, acestia reprezentand principalele  biserici crestine ale vremii.
Episcopul de Roma nu a participat personal la acest conciliu, insa a fost
reprezentat de doi delegati.

Din totalul de 318 episcopi, doar 7 episcopi au reprezentat bisericile

apusene, aflate sub influenta episcopului de Roma. Este greu de crezut ca
intr-un conciliu ecumenic, cu o reprezentare atat de larga, cei 7 episcopi
catolici ar fi reusit sa influenteze 311 episcopi din Rasarit, determinandu-i
sa elaboreze o doctrina dupa propriile interese. Conciliul de la Nicea a fost
un conciliu ecumenic, iar deciziile luate au fost ale intregii crestinatati, nu
doar ale Bisericii Apusene.

2) Divinitatea lui Iisus Christos nu a fost o inventie a Conciliului de la

Nicea. Inainte de anul 325 d.Chr., timp de trei secole, crestinii au crezut in
divinitatea lui Iisus Christos, bazandu-se pe raportul celor patru
Evanghelii, nu pe scrierile apocrife.

In scrierile parintilor Bisericii, care sunt cele mai timpurii scrieri in afara
celor incluse in Noul Testament, pot fi gasite numeroase afirmatii despre
divinitatea lui Iisus, facute cu mult timp inainte ca imparatul Constantin sa
convoace Conciliul de la Nicea. Iata cateva din acestea:

– Ignatiu de Antiohia ( ~50-110/115 d.Chr. ), martirizat la inceputul

secolului al II-lea, afirma ca „Dumnezeul nostru, Iisus Christos, a fost
conceput in pantecele Mariei” ( Ignatius, „To the Ephesians”, 18, p.141 ).
Tot el afirma ca patimirea lui Christos este „patimirea Dumnezeului meu”
( Ignatius, „To the Romans”, p. 150.151 ).
– Iustin Martirul ( 100-160 d.Chr. ), martirizat la Roma, referindu-se la
evrei, spune ca ei „nu stiu ca Tatal Universului are un Fiu, care, de
asemenea, fiind Cuvantul lui Dumnezeu, este chiar Dumnezeu”. El le
atrage atentia cititorilor ca Persoana din rugul aprins, pe care o identifica
cu Iisus Christos, a rostit cuvintele: „Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul tatalui tau…” ( The First
Apology of Justin, p. 43 ).

– Tatian ( 120-180 d.Chr. ), scriitor bisericesc din secolul al II-lea, afirma:

„Dumnezeu S-a nascut sub forma unui om” ( Address of Tatian to the
Greek’s, 21, vol. 2:74 ).

– Irineu ( 130-202 d.Chr. ), scriitor bisericesc din secolul al II-lea,  afirma

ca Dumnezeirea consta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant ( Irenaeus Against
Heresies 3.19.2 vol. 3:449 ).

– Tertulian de Cartagina ( 160-220 d.Chr. ), credea si el in divinitatea lui

Christos: „Fiinda numai Dumnezeu este fara pacat, si singurul om faca
pacat este Christos, intrucat Christos este si Dumnezeu” ( A Treatise on
the Soul p. 41 ).

Concluzia care se impune este aceea ca, indiferent de scopurile pentru care
a fost convocat Conciliul de la Nicea si indiferent de concluziile trase cu
acea ocazie, divinitatea Domnului Iisus Christos si conceptia despre
Trinitate existau deja in constiinta crestinilor din primele secole.
29. Afirmatii despre Persoanele Dumnezeirii si Trinitate in
lucrarile lui Ellen. G. White
In cele ce urmeaza voi prezenta cateva afirmatii facute de Ellen G. White
in legatura cu Dumnezeirea si Persoanele care o compun. Deoarece nu
poate fi precizat numarul paginii   pentru toate editiile aparute de la
scrierea lucrarilor pana in prezent, este precizat anul in care Ellen G.
White a facut afirmatia respectiva si lucrarea in care a aparut prima data.

Cei care vor sa verifice informatiile au la dispozitie site-

ul www.egwwritings.orgcontinand toate lucrarile autoarei atat in limba
engleza, cat si in limbile in care acestea au fost traduse.

Pentru cei care se intreaba de ce aceste afirmatii despre Dumnezeire apar

relativ tarziu in istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, le va fi de
folos articolul postat la adresa:

https://www.loribalogh.ro/2017/02/dezvoltarea-doctrinei-trinitatii-in-
biserica-adventista-de-ziua-a-saptea/

Sublinierile sunt adaugate pentru a sublinia ideea de baza pe care o

urmarim.

„Strategia noastra este: Nu evidentiati aspectele controversate ale

credintei noastre, care condamna practicile si obiceiurile oamenilor, pana
cand Domnul nu le va oferi o posibilitate corespunzatoare de a sti ca
suntem crestini si credem in divinitatea si preexistenta lui
Christos.” ( Marturii pentru pastori si slujitorii Evangheliei, pag. 253,
1895 )

„Din nou si din nou, vom fi chemati sa intampinam influenta unor oameni
care studiaza stiinta de origine satanica, prin care Satana se straduieste
sa-L reduca la nefiinta pe Dumnezeu si pe Christos. Tatal si Fiul au
fiecare o personalitate. Christos a declarat: „Eu si Tatal una
suntem.” Totusi, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit in lume in
chip de om. Lasand la o parte haina Sa imparateasca si coroana Sa
regala, Si-a imbracat divinitatea cu natura omeneasca pentru ca, prin
jertfa Sa fara margini, natura omeneasca sa poata ajunge partasa a
naturii divine si sa scape de stricaciunea care este in lume prin
pofta.” ( Marturii, vol. 9, pag. 68, 1909 )
   „Sunt formulate conceptii de felul celor urmatoare: „Tatal este invizibil,
asemenea luminii. Fiul este lumina intrupata. Duhul Sfant este lumina
raspandita pretutindeni.” „Tatal este ca roua, un abur invizibil. Fiuleste
ca roua adunata intr-o forma plina de frumusete. Duhul este ca roua ce
cade peste verdeata plina de viata.” O alta reprezentare: „Tatal este ca
un abur invizibil. Fiul este asemenea norului plumburiu. Duhul este ploaia
ce cade si aduce puterea invioratoare.”

     Toate aceste reprezentari spiritiste nu sunt nimic. Ele sunt neadevarate
si imperfecte. Ele slabesc si micsoreaza Maiestatea care nu poate fi
comparata cu nicio asemanare pamanteasca. Dumnezeu nu poate sa fie
comparat cu lucrurile facute de mainile Sale. Acestea sunt doar niste
lucruri pamantesti, care sufera sub blestemul lui Dumnezeu din cauza
pacatului omului. Tatal nu poate sa fie descris prin lucrurile de pe
pamant. Tatal este plinatatea intruchipata a Dumnezeirii si este invizibil
ochilor muritori.

     Fiul este plinatatea manifestata a Dumnezeirii. Cuvantul lui Dumnezeu

declara ca El este „intiparirea Fiintei Lui.” „Fiindca atat de mult a
iubit Dumnezeulumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine
crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

     Mangaietorul, pe care Domnul Christos a fagaduit ca Il va trimite dupa

ce Se va inalta la cer, este Duhul Sfant in toata plinatatea Dumnezeirii,
care face vizibila puterea harului divin pentru toti aceia care il primesc pe
Christos ca Mantuitor personal si cred in El. Sunt trei Persoane vii in
acest trio ceresc; in Numele acestor trei puteri – Tatal, Fiul si Duhul
Sfant – sunt botezati cei care Il primesc pe Christos cu o credinta vie si
aceste puteri vor conlucra cu supusii ascultatori ai cerului, in eforturile
lor de a trai o viata noua in Christos.” ( Special Testimonies, seria B, nr.
7, pag. 62.63, 1905 )

     „Domnul Christos este Fiul preexistent al lui Dumnezeu si exista prin

Sine Insusi… Cand a vorbit despre preexistenta Sa, Christos a vrut sa
indrepte gandurile noastre spre veacurile nesfarsite din trecut. El ne
asigura ca nu a existat niciodata un timp cand sa nu fi fost intr-o partasie
stransa cu Dumnezeul cel vesnic. Acela a carui voce o ascultau iudeii
fusese cu Dumnezeu intotdeauna.” ( Signs of the Times, 29 august 1900 )

     „El a fost egal cu Dumnezeul infinit si atotputernic… El este Fiul cel
vesnic si care exista prin Sine Insusi.” ( Manuscrisul 101, 1897 )
     „Desi vorbeste despre natura omeneasca pe care a avut-o Domnul
Christos cand a fost pe pamant, Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste categoric
si despre preexistenta Sa. Cuvantul a existat ca fiinta divina si chiar ca
Fiu vesnic al lui Dumnezeu, in legatura si in unitate cu Tatal Sau. Din
vesnicie El a fost mijlocitorul legamantului, acela prin care urmau sa fie
binecuvantate toate popoarele pamantului, atat iudei, cat si neamuri, daca
Il primeau. „Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era
Dumnezeu.” Inainte ca oamenii sau ingerii sa fi fost creati, Cuvantul a
fost cu Dumnezeu si a fost Dumnezeu.” ( Review and Herald, 5 aprilie
1906 )

     „Domnul Christos le arata ca, desi ar putea sa numere anii vietii Sale
si sa constate ca erau mai putini de cincizeci, totusi anii vietii Sale divine
nu puteau sa fie numarati prin calculele omenesti. Existenta lui Christos
inainte de intruparea Sa nu este masurata in cifre.” ( Signs of the Times, 3
mai 1899 )

     „Domnul Iisus a declarat: „Eu sunt invierea si viata.” In Christos este
viata originala, neimprumutata si nederivata.„Cine are pe Fiul are
viata.” Divinitatea lui Christos este siguranta celui credincios cu privire
la viata vesnica.” ( Hristos Lumina Lumii, pag. 530, 1898 )

     „Cand copiii lui Israel au ajuns la Sinai, El a folosit ocazia de a le

improspata memoria cu privire la cerintele Sale. Christos si Tatal, stand
unul langa celalalt pe munte, au proclamat cu o maiestate solemna Cele
Zece Porunci.” ( Historical Sketches, pag. 231, 1886 )

     „Demnitarii ceresti cei vesnici – Tatal, Christos si Duhul Sfant –

urmau sa-i inzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decat cea a
oamenilor muritori… si sa inainteze alaturi de ei in lucrarea de a
convinge lumea cu privire la pacat.” ( Manuscrisul 145, 1901 )

     „Noi trebuie sa intelegem ca Duhul Sfant, care este o Persoana,

intocmai cum Dumnezeu este o Persoana, paseste in locurile acestea.”
( Manuscrisul 66, 1899, dintr-o cuvantare tinuta in fatza studentilor din
Avondale, Australia )

     „Duhul Sfant este o Persoana, pentru ca El marturiseste impreuna cu

duhul nostru ca suntem copiii lui Dumnezeu. Cand marturia aceasta este
adusa, ea poarta cu sine propria dovada. In astfel de momente, noi credem
si suntem siguri de faptul ca suntem copiii lui Dumnezeu…
     Domnul sfant are o personalitate, altfel nu ar putea sa-i marturiseasca
duhului nostru si impreuna cu duhul nostru ca suntem copiii lui
Dumnezeu. De asemenea, El trebuie sa fie o Persoana divina, pentru ca
altfel nu ar putea sa cerceteze tainele care se afla ascunse in mintea lui
Dumnezeu. „In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului,
afara de duhul omului, care este in el? Tot asa, nimeni nu cunoaste
lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu” ( Manuscrisul
20, 1906 ). 

     „Printul puterii raului poate sa fie tinut in frau numai de puterea lui
Dumnezeu aflata in Duhul Sfant, cea de-a Treia Persoana a
Dumnezeirii” ( Special Testimonies, seria A, nr. 10, pag. 37, 1897 )

     „Noi trebuie sa cooperam cu cele trei Puteri preainalte ale cerului –
Tatal, Fiul si Duhul Sfant – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, facandu-
ne sa fim niste conlucratori cu Dumnezeu” ( Special Testimonies, seria B,
nr. 7, pag. 51, 1905 )
30. Daca exista Tri(uni)tatea divina, de ce in unele texte
biblice apar doar doua Persoane: Tatal si Fiul?
Doctrina Trinitatii este una dintre doctrinele fundamentale ale
crestinismului. Inca de la inceputurile istoriei Bisericii crestine si pana in
zilele noastre, aceasta doctrina a fost atacata de catre contestatarii ei care,
folosindu-se de unele pasaje biblice, le-au interpretat in mod tendentios.

Unul dintre argumentele antitrinitarienilor este legat de o intrebare

justificata: Daca exista trei Persoane divine, de ce in multe texte biblice
sunt amintite doar doua dintre ele: Tatal si Fiul? De ce nu este amintita si
cea de-a treia Persoana, daca Ea exista: Duhul Sfant? Iata cateva exemple
de pasaje biblice in acest sens:

„Har si pace de la Tatal si de la Domnul Iisus Christos” ( Romani 1, 7 ).

Acelasi salut epistolar al apostolului Pavel, dar si al altor apostoli, il
intalnim si in 1 Corinteni 1, 3.4;  2 Corinteni 1, 2;  Galateni 1, 3;  Efeseni
1, 2;  Filipeni 1, 2;  Coloseni 1, 2;  1 Tesaloniceni 1, 2; 2 Tesaloniceni 1, 2;
1 Timotei 1, 2;  2 Timotei 1, 2;  Tit 1, 4;  Filimon 3;  Iacov 1,1;  2 Petru 1,
2;  1 Ioan 1, 3;  2 Ioan 1, 3;  Iuda 1.

„Pavel, chemat sa fie apostol al lui Iisus Christos, prin voia lui
Dumnezeu…” ( 1 Corinteni 1, 1 ). Recomandari asemanatoare pot fi
intalnite la inceputul tuturor epistolelor pauline: Romani 1, 1;  2 Corinteni
1, 1;  Galateni 1, 1;  Efeseni 1,1;  Coloseni 1,1;  1 Tesaloniceni 1,1;  2
Tesaloniceni 1,1;  1 Timotei 1,1;  2 Timotei 1,1;  Tit 1,1.

„Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul

Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos pe care L-ai trimis Tu.” ( Ioan
17, 3 )

In toate aceste pasaje biblice ( si nu sunt putine! ) sunt amintite doar doua
dintre Persoanele Dumnezeirii: Tatal si Fiul. De ce nu este amintit si
Duhul Sfant?

De la bun inceput trebuie sa recunoastem ca intrebarea este justificata si

cere un raspuns, insa la fel de adevarat este faptul ca aceasta observatie nu
reprezinta un argument impotriva doctrinei Trinitatii. Daca Duhul Sfant nu
este amintit alaturi de Tatal si Fiul intr-un anumit context, aceasta nu
inseamna ca El nu exista si nu este o Persoana divina, de aceeasi natura cu
Tatal si Fiul.

Daca am merge pe aceeasi logica a argumentatiei antitrinitariene, am

ajunge la adevarate aberatii teologice. De ce? Pentru simplul motiv ca in
Scriptura intalnim numeroase alte pasaje in care sunt amintite ca Persoane
ale Dumnezeirii Tatal si Duhul Sfant, fara sa fie amintit Fiul, sau pasaje in
care apar Fiul si Duhul Sfant, fara sa fie amintit Tatal.  Iata cateva
exemple:

     „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a
dat Dumnezeu celor ce asculta de El” ( Fapte 5, 32 ).

„Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a

fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost
dat” ( Romani 5, 5 ).

     „De aceea, cine nesocoteste aceste invataturi, nesocoteste nu pe un

om, ci pe Dumnezeu care v-a dat si Duhul Sau cel Sfant” ( 1
Tesaloniceni 4, 8 ).

Pentru o imagine mai clara, a se citi si: Psalmul 143, 10;  Isaia 48, 16;
Ezechiel 39, 29; Romani 15, 13;  1 Corinteni 2, 10.12; 6, 19; 2 Corinteni 5,
5; Evrei 2, 4; Iacov 4, 5; 2 Petru 1, 21.

In toate aceste pasaje biblice sunt amintite ca Persoane ale Dumnezeirii

Tatal si Duhul Sfant. Faptul ca nu este amintit Fiul lui Dumnezeu
inseamna ca El nu exista si nu este o Persoana divina? Ar fi absurda o
asemenea concluzie.

De asemenea, exista pasaje biblice in care sunt amintiti doar Fiul si Duhul
Sfant:

„Iisus, plin de puterea Duhului Sfant, S-a intors in Galilea si I s-a dus
vestea in tot tinutul de primprejur” ( Luca 4, 14 ).

„Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare dintre voi sa fie botezat in Numele
lui Iisus Christos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul
Duhului Sfant”  ( Fapte 2, 38 ).

A se citi, de asemenea, si Romani 8, 1;  Galateni 3, 14;  1 Ioan 5, 6.

Se ridica aceeasi intrebare: Daca in aceste texte nu este amintit Numele
Tatalui, inseamna ca El nu exista si nu este o Persoana divina?

Asadar, faptul ca Duhul Sfant nu este amintit alaturi de Tatal si Fiul in

anumite pasaje biblice si in anumite contexte, nu reprezinta un argument
antitrinitarian. Lipsa uneia sau alteia dintre cele trei Persoane divine nu ar
trebui sa fie o problema pentru noi. Si aceasta pentru simplul fapt ca Biblia
ne prezinta suficiente pasaje in care apar amintite toate cele trei Persoane
divine. Iata cateva dintre ele:

„Va indemn dar, fratilor, pentru Domnul nostru Iisus Christos si pentru
dragostea Duhului, sa va luptati impreuna cu mine in rugaciunile
voastre catre Dumnezeu pentru mine” ( Romani 15, 30 ).

„De indata ce a fost botezat, Iisus a iesit afara din apa. Si in clipa aceea
cerurile s-au deschis si a vazut pe Duhul lui Dumnezeu pogorandu-Se in
chip de porumbel si venind peste El. Si din ceruri s-a auzit un glas care
zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit in care Imi gasesc
placerea” ( Matei 3, 16.17 ).

„Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; sunt felurite slujbe, dar este
acelasi Domn; sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu care
lucreaza totul in toti” ( 1 Corinteni 12, 4-6 ).

     „Ca sa fiu slujitorul lui Iisus Christos intre neamuri, eu imi implinesc
cu scumpatate slujba Evangheliei lui Dumnezeu pentru ca neamurile sa-
I fie o jertfa bine primita, sfintita de Duhul Sfant.” ( Romani 15, 16 ).

     „Harul Domnului Iisus Christos si dragostea lui Dumnezeu si

impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti! Amin!”( 2 Corinteni 13,
14 ).

De asemenea, a se citi si : Efeseni 4, 4-6;  Filipeni 3,3;  Evrei 9, 14;  1

Petru 1, 2;  Apocalipsa 1, 4.5 .

Cum am putea sa ne explicam absenta Duhului Sfant din saluturile

adresate de autorii epistolelor Noului Testament? Probabil ca ar fi util sa
incercam sa intram in atmosfera Bisericii primare, formata in mare parte
( cel putin la inceputurile ei ) din evrei convertiti.

Pentru majoritatea evreilor convertiti la crestinsm acceptarea divinitatii si

mesianitatii lui Iisus Christos a fost un pas urias. Aceasta credinta
reprezenta o trecere de la un monoteism radical, care Il avea in centru pe
Dumnezeu Tatal, la monoteismul crestin, in care Tatal si Fiul apar ca
Fiinte divine distincte si totusi egale in natura si atribute.

Desi in scrierile Vechiului Testament apar sporadic Numele Duhului Sfant

si la Fiului, evreii nu au inteles natura trinitara a unicului Dumnezeu
revelat, asa cum o intelegem noi ( sau nu au fost preocupati de acest
subiect ). Odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu si aparitia
crestinismului, centrul atentiei credinciosilor s-a mutat spre Persoana
Fiului, El devenind Jertfa, Model de vietuire, Mijlocitor, Mantuitor, Mare
Preot, Judecator si Domn al domnilor.

De aceea, a le pretinde primilor crestini sa aiba aceeasi lumina clara cu

privire la cele trei Persoane ale Dumnezeirii pe care o avem noi, ar
insemna sa le cerem prea mult. Probabil ( si ) din aceasta cauza multe
dintre saluturile adresate de autorii epistolelor Noului Testament nu
amintesc despre Duhul Sfant.

Cu toate acestea, Duhul Sfant este prezent in multe pasaje ale Noului
Testament. Mai mult decat atat, El este amintit ca avand aceeasi natura si
autoritate divina ca Tatal si Fiul. Iar cu privire la trasaturile personalitatii
Duhului Sfant, acestea abunda in Noul Testament. Este suficient sa citim
cu atentie si fara prejudecati capitolele 14, 15 si 16 din Evanghelia lui Ioan
cu privire la promisiunea venirii Mangaietorului si vom intelege ca Acesta
nu este doar o simpla putere divina, ci o Persoana cu vointa, sentimente,
aspiratii si tot ceea ce presupune existenta personalitatii.

Insa marea problema a crestinilor din toate timpurile nu este intelegerea

naturii Divinitatii, care oricum transcende puterii noastre de intelegere, ci
ascultarea si supunerea fatza de vointa divina descoperita. In Imparatia lui
Dumnezeu vom avea probabil multe surprize ( in cazul in care vom ajunge
noi insine acolo! ). Vom intalni oameni care nu s-au preocupat atat de mult
de teologie inalta, care nu au incercat sa treaca prin filtrul propriei ratiuni
natura Dumnezeirii, dar care au trait putina lumina pe care au avut-o cu
credinta si dragoste.

Oricum, intelegerea naturii divine si a Persoanelor care compun Trinitatea

este un teren sfant pe care ar trebui sa pasim cu mult respect si umilinta. Si
daca este un teren sfant, este bine sa tinem seama de porunca Celui care i
s-a descoperit lui Moise in rugul aprins: „Nu te apropia de locul acesta;
scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care calci este un
pamant sfant” ( Exodul 3, 5 ).
31. Falsa trinitate
     Sintagma „falsa trinitate” ne trimite cu gandul la una dintre doctrinele
fundamentale ale majoritatii confesiunilor crestine – doctrina despre
Dumnezeire. In Scripturile Vechiului si Noului Testament, manifestarea
trinitara a Dumnezeirii poate fi intalnita pretutindeni. Insa rostul acestui
articol nu este acela de a aduce dovezi in favoarea acestei doctrine.

In Scriptura insa, in contextul evenimentelor din timpul sfarsitului,

intalnim un nou „trio”, de data aceasta o falsa „trinitate”, care lupta
impotriva lui Dumnezeu, impotriva poporului Sau credincios din aceasta
perioada si impotriva libertatii de constiinta.

Conform pasajelor din Apocalipsa 12, 9.17; 13, 1.2 si 13, 11-18, aceasta
coalitie finala, indreptata impotriva lui Christos si impotriva Bisericii Sale
( „ramasita femeii” – Apocalipsa 12, 17 ), este alcatuita din:

– „balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana”

( Apocalipsa 12, 9 )

– fiara din mare, care primeste autoritatea de la balaur ( vezi Apocalipsa

13, 1.2 )

– fiara care iese din pamant si care va ridica o icoana fiarei dintai ( vezi
Apocalipsa 13, 11.12 )

Falsa trinitate apare si in contextul plagii a sasea, in care fiara iesita din
pamant este numita „prorocul mincinos”. „Apoi, am vazut iesind din
gura balaurului si din gura fiarei si din gura prorocului mincinos trei
duhuri necurate, care semanau cu niste broaste. Acestea sunt duhuri de
draci care fac semne nemaipomenite si care se duc la imparatii
pamantului intreg, ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a
Dumnezeului Atotputernic” ( Apocalipsa 16, 13.14 ).

Cele trei puteri pamantesti, care vor conduce lumea in timpul

evenimentelor sfarsitului, sunt contrafaceri ale Trinitatii
divine. Balaurul este contrafacerea lui Dumnezeu Tatal, deoarece pare sa
detina controlul absolut asupra evenimentelor desfasurate pe pamant.
Acelasi balaur este cel care da putere si autoritate fiarei care se ridica din
mare, cea care pare sa fie o contrafacere a Celei de-a Doua Persoane a
Dumnezeirii – Domnul Iisus Christos. Al treilea component al falsei
trinitati – fiara care iese din pamant sau „prorocul mincinos” – este o
contrafacere a Duhului Sfant.

Sunt de remarcat asemanarile izbitoare intre adevarata Trinitate divina si

falsa trinitate a raului, dovedind inca odata ( daca mai era necesar )
ca „Satana este maimuta lui Dumnezeu”, imitand procedeele lui
Dumnezeu, insa aplicandu-le cu scopul propagarii raului.

La fel cum Fiul lui Dumnezeu a primit intreaga putere si autoritate de la

Tatal ( vezi Matei 28, 18 ), la fel si fiara din mare primeste stapanire,
putere si un scaun de domnie de la balaur ( vezi Apocalipsa 13, 1.2 ). Daca
fiara din mare a primit o rana de moarte, dupa care s-a vindecat pe deplin,
acest fapt face trimitere la moartea si invierea lui Christos.

Fiara din mare si-a exercitat puterea timp de „patruzeci si doua de luni”,
adica trei ani si jumatate profetici. Si in aceasta privinta exista o asemanare
izbitoare cu lucrarea Mantuitorului, care s-a desfasurat pe parcursul a trei
ani si jumatate literali.

Cel de-al treilea component al falsei trinitati – fiara iesita din pamant –
promoveaza interesele fiarei din mare, dupa cum Duhul Sfant L-a proslavit
si continua sa-L proslaveasca pe Iisus ( vezi Ioan 16, 13.14 ). Daca Duhul
Sfant a coborat in Ziua Cincizecimii asupra credinciosilor adunati sub 
forma vizibila a unor „limbi de foc” ( vezi Fapte 2, 3 ), fiara iesita din
pamant reuseste sa coboare „foc din cer” ( vezi Apocalipsa 13, 13 ),
realizand o falsa Cincizecime si dovedind lumii ca aceasta falsa trinitate
este dumnezeul care conduce lumea.

Din desfasurarea marelui razboi cosmic intre bine si rau, intre Dumnezeu
si Satana, se poate observa ca Satana imita procedeele lui Dumnezeu, insa
folosindu-si inteligenta doar in sensul raului. Daca exista o Evanghelie
adevarata, Satana a reusit sa creeze si sa raspandeasca pe pamant o falsa
evanghelie ( in nenumarate variante ). Daca Dumnezeu a avut in decursul
istoriei mantuirii profeti adevarati, care au transmis mesajele Sale catre
poporul Sau si catre lume, Satana are si el profetii sai falsi, mult mai
numerosi, prin care reuseste sa amageasca lumea.

Daca de-a lungul istoriei omenirii Dumnezeu a avut o Biserica a Sa,

credincioasa Legii si principiilor cerului, Satana a reusit sa atraga „oile”
Marelui Pastor in numeroase alte „staule” care nu sunt ale lui Dumnezeu
( vezi Ioan 10, 16 ). Daca au exista treziri religioase autentice, izvorate din
lucrarea Duhului Sfant in inimile oamenilor, Satana produce si el false
treziri religioase, lasand impresia ca acestea sunt lucrarea Duhului Sfant.

Daca adevarata Lege a lui Dumnezeu, vesnica si de neschimbat – dupa

cum si Autorul ei este vesnic si neschimbator  ( vezi Maleahi 3, 6; Iacov 1,
17; Evrei 13, 8 ), Satana a reusit sa modifice precepte ale acestei Legi,
oferind lumii o falsa lege divina. Daca exista o Trinitate divina, adevarata
si vesnica, Satana a creat pe pamant o falsa trinitate care pare sa controleze
toate aspectele vietii pe pamant in timpul ultimelor zile ale istoriei.

Si acum sa ne gandim la un aspect important. De obicei, care lucruri sunt

falsificate? Ati auzit pe cineva ca ar fi incercat sa falsifice moneda de un
ban sau bancnota de un leu? Eu nu am auzit despre un astfel de demers.
Cei care se ocupa cu falsificari aleg lucruri de valoare mare, tablouri
realizate de pictori renumiti, bancnote valoroase, etc.

Concluzia care se impune este urmatoarea: Daca Satana a reusit sa falsifice

multe din lucrurile legate de Dumnezeu si lucrarea Sa pentru omenire,
inseamna ca acele lucruri sunt de o mare valoare. Ar fi Satana atat de
nepriceput incat sa falsifice lucruri fara valoare sau care nu exista? Daca
Satana a falsificat Trinitatea divina, inseamna ca Trinitatea exista si este o
realitate suprema in Univers, indiferent de cati oameni sau demoni s-ar
ridica sa o conteste.
32. Este doctrina trinitariana o renuntare la vechile pietre de
hotar ale Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea?
Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost, este si va fi confruntata pana
la finele istoriei lumii cu numeroase critici, atacuri si lovituri, fie din
exteriorul, fie din interiorul ei. Pentru cunoscatorii scrierilor lui Ellen G.
White, acest lucru nu este o noutate. In nenumarate ocazii ea a atras atentia
asupra acestui lucru. Iata doar una dintre declaratiile sale:

     „Barbati si femei se vor ridica pretinzand ca au o lumina noua sau

niste descoperiri noi, cu tendinta de a zduncina credinta in vechile semne
de hotar. Invataturile lor nu vor suporta proba Cuvantului lui Dumnezeu;
si cu toate acestea, suflete vor fi inselate. Vesti neadevarate vor fi purtate
dintr-o parte in alta si unii vor fi prinsi in cursa aceasta.” ( Testimonies
for the Church, vol. 5, p.295 ).

Aceasta realitate nu ar trebui sa mire pe nimeni si, mai ales, nu ar trebui

sa-i descurajeze pe copiii sinceri ai lui Dumnezeu care apartin acestei
biserici si care asteapta cu dor intalnirea cu marele nostru Domn si
Mantuitor Iisus Christos, revenind in slava Sa.

Satana, marele vrajmas al lui Dumnezeu si, prin consecinta, si al poporului

Sau, nu va avea liniste pana nu va epuiza toate mijloacele de care dispune
pentru a distruge Biserica lui Christos si credinta curata a urmasilor
Mantuitorului. Cuvantul profetic rosteste un „vai” adresat ultimelor
generatii de oameni care vor trai pe pamant inainte ca Dumnezeu sa traga
linie si sa puna capat istoriei milenare a pacatului si a luptei dintre bine si
rau.

     „Vai de voi, pamant si mare! Caci Diavolul s-a pogorat la voi cuprins
de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.” ( Apocalipsa 12,12 )

Constient ca timpul in care mai are libertate de miscare este foarte scurt,
Satana arunca in lupta toate armele sale sofisticate, concepute in
laboratoarele raului. De la persecutiile la care sunt supusi crestinii in tarile
islamice ( de retinut: crestinismul este cea mai nepopulara si persecutata
religie dintre toate religiile de pe pamant ) si pana la noul ateism in
crestere in tari alta data puternic inradacinate in valorile crestine ( vezi
Cehia lui Ian Huss, cu o populatie majoritara care se declara atee ),
vrajmasul oricarui bine incearca orice mijloc pentru a-i indeparta pe
oameni de Dumnezeu – Izvorul vietii si al mantuirii.

Insa niciuna dintre armele sale nu este mai distrugatoare decat invataturile
aparent biblice, dar straine de adevarul biblic, pe care le propovaduiesc
pretinsii reformatori ai bisericii. Aceste invataturi sunt adevarate capcane
pentru sufletele care inca nu au o temelie sigura a credintei lor, care nu s-
au deprins sa-si formeze convingeri personale solide, bazate pe studiul
Cuvantului lui Dumnezeu.

In ultimul timp se observa o revenire a vechiului arianism sub

numele „Miscarea unui singur Dumnezeu adevarat”. Pe scurt, adeptii
noului arianism sustin ca singurul Dumnezeu adevarat este Tatal;  Fiul lui
Dumnezeu ar avea un inceput al existentei Sale candva in vesnicia
trecutului ( fie ca a fost creat, fie ca S-a nascut din Tatal ), primind de la
Tatal prerogativele divine; Duhul Sfant ar fi doar o emanatie a Tatalui, o
putere impersonala care, dupa unii ar fi mintea ( gandul ) Tatalui, iar dupa
altii mintea ( gandul ) Fiului.

In viziunea arienilor ( de la preotul Arius sau Arie din Alexandria,

initiatorul acestei invataturi: 250-336 d.Chr. ), doctrina Trinitatii este
straina de Biblie, iar bisericile care au acceptat aceasta doctrina sunt
apostaziate.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea nu a scapat nici ea de atacurile

„Miscarii unui singur Dumnezeu adevarat” – o miscare veche de 18
secole, dar imbracata in haine noi. Una dintre acuzatiile aduse Bisericii
adventiste de catre promotorii acestei miscari este aceea ca, prin
acceptarea doctrinei Trinitatii, biserica a parasit vechile semne de hotar
stabilite de pionierii miscarii advente.

O prima intrebare care se cere lamurita este urmatoarea: A fost doctrina

despre Dumnezeire  o „piatra de hotar” pentru pionierii Bisericii
Adventiste? Raspunsul cel mai pertinent il putem afla chiar de la unul
dintre pionierii Bisericii Adventiste – Ellen G. White, unul dintre liderii
fondatori ai bisericii alaturi de James White si Joseph Bates.

In lucrarea „Sfaturi pentru scriitori si editori” din 1888 ( „Counsels to

Writers and Editors” ), Ellen G. White scrie urmatoarele:
     „Perioada de dupa 1844 a fost un timp de mareata importanta, cand
uimiti fiind, am descoperit doctrina curatirii Sanctuarului care are loc in
cer, avand in acelasi timp o legatură foarte bine definita cu poporul lui
Dumnezeu de pe pamant, cand primul, al doilea si cel de-l treilea
inger prezinta stindardul pe care scrie „Poruncile lui Dumnezeu si
credinta lui Isus.” Una dintre invataturile cruciale cuprinse in aceasta
solie este sanctuarul din cer si chivotul continand Legea lui Dumnezeu pe
care le-au vazut cei ce iubesc adevarul Sau. Lumina Sabatului poruncii a
patra stralucea puternic pe calea calcatorilor poruncilor lui
Dumnezeu. Distrugerea celor rai face de asemenea parte din vechile
hotare.” ( cap. 3 – The Foundations, Pillars, and Landmarks )

Care sunt vechile „semne de hotar” pe care le aminteste Ellen G. White

aici? Sunt mentionate 5 astfel de semne ( „landmarks” ), care deosebesc
Biserica Adventista de Ziua a Saptea de celelalte biserici si confesiuni
crestine:

1) Anul 1844 si curatirea Sanctuarului ceresc

2) Soliile celor trei ingeri din Apocalipsa 14

3) Realitatea existentei Sanctuarului ceresc

4) Adevarul despre Sabatul zilei a saptea

5) Starea omului in moarte

Dupa ce enumera cele 5 pietre de hotar, Ellen G. White adauga:

    „Nimic altceva nu imi vine in minte ce ar putea fi numit „vechile

hotare”. Toata aceasta zarva despre schimbarea lor nu este decat in
mintile unora.”

Subiectul Dumnezeirii nu este mentionat intre „pietrele de hotar” stabilite

de pionierii Bisericii Adventiste. Nu doar subiectul Dumnezeirii lipseste
din enumerarea lui Ellen G. White, ci si alte doctrine importante ale
bisericii ca: mantuirea prin Iisus Christos, Biblia – Cuvantul lui
Dumnezeu, indreptatirea prin credinta si altele. Acest fapt ne arata ca
adevarul despre Dumnezeire nu reprezenta o prioritate doctrinara pentru
adventistii primelor generatii.
Miscarea adventa din preajma anului 1844 a adunat in jurul ei crestini din
diferite confesiuni protestante existente in America secolului al XIX-lea.
Acesti crestini au intrat in randurile miscarii advente ( care ulterior s-a
organizat in ceea ce astazi cunoastem sub numele de Biserica Adventista
de Ziua a Saptea ) cu mostenirea doctrinara pe care au adus-o din bisericile
din care proveneau.

Multi dintre pionierii adventisti erau arieni, altii erau semi-arieni, iar altii
erau trinitarieni. Desi aveau intelegeri diferite cu privire la Dumnezeire, ei
nu s-au cramponat de aceste diferente. Si aceasta pentru simplul motiv ca
aveau alte prioritati: cum sa se pregateasca pentru revenirea Mantuitorului,
cum sa inteleaga mai bine lucrarea de mijlocire a lui Iisus in Sanctuarul
ceresc, cum sa dea ascultare celor trei solii ingeresti din Apocalipsa 14,
cum sa respecte Legea morala si Sabatul zilei a saptea, precum si
intelegerea starii omului in moarte.

Provenind din miscarea Conexiunea Crestina ( „Christian Connection” –

o miscare religioasa americana de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si
inceputul secolului al XIX-lea ), James White si Joseph Bates – doi
dintre fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea – erau
unitarieni. Uriah Smith, timp de mai bine de 50 de ani redactor al
revistei „Review and Herald” ( astazi „Adventist Review” ) a fost initial
arian, apoi, spre sfarsitul vietii a devenit semi-arian. El a renuntat la
invatatura ca Iisus Christos a fost creat de Tatal si a acceptat doctrina
nasterii Sale din Dumnezeu Tatal, candva in vesnicie. La fel putem spune
si despre alti pionieri ai miscarii advente ca John Loughborough, R.F.
Cotrell, John Andrews, John Waggoner si altii. In ce o priveste pe Ellen
G. White, al treilea fondator al Bisericii Adventiste alaturi de J. White si J.
Bates, ea a fost trinitariana, provenind din Biserica Metodista.

Insa aceste diferente de crez cu privire la Dumnezeire ale pionierilor

Bisericii Adventiste nu i-a impiedicat sa lucreze in armonie si in unitate,
avand inaintea ochilor prioritatile amintite. Toti acesti oameni ai lui
Dumnezeu au facut sacrificii imense pentru Dumnezeu si semenii lor in
dragostea lor pentru adevar. Dumnezeu a trebuit sa-i creasca cu tact si
rabdare pana ce au putut intelege mai bine ceea ce Biblia descopera despre
Dumnezeire.

Criticii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, intre care se numara si

adeptii miscarii neo-ariene, cer intr-un mod foarte vocal ca biserica sa se
intoarca la invataturile pionierilor adventisti. Intrebarea care se pune este:
La care dintre aceste invataturi „incepatoare” ar trebui sa se intoarca
biserica pentru a nu mai fi acuzata de apostazie?

Este stiut faptul ca primii adventisti serbau duminica drept zi de Sabat,

pana in 1846 cand Joseph Bates a descoperit lumina despre adevarata zi de
odihna si de inchinare – Sabatul zilei a saptea, conform Poruncii a patra a
Decalogului. Ar trebui sa ne intoarcem la pazirea duminicii, asa cum au
crezut si practicat primii adventisti pana in 1846?

Apoi, dupa ce adventistii au acceptat Sabatul zilei a saptea, timp de 9 ani

ei au serbat Sabatul de vineri seara de la ora 18 pana sambata seara la ora
18. Abia in 1855, in urma studiilor si descoperirilor lui John Andrews cu
privire la modul biblic de calcul al zilelor, adventistii au inteles sa serbeze
Sabatul de la apusul de soare pana la urmatorul apus. Oare a ne intoarce la
credinta pionierilor adventisti inseamna sa serbam Sabatul asa cum l-au
serbat ei intre anii 1846 si 1855, adica de vineri de la ora 18 pana sambata
la aceeasi ora?

Pana in 1863, majoritatea adventistilor, inclusiv familia White, erau mari

consumatori de carne de porc. Multi adventisti fumau sau mestecau tutun
si nu respectau unele reguli elementare de sanatate. Insa incepand cu anul
1863, in urma unor descoperiri primite de Ellen G. White cu privire la
necesitatea unei reforme a sanatatii in randurile credinciosilor adventisti,
biserica a inceput sa inteleaga voia lui Dumnezeu cu privire la un stil de
viata cat mai sanatos. Intelegand beneficiile unei diete vegetariene sau
ovo-lacto-vegetariene, precum si riscurile pentru sanatate prin folosirea
alcoolului, a tutunului si a drogurilor de orice fel, adventistii au renuntat
definitiv la vechiul stil de viata nesanatos.

Aceeasi intrebare revine: Daca ar trebui sa ne intoarcem la credinta si

practicile pionierilor bisericii, la care practici ar trebui sa ne intoarcem: la
cele de dinainte de anul 1863, cand adventistii consumau carne de porc,
tutun, cafea si alte substante daunatoare, sau la cele de dupa acest an, cand
a avut loc o adevarata reforma a sanatatii in Biserica Adventista?

Primele generatii de adventisti, acordand importanta majora Legii morale,

asa cum a fost data poporului Israel la Sinai, au neglijat o doctrina
esentiala pentru mantuirea omului: mantuirea si indreptatirea omului
pacatos doar prin credinta, nu prin faptele Legii. Aceasta doctrina a
necesitat cateva decenii pentru a fi inteleasa de primii adventisti si abia
dupa Conferinta Generala de la Minneapolis din 1888, doctrina
indreptatirii prin credinta a fost mai bine inteleasa si mai mult predicata si
traita.

Revin la aceeasi intrebare: Daca anti-trinitarienii someaza Biserica

Adventista sa se intoarca la invataturile pionierilor bisericii, la care dintre
acestea ar trebui sa se intoarca pentru a nu fi acuzata de apostazie: la
legalismul primelor generatii de credinciosi, care pretindea mantuirea prin
ascultarea de Lege sau la adevarul biblic al mantuirii doar prin credinta in
Iisus Christos, predicat cu predilectie dupa 1888?

Daca ridicam aceeasi intrebare in legatura cu subiectul Dumnezeirii, la

care conceptie despre Divinitate ar trebui sa se intoarca biserica de azi: la
arianismul unora dintre pionieri, al semi-arianismul altor pionieri sau la
trinitarianismul spiritualist ( diferit de trinitarianismul acceptat azi ) al
altor pionieri, primit ca mostenire de la bisericile din care au provenit?

Este greu de raspuns daca pornim de la aceasta premisa. Insa daca

intelegem ca lumina adevarului a fost descoperita treptat bisericii si ca
Dumnezeu nu-i orbeste pe copiii Sai cu toata lumina dintr-o data, ci o
descopera treptat, pe masura ce biserica se maturizeaza si devine capabila
sa „digere” o hrana tare, lucrurile capata un alt contur.

Adevarul despre Dumnezeire, atat cat este descoperit in Scriptura si cat

poate fi inteles de mintea limitata a omului, a fost descoperit treptat.
Aceasta este metoda de lucru a lui Dumnezeu, folosita de Insusi
Mantuitorul in relatia cu ucenicii Sai. Cu putin timp inainte de Calvar,
Iisus i-a invatat pe ucenicii Sai o multime de lucruri. Insa nu i-a invatat
totul. De ce? Explica chiar El:

„Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta.” ( Ioan

16,12 )

Ceea ce nu puteau intelege atunci, urma sa le fie descoperit ulterior,

treptat, prin lucrarea Duhului Sfant, Mangaietorul care avea sa continue
lucrarea inceputa de Iisus.

”Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in

Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce
v-am spus Eu.” ( Ioan 14, 26 )
Intr-adevar, „cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare a
carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei” ( Proverbe
4,18 )
33. Alfa si Omega ereziilor in Biserica Adventista de Ziua a
Saptea
„Drept raspuns Iisus le-a zis: „Bagati de seama sa nu va insele cineva!
Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: „Eu sunt Christosul!”
Si vor insela pe multi.”

„Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.” 

„Caci se vor scula Christosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face

semne mari si minuni pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta,
chiar si pe cei alesi.” 

( Matei 24,4.5.11.24 )

     Imprejurarea in care Mantuitorul a rostit aceste avertismente solemne

este binecunoscuta. Uimiti de afirmatia Domnului cu privire la distrugerea
Templului – pe care ucenicii nu si-o puteau imagina decat in contextul
sfarsitului lumii – ei L-au intrebat in legatura cu timpul in care se vor
intampla aceste lucruri si care vor fi semnele care vor anunta distrugerea
Ierusalimului si a Templului, precum si apropierea revenirii Sale.
Raspunsul lui Iisus incepe oarecum neasteptat pentru ucenicii dornici sa
primeasca un raspuns pertinent la intrebarile lor: „Bagati de seama sa nu
va insele cineva!” ( Matei 24, 4 )

Cine ar fi putut sa-i insele pe urmasii Sai, chiar si pe cei alesi si bine
inradacinati in adevar? Domnul ii identifica pe inselatorii Bisericii
Sale: „Christosii mincinosi si prorocii mincinosi.” Cu alte cuvinte, de-a
lungul istoriei crestinismului, biserica urma sa fie confruntata deseori cu
schisme provocate de acesti asa-zisi reformatori si intemeietori de noi
confesiuni, credinte, denominatiuni, grupari si secte, care vor rupe din
trupul Bisericii Sale, uneori chiar si pe cei mai straluciti si influenti
membri ai sai.

In cele ce urmeaza ma voi referi la una dintre crizele majore prin care a
trecut Biserica Adventista de Ziua a Saptea la inceputul secolului al XX-
lea, criza pe care Ellen White a numit-o „alfa ereziilor mortale.”( 1 )
Aceasta criza majora din sanul Bisericii Adventiste a fost in legatura cu
invataturile propovaduite de unul dintre cei mai ilustri si influenti
reprezentanti ai bisericii din acea vreme: Dr. John Harvey Kellogg.
O mare parte din aceste idei straine de crezul crestin, in general, si de cel
al Bisericii Adventiste, in special, au fost expuse de Dr. Kellogg in cartea
sa „The Living Temple” ( „Templul viu” ), scrisa in anul 1903, la un an
dupa incendiul care a distrus Sanatoriul din Battle Creek.

Iata ce scrie Ellen White in legatura cu unele invataturi pe care Dr.

Kellogg le-a publicat in cartea „Templul viu”: „In cartea „Templul viu”
este prezentata Alfa ereziilor mortale. Va urma Omega, iar aceasta va fi
primita de cei care nu sunt binevoitori sa ia aminte la avertismentul dat de
Dumnezeu” ( 2)

Cine a fost acest Dr. Kellogg si care au fost ideile atat de controversate pe
care le-a prezentat in cartea sa „Templul viu”? Cat de primejdioase pentru
sanatatea doctrinara a bisericii au fost aceste idei, incat Ellen White le-a
numit „alfa ereziilor mortale”?

Probabil ca cea mai neutra sursa de informatii cu privire la Dr. Kellogg si

lucrarea sa este Wikipedia. Iata ce aflam despre subiectul in discutie:

„John Harvey Kellogg a fost un medic american, nutritionist, inventator,

activist pentru sanatate, eugenist ( voi reveni asupra acestor preocupari
mai tarziu ) si om de afaceri. A fost doctorul Sanatoriului Battle Creek din
Battle Creek, Michigan. Sanatoriul a fost fondat de membrii Bisericii
Adventiste de Ziua a Saptea.” 

     Din aceeasi sursa mai aflam ca Dr. Kellogg a trait intre anii 1852-1943,
ca este inventatorul cerealelor Corn Flakes, care au marcat o schimbare
majora in dieta omenirii, si ca a scris numeroase carti apreciate in
societatea americana si nu numai. Dintre numeroasele titluri de carte care
poarta semnatura Dr. Kellogg, iata doar cateva: „Misionarul medical”,
„Igiena colonului”, „Neurastenia”, „Arta masajului”, „Hidroterapie
rationala”, „Dieta naturala a omului” si, bineinteles, „Templul viu” –
cartea in care a introdus propriile conceptii despre personalitatea si natura
Dumnezeirii.

Tot din Wikipedia aflam ca in Sanatoriul Battle Creek Dr. Kellogg a

combinat conceptul de spital cu cel de hotel de lux, tratandu-i deopotriva
pe cei bogati, dar si pe saracii care nu erau primiti in alte spitale. Dr.
Kellogg a condus sanatoriul pana la moartea sa in 1943 si a promovat
teoria germenilor care provoaca bolile umane, gandind mult inaintea
timpului sau.
In sanatoriul sau, bolnavii erau tratati holistic, promovandu-se
vegetarianismul, exercitiul fizic, masajul, baile de soare, hidroterapia si
abstinenta de la consumul de alcool si tutun. Neintelegerile cu alti membri
ai bisericii au condus la o schisma majora in interiorul deominatiunii, fiind
inlaturat din Biserica Adventista in anul 1907.

Ma opresc pentru moment din seria afirmatiilor oferite de Wikipedia cu

privire la personalitatea marcanta a Dr. Kellogg, pentru a intelege in ce a
constat schisma majora provocata in sanul Bisericii Adventiste de Ziua a
Saptea de ideile sale.

Deja cu multi ani inainte de a scrie cartea „Templul viu” in 1903, Dr.
Kellogg incepuse sa aiba niste conceptii ciudate despre Dumnezeire,
conceptii pe care le-a impartasit celor apropiati, intre acestia numarandu-se
si sotii White, James si Ellen. El incepuse sa creada ca Dumnezeu, departe
de a fi un Dumnezeu personal si distinct de creatia Sa, putea fi gasit in
toate elementele naturii: frunze, flori, copaci, insecte, animale si oameni.
Chiar si in oamenii pacatosi!

In conceptia lui, Dumnezeu nu era o Persoana, ci doar o forta care sustine

viata – o idee regasita si in filosofia New Age. Problema a fost aceea ca
Dr. Kellogg nu a tinut doar pentru sine aceasta „noua lumina” despre
Dumnezeire, ci a incercat sa o popularizeze in randurile membrilor
Bisericii Adventiste si nu numai, folosindu-se de pozitia si influenta pe
care le avea in biserica si societate.

Chiar inainte de moartea lui James White in 1881, unul dintre liderii co-
fondatori ai Bisericii Adventiste, Dr. Kellogg a stat de vorba cu sotii White
si le-a impartasit aceasta noua viziune a sa despre natura Dumnezeirii. Iata
ce scrie Herbert E. Douglass despre acest dialog:

„Inainte de moartea lui James White in 1881, J. H. Kellogg le-a impartasit

sotilor White unele teorii ale unei noi lumini cu privire la intelegerea
Dumnezeirii. Ellen White a raspuns clar ca ea intalnise aceste idei inainte
si ca el nu ar trebui niciodata sa invete astfel de teorii in institutiile
noastre” ( ale Bisericii Adventiste n.n. ) ( 3 )

Cativa ani mai tarziu, dupa Conferinta Generala de la Minneapolis din

1888, mai exact in 1890, insusi E. J. Waggoner, care impreuna cu A. T.
Jones tinusera o serie de prelegeri pe tema indreptatirii prin credinta in
cadrul sesiunii Conferintei Generale, a imbratisat aceleasi idei panteiste cu
privire la Dumnezeire.

In ciuda avertismentelor date de Ellen White, in 1897 Dr. Kellogg si-a

impartasit noile sale convingeri la Conferinta Generala, acestea fiind
bine primite de multi pastori ai bisericii. Adesea puteau fi auzite aprecieri
de genul: „Ce gand frumos este acesta ca Dumnezeul cel Atotputernic,
care tine intregul Univers sub comanda Sa, sa fie in noi!” ( 4 )

In timpul sesiunii Conferintei Generale din 1899, Dr. Kellogg a prezentat

din nou acelesi idei panteiste, sustinand cu convingere ca „Dumnezeu este
in toate lucrurile.” In acea perioada Ellen White se afla in Australia, insa a
fost informata pe calea unei revelatii speciale primite de la Dumnezeu cu
privire la ceea ce se intampla la Battle Creek. Cu cateva saptamani inainte
de inceperea lucrarilor, ea a scris cateva scrisori adresate conducerii
bisericii, scrisori care au ajuns la destinatie cu foarte putin timp inainte de
deschiderea sesiunii Conferintei Generale.

In prima scrisoare, intitulata „Adevarata relatie dintre Dumnezeu si

natura”, Ellen White scria: „Natura nu este Dumnezeu si niciodata nu a
fost Dumnezeu… Ca si lucrare a Sa, natura poarta marturia puterii Sale…
Trebuie sa fim foarte atenti la acest lucru, caci in intelepciunea lor
omeneasca, inteleptii lumii, necunoscandu-L pe Dumnezeu, vor zeifica in
mod nebunesc natura si legile ei.” ( 5 )

Iata o dovada evidenta a inspiratiei pe care Ellen White a primit-o de la

Dumnezeu. Cu cateva saptamani inainte de Conferinta Generala din 1899
nimeni nu cunostea intentiile pe care le avea Dr. Kellogg. Dumnezeu insa
le cunostea si S-a folosit de Ellen White pentru a avertiza biserica prin
conducatorii ei de pericolul cuprins in „noua lumina” predicata de Dr.
Kellogg.

Acesta, impreuna cu multi dintre suporterii sai, nu au tinut cont de

avertismentele trimise de Dumnezeu. Ca urmare, in 1902 Dumnezeu a
ingaduit ca faimosul sanatoriu de la Battle Creek sa arda pana in temelii.
Era o judecata evidenta a cerului.

Dupa incendiu, Dr. Kellogg a facut imediat planuri pentru reconstruirea

sanatoriului si, in acest sens, a cerut fonduri de la conducerea Bisericii
Adventiste. A. G. Daniells, presedintele Conferintei Generale din acea
vreme, i-a sugerat acestuia sa scrie o carte despre fiziologia umana si
sanatate, urmand ca fondurile obtinute sa fie folosite la reconstructia
sanatoriului. Insa liderul bisericii l-a avertizat pe Dr. Kellogg sa nu
aminteasca in carte nimic despre noile sale conceptii despre Dumnezeire.

Cartea a fost scrisa in scurt timp, primind titlul „The Living

Temple” ( „Templul viu” ). Netinand seama de averismentele date de
Ellen White si presedintele Conferintei Generale, Dr. Kellogg a prezentat
in aceasta carte unele dintre ideile sale panteiste despre Dumnezeu. Cartea
a provocat mari dezbateri in randul pastorilor adventisti, iar in final
biserica i-a retras medicului orice sprijin pentru publicarea ei.

Cu toate acestea, Dr. Kellogg a reusit sa convinga editura Review and

Herald a Bisericii Adventiste sa tipareasca 5000 de exemplare ale cartii
„Templul viu”. O luna mai tarziu, casa de editura Review and Herald a ars
si ea pana in temelii. In acel incendiu au fost distruse in intregime toate
placile pregatite pentru tiparirea cartii.

Cand a auzit de aceasta tragedie care a lovit biserica, Ellen White nu a fost
deloc surprinsa. Cu 13 luni in urma ea scrisese: „Aproape ca mi-a fost
frica sa deschid Review, temandu-ma sa aflu ca Dumnezeu a curatat casa
de editura prin foc.” ( 6 )

Cu toate acestea, in ciuda averismentelor si a judecatilor trimise de

Dumnezeu, Dr. Kellogg a reusit sa publice cartea „Templul viu” apeland la
o editura comerciala. In acest context si pe acest fond, Ellen White i-a scris
doctorului Kellogg in 1903: „In mod evident tu nu esti clar cu privire la
personalitatea lui Dumnezeu, ceea ce reprezinta totul pentru noi ca
popor. Tu ai distrus in mod virtual chiar pe Insusi Dumnezeu.” ( 7 )

Intr-o alta scrisoare adresata doctorului Kellogg in acelasi an, Ellen White
ii scrie acestuia, printre altele: „Am fost avertizata ca noi nu trebuie sa
vorbim despre Dumnezeu asa cum se vorbeste despre El in „Templul viu”.
Ideile exprimate acolo sunt o dezonorare a maretiei si majestatii Sale.
Dumnezeu interzice slujitorilor Sai sa cultive astfel de idei. In ce ma
priveste, iau o pozitie ferma impotriva lor. Si te implor sa accepti solia
care iti este adresata. Iti cer sa te ridici din fatza pericolului in care te afli.
Cine Il poate intelege pe Dumnezeu doar prin cercetare? Teoria ca El este
o esenta care patrunde toate lucrurile este una dintre cele mai subtile
inventii ale lui Satana… In loc sa-L onoreze pe Dumnezeu, aceste teorii Il
reduc pe Dumnezeu la un nivel scazut in mintile celor ce le primesc, pana
acolo incat El nu mai este nimic…” ( 8 )
„In „Templul viu” se afirma ca Dumnezeu este in flori, in frunze, in
oamenii pacatosi. Dar Dumnezeu nu traieste in omul pacatos. Cuvantul
declara ca El ramane doar in inimile celor ce-L iubesc si traiesc
neprihanirea. Dumnezeu nu locuieste in inima pacatosului; dusmanul
locuieste acolo.” ( 9 )

In urma numeroaselor critici primite de la Ellen White si multi conducatori

ai bisericii, Dr. Kellogg s-a hotarat sa faca unele compromisuri, retractand
unele dintre afirmatiile facute in cartea „Templul viu” in corespondenta sa
cu A. G. Daniells, presedintele Conferintei Generale. Intr-o scrisoare pe
care A. G. Daniells i-a trimis-o lui Willie White in 1903, acesta afirma ca
Dr. Kellogg si-a recunoscut unele „mici” greseli in exprimarea vederilor
sale.

     „El mi-a spus”, continua Daniells, „ca acum crede in Dumnezeu Tatal,

Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant si ca, in opinia sa, Dumnezeu
Duhul Sfant, si nu Dumnezeu Tatal, este Cel care umple intregul spatiu si
orice fiinta vie.” ( 10 )

Unii antitrinitarieni se folosesc de aceasta scrisoare a presedintelui

Daniells pentru a dovedi ca Dr. Kellogg a fost criticat de Ellen White si
conducatorii bisericii pentru ca acceptase doctrina Trinitariana. Insa
lucrurile stau cu totul altfel. Doctorul a fost criticat si avertizat in repetate
randuri pentru ca prin ideile sale panteiste el ataca insasi natura Divinitatii.

Initial Dr. Kellogg a sustinut ca toate Persoanele Dumnezeirii sunt o

esenta, o forta raspandita pretutindeni in natura, de la frunzele copacilor,
pana la flori, insecte, animale si oameni. Ulterior el si-a schimbat
afirmatiile, recunoscand ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul sunt doua
Persoane distincte si separate de natura, insa Duhul Sfant este acea esenta
sau forta impersonala care umple intreaga natura. Pentru aceasta ultima
idee a fost el criticat si nu pentru credinta in Trinitate.

Conceptia doctorului Kellogg despre natura Duhului Sfant reiese dintr-o

corespondenta pe care a avut-o cu W. W. Prescott in 1903. Iata un
fragment din aceasta scrisoare in care el explica credinta sa cu privire la
Dumnezeire:

„…Dumnezeu Tatal sade pe tronul Sau in cer, unde Se afla de asemenea si

Fiul Sau, in timp ce viata lui Dumnezeu sau Spiritul sau Prezenta Sa
reprezinta atotpatrunzatoarea putere care implineste vointa lui Dumnezeu
in intreg Universul.” ( 11 )

Aceasta era crezul doctorului Kellogg despre natura Duhului Sfant. Era
ceva cu totul diferit de ceea ce invata Biblia si lucrarile lui Ellen White
despre El, si anume ca Duhul Sfant este o Persoana distincta a Divinitatii,
la fel de distincta ca si Tatal si Fiul.

Se poate observa ca intelegerea pe care Dr. Kellogg o avea despre Duhul

Sfant se potriveste foarte bine cu credinta antitrinitarienilor, conform
careia Duhul Sfant este de fapt prezenta lui Dumnezeu si nu o Persoana
distincta de Tatal si Fiul.

Asadar, „alfa ereziilor mortale” de care vorbeste Ellen White in cartea

„Selected Messages” ( „Solii alese” ) nu este legata de credinta doctorului
Kellogg in Trinitate, ci de conceptia lui gresita, panteista, cu privire la
natura si personalitatea Duhului Sfant. Diferentele de crez cu privire la
natura si personalitatea Duhului Sfant dintre Dr. Kellogg si Ellen White
sunt uriase.

In timp ce doctorul vedea in Duhul Sfant doar o putere divina care strabate
intreaga natura, Ellen White atrage atentia ca Duhul Sfant, „Mangaietorul
pe care Christos a promis ca-L va trimite dupa urcarea Lui la cer,
este Duhul in toata plinatatea Dumnezeirii, manifestand puterea harului
divin catre toti cei care-L primesc si cred in Christos ca Mantuitor
personal. Sunt trei Persoane vii in Trioul ceresc; in Numele acestor trei
mari Puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – aceia care-L primesc pe
Christos printr-o credinta vie sunt botezati si aceste trei Puteri vor
coopera cu supusii cerului in eforturile lor de a trai noua viata in
Christos.” ( 12 )

Aceasta a fost marea erezie „alfa” care a zguduit Biserica Adventista de

Ziua a Saptea la inceputul secolului al XX-lea, in care conceptiile panteiste
ale doctorului Kellogg, promovate in cartea „Templul viu”, au pus in
primejdie insasi identitatea bisericii.

In perioada respectiva ideile panteiste erau la moda si apreciate ca fiind

parte a unei teologii progresiste. In jurul acestor idei era o frumusete care
ii vrajea pe multi pastori si intelectuali ai bisericii, fapt care o ingrijora pe
Ellen White. Ea marturisea in acea vreme:
     „Faptul ca aceia despre care credeam ca au o credinta sanatoasa nu
au reusit sa vada influenta inselatoare, mortala, a acestei stiinte a
diavolului, ar trebui sa ne alarmeze mai mult ca niciodata.” ( 13 )

In acea perioada tulbure pentru Biserica Adventista, Ellen White a primit

un vis prin care Dumnezeu i-a aratat atitudinea pe care trebuia sa o ia
biserica fatza de ereziile privitoare la natura Dumnezeirii:

„Un vas era in larg pe o ceata deasa. Deodata, omul de la cart a strigat:
„Aisberg in fatza!” Inainte, ridicandu-se mult deasupra vasului, se profila
un munte de gheata. O voce cu autoritate a strigat: „Infruntati-l!” Nu a
fost niciun moment de ezitare. Era timpul pentru o actiune rapida.
Mecanicul a dat presiunea maxima si omul de la carma a indreptat
vaporul chiar in aisberg. Cu o izbitura cumplita, vasul a lovit gheata. A
fost un soc groaznic, aisbergul s-a sfaramat in multe bucati, cazand pe
punte cu zgomotul unui tunet. Pasagerii au fost zguduiti violent de forta
coliziunii, dar nu a murit nimeni. Vasul a fost avariat, dar se putea repara.
Dupa contact, a revenit la pozitia initiala, tremurand de la un capat la
altul ca o creatura vie si apoi a continuat sa inainteze.” ( 14 )

Talmacirea visului se afla la indemana oricui. Vasul reprezinta biserica, iar

vocea care a poruncit indreptarea vasului direct spre aisberg este marturia
lui Iisus data bisericii. Daca la acea data Biserica Adventista nu ar fi luat o
atitudine ferma fatza de erezia predicata de Dr. Kellogg cu privire la natura
Dumnezeirii, in special cu privire la personalitatea si natura Duhului Sfant,
„aisbergul” ereziei ar fi distrus „vasul” bisericii, care s-ar fi pierdut printre
alte epave confesionale in marea istoriei.

Coliziunea cu „aisbergul” teoriilor panteiste ale doctorului Kellogg a

insemnat pierderi mari pentru biserica de atunci. Trei lucratori cu mare
influenta in biserica si dragi lui Ellen White au parasit Biserica
Adventista: A. T. Jones, E. J. Waggoner si J. H. Kellogg. In 1907 Dr.
Kellogg a fost indepartat din Biserica Adventista din cauza vederilor sale
cu privire la natura Dumnezeirii total opuse crezului adventist.

Privind in urma la aceasta experienta trista, Ellen White scria:

„Totdeauna am facut ce am putut sa salvez sufletul doctorului Kellogg,

dar in cele din urma nu i-am mai scris atat de des ca in anii de mai
inainte. Sunt mult dezamagita ca atat de multi misionari medicali par sa
fie orbi spiritual… Cei care se aventureza sa vorbeasca despre Dumnezeu
asa cum se intampla in „Templul viu”, se gasesc pe un teren periculos. O
spun si am spus-o mereu ca nu voi intra in controverse cu nimeni in ce
priveste natura si persoana lui Dumnezeu. Cei care incearca sa-L descrie
pe Dumnezeu stiu ca intr-un astfel de subiect tacerea este
elocventa.” ( 15 )

Ce s-a intamplat cu Dr. Kellogg in anii care au urmat? Aceeasi sursa

neutra – Wikipedia– ne spune ca in ultimii 30 de ani de viata, pana in anul
1943, anul mortii, Dr. Kellogg s-a dedicat promovarii eugenismului.
Pentru cei care nu sunt familiarizati cu acest termen, dictionarele ne vin in
ajutor. Eugenismul reprezinta un ansamblu de metode care conduc la
imbunatatirea patrimoniului genetic al rasei umane.

Suna frumos, nu? Dar care sunt metodele promovate de sustinatorii

eugenismului, metode care au fost folosite in America la mijlocul secolului
al XX-lea, dar mai ales de nazisti in timpul Celui de-al Doilea Razboi
Mondial? Iata cateva dintre aceste metode:

– Alegerea parintilor in vederea procrearii pe criterii de rasa si stare de

sanatate

– Sterilizarea oamenilor care aveau disabilitati

– Interzicerea de a da nastere la copii pentru toti cei cu probleme genetice

De fapt, sub pretextul ameliorarii rasei umane, eugenia propaga idei despre
inegalitatea intre oameni din ratiuni biologice, intelectuale si rasiale,
incercand sa fundamenteze din punct de vedere biologic existenta claselor
sociale si dominatia unora asupra altora.

In 1914, Dr. Kellogg a devenit co-fondatorul organizatiei „Race

Betterment Foundation” ( „Fundatia pentru Imbunatatirea Rasei” ) din
Battle Creek. Apoi a tinut trei conferinte nationale pe tema eugeniei, a scos
o publicatie a fundatiei intitulata „Good Health” ( „Sanatate buna” ) si a
lucrat la alcatuirea unui registru eugenistic, care urma sa tina evidenta
tuturor persoanelor cu probleme genetice, mentale si cu disabilitati.

La moartea sa in 1943, Dr. Kellogg a lasat intreaga sa avere acestei

fundatii care, in 1967, a fost inchisa din cauza unor nereguli financiare
gasite acolo de autoritatile statului Michigan.
Astfel, s-a ales praful de toata aceasta lucrare in care Dr. Kellog a investit
ultimele decenii din viata, impreuna cu intreaga sa avere. „Aisbergul”
ereziei s-a rupt in bucati, a clatinat puternic „vasul” bisericii, dar nu l-a
scufundat. Vasul bisericii si-a continuat drumul spre implinirea misiunii
care i-a fost incredintata si pentru care a fost chemata la existenta de
Providenta divina.

Ellen White ne avertizeaza insa ca biserica va fi confruntata cu aparitia

unei noi „erezii mortale” – erezia omega. „Nu va lasati inselati. Multi se
vor indeparta de credinta, dand atentie spiritelor seducatoare si
doctrinelor demonilor. Acum avem inaintea noastra alfa acestui
pericol. Omega va fi de o natura si mai surprinzatoare.” ( 16 )

„Templul viu” contine alfa acestor teorii. Stiu ca omega va urma intr-un

timp scurt si tremur pentru poporul nostru. Stiu ca trebuie sa avertizez pe
fratii si surorile mele sa nu intre intr-o controversa privind prezenta si
personalitatea lui Dumnezeu.” ( 17 )

Intelegem din aceste afirmatii ale lui Ellen White ca „erezia omega” va fi
de aceeasi natura  cu „erezia alfa”, adica va fi strans legata de subiectul
naturii si al personalitatii Dumnezeirii, in mod special de natura si
personalitatea Duhului Sfant. Ceea ce vedem astazi in bisericile crestine ca
o reinviere a vechiului arianism sa fie oare erezia omega pe care a
prevazut-o Ellen White la inceputul secolului al XX-lea prin inspiratie
divina?

Ramane ca fiecare dintre noi, sub calauzirea Duhului Sfant,  sa aprecieze
pentru sine daca raspunsul este afirmativ sau negativ.

„Bagati se seama sa nu va insele cineva!”( Matei 24,4 )

34. Erori ale miscarii antitrinitariene in Biserica Adventista
de Ziua a Saptea ( I )
Dupa sesiunea Conferintei Generale de la Dallas din 1980 – ocazie in
care doctrinaTrinitatii a fost pentru prima data inclusa prin votul
delegatilor intre cele 27 de puncte fundamentale de credinta – miscarea
antitrinitariana din sanul Bisericii Adventiste s-a revigorat, creand mari
tensiuni interne. Au inceput sa apara articole si brosuri, iar mai recent,
pagini de Facebook sau site-uri in care apar o multime de acuzatii la adresa
Bisericii Adventiste pentru faptul de a fi inclus intre punctele
fundamentale de credinta doctrina Trinitatii.

Unele acuzatii sunt mai voalate, in schimb altele sunt radicale, adventistii
trinitarieni fiind acuzati ca sunt spiritisti ( deoarece cred in personalitatea
Duhului Sfant ) si beau „vinul Babilonului”. Despre pastori se spune ca
sunt iezuiti infiltrati in randurile bisericii, iar Biserica Adventista in
intregul ei a decazut devenind Babilon. Unele acuzatii ajung chiar pana la
limita blasfemiei, credinciosii adventisti trinitarieni fiind acuzati ca nu se
inchina unui singur Dumnezeu adevarat, o Fiinta unica si reala, ci
unui „comitet” divin, unei „institutii”.

Dat fiind faptul ca Biserica Adventista recunoaste inspiratia scrierilor lui

Ellen White, numeroase acuzatii ale antitrinitarienilor adventisti sunt
insotite de citate din aceste scrieri, apelandu-se la istoria Bisericii de la
nasterea miscarii advente pana in zilele noastre.

Din nefericire, argumentele aduse de acestia contin o multime de erori care

ii pot induce in eroare pe credinciosii care nu au o baza solida a
convingerilor lor, care nu au cunostinte elementare despre istoria Bisericii
Adventiste de Ziua a Saptea si nu au o viziune de ansamblu asupra
metodelor lui Dumnezeu de a descoperi adevarurile Sale Bisericii.

In cele ce urmeaza voi prezenta doar cateva dintre erorile pe care le-am
descoperit, fie in unele articole si lucrari antitrinitariene, fie in discutiile
purtate cu unii dintre credinciosii antitrinitarieni. Scopul acestui demers nu
este polemica de dragul polemicii, insa nici nu poti ramane indiferent cand
vezi si auzi o multime de neadevaruri, distorsionari si rastalmaciri prezente
in argumentatia lor.
Cartea „Proverbele” ne ofera un principiu dupa care trebuie sa ne ghidam
atunci cand apar polemici, mai ales in domeniul religios: „Nu raspunde
nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el. Raspunde insa
nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept.” ( Proverbele
26,4.5 )

Asadar, nici razboiul celor inveninati de ura, dar nici pasivitatea celor care
raman indiferenti asemenea locuitorilor din cetatea Meroza, care „n-au
venit in ajutorul Domnului” ( vezi Judecatori 5,23 ) atunci cand o puteau
face.

Ellen White este un model de urmat in aceasta privinta. Desi a evitat

controversele teologice, mai ales pe tema Dumnezeirii, atunci cand a
primit o lumina clara de transmis fie Bisericii intregi, fie unor membri ai
sai in particular, nu a ezitat sa transmita aceasta lumina, fara teama de a-i
supara pe cei care aveau vederi si opinii deosebite.

Fiecare dintre erorile observate in argumentatia antitrinitarienilor ar

necesita un spatiu mai larg de discutie. Voi incerca sa rezum totul la
prezentarea ideilor mai importante, fara a epuiza toate erorile observate in
aceasta argumentatie. De asemenea, nu voi apela in acest articol la
dovezile scripturistice, strict teologice, in favoarea doctrinei Trinitatii
( lucrul acesta deja este facut in alte articole postate la subcategoria
Tri(u)nitatea Divina ).

1) Una dintre obiectiile antitrinitarienilor este faptul ca termenul

„Trinitate” nu se gaseste in Biblie si nici in scrierile lui Ellen White. Iata
cum argumenteaza R. F. Cottrell, unul dintre pionierii miscarii advente,
motivele pentru care el respingea doctrina Trinitatii:

     „Motivele mele pentru care nu o adopt si nu o apar sunt: 1. Numele ei

este nescriptural; Trinitatea sau Dumnezeul triunic este necunoscut
Bibliei si am intretinut ideea ca doctrinele care necesita cuvinte nascocite
de mintea omeneasca pentru a le exprima sunt doctrine
nascocite…” ( „Review and Herald”, 1 iunie 1869 )

Observatia este corecta: termenul „Trinitate” nu exista nici in Biblie, nici

in scrierile lui Ellen White, insa exista conceptul de Trinitate.

Sunt pasaje biblice care vorbesc doar despre Tatal, altele care vorbesc doar
despre Fiul, si altele care vorbesc doar despre Duhul Sfant. Sunt si pasaje
biblice care amintesc doua dintre Persoanele Dumnezeirii, dar si unele in
care sunt prezente toate cele trei Persoane divine ( vezi Matei 3,16.17;
28,19;  2 Corinteni 13,14; 1 Petru 1,2, etc. ).

Asadar, chiar daca Biblia nu foloseste termenul „Trinitate”, ea vorbeste

mult despre conceptul de Trinitate. In Biblie nu gasim multi alti termeni
pe care ii folosim astazi in biserica. De exemplu, in Biblie nu gasim
expresia „indreptatirea prin credinta”. Si totusi folosim aceasta expresie
pentru ca in Scriptura exista conceptul „indreptatirii prin credinta”. In
Biblie nu gasim termenul „apostazie”, dar exista conceptul exprimat in
alte cuvinte sau expresii. In Biblie nu gasim cuvantul „spiritism”. Totusi
il folosim, deoarece in Scriptura intalnim conceptul de spiritism. Si
exemplele pot continua.

Nu este atat de important faptul ca din Biblie lipseste termenul „Trinitate”

din moment ce exista conceptul de Trinitate, iar cele trei Persoane divine
sunt amintite atat in Vechiul, cat si in Noul Testament.

Acelasi lucru este valabil si in dreptul scrierilor lui Ellen White, pe care
Biserica Adventista le considera inspirate. Chiar daca nu intalnim termenul
„Trinitate” in aceste scrieri, conceptul este clar exprimat folosind alte
cuvinte. Iata cateva paragrafe in care apare conceptul de „Trinitate”, chiar
daca el este exprimat prin alte cuvinte:

     „Sunt trei Persoane vii in acest Trio ceresc; in Numele acestor trei

puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – sunt botezati cei care Il primesc pe
Christos cu credinta vie si aceste puteri vor conlucra cu supusii
ascultatori ai cerului, in eforturile lor de a trai o viata noua in
Christos.” ( „Special Testimonies, Series B, No.7, pag.62.63, 1905 )

„Demnitarii ceresti cei vesnici – Tatal, Christos si Duhul Sfant – urmau

sa-i inzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decat cea a oamenilor
muritori…si sa inainteze alaturi de ei in lucrarea de a convinge lumea cu
privire la pacat.” ( „Manuscript 145”, 1901 )

     „Noi trebuie sa cooperam cu cele trei Puteri Preainalte ale cerului –

Tatal, Fiul si Duhul Sfant – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, facandu-
ne sa fim niste conlucratori cu Dumnezeu.” ( „Special Testimonies”,
Series B, No.7, pag.51, 1905 )
„Printul puterii raului poate fi tinut in frau numai prin puterea lui
Dumnezeu aflata in Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a
Dumnezeirii.” ( „Special Testimonies”, Series A, 10:37,1897 )

Daca in acest ultim paragraf Duhul Sfant este numit de Ellen White „a
treia Persoana a Dumnezeirii”, este cat se poate de limpede ca primele
doua Persoane ale Divinitatii sunt Tatal si Fiul, iar conceptul de Trinitate
exista, chiar daca este exprimat cu alte cuvinte.

2) Antitrinitarienii sustin ca doctrina Trinitatii este de origine catolica,

fiind stabilita in sinodurile ecumenice de la Niceea ( 325 d.Chr. )
si Constantinopol ( 381 d.Chr. ). Primul sinod, cel de la Niceea, a fost
convocat de imparatul Constantin cel Mare ca raspuns la erezia
episcopului Arie din Alexandria, care sustinea ca Iisus Christos este prima
creatura a Tatalui, iar Duhul Sfant este doar o emanatie divina, nicidecum
o Persoana in toata plinatatea Dumnezeirii. Sinodul ecumenic de la
Constantinopol din 381 d.Chr. a reconfirmat doctrina Trinitatii.

In argumentatia lor, antitrinitarienii adventisti afirma ca daca doctrina

Trinitatii este de origine catolica, trebuie sa o parasim ca sa nu fim
imbatati cu „vinul Babilonului”. Ei folosesc chiar afirmatii ale unor
pionieri ai miscarii advente, ca de exemplu cea a lui R. F. Cotrell care
scria in Review and Herald din 6 iulie 1869 ca doctrina Trinitatii este
dovada „imbatarii cu vinul Babilonului” si ca papalitatea a fost inaltata
pe baza acestei doctrine nebiblice.

Mai intai, va invit sa privim putin mai atent in istorie. Conciliul de la

Niceea ( 325 d.Chr. ) a fost un conciliu ecumenic, nu catolic! La sedintele
acestui conciliu au participat 318 episcopi care au reprezentat principalele
biserici crestine ale timpului. Este demn de retinut faptul ca episcopul de
Roma nu a participat la conciliu personal, insa a fost reprezentat de doi
delegati.

Din totalul de 318 episcopi care au dezbatut doctrina crestina, doar 7

episcopi au reprezentat bisericile apusene aflate sub influenta episcopului
de Roma. Tinand cont de aceasta realitate, e greu de crezut ca intr-un
conciliu ecumenic ( nu catolic! ), cu o reprezentare atat de larga, cei 7
episcopi ai bisericilor apusene au putut influenta  311 episcopi ai intregii
lumi crestine, determinandu-i sa inventeze o doctrina falsa. Fiind un
conciliu ecumenic, Conciliul de la Niceea a luat decizii care erau ale
intregii crestinatati, nu doar ale bisericii apusene.
Un alt lucru care trebuie precizat este faptul ca ideea de Trinitate a existat
inainte de Conciliul de la Niceea. In scrierile parintilor bisericii gasim
numeroase referiri la divinitatea deplina a lui Iisus Christos, in timp ce
Duhul Sfant este amintit alaturi de Tatal si Fiul.

Ignatiu de Antiohia ( ~ 50-110 d.Chr. ), martirizat la inceputul secolului

al II-lea, afirma ca „Dumnezeul nostru Iisus Christosa fost conceput in
pantecele Mariei” ( Ignatius, „To the Ephesenians”, 18, p. 141 ). Tot el
afirma ca patimirea lui Christos este „patimirea Dumnezeului
meu” ( Ignatius, „To the Romans”, p. 150.151 ).

Tatian ( 120-180 d.Chr. ), scriitor bisericesc din secolul al II-lea, afirma

ca „Dumnezeu S-a nascut sub forma unui om” ( „Address of Tatian to the
Greeks, 21, vol.2:74 ).

Irineu ( 130-202 d.Chr. ), scriitor bisericesc din secolul al II-lea,

Dumnezeirea consta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant ( „Irenaeus Against
Heresies”, 3.19.2 vol. 3:449 ).

Exemplele pot continua. Insa chiar daca am admite ca doctrina Trinitatii ar

fi o invatatura catolica, ce a ajuns sub o forma sau alta in crezul celor mai
multe confesiuni crestine, nu inseamna ca tot ce este catolic sau ortodox
este rau in sine. In fiecare confesiune crestina exista si lucruri bune,
invataturi biblice sanatoase si chiar modele pe care ar trebui sa le urmeze
toti crestinii. Insa aceasta este o alta discutie. In ceea ce priveste ideea ca
acceptarea doctrinei Trinitatii ar insemna imbatarea cu „vinul
Babilonului”, voi reveni asupra acestei afirmatii mai tarziu.

Si inca un amanunt de luat in considerare: in crezul romano-catolic, asa

cum il putem analiza fie in catehismul catolic, fie de pe paginile oficiale
ale Bisericii Catolice, gasim afirmate urmatoarele:

„Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal atotputernicul, Creatorul cerului si al

pamantului, al tuturor vazutelor si nevazutelor. Cred intr-unul Domn Isus
Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal s-a nascut mai
inainte de toti vecii. Dumnezeu din Dumnezeu. Lumina din Lumina.
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut dar nu creat, de o
fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut…” ( sublinierea imi apartine )
(https://ro.wikisource.org/wiki/Crezul_romano-catolic     https://
www.credinta-catolica.ro/compendiu-cbc/crezul/ )
Daca citim cu atentie crezul romano-catolic, vom observa ca in el se
afirma despre Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Dumnezeirii, ca S-a
nascut din Tatal, deci are un inceput al existentei Sale candva in vesnicia
trecuta. Spre deosebire de acest crez, Biserica Adventista sustine despre
cea de-a doua Persoana a Dumnezeirii, in „Cele 28 de puncte
fundamentale de credinta”, punctul 4, urmatoarele:

„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost

create toate lucrurile și prin El este descoperit caracterul lui Dumnezeu.
El este Mântuitorul și Judecătorul lumii. Dumnezeu adevărat din veșnicii,
El a devenit și Om adevărat, Isus Hristos….” ( sublinierea imi apartine )
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Cele_28_de_puncte_fundamentale_de_credi
n%C8%9B%C4%83_ale_doctrinei_adventiste#Fiul )

La declaratia oficiala a Bisericii Adventiste putem adauga afirmatiile lui

Ellen White cu privire la Iisus Christos:

     „Cand a vorbit despre preexistenta Sa, Hristos a vrut sa indrepte

gandurile noastre spre veacurile nesfarsite din trecut. El ne asigura ca nu
a existat niciodata un timp cand sa nu fi fost intr-o partasie stransa cu
Dumnezeul cel vesnic. Acela a carui voce o ascultau iudeii fusese cu
Dumnezeu dintotdeauna.”  ( „The Signs of the Times”, 29 august, 1900;
Ev 615.2 )

Diferenta intre cele doua crezuri cu privire la a doua Persoana a

Dumnezeirii este evidenta: in timp ce Biserica Romano-Catolica sustine ca
Iisus Christos S-a nascut din Tatal, deci are in inceput al existentei,
Biserica Adventista sustine ca El este Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu si ca
nu a existat niciodata un timp in care Fiul sa nu fi fost in partasie cu Tatal.

Si atunci se naste intrebarea: al cui crez este inspirat din doctrinele

catolice: al crestinilor adventisti, care sustin ca Fiul este vesnic asemenea
Tatalui, sau al antitrinitarienilor care sustin ca Fiul este nascut din Tatal in
mod literal?

3) Credinciosii antitrinitarieni afirma ca Numele „Duhul lui

Dumnezeu” presupune faptul ca Duhul Sfant este o parte a Fiintei lui
Dumnezeu si nu o Persoana distincta si separata de El. „Este Duhul Lui si
nu altcineva”, spun ei.
Insa consecventa in interpretarea textului biblic ne obliga sa aplicam
aceeasi logica si in cazul altor nume sau titluri ale Domnului Christos. In
Apocalipsa 19,11-13 este descrisa o viziune pe care Ioan a primit-o pe
insula Patmos, in care Il descrie pe Cel al carui Nume este „Cuvantul lui
Dumnezeu”:

     „Apoi am vazut cerul deschis si iata ca s-a aratat un cal alb. Cel ce
sta pe el se cheama „Cel credincios” si „Cel adevarat” si El judeca si Se
lupta cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul il avea
incununat cu multe cununi imparatesti si purta un nume scris , pe care
nimeni nu-l stie, decat numai El singur. Era imbracat cu o haina muiata
in sange. Numele Lui este „Cuvantul lui Dumnezeu”.   

Pentru orice cunoscator al Bibliei, potrivit celor scrise de Ioan in

Evanghelia sa, in capitolul 1,1-3.14,  titlul „Cuvantul lui Dumnezeu” ii
este aplicat lui Iisus Christos, caci doar El „S-a facut trup si a locuit
printre noi, plin de har si de adevar”. Daca inspiratia biblica Il numeste
pe Iisus „Cuvantul lui Dumnezeu”, trebuie oare sa intelegem ca El este o
parte a Fiintei Tatalui si nu o Persoana distincta de Tatal?  Cat de corecta
ar fi o asemenea interpretare?

Consecventa ne cere sa interpretam la fel numele si titlurile Persoanelor

divine: fie credem ca si Duhul lui Dumnezeu si Cuvantul ( Fiul ) lui
Dumnezeu sunt o parte a Fiintei Tatalui si nu Persoane distincte, fie
credem ca si Duhul lui Dumnezeu si  Cuvantul ( Fiul ) lui Dumnezeu sunt
Fiinte divine distincte de Fiinta Tatalui. Nu putem aplica o interpretare in
dreptul unui titlu divin si o alta interpretare in dreptul altui titlu divin.

     4) Antitrinitarienii adventisti folosesc o lozinca aparent corecta si

reformatoare: „Sa ne intoarcem la credinta pionierilor adventisti!” Insa
atunci cand ne referim la credinta acestor inaintasi, sunt doua aspecte
diferite care trebuie luate in considerare: 1) spiritualitatea lor in relatia cu
Dumnezeu si cu semenii si 2) crezul lor doctrinar.

Daca luam in considerare spiritualitatea pionierilor adventisti, aceasta este

demna de intreaga noastra apreciere. Oameni ca James White, Joseph
Bates, Ellen White, Uriah Smith, John Andrews si altii au facut
sacrificii imense, atat materiale cat si sufletesti, in perioada de inceput a
miscarii advente, ducand greul lucrarii in acea perioada. Un singur
exemplu este graitor: pentru a tipari o brosura cu privire la Sabatul zilei a
saptea, capitanul de vas Joseph Bates si-a vandut averea, punand castigul
in slujba raspandirii adevarului despre adevarata zi de odihna si inchinare.

Dragostea lor fatza de Dumnezeu, dorinta lor fierbinte de a se intalni cat

mai curand cu Mantuitorul revenit pe pamant, spiritul lor de rugaciune si
de sacrificiu sunt demne de urmat. In aceasta privinta, indemnul de a ne
intoarce la credinta pionierilor este corect si binevenit. Daca insa ne
referim la crezul lor doctrinar, lucrurile stau cu totul diferit.

Daca avem in vedere marile adevaruri biblice pe care acesti pionieri le-au
descoperit in urma multor zile si nopti petrecute in studiu si rugaciune,
cum sunt: doctrina Sanctuarului ceresc si curatarea lui, doctrina
despre starea omului in moarte, doctrina Sabatului zilei a saptea, cele
trei solii ingeresti, indreptatirea prin credinta si mai ales revenirea in
glorie a Domnului Iisus Christos, invierea si mostenirea vietii
vesnice, da, acestea sunt adevaratele „pietre de hotar” pe care acesti
pionieri ai Bisericii Adventiste le-au asezat pentru totdeauna. Aceste
„pietre de hotar” nu au fost si nu vor fi clintite din loc pana la revenirea in
glorie a Mantuitorului

In ceea ce priveste doctrina despre Dumnezeire, lucrurile stau cu totul

diferit. Aceasta doctrina nu a fost preocuparea lor primordiala in primele
decenii de miscare adventa. Pionierii adventisti au venit in miscarea
adventa cu propria lor mostenire din bisericile din care proveneau.

Asa se face ca unii dintre liderii adventisti erau arieni ( credeau ca Iisus

Christos a fost prima creatura, iar Duhul Sfant este doar o emanatie
divina ); altii erau semi-arieni ( credeau ca Iisus Christos S-a nascut in
mod literal, biologic, din Tatal, Duhul Sfant fiind o emanatie de la Tatal
sau Fiul ), iar altii trinitarieni ( credeau ca exista trei Persoane divine,
egale, co-eterne, vesnice: Tatal, Fiul si Duhul Sfant ). Cu toate acestea,
marea masa a credinciosilor avea o mostenire trinitariana, provenind din
biserici trinitariene ca Biserica Baptista si Biserica Metodista.

Doctrina actuala a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea nu le-a fost

descoperita pionierilor dintr-o data, imediat dupa dezamagirea din toamna
anului 1844. Cine isi imagineaza ca adventistii au cunoscut intreaga
doctrina actuala a bisericii a doua zi dupa 22 octombrie 1844 se inseala
amarnic.
Marile adevaruri doctrinare ale Bisericii Adventiste au fost descoperite
inaintasilor nostri progresiv, uneori pe parcursul mai multor decenii, in
urma multor studii si dezbateri insotite de rugaciuni staruitoare. Un rol
important in fixarea principalelor doctrine biblice l-au avut revelatiile
primite de Ellen White, care confirmau sau infirmau corectitudinea unor
adevaruri descoperite.

Intre anii 1844-1846, cand Joseph Bates a descoperit Sabatul biblic si l-a

prezentat credinciosilor adventisti, acestia pastrau duminica zilei intai a
saptamanii ca zi de odihna si de inchinare. Toti pionierii adventisti,
inclusiv James si Ellen White au pazit duminica in aceasta perioada. A ne
intoarce la credinta pionierilor inseamna sa renuntam la Sabat si sa pazim
duminica?

Dupa ce au descoperit Sabatul biblic al Poruncii a patra din Decalog, timp

de 9 ani, intre 1846-1855, adventistii ( inclusiv pionierii bisericii! ) au
pazit Sabatul de vineri seara de la ora 18 pana sambata seara la ora 18.
Dupa studii profunde facute de John Andrews, el a ajuns la concluzia ca
Sabatul trebuie pazit de la apus de soare pana la urmatorul apus de soare,
conform metodei biblie de calcul al zilelor. Incepand cu anul 1855,
adventistii s-au conformat metodei biblice de calcul al zilelor si au pazit
Sabatul de la apus de soare pana la urmatorul apus.

Se naste aceeasi intrebare: A ne intoarce la credinta pionierilor inseamna

sa ne intoarcem la vechea practica a lor de a pazi Sabatul?

Pana in 1863, cand Biserica Adventista a primit adevarurile Reformei

Sanitare prin descoperirile primite de Ellen White, adventistii ( inclusiv
pionierii bisericii! ) foloseau tutun, alcool si consumau carne de porc. Insa
in urma viziunilor primite de Ellen White cu privire la stilul sanatos de
viata pe care ar trebui sa-l adopte adventistii, Biserica s-a conformat noii
lumini, astazi stilul de viata al credinciosilor adventisti fiind apreciat si
folosit ca model in mare parte din lume.

A ne intoarce la crezul pionierilor adventisti inseamna sa ne intoarcem la

consumul de tutun, de alcool si de carne a unor animale considerate
necurate in Biblie?

Pana in anul 1888 – anul Conferintei Generale de la Minneapolis – si

mult timp dupa aceea, in Biserica Adventista de Ziua a Saptea se contura
un spirit legalist ( inclusiv intre pionierii bisericii! ). Legea lui Dumnezeu
era considerata ca fiind un mijloc de mantuire, pana ce doi pastori: A. T.
Jones si E. J. Waggoner au prezentat in cadrul lucrarilor Conferintei
Generale o serie de prelegeri cu privire la adevarul indreptatirii prin
credinta, fara faptele Legii Insasi Ellen White a acceptat si promovat noul
adevar descoperit de Biserica, adevar care  astazi reprezinta unul dintre
punctele fundamentale de credinta ale Bisericii Adventiste.

A ne intoarce la credinta pionierilor inseamna sa redevenim legalisti,

considerand ca putem fi mantuiti prin faptele Legii? Inseamna sa renuntam
la marele adevar al Evangheliei predicat de apostoli si sa reinviem
legalismul care minimalizeaza maretia jertfei Mantuitorului nostru?

Mai mult decat atat, pionierii adventisti aveau conceptii diferite cu

privire la Dumnezeire, conceptii care s-au schimbat de-a lungul vietii.
Cei mai multi dintre liderii adventisti erau nontrinitarieni, in timp ce marea
masa a credinciosilor, care provenea din bisericile baptiste si metodiste,
era trinitariana.

Ellen White, care provenea din Biserica Metodista Episcopala,

era trinitariana.  Insa nici ea, nici pionierii bisericii nu au fost de acord cu
acel fel de Trinitarianism care se predica in bisericile protestante din acea
vreme. Desi se recunostea faptul ca exista trei Persoane in Dumnezeire,
acestea nu erau vazute ca fiind Persoane distincte, reale, cu trup si forma,
ci acestea erau spiritualizate si abstractizate pana acolo incat deveneau
nimic. Iata ce afirma ea despre Trinitarianismul spiritualist din acea vreme,
cu care nu era de acord:

     „Sunt formulate conceptii de felul celor urmatoare: „Tatal este

invizibil asemenea luminii. Fiul este lumina intrupata. Duhul Sfant este
lumina raspandita pretutindeni.” „Tatal este ca roua, un abur invizibil.
Fiul este ca roua adunata intr-o forma plina de frumusete. Duhul este ca
roua ce cade peste verdeata plina de viata.” O alta reprezentare: „Tatal
este ca un abur invizibil. Fiul este asemenea norului plumburiu. Duhul
este ploaia ce cade si aduce puterea invioratoare.” 

     Toate aceste reprezentari spiritiste nu sunt nimic. Ele sunt neadevarate
si imperfecte. Ele slabesc si micsoreaza Maiestatea care nu poate fi
comparata cu nicio asemanare pamanteasca. Dumnezeu nu poate fi
comparat cu lucrurile facute de mainile Sale…
     Tatal este plinatatea intruchipata a Dumnezeirii si este invizibil ochilor
muritori. Fiul este plinatatea manifestata a Dumnezeirii. Cuvantul lui
Dumnezeu declara ca El este „intiparirea Fiintei Lui”. Ioan 3,16. 
Mangaietorul pe care Domnul Christos a fagaduit ca Il va trimite dupa ce
Se va inalta la cer, este Duhul Sfant in toata plinatatea Dumnezeirii, care
face vizibila puterea harului divin pentru toti aceia care Il primesc pe
Christos ca Mantuitor personal si cred in El. 

     Sunt trei Persoane vii in acest Trio ceresc, in Numele acestor trei

puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – sunt botezati cei care Il primesc pe
Christos cu o credinta vie si aceste puteri vor conlucra cu supusii
ascultatori ai cerului, in eforturile lor de a trai o viata noua in
Christos.” ( „Special Testimonies, Series B 7:62, 63 , 1905 )

Reiese in mod evident din aceasta declaratie a lui Ellen White ca ea a fost
o trinitariana convinsa. Ceea ce nu puteau accepta nici ea, nici pionierii
bisericii, era coborarea maiestatii Persoanelor divine la nivelul lucrurilor
pamantesti, spiritualizandu-le pana la desfiintarea lor.

Sotul lui Ellen White, James White, care venise in miscarea adventa

din Christian Connexion, era nontrinitarian, insa unul moderat. Desi nu a
acceptat doctrina Trinitatii, considerand-o „inexplicabila”, in 1877 el a
facut urmatoarea afirmatie in Review and Herald:

„Inexplicabila Trinitate, care face Dumnezeirea trei in unu si unul in trei,

este suficient de rea; dar acel unitarianism care Il face pe Christos
inferior Tatalui este mai rau. A spus Dumnezeu unuia inferior: „Sa facem
om dupa Chipul si Asemanarea Noastra? ( Geneza 1,26 )” ( James
White, Review and Herald, 29 noiembrie 1877 )

Acelasi nontrinitarian James White a publicat in 1849 prima culegere de

imnuri crestine in care a inclus si doxologia „Lauda Tatalui, Fiului si
Duhului Sfant.” A fost doar o scapare a lui sau o dovada a unei viziuni
mai largi asupra Divinitatii, mult deasupra viziunii antitrinitarienilor
radicali? Afirmatiile din ultima parte a vietii demonstreaza ca si el si-a
schimbat conceptia cu privire la Dumnezeire.

Uriah Smith, care a fost mult timp redactor al revistei Review and Herald,
a fost initial arian, apoi, spre sfarsitul vietii a aderat la semi-arianism.
Trebuie mentionat faptul ca diferenta dintre arianism si semi-arianism, in
ciuda asemanarii termenilor,  este uriasa. In timp ce arianismul sustine ca
Iisus Christos este prima creatura din Univers, semi-arianismul crede ca El
este primul nascut ( in mod biologic ) din Tatal. Or diferenta dintre a fi o
creatura a Tatalui si a fi un Fiu nascut din Tatal este cu adevarat uriasa.

Acelasi Uriah Smith ( initial arian, apoi semi-arian ) a facut in 1896 o

afirmatie cu inteles evident trinitarian: „…in formula pentru botez, Numele
„Duhul Sfant” sau „Spiritul Sfant” este asociat cu cel al Tatalui si al
Fiului. Daca Numele poate fi folosit in acest fel, de ce nu ar fi corect ca el
sa fie o parte a aceleiasi Trinitati in imnul de lauda „Lauda Tatalui,
Fiului si Duhului Sfant?” ( Uriah Smith, RH 1896, vol.73, Nr. 43, p. 685 )

J. Waggoner, un semi-arian convins, atunci cand a aprofundat adevarul

biblic despre indreptatirea prin credinta a ajuns la concluzia ca lucrarea de
ispasire a lui Christos cerea ca El sa fie egal cu Tatal, idee care apartine
trinitarianismului.

Asadar, lozica „Sa ne intoarcem la crezul pionierilor

adventisti!” trebuie privita si aplicata cu discernamant. Daca ne referim la
spiritualitatea inaintasilor nostri, la dragostea lor de Dumnezeu si de
oameni si la spiritul lor de sacrificiu, atunci da, sa le urmam exemplul!

De asemenea, daca ne referim la adevarurile biblice pe care le-au

descoperit in urma studiului intens, a dezbaterilor care se prelungeau tarziu
in noapte si a rugaciunilor fierbinti pentru calauzirea Duhului Sfant, atunci
da, sa le urmam exemplul si sa pastram „pietrele de hotar” pe care acesti
pionieri le-au asezat la temelia Bisericii Adventiste.

Aceste „pietre de hotar” sunt acele doctrine specific adventiste, care

deosebesc Biserica Adventista de celelalte confesiuni crestine: doctrina
despre Sanctuarul ceresc si curatarea lui, Sabatul zilei a saptea, reforma
sanitara, starea omului in moarte, cele trei solii ingeresti din Apocalipsa
cap. 14.

Insa atunci cand este vorba de conceptiile lor cu privire la Dumnezeire,

lucrurile sunt cu totul diferite. Asa cum am afirmat deja, conceptiile
liderilor si ale membrilor erau diferite si erau rezultatul mostenirii cu care
fiecare dintre ei venise in miscarea adventa. Deoarece prioritatile lor erau
cu totul altele, in fruntea lor fiind pregatirea pentru revenirea
Mantuitorului, ei nu s-au cramponat de diferentele de conceptii dintre ei.
Vedem aceeasi atitudine toleranta chiar in miscarea millerita, condusa de
doi lideri de marca: William Miller si Joshua V.Hines. Desi cei doi
aveau conceptii diferite cu privire la Dumnezeire ( Miller era baptist, deci
trinitarian, in timp ce Himes provenea din Christian Connexion, fiind
nontrinitarian ), ei au colaborat fructuos in raspandirea mesajului advent in
preajma anului 1844.

Daca ar trebui sa ne intoarcem la crezul pionierilor cu privire la

Dumnezeire, am intampina mari dificultati. La care dintre conceptiile lor
ar trebui sa ne intoarcem? La crezul unor pionieri care credeau ca Domnul
Iisus Christos este prima creatura a Tatalui ( J. M. Stephenson, Uriah
Smith in prima parte a vietii )? Sau la crezul altor pionieri care credeau ca
Iisus Christos S-a nascut biologic din Tatal candva in vesnicie ( J.
Andrews, W.W. Prescott, J. White, A.T. Jones, s.a. )? Sau sa ne intoarcem
la doctrina Trinitariana pe care a mostenit-o Ellen White din Biserica
Metodista?

Este oare intamplator faptul ca Dumnezeu a ales un trinitarian ca lider

principal al miscarii millerite in persoana lui William Miller? De
asemenea, este oare intamplator ca Dumnezeu a ales ca mesager si co-
fondator al noii biserici aparute dupa toamna anului 1844 – Biserica
Adventista de Ziua a Saptea – un trinitarian in persoana lui Ellen G.
White?

Sa privim lucrurile si dintr-o alta perspectiva. Daca iudeilor din vremea

Domnului Christos li s-ar fi spus sa se intoarca la credinta patriarhilor,
„pionierii” poporului evreu, ce ar fi trebuit sa faca ei? Sa urmeze exemplul
lor de credinta si de devotiune fatza de Dumnezeu sau sa se intoarca si la
unele dintre practicile lor gresite, cum ar fi poligamia?

Credinciosilor Bisericii din Efes ( crestinii primului secol crestin ) li se

reproseaza ca „au parasit dragostea dintai”, fiind sfatuiti de Iisus sa se
intoarca la „faptele dintai” ( Apocalipsa 2,4.5 ). Oare acest indemn al
Mantuitorului se refera la dragostea „pionierilor crestini” fata de Iisus si la
spiritul lor de sacrificiu, sau si la prejudecatile pe care le cultivau la
inceputul educatiei lor primite in scoala lui Christos ( caracterul Imparatiei
mesianice, problema neamurilor, etc. )?

Ideea de a ne intoarce la credinta pionierilor Bisericii Adventiste este buna

si de dorit, atata vreme cat ea este aplicata cu discernamant. Ceea ce a fost
corect din punct de vedere biblic in crezul si in practica vietii lor da, este
vrednic de urmat. Insa ceea ce a fost gresit in crezul si in practica vietii lor
trebuie respins.

Nu pionierii reprezinta etalonul bisericii, ci Biblia.

Credinta si crezul pionierilor adventisti nu a fost ceva static, ci un proces

in care Dumnezeu i-a calauzit cu rabdare si dragoste pana ce s-au
maturizat si au fost capabili sa inteleaga unele adevaruri pe care la
inceputul miscarii advente nu le-au inteles corect.

Principiul dupa care a lucrat Dumnezeu in toate timpurile si continua sa

lucreze astazi este cel al revelatiei progresive a adevarului, pe masura ce
copiii Sai il pot primi si intelege. Acest principiu este clar prezentat atat in
Vechiul, cat si in Noul Testament:

„Dar cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare a carei

stralucire merge crescand pana la miezul zilei.” ( Proverbele 4,18 )

„Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va

veni Mangaietorul, Duhul Adevarului, are sa va calauzeasca in tot
adevarul.” ( Ioan 16,12.13 )
35. Erori ale miscarii antitrinitariene in Biserica Adventista
de Ziua a Saptea ( II )
 Asa dupa cum am specificat in articolul precedent, nu am avut in vedere
in mod special erorile teologice ale miscarii antitrinitariene pe care orice
om sincer si fara prejudecati, care studiaza Biblia cu rugaciune, le poate
depista foarte usor. Studiind unele materiale cu continut antitrinitarian, fie
publicate in forma tiparita, fie postate pe pagini de internet, am observat
unele erori grave de gandire ale adeptilor acestei miscari, erori care vor
costitui subiectul acestor articole.

Insa mai grave decat erorile de gandire pe care le-am depistat in aceste
materiale, sunt erorile de comportament ale unor militanti antitrinitarieni,
care denota serioase probleme de caracter. Iata doua exemple:

1) In lucrarea „Omega ereziilor mortale”, o lucrare evident

antitrinitariana, publicata sub semnatura lui David Clayton, este
condamnata initiativa Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din
anul 1945 de a reedita cartile standard adventiste, eliminand afirmatiile
antitrinitariene din continutul acestora. Motivatia acestui demers a fost
ideea ca aceste afirmatii nu mai corespund crezului actual al bisericii.

Acest demers a fost sustinut de teologul si istoricul adventist LeRoy

Froom, care argumenta astfel necesitatea acestei reeditari in cartea
Sa „Miscarea destinului”: „Urmatorul pas inevitabil si logic in
implementarea credintelor noastre fundamentale unificate a implicat
revizuirea anumitor lucrari standard, asa incat sa eliminam afirmatii care
invata si astfel perpetueaza vederi eronate despre Dumnezeire. Astfel de
puncte de vedere erau acum in dezacord cu unele principii de credinta
acceptate, prezentate in manualul bisericii.” ( pag. 422 – sublinierea ne
apartine )

Un exemplu de reeditare a unor carti standard adventiste este

lucrarea „Daniel si Apocalipsa”, scrisa de Uriah Smith, unul dintre
pionierii miscarii advente si pentru mult timp redactor al revistei Review
and Herald. La reeditarea cartii au fost sterse 18 afirmatii antitrinitariene
pe care autorul le facuse in momentul scrierii ei.

Biserica si-a asumat acest demers, care de altfel este corect. Atunci cand
primesti o lanterna ca sa deslusesti mai bine ce e in jurul tau, e numai
normal sa renunti la lumina lumanarii de care te-ai folosit pana atunci.
Biserica Adventista, avand ca punct fundamental de credinta doctrina
Trinitatii, nu poate tipari si populariza lucrari in care apar afirmatii
contrare acestei doctrine, chiar daca aceste lucrari apartin unor pionieri ai
miscarii advente deosebit de respectati si in zilele noastre.

Sa ne gandim putin: Primii adventisti, pana la descoperirea

adevaratului Sabat in 1846, au serbat duminica. Daca ar exista scrieri din
acea perioada in care pionierii adventisti sa incurajeze serbarea duminicii (
desi nu stiu sa existe astfel de lucrari ), nu ar fi normal ca acele scrieri,
dupa descoperirea adevaratului Sabat, sa fie reeditate, eliminandu-se
referintele cu privire la necesitatea pazirii duminicii?

Aceeasi problema se ridica si in dreptul altor subiecte, cum

sunt principiile Reformei sanitare, primite de Biserica Adventista abia in
1863. Daca ar exista scrieri ale pionierilor de dinainte de 1863, in care sa
se incurajeze sau sa se tolereze consumul de alimente necurate, alcool si
tutun, e numai normal ca la reeditarea lor afirmatiile contrare doctrinei
actuale a bisericii sa fie eliminate.

Revenind la Uriah Smith si scrierile lui, este demn de remarcat faptul ca el

si-a schimbat conceptia despre Dumnezeire de-a lungul vietii. Daca la
inceput era un arian convins, crezand ca Iisus Christos este prima fiinta
creata de Dumnezeu Tatal, in a doua parte a vietii Uriah Smith a adoptat
crezul semi-arian, considerand ca Iisus Christos a fost nascut in mod
literal din Dumnezeu Tatal candva, in vesnicia trecutului.

Mai mult decat atat, in 1896, acelasi Uriah Smith a facut o declaratie foarte
apropiata de doctrina Trinitatii, afirmand: „…in formula de botez, Numele
„Duhul Sfant” sau „Spiritul Sfant” este asociat cu cel al Tatalui si al
Fiului. Daca Numele poate fi folosit in acest fel, de ce nu ar fi corect ca el
sa fie o parte a aceleiasi Trinitati in imnul de lauda „Lauda Tatalui,
Fiului si Duhului Sfant?” ( Uriah Smith, Review and Herald, 1896, vol.
73, nr. 43, pag. 685 ).

Asadar, Biserica Adventista a eliminat cele 18 afirmatii antitrinitariene din

lucrarea „Daniel si Apocalipsa”, conform principiului biblic: „Cercetati
toate lucrurile si pastrati ce este bun.” ( 1 Tesaloniceni 5,21 ).

Insa exact acelasi lucru il fac si autorii unor lucrari cu puternic caracter
antitrinitarian. In lucrarea „Ce au crezut pionierii adventisti despre
doctrina Trinitatii” – o compilatie realizata in 1996 de Lynnford
Beachy – gasim scris in nota de sub Cuprins, la pagina 5, urmatoarele:

„Cu toate ca Stephenson ( un pionier al miscarii advente n.n. ) a facut o

declaratie care promova ideea ca Christos este o Fiinta creata ( cu care
cei care publica aceasta lucrare nu pot fi de acord, drept pentru care a
fost stearsa ), articolul sau a fost inclus pentru invataturile biblice
valoroase pe care le contine…” ( sublinierea ne apartine )

     Iata ce credea J.M.Stephenson despre Persoana lui Iisus Christos,

afirmatie stearsa din compilatia realizata de Lynnford Beachy: „…pentru a
fi Cel intai nascut din toata zidirea ( Creatia ), El ( Iisus Christos
n.n. ) trebuie sa fie o fiinta creata si prin urmare viata si nemurirea Lui
trebuie sa depinda de vointa Tatalui, ca si in cazul ingerilor si al
oamenilor rascumparati...”                               ( J.M.Stephenson, „The
Atonement”, Review and Herald, VI ( Nov 14, 1854 ), 128 )

Asadar si antitrinitarienii sterg afirmatii din lucrarile pionierilor adventisti

care nu se potrivesc convingerilor lor. Ma intreb: Ce fel de caracter are un
om care il acuza pe un alt om de aceleasi lucruri pe care le face si el?

2) In aceeasi lucrare a lui David Clayton, Biserica Adventista de Ziua a

Saptea este acuzata pentru faptul de a fi tiparit cartea „Evanghelizare” – o
compilatie din scrierile lui Ellen White – argumentand ca autoarea a fost
impotriva scoaterii unor afirmatii din contextul lor, mai ales in contextul
crizei provocate de Dr. Kellogg.

Intr-adevar, compilatiile au si avantaje, dar si dezavantaje. Avantajul

consta in faptul ca o lucrare de acest gen aduna toate paragrafele care
trateaza un subiect anume intr-un singur loc. Dezavantajul consta in lipsa
contextelor in care autorul ( in cazul nostru Ellen White ) a facut acele
afirmatii. Insa acest dezavantaj este ameliorat prin indicarea sursei
paragrafelor, ajutandu-l pe cercetator sa identifice si sa citeasca paragraful
dorit in contextul sau original.

Asadar, Biserica Adventista este acuzata pentru realizarea compilatiei

„Evanghelizare”, lucrare in care sunt prezente cele mai multe afirmatii ale
lui Ellen White cu privire la divinitatea absoluta a lui Iisus Christos si
personalitatea Duhului Sfant.
Insa miscarea antitrinitariana face exact acelasi lucru. Doua lucrari, care
circula in mediul adventist cu scopul vadit de a face „lucrare misionara”
intre credinciosi, nu sunt altceva decat compilatii:

– „Ce au crezut pionierii adventisti despre doctrina Trinitatii” – o

compilatie realizata in 1996 de Lynnford Beachy din scrierile unor pionieri
adventisti

– „Negru pe alb despre Dumnezeire – citate din penita mesagerului

Domnului” – o compilatie fara autor cunoscut din scrierile lui Ellen
White.

Ceea ce este dureros cu privire la cea de-a doua compilatie este faptul ca
dintre toate afirmatiile evident trinitariene ale lui Ellen White cu privire la
personalitatea Duhului Sfant este amintita doar una singura, aceasta fiind
rastalmacita dupa bunul plac al autorului.

Ma intreb din nou: Ce fel de caracter are un om care il acuza pe semenul

sau exact de aceleasi lucruri pe care le face si el? „Tu, deci, care inveti pe
altii, pe tine insusti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti „Sa nu furi!”,
furi?” ( Romani 2,21 ) Va rog sa trageti singuri concluzia…

In continuare voi relua enumerarea erorilor de gandire pe care le-am

depistat in lucrarile antitrinitariene care circula in mediul adventist:

5) Se afirma de catre antitrinitarieni ca doctrina Trinitatii a fost introdusa

intre punctele fundamentale de credinta ale Bisericii Adventiste de Ziua a
Saptea dupa moartea lui Ellen White in 1915. Argumentul
antitrinitarienilor este faptul ca, daca aceasta doctrina ar fi fost introdusa in
crezul Bisericii Adventiste in timpul vietii lui Ellen White, ea ar fi luat
atitudine impotriva ei, considerand-o o erezie.

Aceasta afirmatie denota fie o necunoastere a istoriei Bisericii Adventiste,

fie rea-vointa din partea celor care se exprima in felul acesta. Atat istoria
bisericii, cat si scrierile lui Ellen White ( in mod deosebit cele din a doua
parte a vietii ), demonstreaza faptul ca ideea de Trinitate exista in Biserica
Adventista inainte de moartea lui Ellen White, chiar daca curentul
antitrinitarian era inca puternic.

Ellen White nu numai ca nu a condamnat doctrina Trinitatii ( cea corecta,

biblica, nu cea spiritualista din bisericile protestante americane ale
vremii ), ci chiar a sustinut-o in scrierile sale, mai ales incepand cu anul
1897, cand ea a facut primele declaratii clare despre divinitatea absoluta a
Domnului Iisus Christos si personalitatea Duhului Sfant.

Provenind din Biserica Metodista Episcopala, Ellen White a intrat in

miscarea adventa cu o mostenire trinitariana. Asemenea sotului sau,
James White, si a altor pionieri ai miscarii advente, Ellen White nu a fost
de acord cu trinitarianismul spiritualist care era predicat de metodisti si
alte confesiuni protestante americane. Acest trinitarianism spiritist nega
faptul ca persoanele Dumnezeirii ar avea o forma trupeasca, asemanandu-
le cu aburul, roua sau lumina.

Pe site-ul oficial al Bisericilor Metodiste Unite se afla urmatoarea

marturisire de credinta: „Nu este decat un singur Dumnezeu viu si
adevarat, vesnic, fara trup sau parti ale trupului, de o infinita putere,
intelepciune si bunatate, Facatorul si sustinatorul tuturor lucrurilor vazute
si nevazute. Si in unitatea acestei Dumnezeiri sunt trei Persoane de
aceeasi substanta, putere si vesnicie – Tatal, Fiul si Duhul
Sfant.” ( United Methodist Church Website, January 2018 )

Ellen White si pionierii adventisti nu au fost de acord cu aceasta doctrina

cu privire la Trinitate, care prezenta un Dumnezeu aproape impersonal,
fara forma, asemenea unui abur sau asemenea unei lumini.

In 1850, Ellen White scria: „L-am vazut adesea pe Iisus cel minunat si am

vazut ca El era o Persoana. L-am intrebat daca Tatal Sau era o Persoana
si avea o forma ca a Sa. Iisus a raspuns: „Eu sunt imaginea exacta a
Persoanei Tatalui Meu.” ( „Scrieri timpurii”, pag. 77 )

In a doua parte a activitatii sale, Ellen White a facut cateva afirmatii

evident trinitariene, care au avut o contributie majora in statornicirea
doctrinei Trinitatii in Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Astfel,
in 1897, ea a publicat in revista „Signs of the Times” ( „Semnele
timpului” ) un articol intitulat „Christos, Datatorul vietii”.

In acest articol ea afirma: „In El ( Iisus Christos n.n. ) era viata originara,

neimprumutata, nederivata.” ( „Signs of the Times”, 8 aprilie 1897, pag.
6.7  – sublinierea ne apartine ) Afirmand aceste lucruri despre Persoana
Domnului Christos, Ellen White punea semnul egalitatii intre vesnicia
Tatalui si cea a Fiului, ambele Persoane divine fiind vesnice si avand
plinatatea Dumnezeirii.
In acelasi an, 1897, Ellen White a facut o declaratie legata de Duhul Sfant,
afirmand ca El este cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii ( „Special
Testimonies for Ministries and Workers, no.10/1897 ). Cele doua afirmatii
evident trinitariene au fost repetate in volumul „Christos Lumina
Lumii”, publicat in anul urmator, 1898.

In acest volum ea declara ca „Iisus Christos este viata originara,

neimprumutata, pe care o are prin Sine Insusi”, iar Duhul Sfant este cea
de-a treia Persoana a Dumnezeirii ( „The Desire of Ages”, pag. 530.671 )

Spatiul acestui articol nu permite sa fie prezentate si alte doverzi ca

doctrina Trinitatii primea contur in crezul Bisericii Adventiste cu mult
timp inainte de moartea lui Ellen White. Totusi este de mentionat articolul
lui F.M.Wilcox, pastor si editor adventist, intitulat „Solia pentru lumea
de azi”, publicat in 1913 in Review and Herald, cu doi ani inainte de
moartea lui Ellen White. In acest articol era enuntat crezul adventistilor de
ziua a saptea, care a stat la baza declaratiei oficiale a bisericii cu privire la
punctele fundamentale de credinta din 1931.

Un fragment din acest articol afirma ca „adventistii de ziua a saptea cred:

1) In Trinitatea divina. Aceasta Trinitate este alcatuita din Tatal cel
vesnic, o Persoana spirituala, individuala, atotputernica, atotstiutoare,
infinita in putere si dragoste; din Domnul Iisus Christos, Fiul Tatalui celui
vesnic, prin care au fost create toate lucrurile si prin care se va realiza
mantuirea ostirii celor rascumparati; din Duhul Sfant, a treia Persoana a
Dumnezeirii, singurul mijloc de regenerare in lucrarea de rascumparare.”

Faptul ca acest articol a fost scris de un pastor adventist in care Ellen

White avea mare incredere ( F.M.Wilcox a fost ales de Ellen White intre
cei cinci administratori post-mortem ai scrierilor sale ), faptul ca el a fost
publicat in acelasi numar al revistei in care insasi Ellen White a publicat
un articol si faptul ca ea nu a reactionat negativ la declaratia de credinta
publicata de F.M.Wilcox, combatand doctrina Trinitatii ca fiind o erezie,
demonstreaza ca aceasta doctrina fusese acceptata de o mare parte a
Bisericii Adventiste inainte de moartea lui Ellen White si cu mult timp
inainte ca ea sa apara in declaratiile de credinta oficiale ale bisericii.

6) In mediul antitrinitarian circula o multime de idei conspirationiste in

legatura cu afirmatiile clare ale lui Ellen White cu privire la divinitatea
absoluta a lui Iisus Christos si personalitatea Duhului Sfant. Unii
vehiculeaza ideea ca, dupa moartea lui Ellen White, unii lideri corupti ai
Bisericii Adventiste au modificat unele afirmatii din scrierile sale.

Pentru cei ce au banuieli in aceasta privinta, le stau la dispozitie

fotocopiile manuscriselor lui Ellen White de pe website-ul Ellen White
Estate. In cazul unor manuscrise semnate de autoare, lucrurile sunt
indiscutabile. Iar in cazul existentei unor pagini dactilografiate, pot fi
observate corecturi facute de autoare, precum si semnatura ei. Ellen White
avea obiceiul sa revada orice scriere a sa, fie de mana, fie dactilografiata,
inainte de a fi buna de tipar.

Exista multe astfel de fotocopii ale manuscriselor sau ale paginilor

dactilografiate, care sunt puse la dispozitia celor care doresc sa verifice
daca afirmatiile lui Ellen White au fost modificate in timp sau au ramas
neatinse. La adresa de internet https://whiteestate.org/  poate fi gasit un
articol scris de Tim Poirier, intitulat „Ellen White’s Trinitarian
Statements”, in care sunt prezentate fotocopiile celor mai importante
declaratii despre Persoanele Dumnezeirii in scrierile lui Ellen White.

     7) Credinciosii antitrinitarieni adventisti afirma ca crezul pionierilor

Bisericii Adventiste cu privire la Dumnezeire este o doctrina corecta si ca
biserica a renuntat la ea. Insa aceasta afirmatie contine o eroare majora.

Crezul pionierilor adventisti cu privire la Dumnezeire nu a fost o doctrina

descoperita de ei prin studiu si rugaciune, asa cum s-a intamplat cu
alte doctrine specifice ale Bisericii Adventiste cum sunt: doctrina
Sanctuarului, curatarea Sanctuarului ceresc si anul 1844, judecata
preadventa, starea omului in moarte, Sabatul biblic si cele trei solii
ingeresti.

Pionierii bisericii au intrat in miscarea adventa fiecare cu propriile

conceptii despre Dumnezeu, mostenite de la bisericile din care au provenit.
Cei veniti din Bisericile Baptiste si Metodiste au intrat in miscarea
adventa cu mostenirea doctrinei Trinitatii. Cei proveniti din Christian
Connexion ( Conexiunea Crestina ) au adus cu ei mostenirea doctrinei
nontrinitariene. Unii dintre pionierii adventisti au
fost arieni ( J.M.Stephenson, Uriah Smith in prima parte a vietii ), altii au
fost semi-arieni ( J. Andrews, J. Bates, Uriah Smith in a doua parte a
vietii, etc. ), iar altii au fost trinitarieni ( Ellen White si un numar mare de
credinciosi adventisti proveniti din Bisericile Baptiste si Metodiste ).
Divergentele de crez cu privire la Dumnezeire nu i-a impiedicat pe
pionierii adventisti sa lucreze in armonie pentru inaintarea lucrarii lui
Dumnezeu. De fapt, chiar in miscarea millerita s-a observat colaborarea
armonioasa intre cei doi lideri principali, desi aveau conceptii diferite cu
privire la Dumnezeire: William Miller era trinitarian, provenind din
Biserica Baptista, in timp ce Joshua Hines era nontrinitarian, provenind
din Christian Connexion.

In primele decenii de dupa anul 1844, pionierii adventisti aveau cu totul

alte prioritati in preocuparile lor decat sa intretina controverse pe tema
intelegerii Dumnezeirii. Abia spre sfarsitul secolului al XIX-lea apar
primele declaratii clare  in favoarea doctrinei Trinitatii, mai ales
in contextul predicarii soliei indreptatirii prin credinta. Aceasta solie
impunea tot mai mult o clarificare a pozitiei si naturii Fiului lui Dumnezeu
in raport cu pozitia si natura Tatalui, in contextul  actului ispasitor al jertfei
lui Iisus Christos.

Iata un fragment dintr-o scrisoare a lui James White, unul dintre cei trei
lideri-fondatori ai Bisericii Adventiste, trimisa baptistilor de ziua a saptea
in 1853, care arata prioritatile primelor generatii de credinciosi adventisti:

      „Ca popor, noi ( adventistii sabatarieni ) provenim din fractiuni ale
comunitatii largi adventiste ( millerite ), precum si din diferite confesiuni
care sustin opinii divergente asupra unor subiecte; totusi, slava Domnului,
Sabatul este o platforma puternica pe care noi toti putem sta uniti. Si in
timp ce stam aici, fara ajutorul altui crez decat Cuvantul lui Dumnezeu, si
legati prin legatura dragostei care este mai tare decat moartea –
dragostea fatza de adevar, unii fatza de altii si fatza de lumea care piere –
toate sentimentele sectare ( de partida ) au pierit. Suntem uniti in aceste
mari subiecte:A Doua Venire iminenta si personala a lui Christos, pazirea
tuturor poruncilor lui Dumnezeu si credinta Fiului Sau Iisus Christos,
necesare pentru a putea fi gata pentru venirea Sa.” (James White,
”Resolution of the Seventh-day Baptist Central Association,” The Advent
Review and Sabbath Herald 4; 11 Aug. 1853:52).

Acelasi James White – pentru o perioada presedinte al Conferintei

Generale – a declarat urmatoarele in legatura cu controversele pe tema
Dumnezeirii:

„In Legea lui Dumnezeu si in Evanghelie exista criterii ale caracterului

crestin. Si este o purtare lipsita de har din partea acelor denominatii care
s-au tot despartit in secte marunte in timpul acestui secol 19, certandu-
se pentru forme de organizare, sau daca mantuirea este disponibila
tuturor sau este numai pentru alesi, daca acceptam trinitarianismul sau
unitarianismul, daca putem canta la biserica orice imn bun sau numai
Psalmii lui David, sau alte subiecte care nu constituie un criteriu al
pregatirii pentru cer. Tocmai acestia se napustesc asupra noastra, afisand
atata oroare religioasa, doar pentru faptul ca noi consideram stricta
conformare fatza de poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus ca
singurul criteriu adevarat al caracterului crestin.”             ( „Review and
Herald”, 12 Oct. 1876, p. 116 )

Intelegem din aceste afirmatii ale unui lider marcant al Bisericii

Adventiste, facute in 1876, ca in acea perioada nu existau discutii
contradictorii pe tema Dumnezeirii intre adventisti. Exista o atmosfera de
toleranta fatza de opiniile si crezurile diferite ale credinciosilor, prioritatile
fiind cu totul altele decat clarificarea doctrinei despre Dumnezeire.

Asadar, nu se poate afirma ca pionierii Bisericii Adventiste aveau o

doctrina clara si unitara cu privire la Dumnezeire in primele decenii de
dupa anul 1844. Dimpotriva, asa cum am vazut deja, crezurile lor cu
privire la Dumnezeire erau foarte diferite. Mai mult decat atat, unii dintre
pionierii miscarii advente si-au schimbat conceptia despre Dumnezeu de-a
lungul vietii ( vezi cazul lui Uriah Smith, intial arian, apoi semi-arian, iar
spre sfarsitul secolului al XIX-lea autor al unei declaratii trinitariene ).

In primele decenii ale miscarii advente, crezul despre Dumnezeire a fost

ambiguu. Nu putem afirma ca a existat o doctrina clara si fara echivoc cu
privire la personalitatea si natura Dumnezeirii, ci doar un amalgam de
opinii personale. De aceea, pionierii adventisti nici nu au incercat sa
introduca crezul despre Dumnezeire in punctele fundamentale de credinta.

Intr-un numar al revistei oficiale a miscarii advente, „The Advent Review

and Sabbath Herald”, din 15 august 1854, James White a publicat
principalele doctrine ale adventistilor, asa cum aratau ele la acea data.
Acestea erau:

1) Biblia si numai Biblia ca regula de credinta si datorie

2) Legea lui Dumnezeu ( Decalogul ) este de neschimbat

3) Revenirea personala a lui Christos si invierea dreptilor inainte de
mileniu

4) Pamantul restaurat la perfectiunea si slava edenica va deveni mostenirea

sfintilor

5) Nemurirea este numai prin Christos si va fi data sfintilor numai la

inviere.

15 ani mai tarziu ( 1869 ), intr-o brosura aparuta in Monterey, localitate in

care se afla o importanta comunitate adventista, ca raspuns la unele
insinuari rautacioase din presa, au fost publicate principalele puncte de
credinta ale adventistilor de ziua a saptea care-i deosebeau de celelalte
confesiuni. Acestea erau:

1) Credinta in a doua venire a lui Iisus; iminenta, personala si premileniala

2) Sabatul zilei a saptea – o porunca obligatorie si un test escatologic

universal

3) Judecata lui Dumnezeu inceputa in anul 1844

4) Starea mortilor – mortalitate, inconstienta, negarea iadului vesnic

5) Darurile Duhului Sfant, inclusiv darul profetiei

Din aceste declaratii de credinta se poate observa cu claritate ca doctrina

despre Dumnezeire nu figura intre doctrinele care ii preocupau pe pionierii
adventisti. Asemenea altor doctrine biblice, doctrina despre Trinitate s-a
dezvoltat treptat, cristalizandu-se in declaratiile oficiale ale punctelor
fundamentale de credinta ale bisericii din secolul al XX-lea, pe masura ce
Dumnezeu oferea bisericii Sale o lumina mai mare cu privire la taina
naturii Lui. In cristalizarea doctrinei Trinitatii un rol deosebit l-au avut
scrierile lui Ellen White de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul
secolului al XX-lea.

     8) Includerea doctrinei Trinitatii intre punctele fundamentale de

credinta ale Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea este considerata de catre
antitrinitarieni ca fiind o dovada a decaderii bisericii si a transformarii ei
in Babilon spiritual. In consecinta, invataturile predicate de Biserica
Adventista sunt considerate a fi „vinul Babilonului” de care se vorbeste in
Apocalipsa ( 14,8; 17,4; 18,3).
In sprijinul acestor afirmatii sunt aduse declaratii ale unor pionieri ai
miscarii advente care, in primele decenii ale existentei Bisericii Adventiste
au considerat doctrina Trinitatii ca facand parte din „vinul Babilonului”. 
Iata cum argumenteaza R. F. Cottrell, unul dintre pionierii miscarii
advente, motivele pentru care el respingea doctrina Trinitatii:

     „Motivele mele pentru care nu o adopt si nu o apar sunt: 1. Numele ei

este nescriptural; Trinitatea sau Dumnezeul triunic este necunoscut
Bibliei si am intretinut ideea ca doctrinele care necesita cuvinte nascocite
de mintea omeneasca pentru a le exprima sunt doctrine
nascocite…” ( „Review and Herald”, 1 iunie 1869 )

Acelasi pionier al miscarii advente, R. F. Cotrell, scria in Review and

Herald din 6 iulie 1869 ca doctrina Trinitatii este dovada „imbatarii cu
vinul Babilonului” si ca papalitatea a fost inaltata pe baza acestei doctrine
nebiblice.

Daca o astfel de declaratie a unui pionier al bisericii este explicabila pentru

acea perioada, in contextul in care cei mai multi lideri ai bisericii erau
nontrinitarieni, iar Ellen White inca nu facuse declaratiile evidente cu
privire la Trinitate, astazi o astfel de acuzatie adusa Bisericii Adventiste nu
are nicio justificare. Nu exista decat doua posibile explicatii pentru aceasta
atitudine ostila a antitrinitarienilor: fie cei ce fac astfel de remarci nu
cunosc scrierile lui Ellen White si ceea ce ea declara in legatura cu
Babilonul spiritual si „vinul Babilonului”, fie exista multa rea-vointa din
partea lor.

In scrierile lui Ellen White sunt identificate foarte clar si fara echivoc
criteriile dupa care poate fi identificat Babilonul spiritual si invataturile
care alcatuiesc „vinul” lui. Voi lasa ca aceste scrieri sa faca lumina cu
privire la acest subiect:

     „Domnul n-a vorbit prin niciunul dintre cei care numesc Biserica ce
tine poruncile lui Dumnezeu Babilon. Este adevarat ca este neghina
printre grau, dar Christos va trimite ingerii Sai care vor aduna intai
neghina, o vor lega in manunchiuri pentru ca s-o arda, iar graul il va
strange in granar. Eu stiu ca Dumnezeu iubeste Biserica Sa. Ea nu trebuie
sa fie dezorganizata sau divizata in atomi independenti. Nu exista nici cea
mai mica tarie in aceasta. Si nu exista nici cea mai mica evidenta ca se va
intampla vreodata lucrul acesta. Cei care vor lua in seama ratacirea si
vor incerca sa influenteze si pe altii, vor fi inselati si pregatiti sa
primeasca amagiri mai mari si se vor duce de rapa.” ( „Biserica
Ramasitei si viitorul Bisericii Advente, cap. „Biserica nu trebuie divizata”
48.2 )

„Aceia care sustin ca bisericile adventiste constituie Babilonul sau o parte

din Babilon, ar fi mult mai bine sa stea acasa. Acestia sa se opreasca si sa
mediteze care este mesajul ce trebuie proclamat in acest timp. In loc sa
lucreze cu uneltele divine pentru pregatirea unui popor care sa stea in
picioare in ziua Domnului, ei au luat pozitie impreuna cu acuzatorul
fratilor care-i paraste inaintea Domnului zi si noapte.” ( „Biserica
Ramasitei si viitorul Bisericii Advente”, cap. „O solie falsa”, 26.1 )

„Cand se ridica cineva, dintre noi sau din afara, cu o solie care declara
ca poporul lui Dumnezeu se numara cu Babilonul si pretinde ca marea
strigare este o chemare de a iesi din el, puteti sti ca el nu poarta solia
adevarului. Nu-l primiti si nu-i urati de bine, caci Dumnezeu nu vorbeste
prin el si nici nu i-a incredintat vreo solie si el a alergat inainte fara a fi
trimis… Aceste solii de acuzare impotriva poporului lui Dumnezeu se
aseamana cu lucrarea facuta de Satana in acuzarea poporului Sau si ele
vor rasuna chiar in timpul in care Dumnezeu spune poporului Sau
„Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine si slava Domnului rasare
peste tine.” ( „Biserica Ramasitei si viitorul Bisericii Advente”, cap.
„Biserica nu este Babilon”, 30.1 )

„Dumnezeu are o Biserica, un popor ales; si daca toti ar putea vedea, asa
cum am vazut eu, cat de mult Se identifica Christos cu poporul Lui,
niciodata n-ar fi auzit un mesaj ca acela care denunta Biserica Sa ca fiind
Babilon.” ( „Biserica Ramasitei si viitorul Bisericii Advente”, cap.
„Identificat cu Biserica Sa”, 12.2 )

     „Cand se ridica oameni care pretind ca au o solie de la Dumnezeu, dar

in loc sa lupte „impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva
stapanitorilor intunericului acestui veac”, ei formeaza un cerc separat si
intorc armele de lupta impotriva Bisericii militante, temeti-va de ei. Ei nu
au acreditarea divina. Dumnezeu nu le-a incredintat lor o astfel de
lucrare. Ei vor sa darame ceea ce Dumnezeu ar vrea sa restaureze prin
mesajul laodicean.” ( „Biserica Ramasitei si viitorul Bisericii Advente”,
cap. „Invatatori care trebuie evitati”, 14.1; „The Review and Herald”, 17
oct. 1893; „Testimonies to Ministers and Gospel Workers”, 19-23 )
Cu privire la „vinul Babilonului”, Ellen White afirma foarte clar in ce
consta el: acele invataturi straine de Scripturi si pe care Biserica
Adventista nu le predica: Sabatul fals si teoria nemuririi
sufletuluiimpreuna cu invatatura despre chinurile iadului vesnic.

„Teoria chinurilor vesnice este una dintre invataturile ratacite care

constituie vinul nelegiuirii Babilonului din care el da sa bea
popoarelor.” ( „Tragedia veacurilor”, cap. 33 „Prima mare amagire”,
536.3 )

„Vinul Babilonului inseamna inaltarea sabatului fals mai presus de

Sabatul pe care Domnul, Iehova, l-a binecuvantat si l-a sfintit pentru om
si, de asemenea, inseamna sustinerea invataturii cu privire la nemurirea
sufletului. Toate aceste erezii felurite si respingerea adevarului transforma
bisericile in Babilon.” ( „Solii alese”, cap. „Babilonul in Apocalipsa 18”,
37.5 )

     „Ce inseamna vinul acesta ( „vinul Babilonului” n.n. )? Sunt

invataturile false ale Babilonului. El i-a dat lumii un sabat fals in locul
Sabatului Poruncii a Patra si a repetat minciuna pe care Satana i-a spus-o
la inceput Evei in Eden, despre nemurirea naturala a sufletului. Babilonul
a raspandit pana departe o multime de idei false de acest fel, prezentand
ca adevar „niste porunci omenesti.” ( „Solii alese” 3, 223.3 )

Dat fiind faptul ca acuzatiile false aduse impotriva Bisericii Adventiste

sunt demontate de declaratiile facute de Ellen White in scrierile sale, ma
intreb: Ce duh se afla in spatele unor astfel de acuzatii fara temei? Cine
urmareste ca rugaciunea Domnului Christos cu privire la unitatea Bisericii
Sale ( vezi Ioan 17, 21 ) sa fie zadarnicita prin faramitarea ei in tot felul de
grupe dizidente cu pretentii reformatoare? Cine se calauzeste dupa
principiul „Divide et impera!”? Nu e greu de raspuns la aceste intrebari.

Sirul erorilor pe care le fac credinciosii antitrinitarieni este mult mai mare
decat cel amintit in acest articol. Cele care apartin strict de teologie
necesita o abordare separata. Insa privind inapoi la istoria miscarii advente
si la modul in care Dumnezeu Si-a calauzit Biserica din anii grei de
inceput si pana astazi, nu putem decat sa aducem lauda Tatalui, Fiului si
Duhului Sfant pentru lumina adevarului pe care Dumnezeu a descoperit-o
progresiv poporului Sau.
Intr-adevar, „cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare a
carei stralucire merge crescand pana la miezul zilei.” ( Proverbe 4,18 ).
36. Erori ale miscarii antitrinitariene in Biserica Adventista
de Ziua a Saptea ( III )
 Nimeni nu are dreptul sa nege sinceritatea credinciosilor antitrinitarieni
din Biserica Adventista de Ziua a Saptea. Sinceritatea sau lipsa ei sunt
atitudini sufletesti pe care Dumnezeu le cunoaste pe deplin, caci numai El
ne poate patrunde gandurile tainice, tendintele launtrice, dorintele si
aspiratiile.

Cand scria Psalmul 139, David era constient de acest mare adevar, mult
incurajator si mangaietor pentru unii, dar in acelasi timp inspaimantator
pentru altii:

„Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si

cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul. Stii cand umblu si cand
ma culc si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba
si Tu, Doamne, il si cunosti in totul.” ( Psalmul 139,1-4 )

Da, sinceritatea sau lipsa ei nu poate fi contestata decat de Cel care

cunoaste pe deplin, ca o carte deschisa, inima omului. Insa trebuie adaugat
un lucru foarte important: sinceritatea inimii nu e suficienta pentru ca un
om sa traiasca in adevar. Un om poate fi sincer si totusi sa mearga intr-o
directie gresita.

Cineva poate dori cu toata sinceritatea sa ajunga la Bucuresti cand se afla

in gara, insa daca nu se urca in trenul potrivit, poate ajunge in directie
opusa. „Multe cai pot parea bune omului, dar la urma duc la
moarte” ( Proverbe 16,25 )

Nimeni nu poate nega sinceritatea lui Saul, viitorul apostol Pavel, atunci

cand, din ravna pentru Dumnezeu si credinta stramoseasca, cerea scrisori
de imputernicire de la autoritatile religioase pentru a-i aresta pe crestinii
din Damasc. Daca nu ar fi intervenit Insusi Domnul Iisus in viata lui
pentru a schimba „macazul” si directia de mers, Saul ar fi fost pierdut in
ciuda sinceritatii lui.

Da, exista o sinceritate care poate ucide, daca nu este insotita de o ratiune
aflata sub directa calauzire a Duhului lui Dumnezeu. In acest articol voi
continua prezentarea altor erori de gandire ( nu neaparat teologice ) ale
miscarii antitrinitariene. Daca adeptii acestei miscari comit aceste erori in
sinceritatea inimii lor sau, dimpotriva, cu rea-vointa, acest lucru il va
stabili doar Dumnezeu.

   9) Schimbarea doctrinei cu privire la Dumnezeire este pusa de catre

antitrinitarienii adventisti pe seama mortii pionierilor bisericii. In
consecinta, se afirma ca biserica actuala nu mai este biserica pionierilor,
locul conservatorilor fiind luat de liberalii adventisti care au dus biserica
intr-o directie gresita.

Eroarea de gandire a miscarii antitrinitariene reiese din mai multe aspecte.

In primul rand, antitrinitarienii adventisti ar trebui sa raspunda la o
intrebare: Care etapa din istoria Bisericii Adventiste poate fi luata ca
etalon doctrinar? Cea dintre anii 1844 si 1846, cand adventistii serbau
duminica in locul Sabatului zilei a saptea? Sau cea dintre anii 1846 si
1855, cand credinciosii adventisti serbau Sabatul Poruncii a patra, insa nu
dupa modelul biblic ( de la apus de soare la apus de soare ), ci dupa o
metoda conventionala stabilita de oameni ( de la ora 18 la ora 18 )?

Ar trebui sa ne raportam din punct de vedere doctrinar la perioada dintre

anii 1855 si 1863, cand adventistii cresteau porci si consumau alimente
necurate din punct de vedere biblic, alcool, tutun, etc.? Biserica pionierilor
adventisti a fost cea de dinainte de Conferinta de la Minneapolis din 1888,
cand predomina legalismul, considerand ca omul poate fi mantuit prin
faptele Legii?

Privind in istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, nu putem sa nu

recunoastem ca biserica s-a dezvoltat din punct de vedere doctrinar pe
masura ce Dumnezeu ii descoperea mai multa lumina. Modul de lucru al
lui Dumnezeu atat cu omul ca individ, cat si cu biserica Sa ca si
colectivitate, este clar aratat in Scripturi: lumina este data treptat.

„Dar cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei

stralucire merge crescand pana la miezul zilei.” ( Proverbe 4,18 )

„Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va

veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot
adevarul…” ( Ioan 16, 12.13 p.p. )

Daca in cursul primelor decenii de dupa anul 1844, credinciosii adventisti

au inteles treptat unele adevaruri care fac parte din doctrina actuala a
bisericii: doctrina despre Sabatul zilei a saptea, despre Sanctuarul ceresc si
Judecata de cercetare, despre principiile Reformei sanitare, Cele Trei Solii
Ingeresti, Indreptatirea prin credinta si altele, de ce nu se admite ca si
doctrina despre Dumnezeire s-a dezvoltat in mod dinamic?

Si aceasta cu atat mai mult cu cat pionierii bisericii au intrat in miscarea

adventa fiecare cu propria sa conceptie despre Dumnezeire, conceptie
mostenita din bisericile de provenienta. Unii dintre pionieri erau arieni ( J.
M. Stephenson, Uriah Smith in prima parte a vietii ), altii erau semi-
arieni ( John Andrews, James White, Joseph Bates, etc. ), iar altii erau
trinitarieni ( Ellen White si majoritatea credinciosilor de rand, proveniti
din Bisericile Metodiste si Baptiste ).

De ce se aplica un dublu standard: unele doctrine sunt acceptate, desi s-

au dezvoltat in timp ( doctrinele despre Sabat, Indreptatirea prin credinta,
Reforma sanitara, etc. ), in timp ce doctrina despre Dumnezeire este privita
ca fiind statica si de neclintit?

Daca s-ar pune problema intoarcerii Bisericii Adventiste de azi la doctrina

despre Dumnezeire a pionierilor, la care dintre crezurile acestora ar trebui
ea sa se intoarca: la crezul arian, la crezul semi-arian sau la
cel trinitarian spiritualist, predicat in bisericile protestante americane de
la mijlocul secolului al XIX-lea ( cu totul diferit de trinitarianismul
acceptat azi de Biserica Adventista )?

Biserica Adventista de azi este aceeasi biserica din vremea pionierilor,

dupa cum un adult este aceeasi persoana cu copilul din care s-a dezvoltat.
Identitatea bisericiieste aceeasi deoarece „pietrele de hotar”doctrinare
care au fost stabilite de pionierii miscarii advente au ramas neschimbate si
vor ramane neschimbate pana la revenirea in glorie a Domnului Iisus
Christos.

In alta ordine de idei, primele declaratii evident trinitariene in Biserica

Adventista au fost facute in timpul vietii pionierilor si nu dupa moartea
acestora. Mai mult decat atat, unele dintre cele mai clare declaratii in
favoarea doctrinei Trinitatii au fost facute de Ellen White, cel mai
proeminent dintre pionieri si unul dintre cei trei lideri ai Bisericii
Adventiste, alaturi de James White si Joseph Bates.

In 1897, Ellen White a publicat in revista „Signs of the Times” un articol

intitulat „Christos, Datatorul vietii”. In acel articol ea afirma: „In
El ( Christos n.n. ) era viata originara, neimprumutata si nederivata” ( 8
aprilie 1897, p.6.7 ). Tot in 1897, Ellen White scria despre dumnezeirea
Domnului Christos: „El a fost egal cu Dumnezeul infinit si atotputernic…
El este Fiul cel vesnic si care exista prin Sine Insusi” ( „Manuscript 101,
1897 )

In acelasi an, 1897, Ellen White afirma despre Duhul Sfant ca este a treia

Persoana a Dumnezeirii ( „Special Testimonies for Ministries and
Workers”, nr. 10/1897 ).

Cele doua afirmatii trinitariene au fost repetate de autoare in

volumul „The Desire of Ages” ( in limba romana „Hristos Lumina Lumii”
sau „Viata lui Iisus” ), publicat in 1898 ( p. 530;671 ).

In timpul unei cuvantari tinute inaintea studentilor din Avondale,

Australia, in 1899, Ellen White declara: „Noi trebuie sa intelegem
ca Duhul Sfant, care este o Persoana intocmai cum Dumnezeu este o
Persoana, paseste in locurile acestea” ( „Manuscript 66, 1899 ).

In 1905, Ellen White scrie din nou despre conceptul de Trinitate ( folosind
alte expresii echivalente ): „Sunt trei Persoane vii in acest Trio ceresc; in
Numele acestor trei puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – sunt botezati cei
care Il primesc pe Christos cu o credinta vie si aceste puteri vor conlucra
cu supusii ascultatori ai cerului in eforturile lor de a trai o viata noua in
Christos” ( „Special Testimonies”, Seria B, nr.7, p.62.63, 1905 ).

Exemplele pot continua si ne demonstreaza ca doctrina Trinitatii s-a

dezvoltat nu dupa moartea pionierilor adventisti, ci chiar in timpul vietii
lor, fiind sustinuta de cel mai proeminent dintre ei – Ellen White,
mesagerul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.

10) Credinciosii antitrinitarieni acuza Biserica Adventista ca a acceptat

doctrina Trinitatii pentru a deveni mai populara intre confesiunile crestine.
Iata o alta eroare de gandire a acestei miscari.

Astazi este recunoscut faptul ca Biserica Adventista are cateva doctrine

specifice care nu se regasesc in crezul altor confesiuni crestine. Aceste
adevaruri specifice sunt numite de Ellen White „pietre de hotar”, ele
fiind stabilite de pionierii miscarii advente in urma multor zile si nopti de
studiu, rugaciune si dezbateri, confirmate ulterior prin revelatiile primite
de Ellen White. Iata ce declata insasi Ellen White cu privire la aceste
doctrine specifice:
„Perioada de dupa 1844 a fost un timp de mareata importanta, cand uniti
fiind, am descoperit doctrina curatirii Sanctuarului care are loc in cer,
avand in acelasi timp o legatura foarte bine definita cu poporul lui
Dumnezeu de pe pamant, cand primul, al doilea si cel de-al treilea inger
prezinta standardul pe care scrie „poruncile lui Dumnezeu si credinta lui
Iisus”. Una dintre invataturile cruciale cuprinse in aceasta solie este
Sanctuarul din cer si chivotul continand Legea lui Dumnezeu pe care le-au
vazut cei ce iubesc adevarul Sau. Lumina Sabatului Poruncii a patra
stralucea puternic pe calea calcatorilor poruncilor lui Dumnezeu.
Distrugerea celor rai face de asemenea parte din vechile
hotare”. ( „Counsels to Writers and Editors, cap. 3, The Foundations,
Pillars and Landmarks, 1888 ).

In acest paragraf Ellen White enumera cinci semne de

hotar ( „landmarks” ) care deosebesc credinta adventista de crezul
celorlalte confesiuni: 1) Anul 1844 si curatirea Sanctuarului ceresc; 2)
Soliile celor trei ingeri din Apocalipsa cap.14; 3) Realitatea existentei
Sanctuarului ceresc; 4) Sabatul zilei a saptea; 5) Starea omului in moarte si
negarea suferintei intr-un iad vesnic.

Acum se ridica o intrebare fireasca: Daca Biserica Adventista ar fi urmarit

popularitatea in sanul crestinismului, de ce oare nu a renuntat la pazirea
Sabatului in favoarea duminicii, pe care o serbeaza majoritatea crestinilor?
De ce Biserica Adventista nu a renuntat la doctrina Sanctuarului pentru a
deveni mai populara, stiindu-se ca aceasta doctrina este specific adventista
si foarte nepopulara intre celelalte confesiuni crestine?

De ce oare Biserica Adventista nu a renuntat la doctrina despre starea

omului in moarte pentru a deveni mai populara, in conditiile in care
majoritatea confesiunilor crestine marturisesc credinta in nemurirea
naturala a sufletului si pedepsirea pacatosilor intr-un iad vesnic?  De ce nu
au renuntat adventistii la principiile Reformei sanitare ( deosebirea intre
alimentele curate si cele necurate, abstinenta de la consumul de alcool,
tutun si droguri, etc. ) pentru ca biserica sa devina mai populara intre
celelalte cofesiuni care nu respecta aceste principii de sanatate?

Mai mult decat atat, exista Biserica Unitariana, raspandita in multe tari

( Romania, Ungaria, Scotia, Tarile de Jos si SUA ) si care este destul de
populara, desi a respins doctrina Trinitatii pe care o are majoritatea
confesiunilor crestine.
In concluzie, argumentul adus de antitrinitarieni ca Biserica Adventista ar
fi adoptat trinitarianismul pentru a deveni mai populara este complet
nejustificat. Daca biserica ar fi urmarit popularitatea in aceasta lume, ea ar
fi renuntat la acele doctrine specifice adventismului care o fac nepopulara:
Sabatul, Sanctuarul si judecata preadventa, cele trei solii ingeresti, doctrina
despre starea omului in moarte si principiile Reformei sanitare. La aceste
doctrine, care sunt veritabile „pietre de hotar”, biserica nu a renuntat si nu
va renunta niciodata, caci ele sunt fundamentate pe Cuvantul lui
Dumnezeu si nu pe invataturile omenesti.

11) Unul dintre motivele pentru care antitrinitarienii nu pot accepta

doctrina Trinitatii este faptul ca nu o pot explica rational. Aceasta
motivatie o gasim in marturiile mai multor pionieri ai miscarii advente.
Iata ce declara unul dintre ei, R. F. Cotrell in revista „Review and
Herald”:

     „Motivele mele pentru care nu o adopt ( doctrina Trinitatii n.n. ) si nu o
apar sunt: 1)…2) Nu m-am simtit niciodata chemat sa adopt sau sa explic
ceea ce este contrar tuturor simturilor si ratiunii pe care Dumnezeu mi le-
a dat. Toate incercarile mele de a explica un subiect ca acesta nu l-ar
clarifica prietenilor mei” ( R. F. Cotrell, Review and Herald, 1 iunie
1869 ).

Ce se intampla daca un crestin accepta doar lucrurile pe care le poate

intelege si le poate explica cu ajutorul logicii si al ratiunii umane? Daca
acceptam doar aceste lucruri in crezul nostru doctrinar, unde mai e loc
pentru credinta? Daca ne-am ghida dupa acest criteriu ( accept sa cred doar
ceea ce poate fi explicat rational ) ar trebui sa respingem multe adevaruri
biblice.

Ar trebui sa respingem nu doar doctrina Trinitatii, ci si adevarul despre

Creatiune, Potop, intruparea Fiului lui Dumnezeu, minunile Vechiului si
ale Noului Testament, profetiile, viziunile si multe alte lucruri pe care le
acceptam doar prin credinta, fara a le putea trece prin filtrul ratiunii
umane.

Biblia declara fara echivoc ca pentru noi, oameni limitati in puterea de

intelegere, exista „lucruri ascunse” si „lucruri descoperite” ( vezi
Deuteronomul 29,29 ). „Lucrurile ascunse” sunt ale lui Dumnezeu, in timp
ce „lucrurile descoperite” sunt ale noastre. „Lucrurile ascunse” sunt ale lui
Dumnezeu nu pentru ca El le tine in mod intentionat departe de intelegerea
noastra, ci pentru ca ele depasesc puterea noastra de intelegere.

De ce oare Dumnezeu, Autorul Scripturii, a inclus in Biblie prima viziune

data profetului Ezechiel ( vezi cap. 1 ) – o viziune in care apar fiinte
ciudate, cu roti pline cu ochi, care se misca intr-un mod pe care niciun
savant nu-l poate explica? Prin aceasta viziune Dumnezeu a dorit sa ne
arate ca in Universul imens creat de El exista fiinte si lucruri care
transcend ratiunea umana. De altfel, una dintre cele mai frumoase
promisiuni cu privire la viata viitoare a celor mantuiti tocmai acest lucru il
scoate in evidenta:

„Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima

omului ( ratiunea n.n. ) nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a
pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” ( 1 Corinteni 2,9 ).

Daca in limitarea gandirii noastre noi nu putem intelege lucrurile pe care

le-a pregatit Dumnezeu pentru cei mantuiti, cum putem avea pretentia sa-L
intelegem si sa-L explicam pe Dumnezeul care aduce la existenta
asemenea lucruri?

Nici cea mai patrunzatoare ratiune si nici cea mai vie imaginatie
omeneasca nu-L poate cuprinde pe infinitul Dumnezeu in toata maretia si
gloria Sa.  Ca sa putem intelege si explica natura lui Dumnezeu, ar trebui
sa fim cel putin egali cu El in putere intelectuala. Dar pentru ca nu suntem
egali cu El in nicio privinta, a incerca sa-L explicam este o adevarata
nebunie.

John Wesley spunea: „Aratati-mi un vierme care intelege omul si eu va

voi arata un om care-L intelege pe Dumnezeu”. Natura lui Dumnezeu este
o taina. In loc sa incercam sa o explicam, mai intelept este sa ne
„descaltam” de pretentiile noastre, caci terenul acesta este un teren sfant.

12) Pe pagina de Facebook Proadvent – pagina a adventistilor

antitrinitarieni – in 2 decembrie 2017 a fost postat un articol intitulat
„Erezia trinitariana”. Articolul este alcatuit din zece declaratii prin care se
incearca sa se demonstreze modul in care doctrina Trinitatii a „distrus”
Dumnezeirea, jertfa si ispasirea fiului lui Dumnezeu. Iata ce se afirma la
finalul articolului, la punctul 10:
„Prin inchinarea la duhul sfant ( a se observa scrierea cu litere mici!
n.n. ),omenirea se inchina celei de-a treia fiinte din ierarhia cerului,
Lucifer, care si-a asumat rolul de duh sfintitor in locul lui Hristos”.

Aici gasim una dintre cele mai grave erori ale miscarii antitrinitariene din
Biserica Adventista. Sa presupunem ca Duhul Sfant este gandul sau mintea
Tatalui ( dupa conceptia unora ) sau spiritul lui Christos depersonalizat de
natura umana ( dupa opinia altora ). Cand un crestin se inchina Duhului
Sfant, nu se inchina el tot Tatalui si Fiului, daca Duhul Sfant este o parte a
Fiintei Tatalui sau Fiului? De unde ideea de idolatrie? Daca Duhul Sfant
este tot Iisus Christos, insa depersonalizat de natura Sa umana, cum devine
El un idol?

Daca ar fi adevarat ca inchinarea la Duhul Sfant este idolatrie, inseamna ca

toti pionierii adventisti, inclusiv Ellen White si sotul sau, James White, au
fost idolatri, caci ei au cantat laude la adresa Tatalui, Fiului si Duhului
Sfant. In frumoasa doxologie cuprinsa in prima carte de imnuri compilata
in 1849 de James White ( doxologia fusese compusa de episcopul anglican
Thomas Ken in 1709 ) gasim urmatoarele versuri:

„Praise God from whom all blessings flow,

Praise Him, all creatures here below;

Praise Him above, ye heavenly host:

Praise Father, Son and Holy Ghost!”

( „Laudati pe Dumnezeul de la care vin toate binecuvantarile;

Laudati-L toate creaturile de aici, de jos.

Laudati-L sus, voi, ostirea cereasca,

Laudati pe Tatal, Fiul si Duhul Sfant!” )

Acest imn de lauda nu mai apare in cartea de imnuri din 1852, insa in 4
ianuarie 1881, Ellen White il citeaza la incheierea unui articol din Review
and Herald ( art.c, par.18 ): „Fie ca daruri de bunavoie sa fie aduse cu
bucurie Domnului; sa-I consacram tot ce avem si atunci vom putea sa ne
unim cu totii ca sa-i inaltam cantari:
„Praise God from whom all blessings flow,

Praise Him, all creatures here below;

Praise Him above, ye heavenly host:

Praise Father, Son and Holy Ghost!”

In 1892, Ellen White, scriind in jurnalul sau din Australia, se folosea de

aceeasi doxologie in care aducea lauda Tatalui, Fiului si Duhului Sfant
( Ms 39, 1892, Diary December 1892 ). In 1896, Uriah Smith, unul dintre
pionierii de seama ai miscarii advente, scria despre aceeasi doxologie, in
revista Review and Herald, in termenii urmatori:

„… in formula de botez, Numele „Sfantul Duh” sau „Duhul Sfant” este

asociat cu cel al Tatalui si al Fiului. Si daca Numele poate fi folosit astfel,
de ce nu ar putea fi, pe buna dreptate, parte a aceleiasi Trinitati in imnul
de lauda „Lauda Tatalui, Fiului si Sfantului Duh?” ( Uriah Smith, Review
and Herald, vol.73, nr.43, p.685 ).

Cand lucrarea Duhului Sfant este pusa in seama lui Satana, iar Duhul Sfant
Insusi este identificat ca fiind spiritul lui Lucifer, Mantuitorul trage un
semnal de alarma: deja este vorba de pacatul savarsit impotriva Duhului
Sfant ( vezi Matei 12, 22-32 ).

Iata cum comenteaza Ellen White acest pasaj biblic in care Domnul
Christos vorbeste despre cel mai grav pacat pe care-l pot savarsi oamenii –
pacatul de neiertat:

     „Cu putin timp inainte de lucrul acesta, Iisus facuse a doua minune de
vindecare a unui demonizat, orb si mut, iar fariseii repetasera
acuzatia: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii” ( Matei
9,34 ). Christos le-a spus lamurit ca daca pun lucrarea Duhului Sfant in
seama lui Satana, ei rup legatura cu izvorul binecuvantarilor. Cei care au
vorbit impotriva lui Iisus fara sa fie constienti de caracterul Lui divin pot
primi iertare, deoarece prin Duhul Sfant ei pot sa fie adusi sa-si vada
greselile si sa se pocaiasca. Oricare ar fi pacatul, daca sufletul se
pocaieste si crede, vina este spalata prin sangele lui Christos; dar acela
care leapada lucrarea Duhului Sfant se asaza intr-o situatie in care
pocainta si credinta sunt cu neputinta. Numai prin Duhul Sfant lucreaza
Dumnezeu in inima; cand leapada in mod deliberat Duhul lui Dumnezeu si
declara ca El este de la Satana, oamenii taie legatura prin care Dumnezeu
poate sa comunice cu ei. Cand, in cele din urma, Duhul Sfant este respins,
Dumnezeu nu mai poate face nimic”. ( Ellen White, „Hristos Lumina
Lumii”, 321.3 )

„De fapt, ce este pacatul impotriva Duhului Sfant? – afirma aceeasi

autoare intr-o alta lucrare. Este atunci cand, in mod voit, atribuim lui
Satana lucrarea Duhului Sfant”. ( „Marturii pentru comunitate”, vol. 5,
634.1 )

Este cutremurator! Poate un om sa ajunga intr-o situatie mai grava?

37. Erori ale miscarii antitrinitariene in Biserica Adventista
de Ziua a Saptea ( IV )
Miscarea antitrinitariana din Biserica Adventista de Ziua a Saptea nu este
un fenomen nou. Ea este doar o reverberatie a vechii erezii ariene din
secolul al IV-lea, formulata de preotul Arie din Alexandria ( 250 – 336
d.Chr. ) si combatuta in cadrul conciliilor ecumenice de la Niceea      ( 325
d.Chr. ) si Constantinopol ( 381 d.Chr ).

Desi erezia ariana, care sustine ca Iisus Christos este prima fiinta creata de
Dumnezeu din nimic, pe care a inzestrat-o cu atribute divine, a fost
combatuta de majoritatea delegatilor participanti la cele doua concilii, ea a
continuat sa faca „valuri” in secolele care au urmat. Unele populatii
germanice au adoptat arianismul pana spre sfarsitul secolului al V-lea.
Unii istorici sustin ideea ca ca unele regate germanice ( vandale, vizigote
si ostrogote ) au disparut de pe scena istoriei tocmai din cauza faptului ca
regii lor erau arieni si, deoarece erau considerati pagani de restul
crestinatatii, nu au mai primit niciun sprijin.

O reinviere a arianismului s-a produs in secolul al XVI-lea in cadrul

Reformei protestante, ca o reactie critica la dogma trinitara. Este cunoscuta
puternica miscare unitariana din Transilvania de la mijlocul secolului al
XVI-lea, sub influenta medicului italian Giorgio Biandrata si sub
conducerea lui David Ferenc, care a dus la recunoasterea oficiala, pentru
prima data in lume, a Bisericii Unitariene din Translivania.

Istoria consemneaza faptul ca multe celebritati ale lumii au imbratisat

dogma ariana: John Adams ( 1735-1826 ), primul vice-presedinte al
Statelor Unite si al doilea presedinte american, compozitorul Bela
Bartok ( 1881-1945 ), inventatorul american Graham Bell, primul
ministru al Marii Britanii Neville Chamberlain, scriitorul englez Charles
Dickens, compozitorul Edvard Grieg si altii.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, in

America a avut loc o miscare restaurationista, numita Christian
Connection ( Conexiunea Crestina ) care, de asemenea, promova
reintoarcerea la adevarurile biblice fundamentale, intre care se numara si
doctrina unitariana.
Adunand membri din bisericile protestante americane ( baptiste,
congregationaliste, metodiste si presbiteriene ), Christian Connection a
avut un impact si asupra miscarii advente americane din preajma anului
1844. Unii dintre pionierii Bisericii Adventiste proveneau din Christian
Connection si, prin urmare, au intrat in miscarea adventa avand o
mostenire antitrinitariana. Chiar doi dintre liderii fondatori ai Bisericii
Adventiste: James White si Joseph Bates proveneau din aceasta grupare
restaurationista.

Treptat, doctrina Trinitatii a luat locul unei perioade de ambiguitate a

Bisericii Adventiste, in care unii pionieri erau arieni ( J. M. Stephenson,
Uriah Smith in prima parte a vietii ), altii erau semi-arieni ( John
Andrews, James White, John Waggoner, Joseph Bates, etc. ), iar altii
erau trinitarieni ( Ellen White si majoritatea credinciosilor de rand,
proveniti din Bisericile Metodiste si Baptiste ).

Desi doctrina Trinitatii a fost acceptata de Biserica Adventista si inclusa

intre punctele fundamentale de credinta, antitrinitarianismul a continuat sa
faca valuri, mai ales dupa sesiunea Conferintei Generale de la
Dallas din 1980, creand tensiuni in sanul bisericii.

Asa dupa cum am afirmat in articolele precedente, intentia nu este aceea

de a combate doctrina unitariana ( antitrinitariana, nontrinitariana ) cu
argumente de natura teologica, care de altfel sunt la indemana oricarui
cercetator al Scripturii. In continuare ma voi referi la cateva erori ale
gandirii antitrinitariene in Biserica Adventista de Ziua a Saptea.

Specificul controversei dintre ideile promovate de miscarea antitrinitariana

si doctrinele Bisericii Adventiste  consta in faptul ca se apeleaza la istoria
bisericii, indeosebi la perioada pionierilor adventisti, precum si la scrierile
lui Ellen White, considerata cel mai proeminent pionier si, in acelasi timp,
co-fondator al Bisericii Adventiste.

In continuare voi prezenta alte cateva erori de gandire in miscarea

antitrinitariana , observate in urma lecturarii unor materiale, fie publicate
sub forma de tiparituri, fie postate pe pagini de internet sau Facebook ale
adeptilor acestei miscari.

13) Una dintre afirmatiile eronate ale antitrinitarienilor cu privire la istoria

Bisericii Adventiste sustine ideea ca cei care au intrat in miscarea adventa
au fost atrasi de crezul nontrinitarian al pionierilor.
Este cunoscut faptul ca doi dintre liderii fondatori ai Bisericii Adventiste:
James White si Joseph Bates au fost nontrinitarieni. De asemenea, multi
dintre pionierii adventisti au intrat in miscarea adventa aducand cu ei o
mostenire nontrinitariana cu privire la Dumnezeire ( John Andrews, John
Waggoner, A. T. Jones, Uriah Smith, etc. ). Insa la fel de adevarat este si
faptul ca cel mai proeminent pionier si al treilea co-fondator al Bisericii
Adventiste, Ellen White, a venit in miscarea adventa avand o mostenire
trinitariana, ca de altfel majoritatea membrilor de rand, proveniti din
Bisericile Metodiste, Congregationaliste, Episcopale si Presbiteriene
americane.

Oare motivul pentru care toti acesti oameni au intrat in miscarea adventa a
fost crezul nontrinitarian? Daca acesta ar fi fost adevaratul motiv, ei ar fi
putut adera la miscarea restaurationista Christian Connection, care
promova unitarianismul. De ce totusi au preferat sa adere la miscarea
adventa?

Adevaratul motiv este altul si este prezentat lamurit de Ellen White in

scrierile sale. Iata ce declara ea in volumul „Schite din viata mea” in
legatura cu anii reinviorarii spirituale din preajma anului 1844:

„Au fost organizate adunari speciale, iar celor pacatosi li se oferea

posibilitatea de a–L cauta pe Mantuitorul si de a se pregati pentru
evenimentele cutremuratoare care urmau sa aiba loc in curand. In
intregul oras se raspandisera atat credinta, cat si teama. In majoritatea
denominatiunilor se declansase o stare generala de reinviorare spirituala.
Erau organizate multe adunari de rugaciune, deoarece toti simteau, intr-o
masura mai mica sau mai mare, influenta izvorata din solia apropiatei
veniri a lui Christos.” ( Ellen White, „Schite din viata mea”, cap. „O
reinviorare spirituala”, 21.2 )

Daca vom privi cu atentie in istoria miscarii advente, nu vom gasi niciun
indiciu ca ceea ce i-a atras pe crestinii americani spre ea ar fi fost doctrina
nontrinitariana. Adevaratul motiv era legat de solia revenirii iminente a
Mantuitorului si de pregatirea oamenilor in vederea intalnirii cu El. Pe cei
doi lideri principali ai miscarii millerite: William Millersi Joshua
Hines nu crezul lor cu privire la Dumnezeire i-a determinat sa lucreze
armonios ( W. Miller era trinitarian, iar J. Hines era unitarian ), ci dorinta
de a pregati lumea pentru evenimentul revenirii Domnului Christos.
Aceeasi motivatie i-a determinat si pe pionierii Bisericii Adventiste sa
lucreze armonios pentru raspandirea soliei revenirii lui Christos, alaturi de
alte doctrine specifice ca: Sabatul zilei a saptea, Sanctuarul ceresc si
Judecata preadventa, Cele trei solii ingeresti, Reforma sanitara si Starea
omului in moarte.

Desi aveau conceptii diferite despre Dumnezeire ( unii erau arieni, altii
erau semi-arieni, iar altii trinitarieni ), ei nu s-au cramponat in aceste
diferente de vederi, caci prioritatile lor erau legate de pregatirea lor si a
semenilor lor pentru maretul eveniment al intalnirii cu Fiul lui Dumnezeu.
Asadar, afirmatia potrivit careia oamenii au aderat la miscarea adventa
deoarece au fost atrasi de crezul nontrinitarian este complet nejustificata si
falsa.

14) Pe baza unor afirmatii facute de Ellen White in scrierile sale,

antitrinitarienii adventisti sustin ca Duhul Sfant este Insusi Iisus dezbracat
de personalitatea Sa. Iata doua dintre aceste declaratii:

     „Impovarat de natura umana, Christos nu putea sa fie in fiecare loc in

mod personal; de aceea, era in interesul lor ca El sa-i paraseasca, sa
mearga la Tatal Sau si sa trimita Duhul pentru a fi succesorul Sau pe
pamant. Duhul Sfant este El Insusi dezbracat de personalitatea umanitatii,
si astfel independent. El Se putea prezenta pe Sine ca prezent in toate
locurile prin Duhul Sau, ca omniprezent.” ( Ellen White, „Manuscript
Release”, 14, p.23 )

„Domnul este gata sa vina in curand. Avem nevoie de acea intelegere

completa si perfecta pe care doar El o poate da. Noi vrem pe Duhul Sfant,
care este Iisus Christos. Daca comunicam cu Dumnezeu, vom avea putere,
har si eficienta.” ( Ellen White, Letter 66, 10 aprilie 1894, alin.18 )

La o citire superficiala a acestor pasaje din scrierile lui Ellen White s-ar
putea trage concluzia ( antitrinitarienii adventisti chiar acest lucru il
sustin ) ca Duhul Sfant nu ar fi o Persoana distincta de Iisus Christos, ci o
parte a Fiintei Lui. Insa acelasi autor inspirat face si urmatoarea afirmatie
socanta, de data aceasta despre Iisus Christos:

„Iisus nu este numai Pastorul nostru; El ne este si „Parinte vesnic”. Si El

spune: „Eu Imi cunosc oile Mele si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma
cunoaste pe Mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal” ( Ioan 10,14.15 ). Ce
sublima declaratie! Singurul Fiu, Acela care este la sanul Tatalui, Acela
despre care Dumnezeu a declarat ca este  „Omul care Imi este tovaras”
( Zaharia 13,7 ), aceasta legatura care exista intre El si vesnicul
Dumnezeu este luata ca model, pentru a arata relatia dintre Christos si
copiii Sai de pe pamant.” ( Ellen White, „Hristos Lumina Lumii”, 483.3 )

In limba engleza, pasajul de mai sus incepe in felul urmator: „Jesus is not
only our Shepherd; He is our „everlasting Father”...”( „Iisus nu este doar
Pastorul nostru; El este „Tatal nostru cel vesnic”... Ellen White, „The
Desire of Ages”, chapter „The Divine Shepherd”, p.425 ).

Daca am interpreta literal afirmatiile lui Ellen White, fara sa sesizam

profunzimea ideilor pe care doreste sa le exprime, am putea trage doua
concluzii aberante, cu totul straine de adevarul biblic:

1) Duhul Sfant este Insusi Iisus Christos si nu este o Persoana divina

distincta de El

2) Iisus Christos este Insusi Tatal cel vesnic si nu este o Persoana divina
distincta de El.

In felul acesta s-ar putea ajunge la erezia modalista ( sabelianism ) din

secolul al II-lea, care sustinea ca Dumnezeu este o singura Fiinta care S-a
revelat in trei ipostaze diferite: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Astfel, nu ar
exista trei Persoane divine distincte, ci doar una singura, intre cele trei
manifestari ale ei nefiind nicio deosebire. Insa atat Ellen White si
adventistii trinitarieni, cat si adventistii antitrinitarieni sustin ca Tatal si
Fiul sunt doua Persoane divine distincte. Atunci cum trebuie intelese
afirmatiile Ellenei White redate mai sus?

Ideea pe care Ellen White a dorit sa o exprime in afirmatii ca cele

prezentate este aceea ca atat Duhul Sfant, cat si Fiul lui Dumnezeu sunt
reprezentanti desavarsiti: Duhul Sfant este reprezentantul desavarsit al
Fiului, identificandu-Se cu El in mod desavarsit in privinta lucrarii de
salvare a omenirii, iar Fiul este reprezentantul desavarsit al Tatalui pe
pamant, in ceea ce priveste realizarea Planului de Mantuire. In acest sens
Mantuitorul a afirmat: „Eu si Tatal una suntem” ( Ioan 10,30 ). Nu in
sensul ca Tatal si Fiul sunt o singura Persoana, ci in sensul unitatii in
gandire, planuri, actiune si caracter.

Unitatea in sanul Dumnezeirii este atat de deplina incat cine Il vede pe Fiul
Il vede in realitate pe Tatal ( vezi Ioan 14,9 ) si cine primeste Duhul Sfant,
Il primeste pe Fiul si pe Tatal. Incercarea omului de a rupe „legaturile”
stranse care exista intre cele trei Persoane ale Dumnezeirii nu este altceva
decat o implinire a profetiei din Psalmul 2: „Pentru ce se intarata
neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii
pamantului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva
Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: „Sa le rupem legaturile si
sa scapam de lanturile lor!” ( Psalmul 2, 1-3 )

15) In conceptia antitrinitariana, Duhul Sfant nu este o Persoana divina

distincta de Tatal si Fiul, ci o parte a Fiintei lui Dumnezeu. Iata cateva
afirmatii extrase dintr-o compilatie intitulata „Negru pe alb despre
Dumnezeire – citate direct din penita mesagerului Domnului”, o lucrare
cu autor necunoscut. Afirmatiile sunt concluzii ale autorului compilatiei:

„Duhul Sfant este prezenta si puterea lui Dumnezeu.” „Duhul Sfant este
viata lui Christos in suflet”.„Duhul Sfant este Christos Insusi, dezbracat
de personalitatea umanitatii.”„Duhul Sfant este intelepciunea Sa.”„Duhul
Sfant este viata lui Christos. Este propria Lui rasuflare, viata din viata
Lui.” ( p.50.51 )

Toate aceste afirmatii ( ca multe altele, de altfel ) ne confirma crezul

antitrinitarian potrivit caruia Duhul Sfant nu ar fi o Persoana divina
distincta, ci o parte a Fiintei lui Dumnezeu. In lucrarea „The Ellen G.
White 1888 Materials”, la p. 711, Ellen White face urmatoarea afirmatie”

„Cu toate ca pacatul a produs un abis intre om si Dumnezeu, bunavointa

divina a conceput un plan prin care sa se poata face un pod peste
abis si ce material a folosit El?O parte din El Insusi, oglindirea slavei
Tatalui a venit intr-o lume parjolita si distrusa de blestem si, prin
caracterul Sau divin, prin trupul Sau divin, a facut un pod peste abis si a
deschis un canal de comunicatie intre Dumnezeu si om.” 

In aceasta declaratie, Ellen White afirma ca „podul” peste abisul produs

de pacat intre om si Dumnezeu a fost facut dintr-un „material” ceresc: „o
parte din Insusi Dumnezeu”. Este evident ca Ellen White se refera aici la
Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Intrebarea care se ridica este urmatoarea: Daca Iisus Christos este o parte
din Dumnezeu Insusi si totusi este o Persoana distincta ( fapt pe care-l
recunosc si trinitarienii si antitrinitarienii deopotriva ), de ce Duhul Sfant,
despre care se afirma in mediile antitrinitariene ca este o parte a Fiintei lui
Dumnezeu, nu este considerat tot o Persoana divina distincta? De ce acest
dublu standard in gandirea antitrinitariana?

Acelasi dublu standard se poate observa si in interpretarea pe care

antitrinitarienii o dau numelor si titlurilor Persoanelor divine. Daca Biblia
Il numeste pe Duhul Sfant ca fiind „Duhul lui
Dumnezeu”, antitrinitarienii considera ca Duhul Sfant este o parte din
Dumnezeu si nu o Persoana distincta. Insa cand este vorba
despre „Cuvantul lui Dumnezeu” ( titlu dat lui Iisus Christos pe care Il
gasim in Apocalipsa 19,11-13 si Ioan 1,1 ), atunci este aplicat un alt
standard: „Cuvantul lui Dumnezeu” nu mai este o parte a Fiintei Tatalui, ci
o Persoana divina distincta – Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu.

Daca „Dumnezeu este Duh”, potrivit afirmatiei Mantuitorului ( Ioan

4,24 ) si totusi este o Persoana reala, distincta; daca Iisus Christos a fost
numit de Ellen White „Duhul adevarului” ( vezi SW, 25 octombrie
1898 ) si totusi este o Persoana reala, distincta; daca ingerii lui Dumnezeu
sunt numiti „duhuri slujitoare” ( vezi Evrei 1,14 ) si totusi sunt fiinte
reale, personale; daca duhurile rele sunt persoane reale, cu care Iisus
dialoga si carora le poruncea sa iasa din oameni, de ce doar Duhului Sfant
I se contesta calitatea de Fiinta personala, divina si distincta?

Nu este evident ca avem de-a face cu un standard dublu de interpretare a

textului biblic si o inconsecventa hermeneutica, folosita dupa cum dicteaza
interesele? Principiul care sta la baza poruncii lui Dumnezeu, data
poporului Israel din vechime, este valabil si astazi: „Sa n-ai in casa doua
feluri de efe, una mare si alta mica.” ( Deuteronomul 25,14 )

16) In lucrarea „The Godhead in Black and White” – o compilatie cu autor

necunoscut din scrierile lui Ellen White – este citata o declaratie evident
trinitariana a autoarei:
„Pacatului nu i se putea rezista si putea fi biruit numai prin mijlocirea
puternica a celei de-a treia Persoane a Dumnezeirii, care avea sa vina
fara nicio energie schimbatoare, ci in plinatatea puterii divine. Duhul este
Acela care face sa fie eficace lucrarea facuta de Rascumparatorul
lumii.” ( Ellen White, Review and Herald, 19 mai 1904, p.3 )

Folosind un joc de cuvinte, autorul necunoscut al compilatiei incearca sa

explice aceasta afirmatie clara despre personalitatea Duhului Sfant in felul
urmator: „Aceasta putere personala este numita „a treia Persoana a
Dumnezeirii” ( „Negru pe alb despre Dumnezeire” – citate direct din
penita mesagerului Domnului, p.63 ).

Aceasta interpretare nastrusnica a unei afirmatii clare despre personalitatea

Duhului Sfant vrea sa spuna, de fapt, ca Ellen White nu a ales bine
cuvintele atunci cand a scris acest paragraf despre Duhul Sfant. Cand s-a
referit la Duhul Sfant, ea nu ar fi trebuit sa scrie „a treia Persoana a
Dumnezeirii”, ci „puterea personala a lui Dumnezeu” (!?)

Ma intreb: Oare de ce autorul acestei compilatii a prezentat un singur

paragraf din scrierile lui Ellen White care vorbeste despre personalitatea
Duhului Sfant? Oare nu a stiut ca ea a facut mai multe declaratii clare cu
privire la acest subiect? Iata cateva dintre acestea:

„Demnitarii ceresti cei vesnici – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – urmau sa-i
inzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decat cea a oamenilor
muritori.” ( „Manuscript 145”,1901 )

„Noi trebuie sa intelegem ca Duhul Sfant, care este o Persoana, intocmai

cum Dumnezeu este o Persoana, paseste in locurile
acestea.” ( „Manuscript 66”, 1899 – fragment dintr-o cuvantare tinuta de
Ellen White in fatza studentilor din Avondale, Australia ).

„Printul puterii raului poate fi tinut in frau numai prin puterea lui
Dumnezeu aflata in Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii.” (
„Special Testimonies”, seria A, 10:37, 1897 )

     „Noi trebuie sa cooperam cu cele trei puteri preainalte ale cerului –

Tatal, Fiul si Duhul Sfant – iar aceste puteri vor lucra prin noi, facandu-
ne sa fim niste conlucratori cu Dumnezeu.” ( „Special Testimonies”, seria
B, 7:51, 1905 )

     „Sunt trei Persoane vii in acest Trio ceresc. In Numele acestor trei
puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – sunt botezati cei ce Il primesc pe
Christos cu o credinta vie si aceste puteri vor conlucra cu supusii
ascultatori ai cerului, in eforturile lor de a trai o viata noua in Christos.”
( „Special Testimonies”, seria B, 7:62.63, 1905 )

„Duhul Sfant este o Persoana pentru ca El marturiseste impreuna cu

duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Duhul Sfant are o
personalitate, altfel nu ar putea sa-i marturiseasca duhului nostru si
impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. De
asemenea, El trebuie sa fie o Persoana divina pentru ca altfel nu ar putea
sa cerceteze tainele care se afla ascunse in mintea lui
Dumnezeu.” ( „Manuscript 20”, 1906 )

Oare Ellen White nu a stiut sa-si aleaga bine cuvintele in niciuna dintre
aceste declaratii evident trinitariene? Sau mai degraba unii dintre noi ne
astupam ochii, ca sa nu vedem, si urechile, ca sa nu auzim?

     „Cine are urechi, sa asculte ce zice bisericilor Duhul!” ( Apocalipsa

2, 7.11.17.29; 3, 6.13.22 )
38. Erori ale miscarii antitrinitariene in Biserica Adventista
de Ziua a Saptea ( V )
Cineva spunea, mai in gluma, mai in serios, ca la un kilometru de drum
exista doi kilometri de santuri. Aluzia este evidenta: Orice cale de mijloc,
orice cale echilibrata in orice domeniu al vietii are extremele ei. Orice
adevar este flancat de minciuni si rataciri si orice valoare autentica este
insotita de falsuri si surogate. Si daca adevarul este unul singur, minciunile
si falsurile sunt numeroase.

Asa este construita lumea noastra de cand „sarpele cel vechi, numit

Diavolul si Satana”            ( Apocalipsa 12,9 ) i-a amagit pe primii nostri
parinti in gradina Edenului, soptindu-le ademenitor doua adevaruri
flancate de doua minciuni:

„Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarat ca nu veti muri ( minciuna n.n. );

dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide
ochii ( adevar n.n. ) si veti fi ca Dumnezeu ( minciuna n.n. ), cunoscand
binele si raul ( adevar n.n. )” ( Geneza 3,4.5 )

Pentru ca un pahar sa fie otravit nu trebuie sa contina 100% otrava. Sunt

suficiente doar cateva picaturi de otrava turnate intr-o bautura sanatoasa,
pentru ca intreg continutul paharului sa fie otravit. Marele amagitor
cunoaste prea bine acest lucru. De aceea, in „laboratoarele” raului care
lucreaza zi si noapte sub licenta sa, sunt pregatite tot mai ademenitoare,
dar in acelasi timp, tot mai mortale „bauturi” otravite, pe care le ofera
lumii intregi. Atat bisericii crestine, in general, dar mai ales Bisericii lui
Christos.

Scopul pe care-l urmareste atunci cand intinde paharul otravit al ratacirilor

Bisericii lui Christos din timpul sfarsitului este dezvaluit chiar de Domnul
nostru in ultimele Sale cuvantari dinaintea patimilor Sale: „Caci se vor
scula Christosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si
minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei
alesi.” ( Matei 24,24 )

Ratacirile pe taramul credintei, cauzate de indepartarea de Cuvantul lui

Dumnezeu, au reprezentat un fenomen prezent in istoria Bisericii crestine
inca din primele momente ale existentei sale. Inca din primele secole,
Biserica crestina a fost confruntata cu o multime de erezii, unele mai
amagitoare decat altele, prinzand in latul lor o multime de suflete ( erezia
lui Marcion, modalismul, arianismul, gnosticismul, monarhismul, etc. ).
Unele dintre aceste erezii vechi au reinviat in timpurile moderne, avand ca
urmare smulgerea unor suflete pretioase din „trupul lui Christos”, care
este Biserica Sa ( vezi 1 Corinteni 12,12-14 ).

Biserica Adventista de Ziua a Saptea nu a scapat nici ea de valul reinvierii

unor erezii vechi. Conceptiile antitrinitariene, avand obarsia in vechea
erezie a preotului Arie din Alexandria din secolul al IV-lea, se fac auzite
tot mai mult in zilele noastre. Si deoarece Biserica Adventista are un
specific aparte fatza de alte denominatiuni evanghelice, considerand
scrierile lui Ellen White ca fiind inspirate de Dumnezeu pentru Biserica
Sa din timpul sfarsitului, miscarea antitrinitariana din mijlocul ei se
foloseste din plin de aceste scrieri, alaturi de scrierile altor pionieri ai
miscarii advente, pentru a ataca biserica si a rupe din trupul ei.

In articolele anterioare am adus in discutie 16 erori de gandire ale miscarii

antitrinitariene din sanul Bisericii Adventiste. Erorile strict teologice ale
acestei miscari pot fi relativ usor demascate cu ajutorul Cuvantului lui
Dumnezeu, daca omul are bunavointa de a se lasa calauzit de Duhul lui
Dumnezeu.

Erorile la care m-am referit au de-a face mai mult cu gandirea, ratiunea si
uneori chiar cu caracterul moral al celor ce sustin doctrina nontrinitariana
in Biserica Adventista. Din studiul unor materiale cu caracter
antitrinitarian, fie publicate sub forma de tiparituri, fie postate pe pagini de
internet, am observat in gandirea antitrinitariana cateva lucruri care m-au
intristat, altele care m-au socat, iar altele care de-a dreptul m-au indignat.

Voi continua sa prezint alte trei erori ale miscarii antitrinitariene din
Biserica Adventista, cu speranta ca ele vor fi de folos celor care au inca
nedumeriri.

     17) Folosindu-se de cateva afirmatii timpurii ale autoarei Ellen White si

ale sotului sau, James White, antitrinitarienii sustin ca doctrina Trinitatii
este o doctrina spiritista. Prin urmare, cei care cred in ea si o sustin sunt
considerati spiritisti.

Intr-adevar, exista astfel de afirmatii in scrierile timpurii ale sotilor White.

Iata ce scria James White in anul 1846 in revista „The Day Star”: „Felul
in care acesti spiritistiIl resping sau Il neaga pe singurul Dumnezeu si pe
Domnul nostru Iisus Christos este in primul rand prin vechiul crez
nescripturistic trinitarian…” ( James White, „The Day Star”, 24 ianuarie
1846 ).

Acuzatia este grava, cu atat mai mult cu cat este facuta de unul dintre cei
trei lideri fondatori ai Bisericii Adventiste si pentru multa vreme ales
presedinte al Conferintei Generale. Mai mult decat atat, acuzatia este reala.
Da, „vechiul crez nescripturistic trinitarian”, care era predicat in bisericile
protestante americane din acea vreme era o forma disimulata de spiritism.

Confuzia pe care o fac antitrinitarienii adventisti ( din nestiinta sau din rea-
vointa ) consta in faptul ca ei nu fac deosebire intre doctrina Trinitatii care
se predica in acele vremuri in America si cea care este inclusa in punctele
fundamentale de credinta ale Bisericii Adventiste de azi. Ceea ce trebuie
sa cunoastem, pentru a nu face astfel de confuzii, este ce fel de
trinitarianism era predicat in bisericile protestante din America in secolul
al XIX-lea.

Pe site-ul oficial al Bisericilor Metodiste Unite se poate citi urmatoarea

marturisire de credinta: „Nu este decat un singur Dumnezeu viu si
adevarat, vesnic, fara trup sau parti ale lui, de o infinita putere,
intelepciune si bunatate, Facatorul si Sustinatorul tuturor lucrurilor:
vazute si nevazute. Si in unitatea acestei Dumnezeiri sunt trei Persoane de
aceeasi substanta, putere si vesnicie – Tatal, Fiul si Duhul Sfant” ( United
Methodist Church Website, January 2018 ).

Atat sotii White, cat si ceilalti pionieri ai miscarii advente nu au fost de

acord cu acest fel de crez trinitarian care invata despre un Dumnezeu
aproape impersonal, fara trup, fara forma, asemenea unui abur sau
asemenea unei lumini difuze. Ellen White a luat o atitudine clara impotriva
acestui gen de trinitarianism spiritualist, scriind pe larg despre acest
subiect in „Special Testimonies”:

     „Sunt sfatuita sa spun ca opiniile acelora care cerceteaza idei

stiintifice avansate nu sunt demne de incredere ( „ideile avansate” sunt in
legatura cu Dumnezeirea n.n. ). Sunt formulate conceptii de felul celor
urmatoare: „Tatal este invizibil, asemenea luminii. Fiul este lumina
intrupata. Duhul Sfant este lumina raspandita pretutindeni.” „Tatal este
ca roua, un abur invizibil. Fiul este ca roua adunata intr-o forma plina de
frumusete. Duhul este ca roua ce cade peste verdeata plina de viata.” O
alta reprezentare: „Tatal este ca un abur invizibil. Fiul este asemenea
norului plumburiu. Duhul este ploaia ce cade si aduce putere
reinvioratoare.” 

     Toate aceste interpretari spiritualiste nu sunt nimic. Ele sunt

neadevarate si imperfecte. Ele slabesc si micsoreaza Majestatea care nu
poate fi comparata cu nicio asemanare pamanteasca. Dumnezeu nu poate
fi comparat cu lucrurile facute de mainile Sale. Acestea sunt doar niste
lucruri pamantesti, care sufera sub blestemul lui Dumnezeu din cauza
pacatului omului. Tatal nu poate sa fie descris prin lucrurile de pe
pamant. Tatal este plinatatea intruchipata a Dumnezeirii si este invizibil
ochilor nostri. Fiul este plinatatea manifestata a Dumnezeirii. Cuvantul lui
Dumnezeu declara ca El este „intiparirea Fiintei Lui”. „Fiindca atat de
mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” 

     Mangaietorul, pe care Domnul Christos a fagaduit ca Il va trimite dupa

ce Se va inalta la cer, este Duhul Sfant in toata plinatatea Dumnezeirii,
care face vizibila puterea harului divin pentru toti aceia care Il primesc pe
Christos ca Mantuitor personal si cred in El. Sunt trei Persoane vii in
acest Trio ceresc si in Numele acestor trei Puteri – Tatal, Fiul si Duhul
Sfant – sunt botezati cei ce Il primesc pe Christos cu o credinta vie si
aceste Puteri vor conlucra cu supusii ascultatori ai cerului in eforturile lor
de a trai o viata noua in Christos” ( „Special Testimonies”, seria B, nr. 7,
p.62.63, 1905 ).

Atat Ellen White, cat si pionierii Bisericii Adventiste au condamnat

spiritualizarea pana la depersonalizare a celor trei Persoane divine. Se
poate observa fara nicio urma de indoiala ca Ellen White sustine doctrina
Trinitatii, caci scrie despre „trei Puteri” – un „Trio ceresc” alcatuit din
Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Pionierii adventisti au insistat asupra faptului ca
atat Tatal, cat si Fiul lui Dumnezeu sunt Persoane divine reale, cu trup si
forma, nicidecum un abur, o ceata sau raze de lumina.

In timpul viziunii pe care a primit-o la Exeter la mijlocul lui

februarie 1845, Ellen White parea ca se afla in prezenta lui Iisus. In timpul
viziunii ea L-a intrebat pe Iisus ceva care era foarte important pentru ea:

„L-am intrebat pe Iisus daca Tatal Sau are o forma ca a Sa. El a spus ca
are, dar eu nu o pot vedea, pentru ca, a spus El, „daca ai vedea odata
gloria Persoanei Sale, ai inceta sa existi.” ( Ellen White, „Scrieri
timpurii”, p.54 )
Aceasta viziune nu a fost singura din care Ellen White a aflat un lucru
foarte important despre Dumnezeire: ca Persoanele divine sunt reale si ca
sunt Fiinte personale, lucru care era negat de catre trinitarienii spiritualisti.
Daca ea a combatut acest gen de trinitarianism spiritualist, nu acelasi lucru
s-a intamplat cu trinitarianismul adevarat, corect, pe care l-a sustinut mai
ales in scrierile de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

In 1897, Ellen White a publicat in revista „Signs of the

Times” ( „Semnele timpului” ) un articol intitulat „Christos, Datatorul
vietii.” In acest articol ea afirma: „In El ( Iisus Christos n.n. ) era viata
originara, neimprumutata, nederivata.” ( „Signs of the Times”, 8 aprilie
1897, p.6.7 ). Prin aceasta afirmatie cu privire la Persoana lui Iisus
Christos, ea pune semnul egalitatii intre vesnicia Tatalui si cea a Fiului,
ambele Persoane divine fiind vesnice si avand plinatatea Dumnezeirii.

In acelasi an, 1897, Ellen White a declarat ca Duhul Sfant este a treia

Persoana a Dumnezeirii ( „Special Testimonies for Ministers and
Workers”, nr.10/1897 ). Ambele afirmatii trinitariene au fost reluate si
incluse in volumul ”The Desire of Ages” ( „Hristos Lumina Lumii” )
aparut in 1898 ( p.530.671 ).

In 1899, in fatza studentilor din Avondale, Australia, Ellen White

declara: „Noi trebuie sa intelegem ca Duhul Sfant, care este o Persoana,
intocmai cum Dumnezeu este o Persoana, paseste in locurile
acestea.” ( „Manuscript 66”, 1899 ).

In 1901, aceeasi autoare declara: „Demnitarii ceresti cei vesnici – Tatal,

Fiul si Duhul Sfant – urmau sa-i inzestreze pe ucenici cu o putere mai
mare decat a oamenilor muritori…” ( „Manuscript 145”, 1901 ).

In 1905, Ellen White a facut o alta declaratie trinitariana evidenta: „Noi

trebuie sa cooperam cu cele trei Puteri preainalte ale cerului – Tatal, Fiul
si Duhul Sfant – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, facandu-ne sa fim
niste conlucratori cu Dumnezeu.” ( „Special Testimonies”, seria B, 7:51,
1905 ).

In concluzie, desi Ellen White ( ca de altfel majoritatea pionierilor

adventisti ) a condamnat trinitarianismul spiritualist, predicat in bisericile
protestante americane din acea vreme, ea a sustinut doctrina corecta a
Trinitatii, scriind despre trei Persoane divine reale, distincte, fiecare dintre
ele avand plinatatea Dumnezeirii.
18) In anul 1886, intr-un articol publicat in revista „Review and Herald”,
Ellen White declara: „De-a lungul tuturor acestor veacuri, adevarul lui
Dumnezeu a ramas acelasi. Ce era adevarat la inceput este adevar si
acum. Desi adevaruri noi si importante, potrivite cu generatiile care
urmeaza, au fost deschise intelegerii, descoperirile prezente nu contrazic
pe cele ale trecutului. Fiecare nou adevar inteles doar il face mai
semnificativ pe cel vechi.” ( „Review and Herald, 2 martie 1886, par.6 )

Apeland la declaratii de acest gen, antitrinitarienii adventisti le aplica la

introducerea doctrinei Trinitatii in crezul Bisericii Adventiste, doctrina
care ar contrazice adevarurile „vechi” cu privire la Dumnezeire ale
pionierilor bisericii. Insa cei care includ doctrina Trinitatii intre
adevarurile „noi” care le contrazic pe cele „vechi” comit o mare eroare.

De ce? Pentru simplul motiv ca pionierii adventisti nu au descoperit

adevarul despre Dumnezeire prin studiu si rugaciune, asa cum s-a
intamplat in cazul altor doctrine, devenite adevarate „pietre de hotar” ale
bisericii ( Sabatul, Indreptatirea prin credinta, Sanctuarul si Judecata
preadventa, Starea omului in moarte, Cele trei solii ingeresti si Reforma
sanitara ). Conceptiile pionierilor adventisti cu privire la Dumnezeire nu
erau adevaruri descoperite prin studiu si rugaciune, ci mosteniri cu care au
intrat in miscarea adventa din bisericile de provenienta.

Conceptiile pionierilor despre Dumnezeire erau foarte diferite. Unii erau

arieni ( J. M. Stephenson, Uriah Smith in prima parte a vietii ), altii erau
semi-arieni ( John Andrews, James White, John Waggoner, Joseph
Bates, etc. ), iar altii erau trinitarieni ( Ellen White si majoritatea
credinciosilor de rand, proveniti din Bisericile Metodiste si Baptiste ).

Adevarul despre Dumnezeire s-a cristalizat relativ tarziu in Biserica

Adventista, mai ales dupa declaratiile evident trinitariene ale lui Ellen
White din anii 1897 si 1898. Ea a avut un rol deosebit in cristalizarea
doctrinei Trinitatii in Biserica Adventista de Ziua a Saptea spre sfarsitul
secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

Asemenea altor doctrine care s-au cristalizat treptat ( Sabatul, Sanctuarul,

Indreptatirea prin credinta, Reforma sanitara, etc. ), si doctrina Trinitatii a
avut nevoie de timp pentru a ajunge la forma actuala. Principiul dupa care
lucreaza Dumnezeu este aratat in Scriptura: El ofera poporului Sau lumina
treptat, pe masura ce omul o poate primi si intelege, pe masura ce poporul
Sau se maturizeaza spiritual ( vezi Ioan 16,12.13; Proverbe 4,18 ).
19) In revista „Signs of the Times” din 8 aprilie 1897, Ellen White face o
declaratie clara cu privire la divinitatea absoluta a Domnului Christos.
Declaratia apare si in „Selected Messages” ( vol.1, p.296.297 ): „In El era
viata originara, neimprumutata, nederivata, pe care o avea prin Sine
Insusi.Aceasta viata nu este inerenta in om. El o poate poseda numai prin
Christos. Nu o poate castiga; ii este data ca un dar gratuit, daca va crede
in Christos ca Mantuitor personal…”

Aceeasi declaratie apare si in volumul „The Desire of Ages” ( „Hristos

Lumina Lumii” ), aparut in 1898, precum si in „Scrisoarea 309” din 1905.

Din acest paragraf, antitrinitarienii trag o concluzie complet eronata, pe

care o intalnim in compilatia „Negru pe alb despre Dumnezeire – citate
direct din penita mesagerului Domnului”, in nota de sub pasajul citat
mai sus. Concluzia autorului compilatiei ( necunoscut ) este
urmatoarea: „Viata originara, neimprumutata, pe care o are prin Sine
Insusi ( Iisus Christos n.n. ) poate fi DATA.”

Sublinierea autorului compilatiei are o bataie mai lunga. In conceptia

antitrinitarienilor semi-arieni, Domnul Christos s-ar fi nascut in mod
literal, biologic, din Tatal, candva in vesnicia trecutului. Conform acestui
crez, Tatal L-ar fi inzestrat pe Fiul Sau cu toate atributele divine, inclusiv
cu acela de a avea viata in Sine Insusi, acea viata „originara,
neimprumutata si nederivata” pe care o are doar Tatal.

Crezul semi-arian poate fi sustinut prin orice alte argumente, insa nu prin
paragraful extras din scrierile lui Ellen White. Si aceasta pentru simplul
motiv ca ea, dupa ce scrie despre „viata originara si neimprumutata”pe
care Iisus Christos o are prin Sine Insusi, afirma clar si fara echivoc
ca „aceasta viata nu este inerenta in om” si ca omul o poate poseda numai
prin Christos, „daca va crede in Christos ca Mantuitor personal”.

Ellen White vorbeste despre doua tipuri diferite de viata. Viata care ii este
data omului nu este acea „viata originara si neimprumutata” pe care o are
doar Dumnezeu, independenta la modul absolut. Viata omului este
conditionata de credinta in Christos si de relatia mantuitoare cu El. Daca
credinta si relatia cu Izvorul vietii dispare, dispare si viata omului.

Intr-un alt paragraf, Ellen White compara prin antiteza viata lui Christos
cu viata omului, prima fiind asemanata cu o fantana,iar a doua cu
un paraias. „De la Iisus este viata noastra derivata. In El este viata care
este originara – viata neimprumutata, nederivata. In El este fantana vietii.
Viata noastra este ceva ce primim, ceva ce Datatorul ia inapoi la
Sine.” ( Ellen White, „Review and Herald”, August 1914, par. 1 )

Ce semnifica aceasta tripla subliniere pe care Ellen White o face in dreptul

vietii lui Iisus Christos: viata „originara”,
„neimprumutata” si „nederivata”?

1) „Originara” ( in trad. romana ) – Cand afirmam despre un lucru ca este

originar, intelegem ca el este initial, primordial, primar ( vezi definitia din
DEX )

        „Original” ( in trad. engleza ) – Cand afirmam despre un lucru ca e

original, intelegem ca el nu este o copie si ca el nu provine din altceva.

Indiferent pe care dintre cele doua adjective il adaugam vietii lui Christos,
un lucru este cert: Viata lui Christos nu poate fi originara ( sau originala in
trad. engleza ) daca ea provine de la Tatal. Viata Tatalui este originara
( originala ) pentru ca ea a existat intotdeauna si va exista in eternitate.
Daca Tatal I-ar fi dat Fiului aceasta viata, viata Fiului nu ar mai fi
originara ( originala ).

2) „Neimprumutata” – Termenul subliniaza aceeasi idee ca si cuvantul

„originar” ( sau „original” ). Iisus Christos are viata neimprumutata, deci
are viata in Sine Insusi, care nu vine de la Tatal. E viata autentica.

3) „Nederivata” – Termenul accentueaza ceea ce afirma termenii

anteriori, si anume ca viata lui Christos nu provine, nu e derivata dintr-o
alta sursa. Iisus are viata in Sine Insusi. Ellen White a folosit trei termeni
cu aceeasi semnificatie, ceea ce inseamna ca lucrul pe care a intentionat sa
ni-l transmita este foarte important. Ea pune in contrast viata omului
( neoriginara, imprumutata si derivata ) cu viata lui Christos, care
este „originara, neimprumutata si nederivata”.

Asadar, argumentul ca Dumnezeu Tatal i-a transferat Fiului Sau „viata

originara, neimprumutata si nederivata” este fara niciun fundament
biblic. Este doar o incercare de a mistifica o declaratie clara a Ellenei
White. Insasi conceptia semi-ariana potrivit careia Iisus Christos ar avea
un inceput al existentei vine in contradictie cu ideea de „viata originara,
neimprumutata si nederivata.”
De fapt, Iisus Christos este supranumit „Fiul cel vesnic al lui
Dumnezeu”, titulatura care este incompatibila cu ideea de inceput al
existentei. „El a fost egal cu Dumnezeul infinit si atotputernic…El
este Fiul cel vesnic si care exista prin Sine Insusi” ( Ellen White,
„manuscript 101, 1897 )

Intr-o alta lucrare, aceeasi autoare afirma: „Cuvantul a existat ca faptura

divina chiar ca Fiu vesnic al lui Dumnezeu, fiind una cu Tatal Sau. El a
fost Mijlocitorul legamantului din vesnicie.” ( Ellen White, „Solii alese” 1,
120.5 )

Erorile miscarii antitrinitariene din Biserica Adventista de Ziua a Saptea

nu se opresc aici. Insa asa dupa cum nu e nevoie sa cunoastem toate
bancnotele false, ci e suficient sa o cunoastem pe cea autentica, la fel nu ne
foloseste sa trecem in revista, in mod exhaustiv, toate erorile de gandire
ale unei miscari care se pretinde reformatoare, dar care este nebiblica.

Un lucru este cert: Nici Biblia, nici scrierile lui Ellen White nu sustin
doctrina nontrinitariana. Mai curand sau mai tarziu, adeptii miscarii
antitrinitariene vor trebui sa renunte fie la conceptiile lor, fie la scrierile lui
Ellen White, care in mod evident sustin doctrina Trinitatii.

Chiar daca ar fi adevarat ca Duhul Sfant nu ar fi o Persoana distincta de

Tatal si Fiul, ci ar fi doar spiritul depersonalizat de natura umana a lui
Christos, este de neinteles de ce El este atat de vaduvit ( in conceptia
antitrinitariana ) de importanta pe care o are in dinamica mantuirii omului.
Unii adepti ai acestei miscari se simt ofensati daca Numele Duhului Sfant
este amintit in rugaciunile sau predicile din cadrul serviciilor divine.

Lipsa de respect fatza de „ceva” care apartine Divinitatii merge pana acolo
incat in unele publicatii sau postari ale adeptilor antitrinitarieni
Numele „Duhul Sfant” este scris cu litere mici: „duhul sfant”, ca si cum
El ar fi pe picior de egalitate cu „duhurile rele” ( de observat ca in
gandirea antitrinitariana duhurile rele si ingerii buni, care sunt „duhuri
slujitoare” – Evrei 1,14 – sunt privite ca fiind fiinte distincte si reale, in
timp ce Duhul Sfant nu beneficiaza de acelasi statut! )

In antiteza cu aceasta atitudine neglijenta fatza de cea de-a treia Persoana a

Dumnezeirii pe care o manifesta adeptii miscarii antitrinitariene este
atitudinea si invatatura Mantuitorului nostru. In discursul de ramas bun
rostit inainte de patimile si moartea Sa, Iisus le-a vorbit ucenicilor Sai
despre multe lucruri de care acestia aveau nevoie. Dar mai ales le-a vorbit
despre Duhul Sfant, Mangaietorul – un alt Paraclet, un alt Aparator, un alt
Ajutor ( „allos parakletos” – „un Altul de acelasi fel” ), pe care ucenicii
urmau sa-l primeasca dupa inaltarea Sa la cer. Trei capitole din Evanghelia
lui Ioan sunt dedicate acestui subiect ( 14,15,16 ).

Daca Insusi Fiul lui Dumnezeu a acordat o importanta atat de mare temei
venirii Mangaietorului, cat de important trebuie sa fie acest subiect pentru
noi! Mai important decat sa incercam sa intram in tainele naturii Duhului
Sfant ( caci oricum nu vom reusi sa o intelegem! ), este sa intelegem
lucrarea pe care El o face in viata omului si a Bisericii lui Christos. Cu
privire la acest lucru Ellen White afirma:

„Pentru noi nu este absolut esential sa fim in stare sa definim exact ce este
Duhul Sfant. Christos ne spune ca Duhul Sfant este Mangaietorul, „Duhul
adevarului care purcede de la Tatal”. Cu privire la Duhul Sfant, este
aratat in mod lamurit ca in lucrarea sa de calauzire a oamenilor in tot
adevarul El nu va vorbi de la El” ( „despre El”, in trad. engl ) ( Ellen
White, „Faptele Apostolilor” 51.3 )

„Natura Duhului Sfant este o taina. Oamenii nu pot sa o explice, fiindca

Dumnezeu nu le-a descoperit-o. Oameni, avand pareri fanteziste, pot
grupa laolalta anumite pasaje din Scriptura si din ele sa cladeasca o
sustinere omeneasca; dar primirea acelor vederi nu va intari biserica. Cu
privire la asemenea taine, care sunt prea adanci pentru priceperea
omeneasca, tacerea este de aur.” ( Ellen White, „Faptele Apostolilor”
52.1 )

„Deoarece acesta este mijlocul prin care noi trebuie sa primim putere, de
ce nu flamanzim si nu insetam dupa darul Duhului? De ce nu vorbim
despre El, de ce nu ne rugam pentru El si nu predicam despre El? Domnul
este mult mai binevoitor sa dea Duhul Sfant celor care Ii slujesc decat sunt
parintii sa dea daruri bune copiilor lor. Pentru botezul zilnic cu Duhul
Sfant fiecare lucrator ar trebui sa inalte rugaciunile lui catre
Dumnezeu.”(Ellen White, „Faptele Apostolilor”,50.2 )
39. Doctrina despre Trinitate si declaratiile de credinta ale
Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea
Prezenta doctrinei despre Trinitate in declaratiile de credinta ale Bisericii
Adventiste de Ziua a Saptea este considerata de catre antitrinitarieni o
dovada evidenta a apostaziei bisericii. Legandu-se de faptul ca prima
declaratie oficiala a Bisericii Adventiste cu privire la punctele
fundamentale de credinta a fost facuta in 1931, aceasta continand si
doctrina despre Trinitate, antitrinitarienii acuza biserica de faptul ca, dupa
moartea lui Ellen White in 1915, ea s-a indepartat de crezul pionierilor
adventisti cu privire la Dumnezeire.

Va invit sa privim putin in istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si

sa ne intrebam daca acuzatiile aduse bisericii de catre antitrinitarieni sunt
justificate sau nu. Doctrina despre Trinitate a aparut in declaratiile de
credinta ale bisericii doar dupa moartea lui Ellen White in 1915? Au
falsificat conducatorii bisericii din acea perioada unele paragrafe din
scrierile lui Ellen White pentru a sustine doctrina despre Trinitate?

Asa cum se stie, prima declaratie oficiala de credinta a Bisericii Adventiste

a fost facuta in anul 1931 si publicata in Anuarul Adventist, ca urmare a
cererii unor biserici din Africa. In ea se afirma:

     „2. Ca Dumnezeirea, sau Trinitatea, este formata din Tatal cel vesnic,

o Fiinta personala, spirituala, omnipotenta, omniprezenta, omniscienta,
infinita in intelepciune si dragoste; Domnul Iisus Christos, Fiul vesnicului
Tata, prin care au fost create toate lucrurile si prin care va fi implinita
mantuirea multimilor de rascumparati; Duhul Sfant, a treia Persoana a
Dumnezeirii, marea putere regeneratoare in lucrarea de rascumparare.
Matei 28,19” ( „Year Book of the Seventh-day Adventists Denomination”,
1931, Washington, „Review and Herald”, 1971 ).

Aceasta prima declaratie oficiala cu privire la punctele fundamentale de

credinta ale Bisericii Adventiste a fost votata la Conferinta Generala din
1946. La Conferinta Generala de la Dallas din 1980au votate cele 27 de
puncte fundamentale de credinta, in care la punctul 2  se afirma:

„2. Trinitatea – exista un singur Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, o

unitate a trei Persoane co-eterne.” 
     Putini stiu ca prima declaratie oficiala de credinta a bisericii – cea din
1931 – s-a bazat pe un articol scris de F. M. Wilcox si publicat in 1913 in
revista Review and Herald cu doi ani inainte de moartea lui Ellen White.
Este foarte important de stiut faptul ca F. M. Wilcox  a fost pastor si
redactor al revistei Review and Herald si ca Ellen White a avut mare
incredere in persoana lui. Dovada acestei increderi a fost alegerea lui
Wilcox de catre Ellen White intre cei cinci administratori post-mortem ai
scrierilor sale.

Articolul lui F. M. Wilcox, publicat in Review and Herald in 1913 ( repet:

cu doi ani inainte de moartea lui Ellen White! ), era intitulat „Solia pentru
ziua de azi” si in el era enuntat crezul adventistilor de ziua a saptea. Iata
un fragment din acest articol:

     „Pentru cei care doresc sa cunoasca mai bine trasaturile de baza
detinute de aceasta denominatiune, vom spune ca adventistii de ziua a
saptea cred:

     1) In Trinitatea divina. Aceasta Trinitate este alcatuita din Tatal cel

vesnic, o Persoana spirituala, individuala, atotputernica, atotstiutoare,
infinita in putere si dragoste; din Domnul Iisus Christos, Fiul Tatalui celui
vesnic, prin care au fost create toate lucrurile si prin care se va realiza
mantuirea ostirii celor rascumparati; din Duhul Sfant, a treia Persoana a
Dumnezeirii, singurul mijloc de regenerare in lucrarea de rascumparare.”

     Faptul ca acest articol a fost scris de un om in care Ellen White a avut o

mare incredere, confera mai multa greutate celor afirmate. Intrebarea
fireasca ce se naste este urmatoarea: Daca prezenta doctrinei despre
Trinitate in declaratiile de credinta ale Bisericii Adventiste reprezinta
inceputul apostaziei bisericii, de ce Ellen White, care traia la data la care
Wilcox a publicat articolul sau in Review and Herald, nu a reactionat?

Mai mult decat atat, in acelasi numar al revistei insasi Ellen White a
publicat un articol semnat de ea, ceea ce face cu totul imposibila ipoteza ca
ea sa nu fi luat la cunostinta de articolul lui Wilcox. Argumentul
antitrinitarienilor conform caruia Ellen White ar fi fost prea slabita din
cauza varstei si din aceasta cauza nu a luat atitudine este fara sustinere.

Daca F. M. Wilcox a scris atat de clar despre crezul adventistilor de ziua a

saptea in 1913, enuntand intre punctele de credinta si doctrina despre
Trinitate, este logic sa credem ca aceasta doctrina fusese cunoscuta si
accepata de Biserica Adventista cu mult timp inainte, in pofida lipsei unor
declaratii oficiale. Faptul este confirmat in istoria Bisericii Adventiste, caci
au existat si alte declaratii in favoarea doctrinei Trinitariene chiar inainte
de anul 1913.

Cea mai timpurie declaratie de credinta cu privire la Dumnezeire ii

apartine lui Uriah Smith, unul dintre pionierii Bisericii Adventiste de Ziua
a Saptea si multe decenii la rand redactor al revistei Review and Herald.
In 1872, Uriah Smith a scris un document intitulat „O declaratie a
principiilor fundamentale invatate si practicate de adventistii de ziua
a saptea” ( „A Declaration of the Fundamental Principles Taught and
Practiced by the Seventh-day Adventists” ), in care este schitat crezul
adventistilor din acea vreme. Ce spune acesta? Iata cateva paragrafe de
inceput ale documentului:

     „Prezentand publicului acest rezumat al credintei noastre, dorim sa

facem inteles faptul ca nu avem niciun crez, principiu sau invatatura in
afara Bibliei. Noi nu prezentam acest lucru ca fiind vreo autoritate fatza
de poporul nostru, nici nu este conceput ca sa asigure uniformitate in
randul poporului, ca un sistem de credinte, dar este o scurta declaratie a
ceea ce este si a fost sustinut de marea majoritate.” 

Retinem din acest paragraf introductiv ca la acea data Biserica Adventista

de Ziua a Saptea nu avea o declaratie oficiala a punctelor fundamentale de
credinta, ca doctrina bisericii era in dezvoltare si ca nu exista nicio
constrangere pentru nimeni ca sa accepte adevarurile deja descoperite.

Iata doua puncte din aceasta declaratie timpurie ( 1872 ) care se refera la
Dumnezeire:

     1) „Exista un singur Dumnezeu, o Fiinta personala si spirituala,

Creator al tuturor lucrurilor, atotputernic, atotstiutor si vesnic, infinit in
intelepciune, sfintenie, dreptate, bunatate, adevar si mila; neschimbator si
prezent pretutindeni prin reprezentatul Sau Duhul Sfant. Psalmul 139,7

     2) Exista un singur Domn, Iisus Christos, Fiul Tatalui celui vesnic, Cel
prin care Dumnezeu a creat toate lucrurile si prin care ele exista…”

Aceasta prima declaratie ( neoficiala ) a unuia dintre pionierii Bisericii

Adventiste este ambigua. Nu se spune nimic despre divinitatea lui Iisus
Christos, nici despre natura Duhului Sfant. Totusi, afirmatiile succinte
facute de Uriah Smith in 1872 nu contravin crezului Bisericii Adventiste
de astazi, fiind incluse in declaratia oficiala de credinta a bisericii.

Acelasi Uriah Smith, care initial a fost arian ( credea ca Fiul lui

Dumnezeu este prima fiinta creata ), apoi si-a schimbat crezul,
devenind semi-arian ( credea ca Fiul lui Dumnezeu S-a nascut candva, in
vesnicia trecutului, din Tatal ), in anul 1896 a facut o declaratie in revista
Review and Herald ( vol.73, nr. 43, pag. 685 ) din care reiese ca pionierii
Bisericii Adventiste botezau in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului
Sfant:

„…In formula de botez, Numele „Sfantul Duh” sau „Duhul Sfant” este
asociat cu cel al Tatalui si al Fiului. Si daca Numele poate fi folosit astfel,
de ce nu ar putea fi, pe buna dreptate, partea aceleiasi Trinitati in imnul
de lauda „Lauda Tatalui, Fiului si Sfantului Duh”? 

     Este o afirmatie interesanta pentru ca un semi-arian ca Uriah Smith sa

vorbeasca despre Trinitatea divina in 1896! Si aceasta intr-o vreme in care
Ellen White traia si era foarte activa. Daca doctrina Trinitariana ar fi fost o
dovada de apostazie a Bisericii Adventiste, de ce Ellen White nu a
combatut aceasta „erezie”, asa cum a facut-o in nenumarate randuri atunci
cand credinciosi individuali, comunitati intregi sau chiar intreaga biserica
erau in pericol sa se departeze de adevar? Raspunsul este unul
singur: Ellen White nu a considerat doctrina despre Trinitate ca fiind
neconforma cu adevarul biblic. Dimpotriva, chiar ea personal a sustinut
aceasta doctrina.

In 1892, Sammuel T. Spear a publicat brosura „The Bible Doctrine of

the Trinity”, in care afirma ca existenta a trei Persoane divine nu insemna
triteism, caci in Dumnezeire exista unitate si armonie deplina. Desi Spear
nu era adventist, editura adventista Pacific Press i-a publicat lucrarea,
dovedind ca adventistii din aceea vreme erau deschisi fatza de aceasta
doctrina.

Iarasi trebuie mentionat faptul ca nu avem nicio reactie negativa a lui Ellen
White cu privire la acest demers al editurii, asa cum o va avea cativa ani
mai tarziu cu privire la cartea cu idei panteiste a Dr. Kellogg, „The Living
Temple”. Si aceasta cu atat mai mult cu cat, peste doar cinci ani ( 1897 ),
Ellen White avea sa faca afirmatii clar trinitariene, atat in publicatiile
bisericii, cat si in cartile scrise de ea ( „Special Testimonies for Ministries
and Workers” nr. 10/1897; „Sings of the Times”, 8 aprilie, 1897, p. 6.7; 
„Desire of Ages”, 1898, p. 530. 671 )

O alta dovada ca doctrina Trinitariana era deja acceptata de cel putin de o

parte a membrilor Bisericii Adventiste in primii ani ai secolului al XX-lea
este editia din 1905 a cartii lui Stephen Haskell, „Istoria profetului
Daniel” ( „Story of the Prophet Daniel” ). In aceasta carte autorul afirma:

„Gabriel a fost doar un inger, sustinut de aceeasi putere care l-a sprijinit
pe Ioan, si nu i-a permis lui Ioan nici macar o clipa sa creada ca el facea
parte din marea Trinitate a cerului si ca era vrednic de inchinarea
oamenilor.”

De asemenea, in timpul marei controverse in legatura cu unele afirmatii

facute de Dr. Kellogg in cartea sa „The Living Temple” ( „Templul
viu” ), scrisa in 1903, au fost facute afirmatii legate de doctrina
Trinitariana. Intr-o scrisoare pe care A. G. Daniells, presedintele
Conferintei Generale din acea vreme, i-a trimis-o lui Willie White ( unul
dintre fiii lui Ellen White ) in 1903, acesta afirma ca Dr. Kellogg si-a
recunoscut unele „mici” greseli in exprimarea vederilor sale.

     „El ( Dr. Kellogg n.n. ) mi-a spus”,continua Daniells, „ca acum crede

in Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant si ca, in
opinia sa, Dumnezeu Duhul Sfant, si nu Dumnezeu Tatal, este Cel care
umple intregul spatiu si orice fiinta vie.” ( „Letter: A. G. Daniells to W. C.
White”, October 29, 1903 )

Asadar, termenul „Trinitate” apare in scrierile si declaratiile pionierilor

Bisericii Adventiste cu mult timp inainte de prima declaratie oficiala a
bisericii cu privire la punctele fundamentale de credinta din 1931. Trebuie
subliniat faptul ca toate aceste declaratii au fost facute in timpul vietii lui
Ellen White si ca, daca ele ar fi fost considerate ca fiind semne de
apostazie a bisericii, Ellen White ar fi reactionat si ar fi transmis un semnal
de alarma catre biserica.

Ce pozitie a avut Ellen White fatza de doctrina Trinitariana? Ea nu numai

ca nu s-a opus doctrinei Trinitariene, asa cum o intelegem astazi, dar ea
chiar a sustinut aceasta doctrina. Este adevarat ca ea s-a opus unui
anumit Trinitarianism spiritualist, la fel cum au facut multi pionieri ai
Bisericii Adventiste. Acest gen de Trinitarianism era la moda in bisericile
protestante americane din secolul al XIX-lea si in el se faceau afirmatii
care negau personalitatea distincta a Celor Trei Persoane ale Dumnezirii.
Iata un exemplu de Trinitarianism pe care atat Ellen White, cat si pionierii
bisericii l-au combatut cu toata puterea:

     „Sunt sfatuita sa spun ca opiniile acelora care cerceteaza idei

stiintifice avansate nu sunt demne de incredere. Sunt formulate conceptii
de felul celor urmatoare: „Tatal este invizibil, asemenea luminii. Fiul este
lumina intrupata. Duhul Sfant este lumina raspandita pretutindeni.”
„Tatal este ca roua, un abur invizibil. Fiul este ca roua adunata intr-o
forma plina de frumusete. Duhul este ca roua ce cade peste verdeata plina
de viata.” O alta reprezentare: „Tatal este ca un abur invizibil. Fiul este
asemenea norului plumburiu. Duhul este ploaia ce cade si aduce puterea
invioratoare.” 

     Toate aceste interpretari spiritualiste nu sunt nimic. Ele sunt

neadevarate si imperfecte. Ele slabesc si micsoreaza Maiestatea care nu
poate fi comparata cu nicio asemanare pamanteasca. Dumnezeu nu poate
sa fie comparat cu lucrurile facute de mainile Sale. Acestea sunt doar niste
lucruri pamantesti, care sufera sub blestemul lui Dumnezeu, din cauza
pacatului omului. Tatal nu poate sa fie descris prin lucrurile de pe
pamant. Tatal este plintatea intruchipata a Dumnezeirii si este invizibil
ochilor muritori. 

     Fiul este plinatatea manifestata a Dumnezeirii. Cuvantul lui Dumnezeu

declara ca El este „intiparirea Fiintei Lui”. „Fiindca atat de mult a iubit
Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in
El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” 

     Mangaietorul, pe care Domnul Christos a fagaduit ca Il va trimite dupa

ce Se va inalta la cer, este Duhul Sfant in toata plinatatea Dumnezeirii,
care face vizibila puterea harului divin pentru toti aceia care Il primesc pe
Christos ca Mantuitor personal si cred in El. Sunt trei Persoane vii in
acest Trio ceresc, si in Numele acestor trei puteri – Tatal, Fiul si Duhul
Sfant – sunt botezati  cei ce Il primesc pe Christos cu o credinta vie, si
aceste Puteri vor conlucra cu supusii ascultatori ai cerului, in eforturile
lor de a trai o viata noua in Christos.” ( „Special Testimonies”, seria B,
nr. 7, pag. 62.63 ( 1905 ).

Daca Ellen White ( ca de altfel toti pionierii Bisericii Adventiste ) s-a opus
unui Trinitarianism spiritualist care descria Dumnezeirea ca pe un abur
fara forma si personalitate distincta, ea a sustinut doctrina Trinitariana
corecta, asa cum o avem astazi. Iata cateva afirmatii din scrierile sale cu
privire la acest subiect:

In 1897, E. G. White a publicat in revista „Signs of the Times” ( Semnele

Timpului ) a unui articol intitulat „Chistos, Datatorul vietii”. In acel
articol, ea afirma: „In El ( Iisus Christos n.n. ) era viata originara,
neimprumutata, nederivata” ( „Sings of the Times”, 8 aprilie, 1897, p.
6.7 ). In acelasi an, 1897, autoarea americana afirma intr-o brosura
ca Duhul Sfant este cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii ( „Special
Testimonies for Ministries and Workers” – „ nr. 10/1897 ).

Cele doua afirmatii evident trinitariene si in deplina contradictie cu

conceptiile celor mai multi adventisti din acea vreme au fost repetate in
volumul „Desire of Ages”,publicat in 1898: „Iisus Christos este viata
originara, neimprumutata, pe care o are prin Sine Insusi”, iar Duhul Sfant
este „cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii” ( „Desire of Ages”, p. 530.
671 ).

     „Sunt trei Persoane vii in acest trio ceresc; in Numele acestor trei

puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – sunt botezati cei care Il primesc pe
Christos cu o credinta vie si aceste puteri vor conlucra cu supusii
ascultatori ai cerului, in eforturile lor de a trai o viata noua in Christos.”
( „Special Testimonies”, seria B, nr. 7, pag. 62.63, 1905 )

     „Domnul Christos este Fiul preexistent al lui Dumnezeu si exista prin

Sine Insusi… Cand a vorbit despre preexistenta Sa, Christos a vrut sa
indrepte gandurile noastre spre veacurile nesfarsite din trecut. El ne
asigura ca nu a existat niciodata un timp cand sa nu fi fost intr-o partasie
stransa cu Dumnezeul cel vesnic. Acela a carui voce o ascultau iudeii
fusese cu Dumnezeu intotdeauna.” ( „Signs of the Times”, 29 august 1900
)

     „El a fost egal cu Dumnezeul infinit si atotputernic… El este Fiul cel
vesnic si care exista prin Sine Insusi.” ( „Manuscrisul 101”, 1897 )

     „Domnul Iisus a declarat: „Eu sunt invierea si viata.” In Christos este
viata originala, neimprumutata si nederivata.„Cine are pe Fiul are
viata.” Divinitatea lui Christos este siguranta celui credincios cu privire
la viata vesnica.” ( „Desire of Ages”, pag. 530, 1898 )
     „Demnitarii ceresti cei vesnici – Tatal, Christos si Duhul Sfant –
urmau sa-i inzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decat cea a
oamenilor muritori… si sa inainteze alaturi de ei in lucrarea de a
convinge lumea cu privire la pacat.” ( „Manuscrisul 145”, 1901 )

     „Noi trebuie sa intelegem ca Duhul Sfant, care este o Persoana,

intocmai cum Dumnezeu este o Persoana, paseste in locurile acestea.”
( „Manuscrisul 66”, 1899, dintr-o cuvantare tinuta in fatza studentilor din
Avondale, Australia )

     „Printul puterii raului poate sa fie tinut in frau numai de puterea lui
Dumnezeu aflata in Duhul Sfant, cea de-a Treia Persoana a
Dumnezeirii” ( „Special Testimonies”, seria A, nr. 10, pag. 37, 1897 )

     „Noi trebuie sa cooperam cu cele trei Puteri preainalte ale cerului –
Tatal, Fiul si Duhul Sfant – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, facandu-
ne sa fim niste conlucratori cu Dumnezeu” ( „Special Testimonies”, seria
B, nr. 7, pag. 51, 1905 )

     De asemenea, este demn de retinut faptul ca la inceputul secolului al

XX-lea, mai precis in anul 1920,  in cadrul examinarii candidatilor pentru
botez, era pusa si o intrebare in legatura cu credinta in Trinitate. Intrebarea
nr. 4 era urmatoarea:

„Recunosti in legamantul tau de botez ca iei asupra ta Numele Tatalui, al

Fiului si al Spiritului Sfant si ca aceste puteri omnipotente garanteaza
pentru tine, in calitate de copil al lui Dumnezeu, sa-ti dea credinta si
puterea de a trai viata de crestin?” ( „The Church Officers’ Gazette”,
martie 1920 )

In revista The Ministry din februarie 1942,este publicat un rezumat al

punctelor fundamentale de credinta ale adventistilor de ziua a saptea.
Primele trei puncte de credinta erau urmatoarele:

„1) Adevaratul si viul Dumnezeu, prima Persoana a Dumnezeirii, este

Tatal nostru ceresc si care, prin Fiul Sau Iisus Christos, a creat toate
lucrurile.

     2) Iisus Christos, a doua persoana a Dumnezeirii si vesnicul Fiu al lui

Dumnezeu, este singurul Salvator din pacat; iar salvarea oamenilor este
prin har si credinta in El.
     3) Spiritul Sfant, a treia persoana a Dumnezeirii, este reprezentantul
lui Christos pe pamant si ii conduce pe pacatosi la pocainta si ascultare
de toate cerintele lui Dumnezeu.” 

     Biserica Adventista este acuzata ca a facut un compromis acceptand

doctrina Trinitariana in crezul ei. De ce ar fi facut biserica un compromis
pe acest subiect si nu in privinta altor doctrine fundamentale –
adevaratele „pietre de hotar” – care sunt specific adventiste si care
deosebesc Biserica Adventista de celelalte confesiuni crestine?

De ce Biserica Adventista nu a facut compromisuri in privinta respectarii

Sabatului zilei a saptea, a soliei celor trei ingeri din Apocalipsa 14, a
doctrinei despre Sanctuarul ceresc si curatarea lui, a doctrinei despre starea
omului in moarte s.a.? Daca cineva din afara ei ar fi dorit sa distruga
identitatea acestei biserici, nu ar fi atacat in primul rand acele doctrine care
sunt specifice adventismului? Greu de raspuns la aceste intrebari.

     Ramane totusi o intrebare pertinenta: De ce nu avem o declaratie

oficiala a Bisericii Adventiste in primele decenii de la aparitia ei?
Raspunsul este complex si necesita un alt cadru de discutie. Cert este ca
doctrina Bisericii Adventiste s-a dezvoltat treptat, de-a lungul deceniilor,
conform unui principiu biblic, prezentat atat in Vechiul, cat si in Noul
Testament: Lumina vine treptat. Dumnezeu nu descopera tot adevarul
poporului Sau dintr-o data.

„Dar cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei

stralucire merge crescand pana la miezul zilei.” ( Proverbele 4,18 )

Insusi Mantuitorul a procedat in felul acesta cu ucenicii Sai, care nu erau

capabili sa inteleaga tot adevarul dintr-o data. Fapt pentru care Domnul le
spune: „Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta.
Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in
tot adevarul.” ( Ioan 16,12.13 )

Daca cineva isi imagineaza ca primii adventisti, care au ramas in credinta

dupa marea dezamagire din toamna anului 1844, au cunoscut toata
doctrina a doua zi dupa ce a trecut timpul asteptat ( 22 octombrie 1844 ),
se inseala amarnic. Multe doctrine au fost descoperite de-a lungul anilor si
chiar al deceniilor care au urmat dupa dezamagirea din 1844: Sabatul zilei
a saptea, reforma sanatatii, indreptatirea prin credinta s.a.

Doctrina despre Dumnezeire nu a facut nici ea exceptie, cristalizandu-se in

timp, pe masura ce Dumnezeu descoperea bisericii Sale lucruri noi despre
Sine, prin iluminarea data de Duhul Sfant.

Intr-o revista a Bisericii Adventiste aparuta in 1892, E. G. White

scria: „Avem multe lectii de invatat si multe, multe de dezvatat. Numai
Dumnezeu si cerul sunt infailibili. Aceia care cred ca niciodata nu vor
avea ocazia sa abandoneze o intelegere indragita, ca nu vor avea
niciodata ocazia de a-si schimba o parere, vor fi dezamagiti. Cat timp
tinem la propriile idei si opinii cu persistenta hotarata, nu putem avea
unitatea aceea pentru care S-a rugat Christos” ( E. G. White, Advent
Review and Sabbath Herald, 1892-07-26 ).
40. Marturia personala a unui fost antitrinitarian
Este stiut faptul ca, intr-o polemica, faptele unei persoane sunt mai
elocvente decat cuvintele pe care le rosteste, iar marturia personala este
mai puternica si mai convingatoare decat o multime de argumente
rationale. De aceea, voi reda, fara prea multe comentarii, marturia
personala a unui crestin care timp de zece ani a facut parte din Miscarea
Singurului Dumnezeu Adevarat – o miscare antitrinitariana care a
capatat amploare dupa anii 80 ai secolului trecut.

In esenta, adeptii acestei miscari neaga Trinitatea, considerand ca singurul

Dumnezeu adevarat este Tatal. Iisus Christos este Fiul nascut in mod
literal, biologic din Tatal, candva in vesnicia trecutului, iar Duhul Sfant nu
este o persoana divina, ci doar o forta impersonala: dupa unii – mintea si
gandul Tatalui, iar dupa altii – mintea si gandul Fiului.

Joel Ridgeway – caci despre el este vorba – in prezent este adventist de

ziua a saptea. Insa nu un membru pasiv al bisericii, ci unul deosebit de
activ. Desi s-a nascut intr-o familie adventista, timp de zece ani a adoptat
crezul antitrinitarian pe care l-a aparat cu indarjire. Iata marturia lui
personala, dupa ce, in urma unui studiu profund si tenace al Scripturii si al
scrierilor lui Ellen White, s-a convins de adevar si a revenit la crezul
trinitarian.

„Am fost odata antitrinitarian. Am crezut cu fermitate ca Iisus S-a nascut

in mod literal din Tatal in veacurile vesniciei trecute. Eram complet
convins ca Duhul Sfant nu este o persoana, ci mintea si personalitatea lui
Christos. Credeam ca stiu totul. Imi placeau dezbaterile cu oamenii si
aveam placere sa-i „ucid” cu argumentele mele rapide si rationale. Multi
oameni nu puteau raspunde argumentelor mele.

     Totusi, pe masura ce timpul trecea, Dumnezeu m-a pus in diferite

circumstante si a adus diferiti oameni in viata mea care m-au facut sa
devin mai putin arogant in vederile mele. Incepeam sa am probleme cu
intelegerea mea cu privire la unele versete biblice care nu se armonizau in
mintea mea. In final, am ajuns in punctul in care am spus: „Doamne, du-
ma inapoi la inceputuri!”

     M-am intors la „prima patratica” si am studiat Biblia si scrierile lui

Ellen White cu o minte deschisa si cu rugaciunea: „Doamne, invata-ma
adevarul despre Tine.” Incet-incet, piesa dupa piesa, Dumnezeu a refacut
puzzle–ul in mintea mea. El m-a adus in contact cu oameni care mi-au dat
idei si ganduri pe care niciodata nu le avusesem inainte. Versete biblice si
citate, care fusesera misterioase pentru mine, au devenit clare. Wow, am
avut o experienta minunata.”

Dupa un studiu aprofundat al Scripturii si al scrierilor lui Ellen White, Joel

Ridgeway a recunoscut: „Pozitia mea anterioara cu privire la natura lui
Dumnezeu este o eroare si trebuie sa renunt la ea.” Iata motivele care l-au
determinat sa renunte la antitrinitarianism:

1. „Credinta antitrinitariana arunca indoieli asupra Inspiratiei. Exista

unele texte biblice si paragrafe din scrierile lui Ellen White care nu
se potrivesc cu ceea ce invata antitrinitarienii. De aceea,
antitrinitarienii sunt fortati sa pretinda ca cei care au copiat
manuscrisele biblice au facut greseli, ca lideri ai bisericii au
modificat afirmatii ale lui Ellen White, iar Ellen White insasi in
exprimarea sa a facut ca unele adevaruri clare sa fie confuze. Am
vazut multi pornind pe aceasta cale, care i-a dus in cele din urma la
o respingere totala a scrierilor lui Ellen White si a unei parti din
Biblie.
2. Doctrina antitrinitariana Il jefuieste pe Domnul Christos de
existenta Sa vesnica. Aceasta doctrina foloseste explicatii omenesti
pentru a clarifica adevaruri care nu ne-au fost revelate in totalitate.
Oamenii gandesc ca pentru ca Christos sa fie Fiul lui Dumnezeu, El
trebuie sa fie un fiu in sens biologic. Dar unde se afla autoritatea
biblica ce sustine asa ceva? Conform Bibliei, nu a existat decat un
singur timp in care Christos S-a nascut, iar acesta a fost in Betleem.
Daca Christos a fost adus la existenta, ce ne impiedica sa mergem la
urmatorul pas si sa presupunem ca El ar putea inceta sa existe?
Ellen White ne spune ca lucrul acesta este imposibil.
3. Doctrina antitrinitariana este foarte apropiata de unele religii false.
Ideea ca Christos a venit la existenta este o doctrina pe care o sustin
si martorii lui Iehova. Acestia insa fac un pas mai departe, afirmand
ca Christos a fost creat. Exista oare vreo diferenta intre ceea ce cred
multi antitrinitarieni? Nimeni nu a fost capabil sa-mi indice o
diferenta tangibila. Nu uitati, Dumnezeu nu procreaza asa cum o
facem noi. El spune si lucrurile vin la existenta. Aceasta este
Creatia. 
 4. Doctrina antitrintariana arunca un val de mister asupra conceptului
simplu de eternitate. Odata ce am inceput sa cred in aceasta
doctrina, pentru mine eternitatea a incetat sa mai fie eternitate. Era
o taina care nu putea fi explicata. Cineva poate fi vesnic si totusi sa
aiba un inceput. Nu exista nicio dovada biblica in sustinerea acestei
idei; ea este cu desavarsire de origine omeneasca…Fiecare
invatatura trebuie sa se sprijine pe un „Asa zice Domnul.” 
5. Doctrina antitrinitariana pune in discutie maretia sacrificiului lui
Dumnezeu devenind om, precum si intregul concept al Planului de
Mantuire. Sunt multe cai prin care se ajunge aici:

     – In loc ca Dumnezeu Insusi sa vina si sa moara, El L-a trimis pe Fiul

Sau. De ce nu a venit El personal? 

     – Aceasta doctrina invata ca Dumnezeu nu poate muri, de aceea

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau. De aici se naste ideea ca Christos e mai
putin divin decat Tatal. In al doilea rand, aceasta este doar o incercare
omeneasca de a gasi o solutie la o problema pe care nu am fost niciodata
meniti sa o rezolvam. Avem nevoie doar sa acceptam ceea ce spune Biblia
si sa credem.

     – Doctrina antitrinitariana transforma in batjocura trimiterea de catre

Christos a Mangaietorului. Daca Duhul Sfant este tot Iisus Christos, insa
intr-o alta forma, inseamna atunci ca Christos este inca omniprezent, in
ciuda faptului ca inspiratia spune clar ca Christos a renuntat la
omniprezenta Sa. De asemenea, cuvintele lui Christos devin fara sens
atunci cand El a promis ca va trimite „un alt Mangaietor” care urma sa
marturiseasca despre El.      

     – In loc de o rupere a legaturii vesnice dintre Tatal si Fiul, aceasta

doctrina invata ca aceasta legatura a lui Christos cu Tatal nu este vesnica,
ci are un inceput.

6. Doctrina antitrinitariana se bazeaza pe principii care nu sunt clar

afirmate in Biblie. Antitrinitarienii cred ca Christos a fost nascut de
Tatal in vesnicia trecuta, desi nu exista niciun verset biblic care sa
afirme acest lucru. Singurul timp despre care citim ca Christos S-a
nascut este in Betleem. 
7. Cei care sustin aceasta teorie trebuie sa ia versetele biblice si
paragrafele din scrierile lui Ellen White din contextul lor si sa le
 rastalmaceasca de asa natura incat sa urmeze agenda sustinatorilor
acestei doctrine.”

In finalul marturiei sale despre experienta avuta in miscarea

antitrinitariana, Joel Ridgeway adreseaza un apel catre cititorii sai:

     „Asadar, va rog, nu petreceti restul vietilor voastre studiind

Dumnezeirea. Am scris aceasta carte ( „Understanding the Godhead” n.n.
) deoarece eram foarte confuz asupra acestei polemici si am dorit sa
impartasesc oamenilor cum m-a calauzit Dumnezeu. Dar nu doresc ca
aceasta polemica sa devina centrul atentiei noastre. Chiar faptul ca
Dumnezeu nu ne-a revelat clar unele aspecte despre Sine ar trebui sa ne
spuna ca nu ne este de folos sa le intelegem. 

     Sa ne concentram atentia asupra marilor adevaruri ale mantuirii si sa

ne pregatim pentru revenirea lui Christos. In loc sa avem dezbateri despre
cine este Duhul Sfant, sa ne deschidem inimile Lui si sa-I permitem sa ne
transforme, astfel incat sa putem merge acasa cu totii. Atunci intrebarile
care nu si-au gasit raspuns in aceasta parte a cerului vor primi un raspuns
clar. 

     Nu este nimic pe care Satana sa-l doreasca mai mult decat sa ne
distraga atentia de la ce este cel mai important. El a folosit polemicile
despre Dumnezeire pentru a-si atinge scopul cu succes. Am vazut lucrul
acesta intamplandu-se deseori. De aceea, draga cititorule, te provoc sa iei
in considerare cu grija si cu rugaciune punctele de vedere pe care le-am
exprimat in aceasta carte. 

     Ma rog ca aceasta sa-ti fie de folos si sa te inspire in a studia mai mult.
Mai mult decat orice, sper ca ea ti-a oferit o mai profunda viziune asupra
dragostei lui Dumnezeu si a incredibilului Sau Plan pentru salvarea
omenirii. Acesta sa fie centrul atentiei noastre si nu detaliile fine despre
Dumnezeire. Aceasta este ceea ce conteaza cel mai mult. 

„Harul Domnului Iisus Christos si dragostea lui Dumnezeu si

impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi toti! Amin!” ( 2 Corinteni 13,14
)

Marturia apartine lui Joel Ridgeway si poate fi gasita in cartea

„Understanding the Godhead” – My Personal Jorney, 2018
Lori Balogh