• BIOLOGIA INSECTELOR

• Insectele adulte nu mai cresc si nu mai

naparlesc.In acest stadiu are loc
reproducerea, adica perpetuarea
speciei.
• Tipuri de reproducere la insecte:
• -reproducere partenogenetica;
• -reproducere pedogenetice;
• -reproducere poliembrionara;
• -reproducere hermafrodita;
• -reproducere sexuata.
Reproducerea partenogenetica (virginogena) este o inmultire asexuata,
are loc fara o prealabila copulatie, iar dezvoltarea oului se face fara fecundare.

1.Dupa sexul urmasilor se clasifica in:

-partenogeneza arenotoca-
din oua nefecundate apar numai masculi ;

-partenogeneza telitoca –
din oua nefecundate apar numai femele;

-parenogeneza deuterotoca-
apar atat masculi cat si femele (unela specii de lepidoptere).
 2.Dupa modul aparitiei:

• -partenogeneza exceptionala (accidentala)-

• din ouale nefecundate apar indivizi de ambele sexe;

• -partenogeneza facultativa-inmultirea are loc

• atat prin oua fecundate cat si prin oua nefecundate.
-partenogeneza obligatorie-reproducerea se face prin oua nefecundate ,
masculii lipsind sau fiind foarte rari.

REPRODUCEREA PEDOGENETICA

-inmultire partenogenetica in stadiile de larva si pupa.

REPRODUCEREA POLIEMBRIONARA
-consta in faptul ca din oul depus apare un embrion care se divide in mai
multi embrioni.
 REPRODUCEREA HERMAFRODITA
-se caracterizeaza prin prezenta testiculelor si a ovarelor in corpul
aceluiasi individ.

REPRODUCEREA SEXUATA

-majoritatea insectelor se reproduc pe cale sexuata, gamogenetica sau

amfigonica.
Tipuri de oua
 DEZVOLTAREA INSECTELOR
-totalitatea proceselor si transformarilor care se succed in mod
obligatoriu de la ou si pana la moartea fiziologica a adultului.

a)-dezvoltarea embrionara-de la fecundarea oului pana la aparitia

larvei;

b)-dezvoltarea postembrionara;-de la iesirea larvei din ou pana la

aparitia adultului;

c)-dezvoltarea postmetabola-apritia imagoului si moartea

fiziologica a insectei.
 Dezvoltarea embrionara incepe imediat dupa fecumdarea oului
si dureaza pana la aparitia larvei.
Se disting 4 faze:
-faza de segmentatie;

-faza formarii foitelor embrionare sau germinative;

-faza formarii organelor sau organogeneza;

faza diferentierii histologice.

Iesirea larvei din ou este cunoscuta sub numele de ecloziune

Durata dezvoltarii embrionare sau incubatia variaza in raport de

specie si conditiile de mediu.

Ex. Musca de casa-dezvoltarea embrionara este de 8-12 ore, la unele

specii de lepidoptere ajunge la 9 luni.
Dupa locul unde are loc dezvoltarea embrionului,la insecte deosebim
urmatoarele forme:

-oviparia-dezvoltarea embrionului are loc in afara aparatului genital;

-ovoviviparia cand dezvoltarea embrionului incepe in caile genitale

materne si continua si in mediul extern.

-viviparia sau larviparia cand dezvoltarea embrionului are loc numai

in interiorul corpului femel , insecta depune larve.
Dezvoltarea postembrionara incepe odata cu iesirea larvei din ou
si se incheie cu aparitia adultului.

1.Metamorfoza completa
2.METAMORFOZA INCOMPLETA
 Tipuri de larve

-larve protopode ;

-larve polipode;

-larve apode

-larve postoligopode

-larve oligopode
 PUPA
Tipuri de pupe:
 Dezvoltarea postmetabola corespunde perioadei cuprinse intre
aparitia imagoului si moartea fiziologica a insectei.

Insecta adulta nu mai creste , nu mai naparleste, dar sufera o serie

de transformari progresive si regresive.

Procesele progresive corespund perioadei de maturatie sexuala, iar

cele regresive periodei de imbatranire.

Durata dezvoltarii postmetabole sau longevitatea adultilor variaza

dupa specie, de la cateva minute la cativa ani.
 Generatia la insecte
Generatia =intreaga progenitura a unei populatii de insecte de la stadiul de ou,
in cazul ovipariei pana la moarte tuturor indivizilor adulti.
In functie de timpul necesar dezvoltarii unei generatii,insectele se clasifica
:

-insecte monovoltine, care au o generatie pe an

-insecta bivoltine, cu 2 generatii pe an;

insecte polivoltine, care prezinta mai multe generatii in cursul unui an

insecte multianuale, la care dezvoltarea unei generatii are loc pe

parcursul mai multor ani
Ciclul biologic reprezinta succesiuea stadiilor si uneori si
a generatiilor unei specii, la capatul carora insecta se gaseste
intr-un stadiu identic cu stadiul de la care a pornit dezvoltarea.

La afide ciclul biologic la speciile nemigratoare :

-femela amfigona depine oul de iarna-fundatrixul (matca)-fundatrigene

-femele aripate si nearipate-sexupare-sexuate(masculi si femele)-ou de
iarna =dezvoltare holociclica monoecica.
Diapauza

-reprezinta o intrerupere temporara a dezvoltarii insectelor, o adpatare a

acestora la conditiile neprielnice ale mediului ambiant.

Corespunzator stadiului in care are loc diapauza poate fi:

-embrionara;

-larvara;
-pupala;

-imaginala;
Dupa modul cum intervine:

-facultativa care are loc accidental si este determinata de aparitia unor

conditii nefavorabole ale mediului.

-obligatorie cand se manifesta intodeauna in dezvoltarea unor insecte

Indiferent de evolutia factorilor de mediu.

Factorii mediului ambiant care pot determina intrarea in diapauza:

-temperatura, care poate induce la insecte diapauza hiemala si

diapauza estivala.

-lumina care are un rol determinant in aparitia sau evitarea diapauzei.

Insectele se clasifica in 3 grupe:

-insecte de zi lunga;

-insecte de zi scurta;

-insecte neutre sau intermadiare;

 Ecologia insectelor

Ecologia este stiinta care se ocupa cu studiul legilor interactiunii

organismelor cu mediul.

Factorii ecologici se impart in :

A)-factori abiotici ;

B)-factori edafici;

C)-factori biologici;

D)-factori antropici.
A) Factorii abiotici sau anorganici sunt reprezentati de factorii climatici.

TEMPERATURA-insectele sunt animale heteroterme, au temperatura

corpului variabila in functie de mediul in care traiesc.

Activitatea biologica a insectelor are loc la tempertauri cuprinse intre

5-45 grade C.

Aceasta activitate incepe la un anumit grad de temperatura numit

PRAG INFERIOR (to) si inceteaza la un anumit grad ridicat de
temperatura denumit PRAG SUPERIOR (T).

Zona cuprinsa intre cele 2 praguri biologice se numeste zona biologica.

Zona letala=zona aflata sub pragul inferior si peste pragul superior.

Temperaturi scazute-insectele nu se mai hranesc, isi pierd mobilitatea.

Moartea poate surveni datorita procesului de hidratare a protoplasmei

si din cauzainghetarii apei libere, care iese din celule si patrunde in spatiile
intercelulare

Temperaturi ridicate-activitatea insectelor se reduce treptat datorita

coagularii substantelor albuminoide.

In cadrul zonei biologice, intre cele 2 praguri, activitatea insectelor se

desfasoara in functie de temperatura mediului in care traiesc.

Insectele au un prag de prolificitate (O) exprimand temperatura la care

sexele devin fertile si un prag termic optim(O1) reprezentand gradul de
temperatura la care dezvoltarea se produce in cel mai scurt timp si
prolificitatea este maxima.
Cele 4 praguri de dezvoltare impart zona biologica in 3 subzone:

-rece;
-optima;
-calda.

Subzona rece=cuprinsa intre pragul inferior si pragul de prolificitate.

Insectele se dezvolta, dar raman sterile.

Subzona optima=cuprinsa intre pragul de prolificitate si optimul termic.

Odata cu cresterea temperaturii, durata dezvoltarii se scurteaza, numarul
generatiilor si prolificitatea cresc.Aceasta zona la majoritaea insectelor
este cuprinsa intre 20 si 30 grade C.

Subzona calda=cuprinsa intre optimul termic si pragul superior.Odata

cu cresterea temperaturii, durata dezvoltarii creste, iar numarul
generatiilor si prolificitatea descresc.
Umiditatea si precipitatiile au un rol important in cresterea
si dezvoltarea insectelor.

Dupa preferinta pentru umiditate, insectele se impart:

-higrofile, care populeaza zonele umede cu 85%-100% umiditate.
-mezofile, care traiesc in zonele semiumede, cu 45%-85% umiditate.
-xerofile, care prefera zonele secetoase,sub 45%umiditate.

Precipitatiile pot favoriza dezvoltarea unor daunatorii prin marirea

umiditatii releative a aerului

sau a umiditatii solului.

Lumina determina schimbari esentiale in unele procese biologice
(aparitia sau evitarea diapauzei) sau in comportamentul insectelor.

Radiatiile solare actioneaza prin energia radianta, care coboara sau ridica
temperatura mediului ambiant si indirect prin declansarea reactiilor
fotochimice din organism.

Curentii de aer (vantul) contribue la intensificarea evaporarii apei din

corp si impiedica sau favorizeaza zborul, hranirea , copulatia. Rol
important in raspandirea si migrarea unorspecii.
B.Factorii edafici-solul prin particularitatile sale (fizice, chimice)
influenteaza dezvoltarea insectelor.

Dupa natura solurilor pe care le populeaza:

-insecte indiferente, care populeaza diferite soluri;

-insecte psamofile, care traiesc pe terenuri nisipoase;

-insecte halofile, care traiesc pe terenuri saraturoase;

-insecte pietrofile, care sunt frecvente pe solurile pietroase.

C.Factorii biotici

-a) hrana;

-b)zoofagii;

-c)epizootiile.

Hrana sau factorul trofic este principalul factor biotic care conditioneaza
viata insectelor(cresterea si dezvoltarea, inmultirea si raspandirea).

Dupa regimul hranei, insectele se clasifica:

1.-insecte fitofage sau vegetariene;

2.-insecte zoofage;

3.-insecte pantofage.
1.Insectele fitofage sau vegetariene se hranesc cu diferite organe
ale plantelor, verzi,uscate sau pe cale de descompunerea;radacini,
tulpini, ramuri, lastari, frunze, seminte.

a).Dupa natura plantelor cu care se hranesc:

-insecte xylofage, se hranesc cu lemn sau scoarta;

-insecte cletrofage (seminifage);

-insecte fitofage, care se hranesc cu frunzele plantelor;

-insecte saprofage, care se hranesc cu materii organice in

descompunere;
b)Dupa numarul de specii de plante pe care le ataca:

-insecte monofage-se hranesc cu o singura specie de planta sau

cu mai multe specii de plante care apartin unui singur gen ;

-insecte oliogofage, se hranesc cu diferite specii de planta din cadrul

aceleiasi familii;
-insecte polifage, se hranesc cu diferite specii de plante din diferite familii.
c).Dupa numarul organelor pe care le ataca:

-stenomere, se hranesc cu un singur organ al plantei;

-eurimere, se hranesc cu mai multe organe ale plantelor;

2.Insecte zoofage sau carnivore se hranesc cu animale vii sau moarte

-insecte harpactofage sau pradatoare;

-insecte parazite;

-insecte necrofage;

-insecte coprofage;
 -insecte necrofage se hranesc cu cadavrele diferitelor animale;

-insecte coprofage se hranesc cu

excrementele diferitelor animale;
3.Insecte pantofage sau omnivore au un regim de hrana zoofag si fitofag

-cantitaea si calitatea hranei au o mare influenta asupra dezvoltarii

insectelor;

-substantele proteice din hrana scurteaza durata dezvoltarii, in timp ce

hidratii de carbon prelungesc dezvoltarea.
b).ZOOFAGII-sunr reprezentati de diferite organisme animale
cunoscute ca pradatoare si parazite care traiesc pe seama altor
specii.

-Pradatorii, se hranesc cu alte animale (victime) pe care le devoreaza

si le produc moartea brusc.

-Parazitii se dezvolta pe seama unor animale (gazde), carora le

produc moartea lent, in cursul dezvoltarii lor.

Din grupul mare al zoofagilor:

-entomofagii;

-acarofagii;

-vertebratele rapitoare si insectivore.

Entomofagii aprtin ordinelor: Heteroptera, Coleoptera, Hymenoptera,
Diptera.

Heteroptera -speciile Perillus bioculatus si Podisus maculiventris,

pradatori acivi ai gandacului din Colorado.

Coleoptera-speciile Calosoma sycophanta, C. inquisitor, care se hranesc

cu larvele unor defoliatori.Cocinellidae care ataca afidele si Chilocorus
bipustulatus care distruge diferite specii de paduchi testosi.
Hymenoptera-speciile de furnici : Formica lugubris, F. rufa care se
hranesc cu omizi.

Diptera- specii de Syrphus care se hranesc cu omizi si unele insecte adulte.

Majoritatea insectelor parazite apartin ordinelor Hymenoptera si
Diptera.

Hymenoptere: Aphelinus mali, parazit pe larvele paduchelui lanos;

Prospaltella perniciosi parazit pa paduchele din San Jose.
Trichogramma evanescens, parazit oofag la speciile de buha
semanaturilor.
Acarofagii fac parte din clasa Arachnida.
Phytoseiulus persimilis, pradator activ al speciei T.urticae.

Animalele vertebrate,rapitoare si insectivore se hranesc cu diferite specii

de daunatori (pitigoii, cucul,graurii).
Epizotiile sunt boli ale insectelor cauzate de virusuri si de diferite
Microorganisme entomopatogene (ciuperci, bacterii, etc.)

-viroze, boli produse de virusuri;

-micoze, produse de ciuperci;
-bacterioze, boli produse de bacterii.

Dintre speciile de ciuperci care produc imbolnaviri la

insecte:Beauveria bassiana si B. tenella

Dintre bacteriile entomopatogene mai importante sunt : Bacillus

popilliae la viermii albi, B. thuringiensis patogena la diferite specii de
omizi.

Bolile virotice la insecte sunt numeroase.Majoritatea speciilor de

virusuri sunt nucleare, un numar redus sunt citoplasmatice si
granulare.
Factorii antropici reprezinta influenta directa si indirecta a activitatii
omului in dezvoltarea organismelor vegetale si animale.

-lucrarile de defrisare, destelenire, desecare, irigare schimba componenta

floristica si faunistica.

-speciile de insecte care nu se pot adapta la noile conditii se intalnesc mai

rar sau chiar pot sa dispara,iar altele se pot inmulti in masa si produc pagube.

-rotatia culturilor impiedica inmultirea unor daunatori, araturile de vara

contribue la distrugerea larvelor, pupelor sau a adultilor la unele specii.
(Mamestra brassicae, Plutella xilostella).
Raspandirea insectelor si a altor animale daunatoare

Formele de baza ale raspandirii organismelor pe suprafata terestra sunt

statia si arealul.

STATIA=acea parte dintr-un teritoriu caracterizata printr-un anumit

complex de factori ecologici, ocupata de populatia unei specii.
Ex. Statia lacustei calatoare o formeaza Delta Dunarii, iar statia
carabusului marmorat, terenurile nisipoase.

AREALUL sau zona de raspandire cuprinde teritoriul in care se gaseste

specia daunatoare, indiferent de densitatea ei numerica.
ECOLOGIA POPULATIEI

Populatia si caracteristicile ei

Caracteristicile populatiei sunt:

-efectivul;

--densitatea;

--structura pe clase de varsta;

--natalitatea;

--mortalitatea.

-Efectivul populatiei se refera la numarul de indivizi care alcatuiesc o populatie

oarecare la un moment dat al timpului.
Densitatea populatiei reprezinta numarul de indivizi ai populatiei unei specii,
la un moment dat, pe unitatea de suprafata, de lungime, volum sau greutate.

In practica agricola se determina prin diferite metode de control;vizual,

prin curse luminoase, cu momeli alimentare sau prin sondaje.

Pentru fiecare specie in parte exista o anumita limita critica sau un prag de
densitate a populatiei, de la care nivelul pagubelor produse depasesc pragul
economic de daunare (PED) impunandu-se aplicarea unor masuri de combatere.

Sructura populatiei se refera la componenta populatiei pe cele trei clase de

varsta:
-juvenili;
-adulti;
-batrani.

Natalitatea si mortalitatea caracterizeaza populatia in orice moment al timpului

prin aparitia si disparitia indivizilor.
DINAMICA POPULATIEI
-include toate schimbarile cantitative ale parametrilor biostatici ai populatiei.

Doua categorii de factori determina dinamica populatiei:

-Factorii nereactivi - cuprind factorii abiotici care actioneaza asupra populatiei

independent de densitatea indivizilor ei (Ex.gerurile din timpul iernii cauzeaza
moartea indivizilor hibernanti).

-Factorii reactivi-reprezentati de factorii biotici ai mediului (dusmani naturali,

hrana) sunt factori de reglare a populatiei.
Tipurile dinamicii populatiei

-Stabil;

-Sezonier;

-Multianual.

Tipul stabil intalnit la specii de carabusi, gandaci se caracterizeaza prin

aceea
ca efectivul si densitatea indivizilor sunt mai mult sau mai putin constante
pe
intreaga perioada de vegetatie.Populatile speciilor acestui tip de dinamica
au
constanta de reproducere scazuta, iar constanta de supravietuire ridicata.

Prognoza aparitiei acestor daunatori se bazeaza pe datele de raspandire si

densitate, stabilite prin sondajele efectuate toamna in camp.
Tipul sezonier se caracterizeaza prin aceea ca efectivul si densitatea
indivizilor cresc brusc in timpul periodei de vegetatie.Cresterea populatiei
acestor specii este asigurata fie de prolificitatea lor ridicata , fie de
numarul
mare de generatii.

Prognoza aparitiei daunatorilor se face pe baza sondajelor efectuate

toamna
cand efectivul si densitatea populatiei sunt ridicate.

Tipul multianual se caracterizeaza prin aceea ca schimbarea efectivului

si densitatii populatiei se produce in decursul a cativa ani.

Dinamica populatiei multianuale se desfasoara in 4-5 faze :

-faza minimului sau depresiunii, daunele produse sunt neobsevabile;

-faza de crestere , daunele produse sunt neinsemnate;

-faza maximului, daunele sunt insemnate;

-faza de reducere, daunele se reduc brusc.

La tipul multianual al dinamicii apartin numeroase specii de insecte:

-Dociostaurus maroccanus, Calliptamus italicus, Leptinotarsa decemlineata,

Agrotis segetum, etc.
ECOLOGIA ECOSISTEMULUI

Biotopul=locul de trai al populatiilor diferitelor specii de plante si animale.

Biotopul este alcatuit din substrat si microclimat si cuprinde elemente ale

litosferei, hidrosferei, atmosferei si energiei solare.

Substratul biotopului constitue suportul material al biocenozei.

Microclima este rezultatul interactiunii dintre macroclima, biocenoza si sol

si este formata din numeroase elemente ca: iradierea solara, lungimea zilei,
reflectarea luminii, precipitatiile, evaporarea, etc.

Biocenoza reprezinta o unitate functionala, delimitata spatial, caracterizata

prin specii de plante si animale, legate intre ele prin conexiuni reciproce, ca
rezultat al procesului evolutiei, cu rol de transformare a materiei si dotata
cu un mecanism de autoreglare.
Componentele trofice ale biocenozei:

a)-producatorii sunt organisme autotrofe care transforma combinatiile

anorganice in combinatii organice.

b)-consumatorii sunt organisme heterotrofe care asimileaza moleculele

organice si le transforma in molecule specifice tesutului lor.
-consumatori primari (insecte, mamifere erbivore si alte animale
fitofage, etc.) care consuma hrana primara, respectiv producatorii.

-consumatori secundari, reprezentati prin zoofagi, bacteriofagi, care

consuma organismele fitofage;

-consumatori tertiari reprezentati de animalele carnivore de varf;

-saprofagele (unele specii de ciuperci si animale) care se hranesc cu
materie organica moarta fara sa o transforme in materie anorganica.

c)-descompunatorii, reprezentati prin microorganisme reducatoare (unele

specii de bacterii si ciuperci) care descompun substantele organice din
cadavrele plantelor si animalelor si redau biotopului substantele organice.
 Lanturile trofice si tipurile lor

Lant trofic=populatiile de organisme ale biocenozei, prin care materia

circula de la baza trofica spre ultimul consumator.

1.Lantul fitofagilor si pradatorilor:

plante verzi animale fitofage pradatori;

2.Lantul fitofagelor si parazitilor:

-plante verzi animale fitofage paraziti;

3.Lantul saprofagelor si pradatorilor:

-material organic mort de provenienta vegetala sau animala animale
saprofage pradatori.
 ECOSISTEMUL

Biotopul si biocenoza formeaza ecosistemul.

Tipuri de ecosisteme:

-ecosisteme spontane;

-ecosisteme antropogene.

Ecosistemele sunt sisteme dinamice in continua transformare.Dinamica lor

consta in schimbari aritmice, ritmice si succesiuni.

Schimbarile aritmice sau accidentale-produse de variatiile factorilor fizici,

ca de ex. ingheturile tarzii, inundatiile, etc.

Schimbarile ritmice sunt variatii structurale ale ecosistemelor, care se

repeta la diferite intervale de timp.

Succesiunile ecologice sunt rezultatul contradictiilor interne dintre

componentele ecosistemelor, care se desfasoara pe fondul schimbarilor
fizice.
 VATAMARI, PAGUBE SI EVALUAREA LOR

Vatamari produse la plante de catre insecte pot avea un aspect

deschis sau inchis. Caracterul vatamatrii produse la plante este in legatura
directa cu conformatia aparatului bucal al insectei.
Tipurile de vatamari provocate de insecte, dupa organele atacate
sunt:

-La frunze :
-roaderea neregulata sau totala a limbului foliar;

--sub forma de scheletuire, cand este ros limbul foliar printre nervuri;

sub forma de figuri;

-;
-sub forma de perforatii;

--sub forma de ciuruire;

-sub forma de orificii mici;

-sub forma de pete;

--sub forma de mine, cand este ros parenchimul dintre cele doua epiderme,
sub forma de galerii rotunde;

-rasuciri sau deformatiuni simple;

-hipertrofieri ale tesuturilor;

La muguri (foliari si florali) si flori

-roaderea mugurilor si bobocilor florali;

-roaderea organelof florale;

-derormari si decilorari ale mugurilor si florilor;

La fructe

-rozaturi externe sub forma de perforatii;

-galerii in interiorul fructelor sau semintelor;

-deformari si decolorari ale fructelor si semintelor;

La tulpini si ramuri

-rozaturi externe sub forma de orificii, continuate sub forma de galerii in

scoarta sau lemn;

-deformatiuni cu aspect canceros;

-galerii interne de diferite forme;

-roadere la colet;
La radacini si alte organe subterane

-rozaturi externe de diferite forme;

-galerii superficiale sau interne;

-deformatiuni;
Pagube

Vatamarea=rezulta de pe urma actiunii agresive a insectei si are

un caracter fiziologic;
Paguba=pierdere cu caracter economic.

Evaluarea vatamarilor si pagubelor

Frecventa atacului (F%) =reprezinta numarul de plante sau de

organe ale plantei atacate(n), exprimate in procente fata de
numarul total de plante sau organe vegetative cercetate (N).
n x100
F%=
N
Intensitatea atacului (I) reprezinta procentul in care este atacata o planta sau
este vatamat un organ al plantei (expresie calitativa) sau pierderea de
recolta inregistrata de o planta sau de o cultura pe unitatea de suprafata
(expresia cantitativa).

Intensitatea atacului se exprima prin note :de la 0-4 sau 0-5 raportate la
procente de atac.

Acum se foloseste scara cu note de la 0-6.

-nota 0-planta nu este atacata;

-nota 1-atac in proportie de 1-3%;

-nota 2-atac de 4-10%;

-nota 3- atac de11-25%;

-nota4- atac de 26-50%;

-nota 5-atac de 51-75%;

-nota 6- atac de 76-100%.
Gradul de atac (Ga) reprezinta gradul de imbolnavire sau de suferinta
exprimat procentual in functie de frecventa (F%) si intensitatea atacului
(I%).

F%.I%
Ga=
100

Paguba sau pierderea (P) se calculeaza pornind de la produsul dintre

frecventa plantelor atacate (F%) si intensitatea atacului expresie
cantitativa (I%).
Controlul fitosanitar
Se executa in timpul vegetatiei, stabilindu-se:
-densitatea populatiei;
-frecventa si intensitatea atacului.

Densitatea numerica se stabileste prin control vizual, prin control

prin frapaj, cu ajutorul capcanelor feromonale.

Sondajele-sunt operatii de determinare pe loc, a unor probe de

sol, de daunatori si de plante atacate in scopul obtinerii unor date
statistice privitoare la raspandirea, dinamica, gradul de atac,
prognoza si combaterea daunatorilor.
Sondajele constau in urmatoarele:

-gropi sapate in sol pentru daunatorii care traiesc in pamant,

pentru stabilirea densitatii numerice, a frecventei si intensitatii
atacului.

-analiza unei suprafete de teren, de regula din cadrul ramei metrice, pentru
determinarea densitatii numerice a daunatorilor pe sol, pe plante sau in plante.

-analiza probelor de scoarta, ramuri, muguri, frunze, boboci florali, flori si fructe
din diferite parti ale pomilor, butucilor de vie, etc. pentru stabilirea densitatii,
frecventei si intensitatii atacului.

Sondajele se fac in sol, pe sol, pe planta sau in interiorul plantei.

Metodele utilizate sunt: in sah, in zig-zag, diagonala.

PROGNOZA=prevederea cu mult timp inainte de aparitia speciilor de
daunatori.

• Prognoza:-de lunga durata;

• -de scurta durata.

• Prognoza de lunga durata cand prevederile inmultirii in masa a unui

daunator, pe un anumit teritoriu se fac cu cel putin 2-3 luni inainte de
izbucnirea invaziilor.

• Prognoza de scurta durata cand aparitia populatiei unei specii se

prevede cu cateva zile sau sapatamani inainte.
Elaborarea prognozei de lunga durata

Scari de estimare= gradarea densitatii numerice sau a gradului de

atac pe intervale de clase.

In protectia plantelor se foloseste scara de estimare cu patru clase:

1-atacul lipseste=0 indivizi/mp.; nu exista risc;

2-atacul lipseste =un numar redus de indivizi/mp.;risc
intolerabil (nu se planifica tratamente).
3-atac mijlociu =numar mijlociu de indivizi/mp.;risc intolerabil (se
planifica tratamente).
4-atac puternic =numar mare si foarte mare de indivizi/mp.;risc
mare (se planifica tratamente).

Limita critica de la care se intervine cu tratamente este limita

daunarii economice, caracterizata prin atac mijlociu si reprezinta
PED.
Harti de raspandire si de prognoza

Harta de raspandire reprezinta harta unui teritoriu, intocmita

pe baza densitatii numerice sau a gradului de atac.

Harta de prognoza reflecta densitatea numerica in functie de

conditiile meteorologice din timpul iernii si de activitatea
zoofagilor in cursul perioadei de vegetatie.

Hartile de raspandire reflecta prognoza probabila, iar hartile de

prognoza reflecta prognoza reala.

Biotermogramele=harti care prezinta grafic raspandirea si

gradul de inmultire a unei specii in raport de temperatura
efectiva.
Elaborarea prognozei de scurta durata

Se realizeaza cu ajutorul criteriilor de avertizare si evidenta biologiei.

Criteriile de avertizare :

-criteriul fenologic;

-criteriul ecologic;

-criteriul biologic.

1.Criteriul fenologic=consta in stabilirea termenelor de avertizare dupa

o anumita faza fenologica a plantei gazda sau a altor
plante“indicatoare”
de cultura sau din flora spontana( ex. gargarita mazarii apare in cultura
la inceputul infloritului).
2.Criteriul ecologic = consta in stabilirea datei avertizarilor dupa unele
particularitati ecologice:durata dezvoltarii, suma de temperatura efectiva,
ciclul biologic, bioclimogramele si prognogramele.

Durata dezvoltarii in zile (Xn) reprezinta un raport intre constanta termica

(K) si temperatura efectiva (tn-to.

Suma de temperatura efectiva se foloseste in avertizare in cazul stadiilor

daunatoare ale insectelor.

Ciclul biologic=reprezinta grafic activitatea biologica si caracteristicile

ecologice, respectiv aparitia si succesiunea stadiilor si generatiilor in
functie de suma temperaturilor efective corespunzatoare.

Bioclimogramele=expresia grafica a legaturilor dintre cerintele populatiei

unei specii si conditiile meteorologice dintr-o anumita localitate.
3.Criteriul biologic consta in stabilirea datei avertizarilor si
termenelor de combatere dupa anumite particularitati biologice ale
daunatorilor: curba de aparitie, curba de zbor, ecloziunea larvelor.

Curba de zbor se stabileste pe baza observatiilor asupra

materialului biologic recoltat direct din culturi cu ocazia sondajelor
periodice.
Curba de zbor se stabileste pe baza capturilor realizate cu ajutorul
capcanelor luminoase, alimentare sau feromonale pentru specii
bune zburatoare.

Incubatia –in cursul dezvoltarii embrionare, se pot observa unele

particularitati biologice, care pot servi ca mijloc de avertizare.Ex. la
viermele merelor modul dezvoltarii embrionului permite ca pe
suprafata oului sa se vada un punct negru, faza numita “cap
negru”.
Evidenta biologiei daunatorilor

Se tine cu ajutorul fisei biologice si a tabelului de sinteza.

In fisa biologica se opereaza zilnic prin semne conventionale,

stadiile de dezvoltare observate.

In tabelul de sinteza se trec datele centralizate, calculate dupa fisa

biologica, privind data primelor si ultimelor aparitii.

Pe baza datelor din tabelul de sinteza se intocmeste schema ciclului

biologic.

Schema ciclului biologic este alcatuita din bioclimograma si

biociclul sau ciclul biologic propriu-zis.