Intoxicația acută cu ciuperci otrăvitoare

Intoxicațiile cu ciuperci pot fi mortale, dar

uneori, ciupercile necomestibile produc numai intoxicații
ale sistemului nervos sau intoxicații gastrointestinale.
Toxicitatea ciupercilor se datorează conținutului lor în diferiți
alcaloizi care provoacă numeroase sindroame clinice.
Din punct de vedere al practicii clinice, intoxicațiile acute cu
ciuperci sunt împărțite în intoxicații cu perioadă scurtă
de incubație și intoxicații cu perioadă lungă de incubație, iar
în cadrul fiecărei grupe se deosebesc mai multe sindroame. [1]

Amanita muscaria
Intoxicații cu perioadă scurtă de
incubație[modificare | modificare sursă]
Aici categoriile de intoxcații:[2][3][4]
Sindromul colinergic (sudoral)[modificare | modificare
sursă]
Sindromul colinergic este produs de numeroase specii ale
genului Inocybe, ( I. brunnea, I. fastigiata. mai ales I.
patouillardii) și unele specii de Clitocybe, (C. dealbata, C.
candicans, C. cerusata, C. phyllophyla), C. rivulosa Mycena,
(M. pura, M. rosea). Aceste specii conțin muscarină, un
alcaloid care excită receptorii colinergici cu afinitate pentru
muscarină, blocați de atropină. Se manifestă, (după câteva
minute până la 3 ore de la ingestie), prin grețuri, vărsături,
catar oculo-nazal, contracții ale pupilei, dereglarea văzului,
tulburări respiratorii, încărcare bronșică, salivație, diaree,
tremurături intense, transpirație abundentă, și
încetinirea pulsului. Ca tratament se administrează sulfat de
atropină, (în doze de 0,5 mg la 4 ore, sau 1 mg în cazuri
severe), până la dispariția tulburărilor, (de regulă 12 - 24 ore).
În cazul ingerării ciupercilor în cantități mari, se fac spălături
gastrice cu cărbune activat, iar pierderile de lichide se vor
înlocui prin perfuzie de ser fiziologic.
Sindromul atropinic[modificare | modificare sursă]
Sindromul muscarian[modificare | modificare sursă]
Consumul de Amanita muscaria provoacă intoxicații ale
sistemului nervos. În acest caz, simptomele otrăvirii apar
brusc, la 1 până la 3 ore după ingestie. Se constată tulburări
gastrointestinale, care duc la evacuarea rapidă a unei parți din
ciupercile ingerate, dar în general acestea sunt urmate de
tulburări nervoase, delir (delir muscarian), vesel sau
furios, halucinații. Intoxicațiile cu această ciupercă nu sunt
mortale.
Substanțele toxice din această ciupercă
sunt: muscarina, muscaridina, micoatropina și micotoxina.
Sindromul panterian[modificare | modificare sursă]
Sindromul provocat de Amanita pantherina, Amanita
regalis și alte soiuri ale genului este asemănător cu cel descris
la Amanita muscaria, dar mai grav, deoarece se pot constata și
cazuri mortale. În afară de această specie, intoxicații cu
același simptom produc și alte specii de Amanita care nu au
pigment rosu.
Sindromul narcotidian[modificare | modificare sursă]
Sindromul narcotidian este dat de consumul speciilor
de Panaeolus. Simptomul caracteristic este un efect
narcotic, beție, tremurături și o amnezie momentană. În
anumite doze produce efecte halucinante.[5]
Sindromul halucinogen[modificare | modificare sursă]
Consumul unor ciuperci din genurile Psilocybe și Conocybe
au efecte halucinogene similare cu LSD-ul, cu deformări ale
senzațiilor spațio-temporale ale subiecților (viziuni de puncte
strălucitoare și colorate sau linii mișcătoare). Simptomele
frecvente sunt cauzate de toxinele psilocibina și psilocina,
manifestate prin: hipotensiune, transpirație abundentă, stări
depresive, halucinații vizuale și auditive. Sindromul apare și
durează doar câteva ore. Cei care consumă frecvent asemenea
ciuperci, mai ales în populațiile primitive, cu ocazia unor
ritualuri, pot sfârși prin sinucideri în masă.[4]
Tratament: Se pot provoca vărsături (spălătură gastrică nu este
recomandată pentru că fragmentele de ciuperci o fac
ineficientă), administrarea unui purgativ salin în combinație
cu combaterea agitației, eventual alinarea convulsiilor cu
sedative, reechilibrarea hidroelectrolitică precum, la nevoie,
administrarea de perfuzii glucozate pentru protecția celulei
hepatice, mai departe tratarea insuficienței renale sau/și
circulatorii acute. Atropina este antidotul fiziologic (1-2 mg la
30 - 50 de minute i. m. pana dispar fenomenele colinergice).
Serul antifaloidian produs de Institutul Pasteur din Paris are o
acțiune contestată (se administrează 50 - 70 ml la 12 ore i. m.
sau s. c). Dar nu se aplică atropina când predomina sindromul
atropinic.[6]
Sindromul coprinian[modificare | modificare sursă]
Este provocat de Coprinus antramentarius. Ciuperca devine
mai periculoasa atunci când se consumă și alcool (imediat sau
în zilele ulterioare). Simptome: cu hipertensiune intracraniană,
senzație de căldură, vasodilatație, puls scăzut, respirație
greoaie, grețuri, transpirație, vărsături. Se recomandă
administrarea de întăritoare și calmante; perfuzie cu glucoză.
Sindromul resinoidian[modificare | modificare sursă]
Este provocat de numeroase specii de ciuperci toxice. Cele
mai cunoscute specii sunt: Agaricus xanthodermus, Boletus
satanas, Entoloma lividum, hebeloma
crustiliniforme, Hypholoma fasciculare, Lactarius
scrobiculatus, Lactarius torminosus, Omphalotus
olearius, Ramaria formosa, Russula emetica, Tricholoma
tigrinum. Toxinele conținute de acestea sunt compuși chimici
instabili și produc iritații ale mucoasei aparatului digestiv.
Efectul produs de ele este asemănător cu cel provocat de unele
purgative puternice. Perioada de incubație poate fi scurtă (de
la 30 min. la o oră) sau lungă (3-8 ore). Simptome : grețuri,
vărsături, dureri abdominale, diaree, asociate uneori cu stări
de depresie psihică și tulburări ale funcțiilor cardiace. Se
produc uneori însemnate pierderi de apă și electroliți.
Tratament : spălături gastrice urmate de purgativ salin (atunci
când nu sunt prezente vărsături sau scaune diareice
numeroase); în cazul în care pacientul și-a golit stomacul însa
mai prezintă senzația de vomă, spasme fiind prezente, se
poate administra un antivomitiv, antidiareice și antispastice.
Înlocuirea pierderilor de apă și electroliți se face prin
perfuzare cu ser fiziologic sau ser glucozat 5%.
Intoxicații gastrointestinale[modificare | modificare sursă]
Aceste intoxicații violente, dar trecătoare, pot fi cauzate de
exemplu prin următoarele macromicete: Agaricus
xanthodermus,Collybia fusipes, Entoloma
sinuatum, Entoloma vernum, Hebeloma
crustuliniforme, Omphalotus olearius, Rubroboletus
satanas, Tricholoma tigrinum, și altele. Clavaria formosa are
acțiune purgativă foarte violentă. Diferite specii de
genul Lactarius și Russula iuți, pot de asemenea să provoace
tulburări gastrointestinale.
Intoxicații cu perioadă lungă de
incubație[modificare | modificare sursă]
Sindromul helvelian (giromitrian)[modificare | modificare
sursă]
Ingerarea unor ciuperci ca Gyromitra esculenta, numite
popular zbârciogul gras sau ciuciulete, cauzează intoxicații
severe cu efecte hemolitice. Toxina giromitrina induce
tulburări renale, manifestate prin creșterea semnificativă a
hemoglobinei în urină, alături de declanșarea unui icter, vomă,
diaree, somnolență și tetanie musculară. Intoxicația este dată
de monometil-hidrazină, rezultată prin descompunerea
giromitrinei.[4]
Sindromul helvetian[modificare | modificare sursă]
(Helvella, Morchella consumate crude), intoxicații ale căilor
respiratorii, cauzată de inhalarea bruscă a sporilor de la unele
Gasteromycete etc.
Sindromul orelanian[modificare | modificare sursă]
(cauzat de exemplu de Cortinarius orellanus sau Cortinarius
rubellus)
Este produs de orelanină, orelini, orelininace derivă din foto-
descompunerea orelaninei. Genul de ciuperci este Cortinarius.
Clinic produce inițial tulburări gastrointestinale, apoi nefrita
tubulo-interstițială, insuficiență renală. Tratamentul constă în
hemodializă.
Sindromul faloidian[modificare | modificare sursă]

Amanitină
Consumarea de Amanita phalloides, Amanita
verna și Amanita virosa, provoacă 90% din otrăvirile mortale
cu ciuperci. Micotoxina principală din aceste ciuperci este
amatoxina. Efectele otrăvirii apar după 8-12 ore după ingestie
și încep prin dureri stomacale, frisoane, vomă și diaree. Se
constată și tulburări nervoase, care alternează cu perioade de
acalmie. Apoi apar sincope, răcirea extremităților corpului,
slăbirea pulsului. Moartea survine după 24 ore sau 5-6 zile, în
funcție de cantitatea de ciuperci consumate și de rezistența
individului. În cazuri mai puțin grave, bolnavul se restabilește
treptat, dar păstrează mult timp simptomele de boală, uneori
toată viața.
Toxicitatea acestor ciuperci se datorează mai multor compuși
toxici, printre care falina sau amanita-hemolizina (substanță
hemolitică), amanitina și faloidina.
Acestea sunt principalele tipuri de intoxicații provocate de
ciuperci, menționate în literatura de specialitate.