Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializarea – Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

An – 2
Student – Mirea Elena Tatiana

Portofoliu
Literatură pentru copii
Cuprins
Capitoul 1 – Definiții, caracterisitici, tipuri, exemple de autori .............................................................4
1.Genul Liric .......................................................................................................................................4
1.1 Lirica populară..................................................................................................................................... 4
1.1.1. Colindele ..................................................................................................................................... 4
1.1.2. Cântecul de leagăn ...................................................................................................................... 6
1.1.3. Ghicitorile .................................................................................................................................... 8
1.1.4. Proverbul ..................................................................................................................................... 9
1.1.5. Zicătoarea ................................................................................................................................. 11
1.2. Lirica cultă ........................................................................................................................................ 12
1.2.1. Pastelul ..................................................................................................................................... 12
1.2.2. Imnul ......................................................................................................................................... 13
1.2.3. Oda ............................................................................................................................................ 13
1.2.4. Epigrama ................................................................................................................................... 15
1.2.5. Cântecul .................................................................................................................................... 15
2. Genul epic .................................................................................................................................... 16
2.1. Popular ............................................................................................................................................. 16
2.1.1. Basmul ....................................................................................................................................... 16
2.1.2. Legenda ..................................................................................................................................... 17
2.2 Cult .................................................................................................................................................... 18
2.2.1. Fabula ........................................................................................................................................ 18
2.2.2. Schița ......................................................................................................................................... 19
2.2.3. Povestirea ................................................................................................................................. 20
2.2.4. Povestea .................................................................................................................................... 20
3.Genul dramatic ............................................................................................................................. 22
3.1. Șceneta............................................................................................................................................. 22
3.2. Feeria ............................................................................................................................................... 22
Capitolul 2 – Valorificarea textului literar.......................................................................................... 23
1.Genul liric ..................................................................................................................................... 23
1.1 Lirica populară................................................................................................................................... 23
1.1.1 Colinde ....................................................................................................................................... 23
1.1.2 Cântecul de leagăn ..................................................................................................................... 26
1.1.3 Ghicitori...................................................................................................................................... 27
 1.1.4 Proverbe și Zicători .................................................................................................................... 28
1.2 Lirica cultă ......................................................................................................................................... 29
1.2.1Pastelul........................................................................................................................................ 29
1.2.2 Îmnul .......................................................................................................................................... 31
1.2.3 Oda ............................................................................................................................................. 32
1.2.4 Epigrama .................................................................................................................................... 33
1.2.5 Cântecul ..................................................................................................................................... 34
2. Genul epic .................................................................................................................................... 35
2.1 Popular .............................................................................................................................................. 35
2.1.1 Basmul ........................................................................................................................................ 35
2.1.2 Legenda ...................................................................................................................................... 38
2.2 Cult .................................................................................................................................................... 40
2.2.1 Fabula ......................................................................................................................................... 40
2.2.2 Schița .......................................................................................................................................... 41
2.2.3 Povestirea .................................................................................................................................. 47
2.2.4 Povestea ..................................................................................................................................... 49
3. Genul dramatic ............................................................................................................................ 52
3.1 Șceneta .......................................................................................................................................... 52
3.2 Feeria............................................................................................................................................. 54
 Capitoul 1 – Definiții, caracterisitici, tipuri,
exemple de autori

1.Genul Liric

1.1 Lirica populară

1.1.1. Colindele

Colindele sunt o specie folclorică reprezentând cântece tradiționale românești sub forma
unor poezi cântate sau recititite. Ele sunt inspirate din obiceiurile calendaristice de iarnă , fiind
cântate în preajma Crăciunului ( Steaua) și a Anului Nou (Plugușorul, Sorcova ) . Colindele au o
o funcție ritualică, anume aceea de urare pentru fertilitate.

Datorită caracterului lor , colindele aparțin celor trei genuri literare . Astfel , datorită
caracterului de urare , felicitare, pe care îl au ele se încadrează în genul liric .Datorită narațiunii
colindele aparțin genului epic fiind prezente și personaje fabuloase : “Bădica Traian” ,”un cal
învățat, /Cu numele de Graur, /Cu șaua de aur, /Cu frâu de mătasă, /Cât vița de groasă.”
(Plugușorul). Apartenența la genul dramatic este dată de caracterul festiv pe care colindele îl au .
Unele colinde impun și o vestimentație specifică cum ar fi costumele de animale ( capră , urs ) .
Textul colindelor cuprinde elemente creștine, imagini sonore ritmice, dar și incantații magice
similare descântecului.

Copiii din ciclul primar și cei din ciclul preșcolar le sunt destinate următoarele colinde :
“Plugușorul”, “Sorcova”, “ Steaua”, “Moș Crăciun”, “Colindița”

“Colindiţa”

“ Colindiţa nu-i mai multă,

Să trăiască cine-o-ascultă.
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Crăciun.
Sus, mai sus v-am înălţat
Ce-am ştiut, tot v-am cântat
Să rămâneţi sănătoşi
Sănătoşi şi bucuroşi,
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă
Sărbătoarea lui Hristos
Să vă fie de folos.
1.1.2. Cântecul de leagăn
Cântecul de leagăn este o creație populară a adulților pentru copii izvorât din dorința
părinților de a crea o atmosferă de calm ,monotonie ,necesară pentru adormirea copilului mic .
Acesta se caracterizează prin simplitate , muzicalitate, bogatia imaginilor poetice, tempoul liniștit
și bogate valori afective. Cântecul de leagăn cuprinde un numar redus de sunete, fondul emoțional
al cântecului fiind susținut cu ajutorul numeroaselor diminutive. În general cântecul de leagăn
exprimă dorințele mamei cu privire la viitorul copilului și astfel ele ajung să capete un caracter de
urare: „Somn dulce ca-n Paradis/Liniste! Hai, dormi in pace.” (Adormi , floare de cais ). Tema
principală a cântecelor de leagăn o cosntitie dragostea mamei față de copil .

Pentru un copil cântecul de leagăn reprezintă primul contact cu universul cuvintelor și al

sunetelor. Există diferențe între cântecul de leagăn adresat fetelor și cel al băieților.Adesea cele
adresate fetelor le urează să fie frumoase ,iar băieților să fie voinici și harnici.

Exemple de cântece de leagăn : “Adormi , floare de cais “, “ Dormi , nani, nani “, “Cantec
de seara”

Adormi, "floare de cais"

Adormi, "floare de cais",

Somn dulce ca-n Paradis!
Pe o floare
De cicoare
Ori bujor
S-adormi usor!

Liniste! Hai, dormi in pace,

Pisicuta nu mai toarce.
S-a oprit,
Dormi linistit,
Puiu' mamii,
Ai atipit?
Nani, odor, "gaza" mica...
Geana, ca o maturica,
Cade lin
Fara suspin!
Dormi sub Luna,
Noapte buna!
1.1.3. Ghicitorile
Ghicitoarea este o creație populară în versuri prin intermediul căreia se enunță sub formă
metaforică trasături ale unor ființe, fenomene sau lucruri cerându-se, în final, identificarea
acestora prin intermediul unor asocieri logice.

Ghicitorile sunt reduse ca dimensiune având o structură simplă ce cuprinde descrierea

inițială a obiectului, finței sau fenomenului din natură cu ajutorul alegoriei, metaforei sau perifrazei
și răspunsul care confirmă legătura cu descrierea inițială, reprezentând soluționarea . În ghicitori
sunt folosite jocuri de cuvinte care îl ajută pe cel care o ascultă să ajungă la răspunsul așteptat.

Ghicitorile contribuie la dezvoltarea proceselor gândirii ale copiilor deoarece pun la

încercare istețimea acestora. Copilul ascultă descrierea și încearcă să facă legături între aceasta și
obiectele pe care le cunoaște, ajungând la răspunsul corect. Bogăția ghicitorilor este dată de
diversitatea temelor abordate de la oameni, plante, animale până la cifre și literele alfabetului.
Ghicitorile reprezintă un mijloc de dezvoltare a imaginației, deoarece pentru a putea descifra
ghicitoarea, copilul trebuie să-și imagineze o serie de fenomene și situații. Descifrând ghicitorile
copilul ajunge să își îmbogățească cunoștințele datorită funcției lor educative.

Funcțiile ghicitorilor

- Funcția estetică , de contemplare a frumosului, ( ghicitori descriptive despre plante,

animale, femomene ale naturii )
- Funcția de învățare, deoarece ghicitorile fac referire la toate obiectele lumii înconjurătoare
- Funcția ludică, de distracție.

Clasificarea ghicitorilor

- Ghicitori sub formă descriptivă

„Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)”
 - Ghicitori sub forma unor întrebări
“Ce-i subţire, subţirel
Şi trage aţa după el?
(acul)”
- Ghicitori de rudenie
„ Ne iubeste ne rasfata,
Zi de zi ne da povata
Desigur, v-ati dat toti seama
Nu e alta decat ..(mama)”
- Ghicitori de probleme numerice
„Zici că-i o clepsidră mare
Aşezată în picioare
După şapte ea soseşte
Haide spune, se numeşte ...
(opt)”
- Ghicitori care au o ramă narativă
„Să vă spun o ghicitoare
Despre ceva de mâncare
Crude sau puse la fiert
Se consumă la desert
Le dorește orișicine
Că-s pline de vitamine ! ( fructele) „

1.1.4. Proverbul

Proverbul este o vorbă populară înțeleaptă cu o structura succintă ce cuprinde o succesiune

de cuvinte cu înțelesuri profunde prezenate într-o formă ritmică sau rimată. Proverbul
concentrează rezultatul unei experiențe de viață sau al unei observații asupra vieții constituind o
învățătură sau o morală cu un grad ridicat de generalitate.
 Cele mai multe proverbe provin din înțelepciunea poporului, astfel ele sunt anonime, fiind
transmise din generație în generație. Proverbele sunt construite cu ajutorul unor figuri de stil care
ajută la fixarea lor în momoria oamenilor .
Proverbe se găsesc în multe din creaţiile scriitorilor noştri: Ion Neculce, Dimitrie Cantemir,
Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi ş.a.

Figurile de stil cel mai adesea întâlnite în proverbe sunt :

- Antimetateza
„Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba!”
- Rima
„Aceași Mărie cu altă pălărie.”
- Asonanța
„Cine pornește cu grabă, se întâlnește cu zăbavă!”

Exemple de proverbe :

- “A aduce apă după ce s-a stins focul.”

- “Leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte.”
- “Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. “
- “Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă. “
- „Câinele este câine, și tot se oprește pe mâine”
 1.1.5. Zicătoarea

Zicătoarea este o specie folclorică prin care se exprimă în mod figurat, o constatare general
valabilă, o normă de conduită. Poate să conțină un sfat sau un gând înțelept și este formată dintr-
o expresie succintă şi plastică. Are origine străveche, izvorând dintr-o experienţă umană
îndelungată.
Zicători se găsesc în multe din creaţiile scriitorilor noştri: Ion Neculce, Dimitrie Cantemir,
Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi ş.a.

Exemple de zicători

- „Din lac în puţ”,

- „A-şi găsi naşul”
- „Și-a aprins paie-n cap”
- „Nemulţumitului i se ia darul.”
- „Soare cu dinţi”
- „Graba strică treaba.”
- „Ajunge o măciucă la un car cu oale”
- “Decât să iasă omului nume rău, mai bine ochii din cap.”
- „Cine se face oaie, îl mănâncă lupii”
1.2. Lirica cultă

1.2.1. Pastelul

Pastelul – specie a genului liric , în versuri în care se descrie un aspect din natură și
sentimentele poetului în raport cu forța și frumusețea naturii și a viețuitoarelor .

Trăsături ale pastelului

- Prezența eului liric care își exprimă în mod direct gândurile, ideile și sentimentele de
admirație, venerare ( „Primăvara” de V.Alecsandri ) și melancolie ( „Iarna pe uliță” de
V.Alecsandrii )

- Modul de expunere dominat este descrierea ;

Exemplu : „ Nu e soare , dar e bine , /Si pe râu e numai fum , / Vantu-i liniștit acum „
(„Iarna pe ulita” V. Alecsandri) ;

- Prezența imaginilor artistice vizuale și auditive și a figurilor de stil , în special epitetele

cromatice care redau frumusețea tablourilor descrise

Exemple : “Dintr-o creangă-n alta zboară /Sturzul galben, aurit” (“Primavara” de V.

Alecsandri

- Existența unui titlu sugestiv care indică elementul ce urmează să fie descris : anotimpul
(“Primavara” , „Iarna pe uliță” , „Rapsodii de Toamnă”, „In miezul Verii „) fenomene ale
naturii ( „Gerul” , „Viscolul” ) și lucruri ( „Sania” , „Balta” )

Exemple de autori: Ion Heliade Rădulescu, Mihai Eminescu, George Coșbuc, Vasile
Alecsandrii, Gorge Bacovia, George Topârceanu.
 1.2.2. Imnul
Imnul este o specie lirică prin care se prea-mărește divinitatea , un erou, patria sau
chiar un eveniment. Având forma unei poezii, imnul este destinat pentru a fi cântat. În
secolul XIX au început să se formeze națiunile și astfel, imnul,în momentul în care este
destinat unei țări el devine imn national .

Caracteristicile imnului

- Invocația , procedeu specific stilului retoric, este reluată în primul vers al poeziei în care
se adresează un îndemn categoric contemporanilor și urmașilor de a se trezi la realitate, de
a-și redeștepta conștiința națională. „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,/În
care te-adânciră barbarii de tirani,/Acum ori niciodată croiește-ți altă soarta „ („Deșteaptă-
te Române„ de Andrei Mureșanu)

- Evocarea , procedeu specific imnului menit să reliefeze sentimentele celui care evocă.:
“Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/Triumfător în lupte, un nume de
Traian.” („Deșteaptă-te Române„ de Andrei Mureșanu)
Exemple de imnuri : Vasile Alecsandri ,”Imn religios” si „Imn lui Ștefan cel Mare”,
George Coșbuc „Imn” .

1.2.3. Oda

Oda este o specie a poeziei lirice, alcătuită din strofe cu aceeași formă și cu aceeași
structură metrică, în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte
eroice, idealuri etc. În unele realizări, oda este înrudită cu imnul. La început, odele erau cântece
ale corului din dramele grecești și erau executate cu acompaniament instrumental.

În versificație se folosesc strofele alceice (două versuri de unsprezece silabe, urmate de un

vers de nouă silabe și unul de zece silabe), respectiv strofele sapphice (trei versuri endecasilabice
cu un final adoneic). Această versificație clasică a variat în cursul timpului la diverși poeți.

Exemple de autori: Mihai Eminescu,George Cosbuc, George Toparceanu, Vasile

Alecsandri, Nicolae Labis.
“Odă în metru antic – Mihai Eminescu”

Nu credeam să învăț a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visător la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,

Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!
 1.2.4. Epigrama

Epigrama este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren,

care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații și se termină printr-
o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.

Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic,
ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și
opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște
o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de
poantă.

Indiferent de mărimea sau întinderea ei, epigrama are două părți:

• titlul epigramei, care poate fi:

-titlu funcțional, nelegat de strofa epigramică,
-titlu conceptual, legat de strofa epigramică.

• strofa epigramică propriu-zisă

La rândul ei, strofa epigramică este compusă și ea din două părți:

• tema,
• poanta (condiție esențială a epigramei de azi).

Exemple de autori: George Topârceanu, George Ranetti, Radu D. Rosetti, Tudor Arghezi

1.2.5. Cântecul
Categorie distinctă care cuprinde creaţiile realizate de copii. Ele prezintă imagini din viaţa
oamenilor, în special din familie, a animalelor și a florilor. Limbajul folosit se distinge prin
simplitate şi muzicalitate. Procedeele artistice mai des utilizate sunt: diminutivele, invocarea,
repetiţia, comparaţia, dialogul etc. Umorul şi personificarea sunt alte mijloace artistice folosite în
cântecele copiilor, de exemplu în „Cântecul curcanului”:
„Sâc că n-ai mărgele,

Roşii c-ale mele,

Sâc că n-ai oprege

Cin’ te mai alege?”

Cântece formulă, creaţii în care se invocă anumite forţe ale naturii.

„Lună, Lună nouă, Taie pâinea-n două, Şi ne dă şi nouă.”

2. Genul epic

2.1. Popular
2.1.1. Basmul
Basmul este o creație epică în proză, de dimensiuni medii, în care se povestesc întâmplări
fantastice puse pe seama unor personaje sau forțe supranaturale de domeniul irealului .

Trăsături ale basmului

- Tema basmului o reprezintă lupta dintre bine și rău care se încheie cu învingerea
binelui.
- Timpul și spațiul sunt vagi, imaginare, neprecizate: „ Odată ca niciodată , în puterea
iernii , când fulgii de zăpadă cădeau din cer ca niște pene , o regină stătea lângă o fereastră
cu un pervaz negru ca de abanos.” ( „Alba-ca- Zapada” , versiunea Fratilor Grimm) ;
- Prezența formulelor narative inițiale : “"A fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-
ar povesti” ; “ Au fost odată ca niciodată un moș și o babă.” (“Fata babei si fata
mosneagului” Ion Creanga)
- Prezența formulelor narative mediene : “ şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci
şi nouă”. (“Povestea lui Harap-Alb” , Ion Creanga )
- Prezența formulelor narative finale : “Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă;
cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu,
se uită şi rabdă”. („Povestea lui Harap-Alb” , Ion Creanga )
 - Motive specifice basmului : calătoria, drumul, probele depăşite, demascarea şi
pedepsirea răufăcătorului, căsătoria şi răsplata eroului.
- Prezența unor obiecte și substanțe miraculoase, care vin în ajutorul personajelor
pozitive : merele de aur, cloșca cu puii de aur, furca de aur.
- Prezența cifrelor fatidice : 3 ( trei frați , trei surori , trei probe ), 6 ( balaurul cu șase capete
) , 12 (“12 harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte, 12 buţi pline cu vin”.)
- Existența unor personaje ajutătoare , himerice : Gerilă , Setilă , Flămânzilă , Pasari-
lati-lungila, Ochilă ( Povestea lui Harap-Alb),
Exemple de basme : “Prâslea cel voinic și merele de aur” , Petre Ispirescu , „Albă ca zăpada”
, „Cenușăreasa”, „Jack și vrejul de vasole”, Joseph Jacobs , „Scufița roșie” , „Hansel și Gretel”
, „Frumoasa din pădurea adormită” , „Regele broască „– Fratii Grimm

2.1.2. Legenda
Este specie a genului epic, popular și cult, în versuri sau în proză, cu un amestec de elemente
reale, fantastice și miraculoase, cu privire la originea unor fiinţe sau lucruri, la momente istorice,
la faptele unor eroi, plecând de la fondul real al unei întâmplări sau miezul imaginar, mitic al
acesteia.

Clasificări:

• etiologică/mitologică – se referă la originea, existenţa şi caracteristicile unor fenomene

(cosmogonia, geneza astrelor, a pământului, a florei, a faunei, etc.)

• istorică – explică prin fapte imaginare evenimente şi personaje reale din istorie

• geografică – explică originea unor denumiri sau existența unor forme de relief
religioasă – narează vieţile sfinţilor, ale eroilor mitizaţi.

Tematică:

Legendele au o tematică variată: lupta dintre bine şi rău, dreptate şi nedreptate, adevăr şi minciună,
sărăcie şi bogăţie, teme ce se valorifică prin motivele:

• căsătoria mitică dintre frate şi soră (Soarele şi Luna)

• atracţia pentru soare (Legenda ciocârliei, Legenda florii-soarelui)

 • lupta dintre voinic şi balaur (Iovan Iorgovan)

• jertfa zidirii (Meşterul Manole)

• recunoaşterea fratelui pierdut în copilărie (Mircea Ciobănaşul)

Exemple de autori:

Legende în proză:

o Legendele Românilor – Valentin Tanase

o Legendele Olimpului – Alexandru Mitru

o Culegere de legende și cântece populare – G. Dima

o Legenda muntelui Piatra Arsă

o Povestea Vrancei

o Mureşul şi Oltul

o Povestea florii-soarelui

o Legenda ciocârliei

Legende în versuri:

o Legenda Rândunicăi (Legende şi Legende nouă - Vasile Alecsandri)

o Dumbrava Rosie (Legende şi Legende nouă - Vasile Alecsandri)

2.2 Cult

• În versuri
2.2.1. Fabula
Fabula este o specie a genului epic în versuri în care sunt transpuse întâmplări din
lumea reală în lumea animală. Fabula critică, cu ajutorul animalelor personificate,
trăsăturile de caracter ale oamenilor cu scopul de a le îndrepta.
 Trăsăturile fabulei

- Modul de expunere dominant este dialogul

- Are o acțiune redusă , nu sunt prezente toate momentele subiectului ,
- Prezența figurilor de stil , predomină personificarea și alegoria,
- Universul uman este înlocuit de universul necunvântătoarelor : boul , vițelul , lupul , bivolul
, coțofana , leul etc .
- Prezența unei morale explicită sau implicită ,
- Cadrul spaţio-temporal al unei fabule este vag conturat
- Oferă învățături prețioase

Exemple de fabule : “Bivolul si coțofana”, George Topârceanu , , “Omul și Rața”, George

Topârceanu , “Dreptatea Leului”, Grigore Alexandrescu, “Ursul și vulpea” Grigore
Alexandrescu

• În proză

2.2.2. Schița

Schița este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni reduse, cu o acțiune restrânsă
la care participă un număr mic de personaje, surprinse într-un moment semnificativ al
existenței lor, într-un timp relativ scurt.

Caracteristici ale schiței

- Narațiunea se realizează la persoana I , naratorul fiind personaj, sau narator-martor.

- Acțiunea este simplă, concentrată, redusă la un singur episod care cuprinde punctul
culminant și deznodământul surprinzând mici momente din existența cotidiană.
- Este ancorată în timp și spațiu prin repere spațio-temporale.
- Apar personaje putine, care sunt sumar caracterizate.
- Modul de expunere dominant este narațiunea care se îmbină cu dialogul ,ceea ce oferă
schiței un character dramatizat.
 Exemple de schite : Ion Luca Caragiale, vol. “Momente și schițe” ( “Bubico” , “Vizita”,
“ Căldură mare“ , “ Două loturi“ , “La Peleș“ , “ Dascăl Prost“ )

2.2.3. Povestirea
Povestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de
vedere al unui narator, care este martor sau participant la evenimentul povestit. Povestirea este de
obicei de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puține, iar interesul cititorului se
concentrează asupra situației narate.

Trasaturi ale povestirii

- Întâmplările se petrec într-un timp trecut, chiar mitic.

- Scrierea este facută la persoana I, naratorul se implică în narațiune.
- Modul de expunere dominant este narațiunea, dar care se împletește și cu descrierea și
dialogul, captând atenția și trezind interesul pentru continuarea lecturii.
- Focusul cade asupra întâmplărilor, ci nu a personajelor.
- Construcția subiectului este mai puțin riguroasă, în comparație cu cea a nuvelei.
- Temele abordate sunt : tema copilariei ( Dumbrava minunata ), tema naturii, a
viețuitoarelor ( Caprioara , Puiul ) tema trecutului istoric (Moş Ion Roată şi Unirea)

Exemple de povestiri : Ion Creangă, „Moș Ion Roată si Unirea ”, Mihail Sadoveanu, „Hanu-
Ancuței” ,Vasile Voiculescu, „Pescarul Amin”, Emil Garleanu, „Căprioara”, Mihail
Sadoveanu, „Dumbrava minunată”.

2.2.4. Povestea
Spre deosebire de povestire unde naratorul relatează fapte reale, povestea conține elemente
fantastice sau elemente fantastice împletite cu cele reale, introducând copilul într-o lume a
magicului.
Exemple: Rdichea uriasă, Fata babei și Fata moșului, Punguța cu doi bani. Ursul păcălit de vulpe,
Scufița Roșie, Cei trei Purceluși
 3.Genul dramatic
3.1. Șceneta

Șceneta este o minicomedie într-un act, cu puţine personaje, cu subiect comic sau satiric, din
realitatea imediată. Această specie a apărut în Spania, în sec. al XVII-lea, unde asemenea scurte farse
urmau unei tragedii sau drame. În spaţiul autohton, I. L. Caragiale a scris, în vederea inaugurării unui
teatru în 1909, o scenetă prolog intitulată “Începem!...,” instantaneu într-un act. Astăzi, sceneta este
o anecdotă dramatizată, umplând antractele unor spectacole muzicale sau de varietăţi.

Copiilor le sunt accesibile şi cunoscute scenetele “Şut-gool” de Alecu Popovici şi “Elefănţelul

curios” de Nina Cassian.

3.2. Feeria

Desemnează reprezentaţia teatrală sau de circ, cu personaje şi tematică mitică, cu montare şi

costumaţie pline de culoare şi de strălucire şi cu numeroase trucaje şi efecte scenice. Astfel,
spectacolul îmbină textul poetic cu muzica şi dansul, într-un decor mirific, în care apar personaje
supranaturale specifice basmului (zâne, zmei, animale, insecte, păsări măiestre...).

Feeriile autohtone cele mai cunoscute sunt “Sânziana şi Pepelea”, de Vasile Alecsandri şi
“Înşir′te mărgărite”, de Victor Eftimiu.

În literatura universală, cele mai cunoscute feerii sunt: “Visul unei nopţi de vară” şi “Furtuna”
(de W. Shakespeare), “Andromeda” şi “Lâna de aur” (P. Corneille) şi “Prinţesa din China” (Carlo
Gozzi).

Feerile recomadate pentru copii sunt: Scufița Roșie/Zâna Zorilor de Nicolae Brânzeu, Crăiasa
Zăpezii de Liana Alexandra
 Capitolul 2 – Valorificarea textului literar

1.Genul liric

1.1 Lirica populară

1.1.1 Colinde

Valorificarea textului literar “Plugușorul”

„Plugușorul “

“Aho, aho, copii si frati

Stati putin si nu manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascutati:
S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,
Cu numele de Graur,
Cu saua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.
Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,
Campul neted de arat,
In lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
In coada cu dalbei,
In frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!
Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.
La anu si la multi ani!
Înțelegerea textului: “Mânați” – a drija mersul unui animal
• Explicarea unor „Șaua” – piesă confecționată din piele sau lemn ce se pune pe spinarea
cuvinte și expresii calului
„Frâu” – curelele care se pun pe capul unui cal
„Dalbei” – alb, curat, frumos
„Brazdă” – urmă rămasă în pământ după plug
„Țintatei” – împodobit cu ținte
“Graur” – pasăre migratoare
Familiarizarea cu textul: „Ce animale sunt prezente în textul dat?”
• Sarcini didactice „Cine s-a urcat pe cal?”
grupate într-un plan „Ce fel de șa are calul?”
de întrebări sau plan „Ce fel de frâu are calul?”
de idei „Cum era calul?”
„Pentru ce trebuia calul să alegă un loc curat?”
„Când s-a apucat calul de arat?”
„Câți boi avea plugul?”

Formularea mesajului:
• Mesajul transmis de Mesajul acestui colind reprezintă o urare ce se transmite în ziua de anul
text nou destinată gazdelor pentru următorul an ce e pe cale să vină, o urare de
sănătate, prosperitate și zile bune prin semănarea grâului cu un bou cu
nume de graur și cu șa de aur care să le aducă oamenilor în casă bogăție,
noroc și culturi cât mai înfloritoare.
 1.1.2 Cântecul de leagăn

Valofirifcarea textului “Adormi, floare de cais”

Adormi, "floare de cais"

Adormi, "floare de cais",

Somn dulce ca-n Paradis!
Pe o floare
De cicoare
Ori bujor
S-adormi usor!

Liniste! Hai, dormi in pace,

Pisicuta nu mai toarce.
S-a oprit,
Dormi linistit,
Puiu' mamii,
Ai atipit?

Nani, odor, "gaza" mica...

Geana, ca o maturica,
Cade lin
Fara suspin!
Dormi sub Luna,
Noapte buna!

Înțelegerea textului: ‘Cicoare’ – plantă cu flori albastre

• Explicarea unor cuvinte și „Bujor” – plantă cu flori mari de culoare albă/roz/roșii
expresii „Pisicuța nu mai toarce” – sunetul scos de pisică când doarme
„Odor” – ființă iubită, prețuită
Familiarizarea cu textul: “Ce fel de cântec este acesta?”
• Sarcini didactice grupate „Cu ce scop este folosit cântecul de lagăn?”
într-un plan de întrebări sau „De cine este cântat cântecul de leagăn?”
plan de idei „Ce senimente transmite acest cântec?”
Formularea mesajului: Mesajul acestei poezi este unul ce transmite o stare de liniște și
• Mesajul transmis de text relaxare, ce transmite sentimente de iubire și dragoste din partea
mamei față de copil. Prin intermediul expresiilor, al textului
simplu, al muzicalității și încărcăturii afective, copilul este
transpus într-o lume imaginară, a visului și a somnului, alinat de
vocea blândă a mamei.

1.1.3 Ghicitori

Valorificarea textului pentru ghicitori

“Roade oase stă în cuscă,

Pe dușmanii săi îi mușcă.

Pe stăpâni îi îndrăgește

Și de hoți el îi păzește!”

Înțelegerea textului: “Îndrăgește” – a simți afecțiune pentru cineva

 • Explicarea unor cuvinte și expresii “Dușmanii” – o persoană cu o atitudine urâtă/ inamic

Familiarizarea cu textul: “Cine roade oase și stă în cușcă?”

• Sarcini didactice grupate într-un „Pe cine mușcă câinele?”
plan de întrebări sau plan de idei „Pe cine păzește câinele de hoți?”
„Ce simte câinele față de stăpâni?”

Formularea mesajului: Această ghicitoare oferă o caracterizare a unui animal

• Mesajul transmis de text domestic ce se află pe lângă casa omului, prin intermediul
cuvintelor descriptive, cu scopul de a determina elevul să
afle răspunsul acesteia.

1.1.4 Proverbe și Zicători

Valorificarea textului pentru proverbe și zicători

1.“Cine sapă groapa altuia cade singur în ea”

2.“Nemulțumitului i se ia darul”

Înțelegerea textului: “Darul” - cadou

• Explicarea unor cuvinte și
expresii

Familiarizarea cu textul:
• Sarcini didactice grupate într-un
plan de întrebări sau plan de idei
Formularea mesajului:
• Mesajul transmis de text
1.Mesajul acestui proverb transmite faptul că dacă îi faci rău altei
persoane tot pe tine te rănești mai mult.
2. Mesajul transmis de această zicătoare este acel că dacă ești
nemulțumit de ceva ce ai primit de la cineva sau de la univers, acel
dar va fi luat înapoi, doarece nu te bucuri de el în forma în care e.

1.2 Lirica cultă

1.2.1Pastelul

Valorificarea textului pentru poezia “Pentru tine, primăvară...” de Otilia Cazimir

“Şiruri negre de cocoare,

Ploi călduţe şi uşoare,

Fir de ghiocel plăpând,

Cântec îngânat de gând,

Sărbătoare...

Zumzet viu prin zarzări. Oare

Cântă florile la soare?

Că pe crengi de floare pline,

Nu ştii: flori sunt, ori albine?

Pentru cine?
 Pentru tine, primăvară,

Care-aduci belşug în ţară,

Care vii,

Peste câmpii,

Cu bănuţi de păpădii

Şi cu cântec de copii!”

Înțelegerea textului: “șiruri” – rânduri

• Explicarea unor cuvinte și “cocoare” – păsări migratoare cu cioc ascuți, gât și picioare lungi
expresii “plăpând” – fragil
“îngânat” – rosti ușor, în șaoptă
“zărzării” – zarzăre, culoarea zarzărelor
“belșug” - bogăție
Familiarizarea cu textul: “Cum se numește poezia?”
• Sarcini didactice grupate într-un “De cine a fost scrisă poezia?”
plan de întrebări sau plan de idei “Care este tema poeziei?”
“Ce culoare au șirurile de cocoare?”
“Ce sunt cocoarele?”
“Cum sunt ploile?”
“Cum este ghiocelul?”
“Ce aduce primăvara în țară?”
Formularea mesajului: Mesajul transmis de această poezie este unul melancolic, de liniște,
• Mesajul transmis de text fericire și entuziasm cu privire la venirea primăveri care readuce
natura la viață, o colorează și o înveselește.
 1.2.2 Îmnul

Valorificarea textului petru imnul “Deșteaptă-te române” de Andrei Mureșeanu

“Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!”

Înțelegerea textului: “barbarii” – oameni cu o atitudine inumană, crudă, salbatică

• Explicarea unor cuvinte și “tirani” – un șef de stat care conduce într-un mod rău, nemilos, crud
expresii “croiește” – a plănui, a pune la cale un alt plan/drum
“soartă” – forță supranaturală, destin, noroc
“fală” – mândrie, măreție, glorie
“triumfător” – victorios, glorios

Familiarizarea cu textul: “Cum se numește acest imn?”

• Sarcini didactice grupate într-un “De cine a fost scris acest imn?”
plan de întrebări sau plan de idei „Ce mesaj trnasmite prima strofă?” (Prima strofă transmite un mesaj
de trezite la realitate a popurului român, îndemnarea acestora să își
cladească alt destin)
 “Ce mesaj transmite a doua strofă?” (A doua strofă transmite un mesaj
victorios și de mândrie a poporului român)

Formularea mesajului:
• Mesajul transmis de text Acest imn reflectă istoia, luptele și tradițiile servind în același timp ca
expresie a identității naționale.

1.2.3 Oda

Valorificarea textului pentru “Oda ostașilor români” de Vasile Alecsandri

“Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte!

Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei șoimani de munte!
Am cântat în tinerețe strămoșeasca vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,

Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față,
Voi, nepăsători de moarte, disprețuitori de viață,
Ce-ați probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare,
Că din vultur vultur naște, din stejar stejar răsare!”

Înțelegerea textului: “juni ostași” – otași necăsătoriți/tineri

• Explicarea unor cuvinte și “vultani” – vulturi
expresii “șoimani” – șiomi
“vitejie” – curaj
“urgie” – nenorocire
 “adaos” – completare, adăugare la ceva
“renume” – faimă, reputație

Familiarizarea cu textul: “Cum se numește oda?”

• Sarcini didactice grupate într-un “De cine este scrisă oda?”
plan de întrebări sau plan de idei “Ce reprezintă această odă?” (Această odă reprezint un “dar” dedicat
osatjilor români care au luptat în război)
Formularea mesajului: Această oda exprimă sentimentul de admirație a autorului față de
• Mesajul transmis de text ostașii români, eroi ai răzoiului, care prin sacrifiul lor au obținut
eliberarea națională, a poporului român de sub cucerirea turcilor.

1.2.4 Epigrama

Valorificarea textului pentru epigrama “Viteaz” de Tudor Arghezi

“Viteaz în vremurile bune

A scos şi surlele să sune.
La vreme rea, se trage în găoace,
Gândeşte-adânc. înflăcărat, şi tace.”

Înțelegerea textului: “viteaz” – curajos

• Explicarea unor cuvinte și “surlele” – instrument muzical popular de suflat
expresii “găoace” – gaură
“înflăcărat” – rușinat
Familiarizarea cu textul: “Cum se numește epigrama?”
• Sarcini didactice grupate într-un “De cine este scrisă eceastă epigramă?”
plan de întrebări sau plan de idei “Despre ce fel de oameni vorbește această epigramă?”

Formularea mesajului: Mesajul transmis de această epigrama face referire la oameni care stau
• Mesajul transmis de text lângă tine și îți sunt prieteni doar la vremurile bune, însă când apare
vreo problemă aceștia fug, se ascund și nu mai au dorință de a te ajuta.

1.2.5 Cântecul

Valorificarea textului pentru cântecul “Vine, vine primăvara!”

Vine, vine primavara
Se asterne-n toata tara
Floricele pe campii
Hai sa le-adunam, copii.

Creste, creste iarba verde

Ciocarlia-n nori se pierde
Haideti s-ascultam, copii
Al ei cantec din campii.
Cucu, cucu striga tare
Picpalacul-n lunca sare
Mieii zburda pe campii
Haideti sa-i vedem, copii

Înțelegerea textului: “luncă” – câmpie

• Explicarea unor cuvinte și “picpalacul” – pasăre cântătoare
expresii
Familiarizarea cu textul: “Despre ce anotimp este vorba în acest cântec?”
• Sarcini didactice grupate într-un “Câte strofe are cântecul?”
plan de întrebări sau plan de idei “Care este strofa voastră preferată?”

Formularea mesajului: „Care este mesajul cântecului?”

• Mesajul transmis de text

1. 2 Genul epic
2.1 Popular

2.1.1 Basmul

Valorificarea textului pentru basmul “Jak și vrejul de fasole” de Joseph Jacobs

“Odată, o croitoreasă avea un băiat, pe nume Jack. El era muncitor şi îngrijea cu drag văcuţa şi
grădina din spatele casei .
Într-un an, nu plouase mai deloc şi nu crescuse nici un fir de iarbă. . . Hotărâseră să vândă
vaca.
Într-o bună dimineaţă, mama sa l-a trimis pe Jack la piaţă. Era nevoit să vândă vaca. L-a
rugat să obţină un preţ bun. Jack plecă la târg cu sufletul greu. Pe drum, se întâlni cu un bătrân
slab şi cu haine sărăcăcioase.
- Unde duci vaca asta, băiete? întrebă bătrânul.
- O duc la târg să o vând, căci nu avem cu ce să o hrănim.
- Băiete, spuse bătrânul, dacă îmi dai vaca, îţi dau în schimb nişte fasole fermecată. Tu şi
mama ta veţi scăpa de griji. Băiatul acceptă şi se întoarse acasă.
Sărmana mamă, când auzi că au rămas şi fără bani şi fără vacă, îl trimise la culcare
nemâncat și runcă pe geam boabele de fasole.
 Dimineaţa, când se trezi, Jack deschise fereastra. Nu-i venea să creadă ochilor. Peste
noapte, în faţa geamului, fasolea crescuse până la cer. Voia să vadă până unde urcă fasolea. Urcă
încet. Inima îi bătea tare. Plecă pe un tărâm necunoscut.

Jack urcă pe vrejul de fasole timp de vreo oră, până când, în sfârşit, dădu de un palat. Bătu
la poartă şi ieşi o slujnică. Băiatul îi spuse că este lihnit de foame şi ar mânca ceva.
- Te-aş ospăta cu plăcere, spuse femeia. Dar îmi este frică să nu te găsească stăpânul meu.
Este un uriaş căruia îi place carnea de om.
Deodată, totul se cutremură. Uriaşul cobora scările. Slujnica îl împinge pe Jack într-o
magazie cu mâncare. Stăpânul intră furios în cameră şi zise:
- Simt miros de carne proaspătă de om ! Cine a intrat în casa mea ?
- Nu a intrat nimeni, stăpâne! răspunse slujnica speriată. Mâncarea pe care ţi-am pregătit-o
miroase aşa.
Uriaşul căută peste tot, dar nu găsi nimic. Se puse la masă şi mâncă: trei pulpe de vacă,
două gâşte şi un porc. După ce termină de mâncat, bău un butoi cu vin. Ceru de la servitoare
sacul cu bani şi îi numără. Într-un târziu, adormi cu capul pe masă, sforăind puternic.
Jack ieşi tiptil din magazie, puse banii în sac şi porni încet spre uşă. Însă, tocmai atunci
când trecu pragul, sacul lovi tocul uşii şi făcu zgomot. Uriașul s-a trezit și nu i-a trebuit mult
timp sa-și dea seama că fusese jefuit. Acesta porni în urmărirea băiatului imediat.Își luă bâta din
cui ca să-l învețe minte pe hoțul care îndrăznise să-i fure banii.

Chiar dacă sacul de bani era greu, Jack alerga de mâncând pământul pe de-o parte de frica
uriașului iar pe altă parte cu gândul la bucuria pe care i-o va face mamei sale scăpând-o de
sărăcie.

Uriașul putea să alerge repede pentru că pașii lui erau mari dar Jack se gândise și la asta. Îi
legase șiretele de la bocanci. După câțiva pași acesta se prăbuși . În acest fel băiatul a avut timp
să ajungă la vrejul de fasole și să-și dea drumul să alunece pe el.

Acasă mama lui Jack era îngrijorată că băiatul dispăruse.Ea a auzit că cineva o striga de
sus. Băiatul tocmai ajunse cu picioarele pe pământ. Strigă la mama lui să-i aducă un topor cu
care reteză vrejul de fasole. Uriașul nu a mai avut timp să se salveze și se prăbuși cu fasole cu
tot. În locul unde a căzut s-a format o groapă uriașă .
 Jack și mama lui s-au îmbrățișat fericiți și au promis că vor avea grijă unul de altul până la
adânci bătrâneți. Din acel moment nu au mai dus grijă de nimic și au mai ajutat și alți oameni
săraci din ținut fiind recunoscători lui Dumnezeu pentru norocul care a dat peste ei. “

Înțelegerea textului: “cu sufletul greu” – îngândurat, trist

• Explicarea unor cuvinte și “slujnică” – servitoare
expresii “lihnit” – îi durea burat de foame
“ospăta” – a primi pe cineva ca oaspete
“tocul ușii ” – marginea ușii
“reteză” – a tăia
Familiarizarea cu textul: “Cum se numeșete povestea?”
• Sarcini didactice grupate într-un „De cine este scrisă povestea?”
plan de întrebări sau plan de idei “Cine este personajul principal al textului?”
“De ce Jack este nevoit să vândă vaca?”
“Cu ce schimbă Jack vaca?”
„Ce părere are mama despre decizia lui Jack?”
“Ce face mama cu boabele de fasole?”
“Unde se termină vrejul de vasole?”
“Ce găsește Jack acolo?”
“De la cine fură Jack traista cu bani?”
“Ce face Jack cu vrejul de fasole?”
“Cum se termină povestea?”
Formularea mesajului: Povestea îl prezintă pe Jack, personajul principal, un copil curajos
• Mesajul transmis de text care încearcă să o ajute pe mama lui să câștige niste bani pentru a trăi
mai bine, astfel schimbă vaca familiei pe niște boabe de fasole
fermecate, boabe ce îl duc într-o călătorie magică dincolo de cer unde
toate problemele lui își găsesc rezolvare. Dincolo de poveste, în
balansul dintre cele două planuri, cel real și cel „de mai sus de cer”,
stă ascunsă o profundă aspirație umană: visul unei lumi mai bune.
 2.1.2 Legenda

Valorificarea textului în legenda “Legenda ghiocelului” de Eugen Jianu

“Fiecare floare din cele care există are ceva cu care să ne bucure.

- Eu, a întrebat ghiocelul, așa mic și slab cum sunt, ce bucurie pot face omului?

Dar, iată, Iarna este în puterile ei. Peste tot e doar omăt. Într-o zi, mic, alb și plăpând, ghiocelul
iși

sună vesel clopoțelul.

- Cine îndrăznește să mi se împotrivească? întrebă baba Iarnă, scuturându-și cojoacele de nea și

de

țurțuri.

Se uită împrejur și zări ghiocelul.

- Tu erai? Am să te îngheț la noapte! exclamă Iarna.

- Nu vă mâniați, baba Iarnă și moș Omăt. Soarele mi-a trimis veste să mă arăt, răspunse
ghiocelul.

Dar peste noapte, baba Iarnă și moș Omăt au chemat gerul în ajutor. A suflat și moș Crivăț.

- Unde ești, ghiocelule? N-ai înghețat? Mai cutezi să mi te împotrivești?

- Drept să vă spun, mi-a fost tare frig. Ba era să mă smulgă vântul. M-am pitit după un bulgăre
de

zăpadă. Dacă și la noapte va fi tot atât de frig, am să mor înghețat, spuse cu tristețe ghiocelul.

Soarele, auzind vorbele duioase ale ghiocelului, îi trimise în ajutor raze calde. Dis de dimineața,
de

sub plapuma de nea, au apărut o mulțime de ghiocei.

 - Baba Iarnă, moș Omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! strigau veseli ghioceii.

Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât Iarna, arătând că el este vestitorul primăverii.”

Înțelegerea textului: “omăt”- zăpadă

• Explicarea unor cuvinte și “Babă” - o femeie mai în vârstă, bătrână.
expresii “ a se mânia” - a se supăra
“a smulge” - a trage
“plăpând” - firav, gingaş
“cojoc” - o haină mai groasă din lână”
“mai cutezi” - mai îndrăzneşti
“crivăţ” - un vânt puternic
“plapumă de nea” - strat de zăpadă.
“a vesti” - a anunţa
“ţurţuri’ - bucată de gheaţă
“Moş” - bărbat bătrân
“dis-de-dimineaţă” - foarte devreme
“vorbe duioase” - triste
“a trimite veste” - a informa
“ger” - frig puternic
“m-am pitit” - m-am ascuns

Familiarizarea cu textul: “Ce este o legendă?

• Sarcini didactice grupate într-un “În ce anotimp se petrece întâmplarea”?
plan de întrebări sau plan de idei “Care sunt personejele din legendă”?
“Ce îşi doreau Baba Iarna şi Moş Omăt?
“Cine a venit în ajutorul ghiocelului pentru a nu fi îngheţat? De ce?
“Cum îi se mai spune ghiocelului?
“Ghiocelul mai are fraţi/surori?
“Cum arată ghiocelul”
Formularea mesajului: Ghiocelul este cel care a reuşit să readucă primăvară, ajutat de
• Mesajul transmis de text “Soare”.

2.2 Cult

2.2.1 Fabula

Valorificarea textului pentru fabula “Greierele și furnica” de Jean de la Fontaine

“Petrecuse cu chitara
Toată vara.
Însă iată că-ntr-o zi
Când viforniţa porni,
Greierele se trezi
Fără muscă, fără râmă,
Fără umbră de fărâmă.
Ce să facă? Hai să ceară
La Furnică, pân’ la vară,
Niscai boabe de secară.
– „Pe cuvânt de lighioană,
Voi plăti cinstit cucoană,
Cu dobânzi, cu tot ce vrei!”
Dar Furnica, harnică,
Are un ponos al ei:
Nu-i din fire darnică
Şi-i răspunde cam răstit:
– Astă-vară ce-ai păţit?
– Dacă nu e cu bănat.
 Zi şi noapte am cântat
Pentru mine, pentru toţi…
– „Joacă astăzi dacă poţi!”

Înțelegerea textului: “viforniţa” - vânt mare însoţit de zăpadă.

• Explicarea unor cuvinte și “lighioană” - insectă.
expresii “niscai” - câteva.
“dobânzi” - de obicei, o sumă de bani. În acest caz returnarea boabelor
de secară sau o altă mulţumire.
“ponos” - a ajunge la nepăceri.
“ nu e cu bănat” - nu este cu bani (dacă nu îl deranjează).
“cucoană” - doamnă, este o formă de politeţe
Familiarizarea cu textul: “Care este titlul poezei?”
• Sarcini didactice grupate într-un “De cine este scrisă poezia?”
plan de întrebări sau plan de idei “Care sunt personajele textului”?
“Cum era furnica? Dar greierele
“De ce greierele a amânat să muncească?
“Furnica a procedat corect că nu l-a ajutat pe greiere, cu mâncare? De
ce
“ Cum credeţi că va proceda greierele pe viitor”
Formularea mesajului: Furnica muncea din greu pentru a avea mâncare pe când greierele era
• Mesajul transmis de text leneş, negândinu-se la ce va face pe viitor. Personajele din lumea
vieţuitoarelor prezintă caracteristici pe care şi oameni le au: leneşi,
nepăsători etc.

2.2.2 Schița

Valorificarea textului pentru schița “Vizită” de Ion Luca Caragiale

“M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru
onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori. N-am voit
să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și foarte elastică.
Atențiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele și mai ales copilului, pe care l-am găsit îmbrăcat
ca maior de roșiori în uniformă de mare ținută. După formalitățile de rigoare, am început să
convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii, — d-l Popescu tatăl este mare agricultor, —
despre criză șcl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la
teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăște chiar unei femei cu
petrecerile, mai ales când are copii.

— Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare, trebuie să
mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educația. Și nu știți d-voastră bărbații cât timp îi ia unei femei
educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!

Pe când doamna Popescu îmi expune părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim
dintr-o odaie de alături o voce răgușită de femeie bătrână:

— Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!

— Ionel! strigă madam Popescu. Ionel! vin' la mama!

Apoi, cătră mine încet:

— Nu știi ce ștrengar se face... și deștept...

Dar vocea de dincolo adaogă:

— Coniță ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne mașina !... Astâmpără-te, că te arzi!

— Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin' la mama!

— Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde!

— Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe ușe,
apare micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește trecerea, luând o poză foarte marțială.
Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută...

— Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că daca te-aprinzi, moare mama?
Vrei să moară mama?
— Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam. Popescu?

— Pentru dumneata.

— Da de ce vă mai supărați?

— Da ce supărare!

Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă jos. El a
pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului unde, pe două mese, pe
canapea, pe foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o
trâmbiță și o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbița la gură și,
legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam Popescu îmi
spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuși că nu cred să mai ție mult gerul așa de aspru; ea n-
aude nimica.

— Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt
musafiri!

Iar eu, profitând de un moment când trâmbița și toba tac, adaog:

— Și pe urmă, d-ta ești roșior, în cavalerie.

— Maior! strigă mândrul militar.

— Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; și maiorul nu cântă cu trâmbița; cu trâmbița cântă numai
gradele inferioare; maiorul comandă și merge-n fruntea soldaților cu sabia scoasă.

Explicația mea prinde bine. Maiorul descalică, scoate de după gît toba, pe care o trântește cât colo;
asemenea și trâmbița. Apoi începe să comande:

— Înainte! marș!

Și cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce-ntâlnește-n cale. În momentul acesta, jupâneasa
cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele. Cum o vede, maiorul se oprește o clipă, ca și
cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o clipă, și
maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un țipăt de
desperare.

— Ține-l, coniță, că mă dă jos cu tava!

Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic
înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din
neutralitate și să intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică
lovitură de spadă.

— Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă,
să-mi treacă și să te iert!

Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă
pregătesc să sorb din cafea...

— Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu.

— Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și... dumnealui... mi se pare că-i cam
place.

Și zicând „dumnealui", mama mi-arată râzând pe domnul maior.

— A! zic eu, și dumnealui?

— Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țigara-n gură, să te prăpădești de râs... ca un om
mare...

— A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...

— Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua de dulceață...

— Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă! iar te-apucă stomacul...

Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru lingurițe,apoi iese cu cheseaua în vestibul.

— Unde te duci? întreabă mama.

— Viu acu! răspunde Ionel.

După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie de mine, îmi ia de
pe mescioară tabacherea cu țigarete regale, scoate una, o pune în gură și mă salută militărește, ca
orice soldat care cere unui țivil să-i împrumute foc. Eu nu știu ce trebuie să fac. Mama, râzând, îmi
face cu ochiul și mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. Întind țigareta mea, militarul o aprinde
pe a lui și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo. Eu nu-l pot admira
îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l deoache, și îmi zice:
— Scuipă-l, să nu mi-l deochi!

Maiorul și-a fumat țigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o eu și-
ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav
liniștea ciucurilor de cristal.

— Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva... Vrei să mă superi? vrei să moară mama?

Dar maiorul s-a-ndârjit asupra ghiulelei săltătoare, care i-a scăpat din mână: o trântește cu mult
necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres…
4 mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de
vizită, culoarea oului de rață.

— Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-astâmperi... Vezi? ai supărat pe domnul!... altadată
n-o să-ți mai aducă nici o jucărie! Apoi, întorcându-se către mine, cu multă bunătate:

— Nu e nimic! iese... Cafeaua nu pătează! iese cu nițică apă caldă!... Dar n-apucă să termine, și
deodată o văd schimbându-se la față ca de o adâncă groază. Apoi dă un țipăt și, ridicându-se de pe
scaun:

— Ionel! mamă! ce ai?

Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată.
Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.

— Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!... Ajutor! moare copilul!

Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gât și la piept.

— Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!

Îl stropesc bine, pe când mama pierdută își smulge părul.

— Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-și mai vine în fire; vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul
nu e lucru bun? Altdată să nu mai fumezi!

Am lăsat pe madam Popescu liniștită cu scumpul ei maior afară din orice stare alarmantă, și am
ieșit. Mi-am pus șoșonii și paltonul și am plecat. Când am ajuns acasă, am înțeles de ce maiorul
ieșise un moment cu cheseaua în vestibul — ca să-mi toarne dulceață în șoșoni.”
Înțelegerea textului: “onomastică” – ziua de nume
• Explicarea unor cuvinte și “a merge cu mâna goală “ – a nu oferi nimic
expresii “unicul” – singurul
“atențiunea mea” – darul/gestul meu
“maiori de roșiori” – imagine sugestivă
“de mare ținută” – de gală/paradă
“după formalitățile derigoare” – obiceiuri cerute
“sorții” – soartă/viitor
“I se urăște” – s-a săturat
“odaie” – camera
“coniță” – diminutiv de la cucoană
“madam” – doamnă
“descălică” – se dă jos
“jupâneasa” – femeie din casă
“să se reculeagă” – să se gândească
“răgnet suprem” – strigăt puternic
“imprudență” – neglijență, neatenție
“tutun” – plantă din care e făcută țigara
“chesea” – recipient/bol pentru dulceață
“vestibul” – holul de la intrare
“tabachera” – cutie unde ținem țigările
“policandru” – lustră
“mondir” – tunica de la uniformă

Familiarizarea cu textul: “Cum se numește textul dat?”

• Sarcini didactice grupate într-un “De cine a fost scris acest text?”
plan de întrebări sau plan de idei “Cine este personajul principal?”
“Care este tama textului?”
“Ce cadou a primit copilul?”
“Cum s-a comportat copilul?”
“Mama ce atitudine a avut față de copil?”
Formularea mesajului:
• Mesajul transmis de text
Ionel Popescu este un copil, personajul principal, individual și
imaginar al schiței "Vizită..." de Ion Luca Caragiale. El apare ca un
copil răsfățat și rău crescut, consecințe firești ale unei educații
superficiale și precare, realizată prin metode total greșite. “Și
servitoarea a primit o lovitură zdravănă de la ,,maior".

2.2.3 Povestirea

Valorificarea textului pentru povestirea “Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu

“Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată… demult, într-un oraș mic din
Moldova, o fetiță de vreo șase ani pe care o chema Lizuca. Mama Lizucăi murise, iar domnul
Vasilian, tatăl fetiței, se recăsătorise cu doamna Mia. Intr-o zi de vară, doamna Mia se bucura de
vizita a două doamne și vorbea, printre altele, despre viața frumoasă pe care o ducea alături de
soțul ei. Singurul ei motiv de supărare era Lizuca, fiica ei vitregă:
– Mie îmi place eleganța și finețea… iar fetița asta este cam prost crescută, spunea doamna Mia
Vasilian. La marginea orașului trăiesc bunicii fetiței, niște oameni simpli care vor mereu să o vadă,
că fără Lizuca lor nu pot trăi! Din cauza lor, fetița nu este educată.
În timp ce doamna Mia vorbea, Lizuca se strecura printre musafiri până la tava cu dulceață. Fără
să stea mult pe gânduri, Lizuca își băgă degetele în borcanul de pe masa. Tocmai când se pregătea
să înghită, se auzi un țipăt! Doamna Mia o văzuse!
- Ah! e ceva îngrozitor! strigă ea. Nu știu ce să mai fac cu copilul acesta. Uitați-vă cu ce
obiceiuri a venit de la bunicii ei. Copilul acesta e o rușine și o nenorocire!
Lizuca era o fetiță micuță, tunsă scurt, băiețește, într-o rochiță albastră, cu ghetele pline de praf și
cu șireturile desfăcute. Ciorapii îi căzuseră și arătau niște piciorușe arse de soare, Avea nasul mic,
obrajii roșii și ochi căprui cu gene negre.
O servitoare o apucă pe Lizuca și o scoase afară din cameră.
– Lasă-mă! Dă-mi drumul! Am să te spun tatei.
 – Da? Tatăl tău nu vine curând acasă și până se întoarce el, ești pe mâna noastră! zise servitoarea.
Lizuca începu să plângă. Apoi îl observă, aproape, pe prietenul ei, Patrocle, un cățel roșcat, cu
picioarele scurte și strâmbe și cu capul mare.
– M-au bătut și ieri, oftă Lizuca; m-au bătut și azi; mă bat în fiecare zi…Tata nu mai vine de la
București și pe bunici nu i-am văzut de multă vreme. Nici nu ne lasă să mai mergem pe la ei. De
când a murit mama, nouă ne este foarte greu. Eu nu mai stau aici. Mă duc la bunicii mei.
Câinele o privea atent. Fetița își luă o hăinuță și o căciuliță de lână roșie. Patrocle aduse din
bucătărie o felie mare de pâine albă.
– Gata, mergem la bunicii noștri! Hai să mergem, Patrocle! Și ieșiră amândoi pe poartă, pornind
pe-un drum lung și plin de peripeții. Era spre seară, dar era destul de cald.”

Înțelegerea textului: “Vitregă” – rudă prin căsătorie/ nu este rudă de sânge

• Explicarea unor cuvinte și „Prost crescută” – needucată
expresii „Nenorocire” – suferință, durere, nefericire
„Lână” – părul lung și moale care acoperă corpul unor animale
precum oaia și care se prelucrează pentru confecționarea de haine
„Peripeții” – întâmplări și incidente neprevăzute
Familiarizarea cu textul: „Care este titlul textului?”
• Sarcini didactice grupate într-un “De cine a fost scris textul?”
plan de întrebări sau plan de idei “Cine este personajul principal al textului?”
“ Cum este descrisă Lizuca în text?”
“Cine este Patrocle?”
“Cum este descris Patrocle în text?”
“Cine este doamna Mia?”
“Se comporta doamna Mia frumos cu Lizuca?”
“Unde locuiesc buncii Lizucăi?”
Formularea mesajului: Mesajul operei "Dumbrava minunată" este că trebuie să învățăm să
• Mesajul transmis de text fim curajoși, miloși, respectuoși (Lizuca) , buni ascultători, maturi
(bunicii) și prieteni adevărați și loiali (Patrocle)
 2.2.4 Povestea

Valorificarea textului pentru povestea “Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă

„Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise
nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gândindu-se
ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.

Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea rădică
puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de boi.

– Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în
mijlocul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.

Carul apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mâna boii o vede şi, crezând că-i moartă cu
adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape
şi, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da’ cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti! ce frumoasă
caţaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând aşa, apucă vulpea de după cap
şi, târând-o până la car, se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui. Apoi strigă la boi: "Hăis! Joian,
cea! Bourean". Boii pornesc.

Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă
şi să ieie pelea vulpii.

Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car jos.
Ţăranul mâna, carul scârţâia, şi peştele din car cădea. După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime
de peşte pe drum, bine…şor! sare şi ea din car şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe
drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa şi începe a mânca, că ta…re-i mai era
foame! Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

– Bună masa, cumătră! Ti!!! da’ ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie, că ta…re! mi-i poftă!

– Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă
ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănânci.

– Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele.

 Atunci vulpea rânji dinţii şi zise: Alei, cumătre! da’ nu ştii că nevoia te duce pe unde nu-ţi e
voia şi te-nvaţă ce nici gândeşti? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci peşte? Du-te desară la băltoaga
cea din marginea pădurei, vârâ-ţi coada-n apă şi stăi pe loc, fără să te mişti, până despre ziuă;
atunci smunceşte vârtos spre mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte, poate îndoit şi-ntreit de cât am
scos eu.

Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei şi-şi
vâră-n apă toată coada!

În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub
foc. Îngheaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului ca într-un cleşte. De la o vreme,
ursul, nemaiputând de durerea cozei şi de frig, smunceşte o dată din toată puterea. Şi, sărmanul
urs, în loc să scoată peşte, rămâne făr’ de coadă!

Începe el acum a mornăi cumplit ş-a sări în sus de durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a amăgit,
se duce s-o ucidă în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieşise
din bizunie şi se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; şi când văzu pe urs că vine făr’ de
coadă, începu a striga:

– Hei cumătre! Dar ţi-au mâncat peştii coada, ori ai fost prea lacom ş-ai vrut să nu mai rămâie
peşti în baltă?

Ursul, auzind că încă-l mai ie şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre copac;
dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu
cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de cheltuială… Dar
când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de
copac…" Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Valeu, cumătre! nu trage, că-mi rupi
piciorul!" În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din
scorbura copacului.

Şi iaca aşa a rămas ursul păcălit de vulpe!”

Înțelegerea textului: “vulpe vicleană” – îi păcălea pe ceilalți
• Explicarea unor cuvinte și “nicăir” – nicăieri
expresii “Făcându-se ziua albă” – facându-se ziuă
„Șăzând” – a sta jos
„Lungul drumului” – undeva pe drum
„Zărește” – vede
„Aho!” – Opriți!
„Cațaveică” – guler
„Nevestei” – soție
„Istei” – acestei
„A se opinti” – când vrem să ridicăm ceva greu ne sprijinim bine pe
picioare
„Hăis!Cea!” – stânga/dreapta
„Iute” – repede
„Ieie” – să jupuiască
„Iaca” – acum
„Cumătră” – doamnă
„Bizuină” - vizuină
Familiarizarea cu textul: „Care este tiltul textului?”
• Sarcini didactice grupate într-un “Cine a scris textul?”
plan de întrebări sau plan de idei “Care sunt personajele?”
“La ce s-a gândit vulpea când a simțit miros de pește?”
“Cum a ajuns vulpea în căruță?”
“Ce a făcut vulpea în căruță?”
“Cum a reușit să fure peștele?”
“Cine i-a cerut pește vulpii?”
“Cum l-a învățat vulpea pe urs să prindă pește?”
“Cum a reacționat ursul când și-a dat seama ca nu mai poate să își
scoată coada din apa înghețată?”
Formularea mesajului:
• Mesajul transmis de text
Ce credeți că vrea să transmită povestea?
Dacă tu ai fi fost vulpea ce ai fi făcut?
Dacă ai fi fost ursul ce ai fi făcut?
Ce personaj ți-a plăcut mai mult?
A procedat bine vulpea/ursul?

2. 3. Genul dramatic
3.1 Șceneta

Valorificarea textului pentru șceneta “Elefănțelul curios” de Nina Cassian

“A fost odata, demult, un elefantel foarte curios. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: „Ce
manânca crocodilul seara?”

Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intâlnit cu ursuletul si-l intreaba:

– Ursuletule, ce manânca crocodilul seara?

– Nu stiu, a raspuns ursuletul, dar du-te la lac si vei afla.

Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. Pe drum s-a intâlnit cu o broscuta:

– Broscuto, ce manânca crocodilul seara?

– Nu stiu, a raspuns broscuta, dar du-te la lac si vei afla.

In apropiere de lac, elefantelul s-a intâlnit cu sarpele boa:

– Sarpe, ce manânca crocodilul seara?

– Nu stiu, a raspuns si sarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur ca vei afla.
 Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. Elefantelul s-a apropiat de el, dar nu stia ca vorbeste chiar
cu crocodilul:

– Scuzati-ma va rog, stii cumva ce manânca crocodilul seara?

– Vino aproape sa-ti spun la ureche sa nu auda nimeni, spuse crocodilul siret.

Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!, l-a apucat de nas, ca pe vremea aia elefantelul avea un
nas ca toate nasurile, micut asa ca al tau.

Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede, repede sarpele boa,
care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. Si atâta a tras crocodilul de
nas si sarpele boa de coada , ca pâna la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel, dar nasul i
se intinsese atât de tare ca aproape ii atârna pe jos.

Si uite asa, de atunci are elefantelul trompa.”

Înțelegerea textului: “demult” – acum mult mult timp/ în trecut

• Explicarea unor cuvinte și “șiret” - viclean
expresii

Familiarizarea cu textul: “Cum se numește textul?”

• Sarcini didactice grupate într-un “Cine este autorul poveștii?”
plan de întrebări sau plan de idei “Cine este personajul principal?”
“Cu ce animale se întâlnește elefantul pe drum?”
“Ce era curios elefantul să afle?”
“Ce a facut crocodilul?”
“Ce a facut șarpele?”
Formularea mesajului: “V-a plăcut această poveste?”
• Mesajul transmis de text “Ce a învățat elefantul din această experiență?”
“Voi ce ați fi făcut în locul șarpelui?”
 3.2 Feeria

Valorificarea textului pentru feeria “Înșiră-te, Mărgărite...” de Victor Eftimiu

„Crainicul (de pe trepte).

Trâmbiţaşi! (Trâmbiţele tac). Cinstită curte,

oaspeţi mari din teri streine,

Preaslăvitul Domn al nostru— fie-i zilele senine —

Va grăi 'nţelepte vorbe... Se cuvine-a-1 asculta

Cu smerenie şi grijă!.. Ascultăm, Măria Ta!..

Alb-împărat.

Oaspeţi dragi, Mărită Doamnă, fetelor, cinstită

curte,

Nu mai am deaci 'nainte zile lungi, ci zile

; ' scurte.

Număraţi îmi sunt de-acuma bobii vieţii, număraţi !..

Astăzi-mâne întâlni-voiu pe strămoşii-împăraţi.

Stăpânind ţinutul nostru în credinţa strămoşească

Rareori îngăduit-am minţii mele să greşească...

Rareori supuşii terii înălţat-au ruga lor

Fără să-mi aplec urechea glasului, plânsorilor.

Zilele îmi fură multe, dar rămasu-mi-au

puţine;

Mâna-mi dreaptă abia poate schiptrul terii

a-1 mai ţine,

Iar pe fruntea 'n care gânduri adunatu-s'au

mereu,

A părinţilor cunună mă apasă tot mai greu...

Nu 'nzestrai pe 'mpărăteasă cu odraslă bărbătească...

Fetele îmi sunt nădejdea... Le-am poftit să

se gătească

Şi cu voia d-voastră se porniră vestitori

La'mpăraţii fraţi de-o lege, să trimeată peţitori.

împăraţii, dinainte se gătiseră, se spune,

Aşteptând să vină veste delà noi din SoareApune...

Deci se veseliră foarte.. • căci precum în

urm' aflaiu:

Dumnealor primiră solii cu mărire şi alaiu.

Toţi urmaşii li-s aicea... iară fetele-s şi ele...

Vom schimba până deseară câte trei şi trei

inele...

Spuneţi crailor să intre să s'aleagă dintre ei

Trei voinici să-mi ţină locul... Astăzi unul,—

 mâne trei!

Spuneţi crailor să intre!”

Înțelegerea textului: “Crainicul” – persoană care transmite informații

• Explicarea unor cuvinte și „Trâmbițaș” – persoană care cântă din trâmbiță/trompetă
expresii „Teri” – țară
„Grăi” – a vorbi
„Smerenie” – atitudine umilă/supusă
„Plânsorilor” – plânsete
„Schiptrul” – toiag/baston purtat de suverani/domnitori ca simbol al
autorității
„Pețitori” – persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o
fată
„Alaiu” – mulțime de oameni care însoțește o ceremonie

Familiarizarea cu textul: „Care este titul feeriei?”

• Sarcini didactice grupate într-un “De cine este scrisă această feerie?”
plan de întrebări sau plan de idei “Ce înseamnă o feerie?”
“Care este tema acestei feeri?”
“Ce sentimente vă transmite conținutul textului?”
Formularea mesajului: Într-o atmosferă de fabulos și de epic feeric se mișcă și trăiesc
• Mesajul transmis de text personaje memorabile, individualități puternice. Două dintre fetele lui
Alb Imparat se căsătoresc cu voievozii Voie Bună și Țara Bună.
Bibliografie
- Suport de curs, Lect. Dr. Camelia Rădulescu
- https://dexonline.ro/ (accesat pe 10.05.2021)
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Od%C4%83 (accesat pe 10.05.2021)
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Epigram%C4%83 (accesat pe 10.05.2021)
- https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2ntec (accesat pe 10.05.2021)
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Feerie (accesat pe 19.05.2021)
- https://www.versuri.ro/versuri/colinde-plugusorul-_ntk2.html# (accesat pe 19.05.2021)
- https://www.versuri.ro/versuri/cantece-de-leagan-adormi-floare-de-cais-_s017.html# (accesat
pe 19.05.2021)
- https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/otilia-cazimir/pentru-tine-
primavara.html (accesat pe 22.05.2021)
- https://www.presidency.ro/ro/presedinte/romania/imnul-romaniei (accesat pe 22.05.2021)
- https://ro.wikisource.org/wiki/Oda_osta%C8%99ilor_rom%C3%A2ni (accesat pe 22.05.2021)
- https://www.tudorarghezi.eu/opere/epigrame/viteaz.html#.YLs73_kzbIU (accesat pe
22.05.2021)
- https://www.versuri.ro/versuri/cutiuta-muzicala-vine-vine-primavara-_0ye1.html# (accesat pe
28.05.2021)
- http://www.agendainvatatorului.ro/clasa-a-ii-a/comunicare-in-limba-romana/jack-si-vrejul-de-
fasole--144 (accesat pe 28.05.2021)
- https://gokid.ro/greierele-si-furnica-fabula-de-jean-de-la-fontaine/ (accesat pe 28.05.2021)
- https://ro.wikisource.org/wiki/Vizit%C4%83... (accesat pe 03.06.2021)
- https://afostodata.net/dumbrava-minunata-audio/ (accesat pe 03.06.2021)
- https://www.povesti-pentru-copii.com/ion-creanga/ursul-pacalit-de-vulpe.html (accesat pe
03.06.2021)
- https://elefantelcurios.wordpress.com/2013/07/29/povestea-elefantelului-curios-2/ (accesat pe
03.06.2021)
- http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/luceafarul/1911/BCUCLUJ_FP_280091_19
11_010_003.pdf (accesat pe 05.06.2021)