Sunteți pe pagina 1din 10

CUPRINS

Introducere..........................................................................................................................................3
Legitimarea și stabilirea identității persoanei...................................................................................4
Recomandări........................................................................................................................................9
Bibliografie.........................................................................................................................................10
Introducere

Ministerul Afacerilor Interne şi subdiviziunile subordonate se află într-un proces


important şi dificil de tranziţie către standardele europene de prestare a serviciilor,
profesionalizare, responsabilitate şi transparenţă.

În scopul realizării Planului național de acțiuni de implementare a Acordului de Asociere


Republica Moldova – Uniunea Europeană, aprobat în cadrul ședinței Guvernului Republicii
Moldova la 28 decembrie 2016, precum și în scopul uniformizării practicilor, procedeelor și
tehnicilor corecte de pregătire, organizare și executare a măsurilor privind aplicarea forței fizice,
a mijloacelor speciale și a armei de foc de către subiecții Legii nr.218 din 19.10.2012 privind
modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc, s-a decis aprobarea
Ordinului nr.4 din 11.01.2018.

Efectiv, conform Ordinului nr.4 din 11.01.20181, în art. 33 reglementează contactarea


persoanei, aceasta fiind o măsură de intervenţie prin care angajatul solicită unei persoane sau
unui grup de persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate, în scopul clarificării situaţiei
ce a impus luarea acestei măsuri. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească, nu se supune
acestei cerinţe, dar va riposta sau va încerca să fugă, se va trece la aplicarea altor măsuri de
intervenţie.

În aceeași ordine de idei, conform aceluiași ordin, în art. 36 2 este specificat faptul că,
legitimarea persoanei este o măsură de intervenţie ce constă în solicitarea şi verificarea actului de
identitate a persoanei şi stabilirea corespunderii datelor de identificare ale acesteia.

1
Ordinul nr.4 din 11.01.2018 cu privire la aprobarea Ghidului privind intervenția profesională în exercițiul funcției,
intrat în vigoare la 01.04.2018
2
Ibidem

2
Legitimarea și stabilirea identității persoanei

Deci, cum s-a reiterat mai sus, contactarea persoanei este o măsură de intervenţie prin
care angajatul solicită unei persoane sau unui grup de persoane să se oprească şi să înceteze orice
activitate, în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Dacă persoana căreia i
se cere să se oprească, nu se supune acestei cerinţe, dar va riposta sau va încerca să fugă, se va
trece la aplicarea altor măsuri de intervenţie.

Contactarea persoanei se efectuează în următoarele situaţii:

1) pentru prevenirea persoanei/persoanelor de a întreprinde anumite acţiuni sau să se abţină de la


săvârşirea acestora;

2) pentru a solicita explicaţii în legătură cu fapte sau alte aspecte care prezintă interes pentru
rezolvarea sarcinilor de serviciu;

3) pentru stoparea persoanei/persoanelor care au un comportament suspect sau corespund


semnalmentelor persoanelor anunţate în căutare;

4) alte situaţii similare.

În timpul contactării persoanei, angajatul va respecta următoarele reguli tactice:

1) asigurarea distanţei de protecţie;

2) realizarea comunicării profesionale (salutarea, prezentarea, explicarea motivului stopării şi


acţiunilor ce urmează de întreprins, mulţumirea ex.: „Vă rog să vă opriţi! Bună ziua! Sunt..
(funcţia, numele). Vă rog să vă deplasaţi pe partea marcată a trotuarului. Vă mulţumim pentru
cooperare!”).

Dacă este nevoie, polițistul se legitimează, păstrând o distanță care să îi permită să


actționeze în siguranță. Se acționează ferm, dar cu tact, explicând persoanei motivul opririi,
indicând în continuare activitatea care urmează a se desfășura ( prezentarea actului de identitate,
a bagajelor pentru control, etc.).

Pe timpul discuțiilor, persoana este supravegheată cu atenție, polițistul fiind pregătit să


acționeze pentru autoapărare sau pentru prinderea acesteia. Iar dacă activitatea este desfășurată în
echipă, partenerul se postează în poziție laterală, puțin în spatele persoanei interceptate ( poziția
acestuia va fi condiționată și de existența sau inexistența unor obstacole naturale aflate în

3
imediata apropiere a persoanei oprite: clădire, ziduri sau garduri înalte, etc., situație în care
acesta va sta în partea opusă unor astfel de obstacole). Partenerul intervine cu promptitudine în
situația în care persoana stopată se manifestă violent sau încearcă să fugă. El va fi atent și la ceea
ce se întâmplă în zona adiacentă pentru a preveni și riposta contra unui eventual atac prin
surprindere.

Se evită, pe cât posibil, interceptarea persoanei pe partea carosabilă a arterelor rutiere


( dacă aceasta nu poate fi evitată, se scoate persoana imediat în afara acesteia), în locuri
întunecoase sau accidentate, în zonele cu trafic intens de persoane sau în mijlocul grupurilor, iar
în caz de absolută necesitate persoana este condusă imediat într-un loc mai sigur, propice pentru
desfășurarea activității următoare.

Persoana oprită este atent supravegheată, păstrându-se tot timpul distanța sigură de 2-3
pași, iar polițistul având mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite, dacă situația o
impune. Este de reținut faptul că, măsura contactării persoanei, din câte se poate constata din cele
mai sus este în aparență una foarte simplă. De modul în care este dusă la îndeplinire depind de
toate celelalte măsuri pe care trebuie luate în continuare, și anume, legitimarea, controlul
corporal sau al bagajelor, sau mai mult, conducerea la sediul de poliție. Polițistul trebuie să fie
mereu politicos dar ferm, să comunice în permanență cu cel contactat, observându-i pe tot
parcursul discuției comportamentul.

Este de menționat faptul că, fiind în echipă cu un alt polițist și respectiv cu peroana
contactată, se folosesc două tipuri de comportament, și anume:

A. Între polițiști:
- Să păstreze partenerul tot acest timp în câmpul vizual;
- Mesajele către partener trebuie să fie clare, concise, fără neînțelegeri;
- Dacă nu comunică verbal, trebuie folosit un cod al semnelor stabilit și cunoscut dinainte;
- Pe cât posibil să se evite ca suspectul să înțeleagă mesajele pe care le schimbă polițiștii între
ei sau să audă ceea ce comunică dispecerul unității.
B. În raport cu suspectul:
- Trebuie păstrată o prezență care să impună respect. Aceasta poate fi descrisă ca acel grad de
încredere de sine, câștigat prin îndelungi antrenamente, disciplină mentală și experiență.
- Trebuie păstrată distanța corespunzătoare pentru ca polițistul să nu poată fi lovit;
- Scopul polițistului este acela de a ține suspectul sub control prin tehnici verbale și nu prin
forță;

4
- Întrebările și solicitările puse suspectului trebuie să fie clare și concise;
- Nu se va folosi un limbaj provocator;
- Menirea polișistului este să dezamorseze conflicte sau situații violente și nu să le provoace;
- Tonul vocii trebuie să reflecte hotărârea polițistului de a duce misiunea pe care o are la bun
sfârșit;
- Prin tot ceea ce face, polițistul trebuie să demonstreze clar că nu poate fi dus de nas, mințit
sau convins să renunțe;
- În cazul în care persoana interceptată devine violentă fizic, nu i se va da motive să atace, ci se
va proceda în așa fel încât să elimine oricr posibilitate de a o face.

Astfel, alegerea de a nu provoca sau aplica asupra persoanei violența fizică, reprezintă o
strategie a polițistului, fiind o componență de bază în momentul deescaladării unei situații
violente. Respectiv, capacitatea polițistului de a reacționa nu ste doar un factor de ajutor în
deescaladarea situației violente, ci și un factor de reținere pentru cel violent de a-și continua
acțiunea. Capacitatea de a-l convinge să nu atace, se bazează și pe faptulcă nu-i va da
posibilitatea să obțină sau să ajungă la ceea ce are nevoie să atace. Având de-a face cu o
asemenea persoană, folosirea forței fizice sau a mijloacelor speciale din dotarea polițistului nu
este ultima opțiune a acestuia, deoarece persoana în cauză a ales violența ca primă soluție.

Desigur că, polițistul trebuie să prefere variantele comunicării, negocierii, detensionării


situației, dar el trebuie să fie pregătit permanent și pentru alte opțiuni, cum ar fi de exemplu,
tentativa de fugă a persoanei în cauză. În asemenea situații violente, deescaladarea nu înseamnă
neapărat indimidarea persoanei până la supunere totală. Poate să însemne convingerea acesteia
pentru a alege o a doua variantă sau chiar o a treia, dar principala metodă trebuie să rămână
comunicarea dintre cele două părți. O bună metodă folosită de polițiști cu scopul de-al convinge
pe cel violent să renunțe la acțiunile sale este simpla solicitare, prin stația de emisie-recepție sau
telefonic, a sprijinului altor echipaje din teren, indicându-le acestora locația în care se află
suspectul, semnalmentele acestuia și modul de manifestare. Solicitarea sprijinului trebuie făcută
cu voce suficient de puternică pentru a fi auzită și de suspect. De-asemenea, este foarte important
ca polițistul să nu-l provoace pe suspect sub nici-o formă și să nu-l insulte, dar nici să ignore
ceea ce se întâmplă și să lase ca lucrurile să se rezolve de la sine. Polițistul trebuie să fie firm,
stăpân pe sine și capabil să-și ducă misiunea la bun sfârșit cu intervenția polițienească cu riscuri
minime.

5
În aceeași ordine de idei, dacă este să ne referim la legitimarea persoanei, atunci aceasta
este o măsură de intervenţie ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a persoanei
şi stabilirea corespunderii datelor de identificare ale acesteia.

Legitimarea se efectuează în următoarele situaţii:

1) când persoana/persoanele încalcă dispoziţiile legale ale angajatului;


2) asupra persoanei/persoanelor despre care există indicii temeinice că pregătesc sau au
comis o faptă ilegală;
3) când persoana solicită intrarea într-un perimetru restricţionat legal;
4) pentru stabilirea identităţii persoanelor care sesizează angajatul despre comiterea unei
fapte antisociale;
5) în cazul identificării persoanelor aflate în căutare;
6) în alte cazuri legale.

Regulile generale pentru realizarea legitimării persoanelor:

1) asigurarea distanţei de protecţie;

2) realizarea comunicării profesionale.

Cu referire la procedura de identificare folosită de către polițiști în vederea stabilirii


identității persoanei, atunci se pot folosi următoarele procedee:

- Verificarea actelor de identitate ale persoanelor ( actele de identitate cu care se


legitimează cetățenii RM și străini);
- Verificarea altui document emis de instituții sau autorități publice ( legitimația de
serviciu, permis de conducere, livret militar, carnet de student, etc.), prevăzute cu
fotografie de dată recentă;
- Stabilirea identității unei persoane cu ajutorul altor cetățeni care pot furniza informații
despre identitatea acesteia. În acest scop vor fi purtate discuții cu cei care însoțesc
peersoana dată;
- Efectuarea de verificări în evidențele/bazele de date ce pot fi accesate de către polițist.

Persoana poate fi condusă la sediul poliției, unde pe baza datelor declarate de aceasta, în
scris, vor fi efectuare verificări în evidențele serviciului public comunitar de evidență al
persoanelor, la evidența operativă, evidența deținătorilor de arme, a persoanelor dateîn căutare
etc., după caz.

6
În cazul în care există suspiciuni cu privire la autenticitatea actului prezentat, vor fi
efectuate verificări în teren, precum și la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor,
folosindu-se toate mijloacele, inclusiv elementele portretului vorbit. Dacă enevoie,i se va cere
persoanei să-și realizeze semnătura, pentru a o confrunta cu cea din actul de identitate prezentat.

Cu referire la regulile de tactică polițienească folosite la stabilirea identității persoanei,


atunci acestea sunt următoarele:

- Interceptează persoana;
- Solicită actul de identitate cu formula indicată mai sus;
- Actul de identitate trebuie ținut la o înălțime corespunzătoare, care să permită atât
supravegherea permanentă a persoanei, cât și verificarea și citirea conținutului acestui
act;
- Întrebările cu privire la datele de identitate trebuie pus într-o altă ordine decât cea în care
sunt trecute în act, totodată punândui-se întrebările cu privire la locul de unde vine și
unde se duce, precum și cu privire la justificarea prezenței sale în acel loc;

Mai mult ca tât, cu ocazia controlului actelor de identitate polițiștii verifică:

- Dacă actul de identitate prezentat pentru control este emis de organul competent;
- Dacă actul prezentat corespunde ca formă și conținut, este completat corect;
- Dacă actul de identitate aparține sau nu persoanei, în sensul că fotografia din act
corespunde cu aspectul fizic a peroanei stopate;
- Dacă prezintă urme de falsificare, are ștersături, modificări, corecturi, ștampile sau în
genre este deteriorat.

În cazul în care, persoana contactată refuză să se legitimeze sau să prezinte date cu privire
la identitatea sa, atunci polițistul îi aduce la cunoștință, că dacă are actul de identitate asupra sa
și refuză să-l prezinte, fapta sa constituie contravenție, conform prevederilor legii pentru
sancționarea faptelor de încălcare a ordinii și a liniștii publice, și se sancționează cu amendă
contravențională. Dacă persoana refuză în continuare se prezinte actul, i se va efectua controlul
corporal preventiv, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar în situația în care actul este
găsit, după stabilirea identității i se va aplica sancțiunea menționată supra. Dar dacă, actul de
identitate nu se găsește asupra persoanei și nu se poate stabili în niciun fel identitatea acesteia,
dânsa este condusă la sediul de poliție cu respectarea prevederilor legale.

7
Deci, legitimarea se execută numai în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, iar datele
cu caracter pesonal obținute sunt ulterior prelucrate numai curespectarea prevederilor legii
privind protecția datelor cu caracter personal.

8
Recomandări

Pe lângă regulile tactice prezentate mai sus din munca de teren a polițistului voi prezenta
câteva sfaturi practice de care trebuie să se țină cont și care evident sunt menite a asigura
reușita în activitatea de legitimare a persoanei:

- După interceptarea persoanei, aceasta trebuie poziționată astfel încât să aibă soarele în
față. Iar pe timp de noapte aceasta va fi poziționată cu fața spre sursa de lumină. Dacă
bate vântul, treuie făcut în așa fel, încât cel interceptat să aibă vântul în față;
- Să nu se permită niciodată, ca pe timpul discuțiilor, persoana contactată să aibă mâinil în
buzunare, aceasta poate scoate orice obiect și ne poate ataca;
- I se va explica permanent persoanei stopate motivul și ceea ce urmează să se desfășoare
în continuare;
- Trebuie să fie adoptată o poziție naturală, firească, fără să se scape nici un moment din
vedere;
- Nu trebuie ca prin postură și gesturi să provoace sau să sfideze în vre-un fel pe cel din
față;
- Orice smne de agitație din partea celui legitimat reprezintă că ceva este în neregulă sau că
persoana va încerca eventual să fugă de la fața locului;
- În cazul în care, persoana care înmânează actul de identitate îl scapă jos, i se va solicita
ferm și politicos ca cel din urmă să-l ridice.

9
Bibliografie

1. Ordinul nr.4 din 11.01.2018 cu privire la aprobarea Ghidului privind intervenția


profesională în exercițiul funcției, intrat în vigoare la 01.04.2018;
2. https://shoparmy.ro/interceptarea-si-legitimarea/, /accesat la 20.11.2022/;
3. https://administrare.info/drept/9286-legitimarea-%C5%9Fi-stabilirea-identit
%C4%83%C5%A3ii-unei-persoane, /accesat la 20.11.2022/;
4. https://www.unodc.org/pdf/criminal_justice/10-52547_1_Policing_1_ebook.pdf,
/accesat la 20.11.2022/;

10