ROLUL POTASIULUI IN PLANTA.

RESURSE FERTILIZANTE CU POTASIU

Rolul potasiului în plante

Potasiul (K), împreună cu azotul și fosforul, este unul dintre cele trei
macronutrienți esențiali ai plantelor și este preluat de culturi din soluri în
cantități relativ mari.

Potasiul crește producția și îmbunătățește calitatea produselor agricole.

De asemenea, potasiul îmbunătățește capacitatea plantelor de a rezista bolilor,

atacurilor de insecte și condițiilor climatice. Potasiul ajută la dezvoltarea unui
sistem radicular puternic și sănătos și crește eficiența absorbției și utilizării
azotului și a altor nutrienți.

Importanța potasiului decurge din rolurile sale multiple în plantă:

- este implicat în activarea a peste 60 de sisteme enzimatice din celulă

- în sinteza proteinelor, vitaminelor, amidonului,

- a celulozei care asigură funcționarea metabolismul normal al plantelor.

Potasiul ajută la fotosinteză, procesul prin care se formează zaharurile și

energia de care are nevoie planta pentru dezvoltarea sa.

Potasiul este implicat în deschiderea și închiderea stomatelor, care reglează

echilibrul hidric în plantă si are un rol esențial în formarea amidonului și în
producerea și translocarea zaharurilor.

Potasiul are un rol special si pentru culturile bogate în carbohidrați cum ar fi

cartoful și sfecla de zahăr.

Potasiul nu numai că crește producția, dar îmbunătățește și calitatea recoltelor.

Îmbunătățește valoarea nutrițională a semințelor, tuberculilor și fructelor prin
creșterea conținutului de proteine și ulei din semințe, amidon în tuberculi și
semințe, precum și vitamina C și zahăr în fructe.

De asemenea potasiului îmbunătățește aroma și culoarea fructelor și crește

dimensiunea tuberculilor și fructelor. În plus, crește rezistența la diverse leziuni
în timpul depozitării și transportului, prelungind astfel perioada de păstrare
Potasiu (K) importanta in fertilizarea de baza

Potasiu  este unul dintre elementele nutritive cele mai importante pentru
plante, care au nevoie de aceasta substantă pentru fabricarea amidonului si
activarea stomatelor. Ca atare, plantele absorb si utilizează potasiul in cantitati
mari in fiecare zi aproape la fel de mult ca azotul.

Potasiu se găseste din abundentă in multe soluri, cu exceptia solurilor puternic

nisipoase sau formate preponderent din turba.

Totusi, la fel ca si fosforul, nu este usor disponibil pentru plante decat daca se
găseste intr-o formă numită potasiu mobil sau asimilabil.

Cea mai mare parte de potasiu din sol este blocat in formatiuni minerale
rezistente la intemperii.

Cele mai bune formule de administrat potasiu pentru fertilizarea de baza este
ingrasamintul PROTAMIN sub forma de peleti. 

Protamin 7-5-14 este un ingrasămant de baza bogat in potasiu, avand si o

actiune biostimulatoare.

Acest proces permite o eliberare natural controlata a nutrientilor pe toată

durata ciclului vegetativ al culturii, astfel obtinandu-se o satisfacere a cerintelor
culturii in fiecare fază a procesului de crestere si productie, si o diminuare a
pierderile care apar datorita unei fertilizari neadecvate.

Potasiu mobil sau asimilabil se gaseste sub forma de coloizi pe particule de lut
sau particule de humus, unde ionii de potasiu schimba locurile cu alti ioni care ii
inlocuiesc odată ce sunt preluati de plante.

Această formă se obtine cel mai bine din ingrăsaminte, deoarece potasiul
disponibil in mod natural in sol este insuficient si este foarte usor indepărtat de
ploi.

Funcţiile, mobilitatea în plantă şi simptome ale deficienţelor sau toxicităţii

elementelor nutritive
Functiile potasiului la plante:

- joacă un rol important în reglarea regimul hidric în celulă, cu rol în

activitatea deschiderii stomatelor.
- rol în sinteza şi depunerea glucidelor

Potasiu este responsabil cu activarea a peste 60 de enzime, implicat în

procesul de fotosinteză şi în transportul şi stocarea substanţelor în organele de
rezervă : seminţe, tuberculi, rădăcini şi fructe şi conferă rezistenţă la boli,
dăunători şi la păstrare.
Mobilitate în plantă:
Potasiu este cel de al doilea element nutritiv ca abundenta dupa N, este de 4-6
ori mai abundent decat macronutienti percum P, Ca, Mg si S.
Potasiu este absorbit sub formă de cation monovalent K+ şi se deplaseaza prin
floem în plantă.
Simptome ale deficienţelor
Simptomele generale ale deficienţei în K se manifestă prin cloroze de-a lungul
marginilor frunzei, urmate de rasucirea si brunificarea varfului.
Deficienţa în K este localizată pe frunzele de la bază, mai bătrâne datorită
mobilităţii mari a K în plantă. plantele afectate sunt oprite din creştere, cu
internodii scurte; tulpina este firavă şi predispusă căderii; rezistenţa la boli şi
dăunători scăzută; recoltă slabă, de calitate scăzută. slaba dezvoltare a
plantelor duce şi la o rată ridicată a respiraţiei, ceea ce însemnă consum mare
de apă pe unitate de s.u. produsă.
Simptome ale toxicităţii
Este un fenomen rar întâlnit, se manifestă mai ales prin dezechilibrele
determinate in nutrizia cu Ca si Mg.
Are un rol important in :
1. Activarea enzimatica
Potasiul este responsabil pentru activarea a peste 60 de enzime diferite.

El neutralizeaza nivelul pH-ului celular al plantelor, astfel incat acesta sa fie la

un nivel optim al reactiilor chimice intre 7 si 8.
Enzimele sunt foarte importante pentru plante deoarece actioneaza ca si
catalizatori pentru toate reactiile biochimice.

2. Activitatea stomatelor.
Stomatele sunt porii prin care plantele respira. Dioxidul de carbon, vaporii de
apa si oxigenul sunt transferate intre plante si atmosfera prin stomate.
Potasiul regleaza deschiderea si inchiderea stomatelor, prin urmare este
esential pentru fotosinteza, transportul apei si a nutrientilor si pentru racirea
plantelor. Atunci cand exista deficienta, porii nu pot reactiona rapid si uneori,
in loc de minute, poate dura cateva ore pentru ca acestia sa se inchida sau sa se
deschida, cauzand pierderea de vapori de apa, plantele fiind astfel predispuse
la stresul de apă.

3. Fotosinteza
Cel mai complex rol al potasiului in fotosinteza este producerea de
adenozintrifosfat . Plantele utilizeaza energia soarelui pentru a combina CO2 si
apa pentru a forma zaharuri, iar ATP este produsul de inalta energie al acestei
reactii. Atunci cand exista deficit de potasiu, viteza de producere a ATP si
fotosinteza sunt puternic reduse.

4. Transportul zaharului
Dupa producerea zaharurilor in fotosinteza, plantele transporta zaharurile
pentru utilizare și depozitare.

Energia folosita pentru a transporta zaharurile vine sub forma ATP, atunci cand
nu este suficient ATP, nu exista suficienta energie pentru a transporta
zaharurile provoacand astfel descompunerea procesului. ATP si potasiul au o
colaborare directa.

Prin urmare, o cantitate suficienta de potasiu este foarte importanta pentru a

mentine sistemele de transport sa functioneze adecvat.

5. Transportul apei si al nutrientilor.

Potasiul joaca un rol major in transportul apei si a nutrientilor prin intreaga
planta in xilem. Cand aprovizionarea cu potasiu este redusa, translocarea
nitratilor, a fosfatului, a calciului, a magneziului și a aminoacizilor este
deprimata. Ca si în cazul sistemelor de transport floem, rolul potasiului in
transportul xilem este adesea asociat cu enzime specifice si hormoni de
crestere ai plantelor. O cantitate mare de potasiu este esentiala pentru
functionarea eficienta a acestor sisteme.

6. Sinteza proteinelor.
Potasiul este necesar pentru fiecare etapa majora a sintezei proteinelor.
„Citirea” codului genetic din celulele plantelor, pentru a produce proteine si
enzime care regleaza toate procesele de crestere, ar fi imposibila fara o
cantitate adecvata de potasiu. Cand plantele sunt deficitare in potasiu,
proteinele nu sunt sintetizate, in ciuda abundentei de azot disponibil. In
schimb, se acumuleaza “materii prime” de proteine (precursori), cum ar fi
aminoacizi, amide si nitrati.

Enzima nitrat-reductaza catalizeaza formarea de proteine, iar potasiul este

responsabil pentru activarea și sinteza acesteia. Practic, nitrat-reductaza este
enzima in structura careia exista Molibden si care catalizeaza reactiile de
reducere a nitratilor la nitriti care ulterior sunt redusi spre forme amoniacale,
iar apoi reactioneaza cu ceto-acizii respiratori cu formare de aminoacizi.
Aminoacizii, prin reactii de condensare, sunt transformati in proteine.

7. Sinteza amidonului.
Enzima responsabila pentru sinteza amidonului este activata de potasiu. Astfel,
cu o cantitate de potasiu inadecvat, nivelul amidonului scade, in timp ce
carbohidratii solubili si compusii azotului se acumuleaza. Activitatea
fotosintetica afecteaza, de asemenea, rata de formare a zaharului pentru
productia finala de amidon. La niveluri ridicate de potasiu, amidonul este mutat
eficient de la locurile de productie la organele de stocare.

8. Calitatea culturilor.
Potasiul joaca un rol semnificativ in imbunatatirea calitatii culturilor.

Nivelurile ridicate de potasiu disponibil imbunatatesc calitatea fizica, rezistenta

la boli si durata de pastrare a fructelor si legumelor.

Efectele deficientei de potasiu pot cauza un potential redus si o calitate redusa

a culturilor cu mult inainte de aparitia simptomelor vizibile.

Aceasta franeaza profiturile fermierului, care nu reuseste sa mentina nivelul

potasiului in sol suficient de ridicat pentru a fi furnizat in orice moment in
timpul sezonului de crestere. Chiar si perioadele scurte de deficienta, in special
in stadiile critice de dezvoltare, pot provoca pierderi grave.
Ingrasamintele cu potasiu si fosfor trebuie aplicate de mai multe ori pe an,
deoarece plantele vor lua potasiu, indiferent daca au nevoie sau nu.

Aplicariile structurate vor diminua pierderile de potasiu si vor ajuta la

imbunatatirea eficientei.

Potasiul trebuie aplicat cat mai aproape de radacini, deoarece, ca si fosforul, nu

se deplaseaza si se va lega de alti ioni inainte ca radacinile plantelor sa il
absoarba.

Gunoiul, compostul sau clorura de potasiu vor asigura solul cu acest element
nutritiv, imbunatatind in acelasi timp structura acestuia.

Simptomele carenței de potasiu

Carenta de potasiu la plante se manifesta prin brunisura marginala pe frunze

care inainteaza spre nervura principala si de la varf spre baza frunzei.

Plantele cu lipsă de potasiu se apleacă la nivelul solului ceea ce le face dificil de

recoltat. Carența de potasiu face o plantă mai sensibilă la boli.

Marginile frunzelor bătrâne par să aibă margini arse și deoarece potasiul este
mobil în plantă, frunzele mai vechi prezintă primele simptome carenței.

In cazul monocotiledonatelor: cereale paioase , porumb brunisura marginala

continua cu necroza portiunilor de frunza afectat, conturul acestora pastrandu-
se putin modificat.