MERCEOLOGIA

Merceologia este ştiinţa care, studiază proprietăţile mărfurilor,

sortimentele, calitatea, recepţia, ambalarea şi transportul, ţinând seama
de standardele şi normele tehnice privind comercializarea lor,înglobând.
noţiuni de utilitate, calitate, necesitate, şi eficienţă economică.
Etimologia cuvântului merceologie provine din latinescu “merx” care
înseamnă marfă şi de la grecesul “logos” care înseamnă ştiinţă. Deci,
merceologia poate fi tradusă prin “ştiinţa mărfurilor”. Cu alte cuvinte,
merceologia este ştiinţa care studiază valoarea de întrebuinţare a
mărfurilor şi factorii de care depind proprietăţile şi întrebuinţările lor.
Sarcinile merceologiei sunt de a studia mărfurile atât din punct de vedere
tehnic cât şi economic şi social.
Studiul din punct de vedere tehnic reprezintă funcţia tehnică a
merceologiei şi presupune:
 cunoaşterea materiilor prime, a produselor specifice, a grupelor de
produse, a proceselor tehnologice, a proprietăţilor, a sortimentelor,
utilizărilor, cerinţelor, normativelor, metodelor de investigare etc.;
 cunoaşterea formării şi controlului calităţii, a metodelor de
conducere şi management ale calităţii, controlul calităţii proceselor
de producţie, controlului calităţii produselor etc.;
 cunoaşterea garantării şi protecţiei calităţii produselor care
cuprinde: ambalarea, marcarea, transportul, încărcarea, stocarea
şi dezvoltarea lor ca o unitate complexă.
Studiile de marketing corelează cerinţele de calitate solicitate de
consumatori cu condiţiile tehnice şi tehnologice de realizare şi alegere a
variantei optime de produs.
Studiul mărfurilor din punct de vedere economic reprezintă funcţia
economică a merceologiei şi presupune
 cunoaşterea problemelor generale pe care produsele le au în
comun, precum regulile de clasificare, codificare, marcare,
 standardizare a produselor etc.;
 cunoaşterea implicaţiilor de natură economică a nivelului calităţii
produselor şi serviciilor la producător(cheltuieli de producţie) şi
beneficiar(cheltuieli cu exploatarea, întreţinerea, reparaţiile etc.)
Cu scopul creşterii competitivităţii pe piaţă;
 optimizarea calităţii mărfurilor în funcţie de costurile de fabricaţie,
cheltuieli de utilizare, pentru realizarea de produse utile şi
rentabile;
 optimizarea gamei sortimentale de mărfuri în funcţie de corelarea
criteriilor de: calitate, economice(consumuri de materii prime,
energie etc.), sociale(ergonomice, ecologice etc.), analiza
fluctuaţiilor cererii şi ofertei.
Ţinând seama de aceste aspecte generale, se poate spune că
merceologia este ştiinţa care are ca obiect de studiu, “valorile de
întrebuinţare” ale mărfurilor şi factorii care le condiţionează.
Marfa, reprezintă orice produs al muncii care satisface o necesitate a
omului şi este destinat schimbului, iar valoarea de întrebuinţare a unei
mărfi constituie totalitatea proprietăţilor ei de a satisface o anumită
necesitate a omului.
Merceologia este strâns legată de alte ştiinţe, cum ar fi: chimia, biologia,
fizica, matematica, tehnologia, economia, informatica, managementul şi
marketingul, însă în acelaşi timp este o ştiinţă de sine stătătoare, având
un domeniu propriu de studiu.
O demarcaţie netă între domeniul de studiu al merceologiei şi a celorlalte
ştiinţe este greu de stabilit, având în vedere că principalele domenii de
operare se bazează pe cercetările din chimie, fizică, biologie,
matematică, informatică etc. Realizarea mărfurilor implică adaptarea unor
tehnologii moderne şi eficiente din punct de vedere economic, bazate pe
cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor tehnice şi a
managementului, iar procesul de circulaţie a mărfurilor şi desfacerii către
consumator, necesită un studiu al pieţii, care urmăreşte raţionalizarea
producţiei pe baza relaţiei cererii şi ofertei. Metodele folosite în studiul
pieţii se bazează pe cunoştinţe din domeniul: sociologiei, psihologiei,
statisticii, economiei şi altele.

Importanţa merceologiei
În condiţiile economiei de piaţă, merceologia şi-a dezvoltat conţinutul şi
şi-a orientat sarcinile în direcţia îmbunătăţirii continue a calităţii mărfurilor,
a diversificării sortimentelor, a găsirii soluţiilor optime de asigurare şi
păstrare a valorilor de întrebuinţare, de la producător la consumator.
Merceologia elaborează şi perfecţionează mijloacele şi metodele tehnice
de control şi verificare operativă şi precisă a condiţiilor de calitate a
mărfurilor prin sortare, ambalare, recepţie, livrare, transport etc. În acest
sens, merceologia contribuie la creşterea eficienţei economice.
Pe baza studiilor merceologice se stabilesc norme pentru unităţile
producătoare, referitoare la:
 materiile prime;
 tehnologiile de fabricaţie;
 sortimentele şi calitatea produselor;
 mijloacele de ambalare;
 modul de prezentare;
 normele de depozitare;
 transportul mărfurilor.
Merceologia contribuie la cunoaşterea sortimentelor, a calităţii mărfurilor,
motiv pentru care este necesară perfecţionarea continuă a mijloacelor
ştiinţifice de recunoaştere opereativă şi precisă a însuşirilor mărfurilor,
precum şi a mijloacelor de transport şi depozitare, condiţii care conduc la
optimizarea timpului dintre producţie şi consum, care trebuie să fie cât
mai mic, sporind astfel eficienţa economică.
1.4. Studiul merceologic al mărfurilor

Metode şi mijloace pentru studiu mărfurilor

Impactul tehnicii şi tehnologiei cu societatea se manifestă în

domeniul producţiei şi consumului, ceea ce face ca problemele privind
calitatea produselor să devină prioritare în preocupările societăţii. Ţinând
seama de exigenţele actuale ale mărfurilor, funcţia de calitate creşte
considerabil, îndeplinind atât rolul de a evita realizarea unor produse
necorespunzătoare, cât şi rolul de factor activ de îmbunătăţire continuă a
calităţii.
Metodele principale pentru studiul calităţii mărfurilor pot fi grupate
în trei mari categorii:
 metode generale(metoda inductivă, deductivă, analiza şi
sinteza, metode informatice, matematice, statistice etc.);
 metode clasice, specifice merceologiei(metode
psihosenzoriale, experimentale, analize structurale,
funcţionale, competitivitate etc.);
 metode moderne de concepţie.

Metodele generale includ:

 metoda inductivă, prin analize de la particular la general, permite
elaborarea unor prognoze şi strategii pe baza unor date acumulate
în timp;
 metoda deductivă, care prin analizele cu caracter general, permite
cunoaşterea particularului;
 metoda analizei şi sintezei permite prin descompunere aflarea
aportului fiecărei părţi la calitatea asamblului(analiza valorii) şi prin
regrupare permite aflarea sistemului de corelaţii între părţi la
calitatea ansamblului: estimări şi cuantificări, optimizări calitative;
 metodele statistice permit analize şi interpretări în sensul
 generalizării datelor de la nivel de eşantion la cel al lotului.

Metodele clasice, specifice merceologiei cuprind:

 metodele psihosenzoriale sau organoleptice, care oferă date
primare cu privire la formă, mărime, culoare, aspect exterior, gust,
prospeţime, degradare etc. Aceste metode sunt rapide,
economice, chiar dacă de mai multe ori au un caracter orientativ;
 metodele experimentale, care constau în testări, analize,
măsurători, simulări ce duc la evaluări ale comportării produsului în
exploatare. Spre deosebire de metodele organoleptice care sunt
subiective, metodele experimentale se bazează pe informaţiile
obţinute prin tehnici precise, ceea ce le conferă un caracter
obiectiv;
 metodele de analiză structurală permit identificarea naturii
materiilor prime şi ponderii lor în produs, cu evaluarea calităţii,
costului, preţului, acceptării produsului;
 metoda tipologică, care permite desprinderea caracteristicilor
specifice pentru definirea unei game sortimentale, a generaţiilor de
produse;
 metoda funcţională, care permite evaluarea calităţii produselor
complexe, de înaltă tehnicitate, mărfuri de folosinţă îndelungată,
prin verificări pe standuri de probă, în laboratoare, poligoane, a
nivelului performanţelor în timp;
 metoda de analiză comparativă, care permite ierarhizarea
produselor în funcţie de nivelul calităţii atins pe piaţa internă şi
externă, prin utilizarea indicatorului sintetic al calităţii şi eficienţei
economice.

Metodele moderne urmăresc îmbunătăţirea calităţii produselor şi

serviciilor, încă din fazele de concepţie-proiectare, precum şi în cadrul
proceselor de înnoire, diversificare, modernizare şi constau în:
  analiza valorii, care urmăreşte reducerea costurilor inutile sau
disproporţionate ale unor părţi din produse, faţă de aportul lor la
calitate şi determină creşterea calităţii prin optimizarea
proprietăţilor esenţiale şi ale funcţiilor. În principal, metoda constă
în identificarea tuturor posibilităţilor de diminuare a costurilor de
fabricaţie, concomitent cu creşterea valorii de întrebuinţare a
produselor.
 metoda “Brain Storming”, care permite trierea sistematică,
identificarea şi analiza celei mai bune soluţii din punct de vedere
tehnic şi economic, sub aspectul oportunităţii. Metodele cu care
operează “analiza valorii” asupra produselor industriale pot fi
grupate astfel:
 metode intuitive, care favorizează apariţia ideilor creative prin
intermediul grupului pluridisciplinar, prin care se selectează ideile
cele mai valoroase, dintr-un număr mare de idei lansate de grup;
 metode analitice, care oferă cadrul pentru abordarea unei
probleme, utilizând un chestionar pentru căutarea soluţiei unei
anumite probleme, îndrumând astfel cercetările într-o anumită
direcţie;
 metode asociative de idei, metode deductive, de concepţie, de
analiză combinatorie, de modelare matematică etc.

Studiul mărfurilor din punct de vedere merceologic

Indiferent de starea în care se află un produs, din punct de vedere

merceologic poate fi analizat după următoarele criterii:
 origine, dacă acesta provine din regnul animal, vegetal sau
mineral şi dacă produsul este considerat materie primă,
semifabricat sau produs finit;
 compoziţia chimică şi structura produsului, se referă la natura
chimică şi ponderea componentelor care intră în structura
produsului;
  starea de agregare, potrivit căreia un produs poate fi în stare
solidă, lichidă sau gaz;
 proprietăţile mărfurilor, care pot fi grupate în proprietăţi fizice,
chimice, mecanice, tehnologice, microbiologice etc.;
 domeniul de utilizare şi modul de folosire sau de consum;
 condiţii de contractare, care se referă la nivelul de calitate, norme
şi standarde, condiţiile de plată, modul de livrare, condiţii de
transport etc.;
 certificate de calitate, însoţite de buletine de analiză, care trebuie
să corespundă normelor contractuale;
 modul de ambalare şi pătrare a mărfurilor;
transportul, trebuie să se facă în funcţie de natura mărfii, cu diferite
mijloace de transport astfel încât costurile să fie minime.