XII.

CADRUL NORMATIV SI INSISTUTIONAL

AL ASISTENTEI SOCIALE IN ROMANIA

C. DESPRE REGLEMENTAREA PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL IN

ROMANIA

C IOBANU GABRIELA
ASISTENTA SOCIALA

GRUPA 5
DESPRE REGLEMENTAREA PROFESIEI DE ASISTENT SOCIAL IN
ROMANIA

În România, toată lumea vorbeşte despre asistența sociala, de la oficiali ai ministerului de

resort până la primari de comună, insă se vorbeşte mai puțin sau chiar deloc despre cei fără de
care serviciile și prestațiile de asistenți socială nu s-ar putea realiza - asistenții sociali. Mai
mult, se vorbeşte despre sistemul național de asistență socială unul chiar modern, care ar
răspunde nevoilor persoanelor aflate in stare de criză socială.

Multitudinea de forme de pregătire a „asistenților sociali" (de la cursuri de câteva luni pâna
la cele universitare) a produs o masă considerabilă de „specialiști" in domeniul asistenței
sociale, aşa cum le place să se autointituleze. Cu toate că un punct critic de dezvoltare al
formarii asistenților sociali a fost atins (s-a trecut de 16.000 de absolvenți cu studii
universitare in domeniul asistenței sociale), numărul celor care practică efectiv profesia este
relativ scăzut.

Avem o legislație in domeniu stufoasă și fără logică. O legislație care ar trebui să sprijine
grupurile vulnerabile şi să determine cât mai clar locul resurselor umane şi al costurilor. Din
nefericire, este tocmai invers, instituții create de dragul unor idei ,,mărețe", în care beneficiarii
trebuie să se adapteze instituției și nu invers, servicii sociale moderne și nefuncționale, costuri
crescute fără justificare, servicii de proastă calitate și ineficiente. Este nevoie de o clarificare
(realizarea unui cadru logic) a sistemului de asistența socială pe principii de eficiență și
profesionalism, cu servicii și prestații bine determinate, intr-un cadru logic și funcțional in
favoarea beneficiarilor. In cei cațiva ani de existența, Colegiul Național al Asistenților Sociali
sprijina formarea unei identitați profesionale a asistentului social.

Istoricul Colegiului Național al Asistenților Sociali

Poate este bine de amintit că printre primele demersuri de organizare a asistenților sociali la
nivel național se numară şi inițiativa din 1999 din Baia Mare, urmând apoi o serie de intalniri
in care s-au propus și elaborat patru documente/direcții de acțiune: Statutul profesiei de
asistent social", „Codul etic al asistentului social", „Colegiul Asistenpilor Sociali din
România" și „Statutul Federației Naționale a Asistenților Sociali din Rominia".

Anul 2004 aduce după o așteptare intensă Legea nr. 466 privind statutul asistentului social.
Astfel, Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNAS) s-a constituit în
februarie 2005 in baza Legii nr. 466/2004 ca organizație profesională, neguvernamentală, de
interes public, apolitică, nonprofit, cu personalitate juridică, autonomă și independentă.

Legea nr. I17/2008 privind aprobarea Ordonantei de Urgență a Guvernului nr. 109/ 2007
pentru modificarea și completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor si
calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, publicata in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 410 din 02.06.2008, confera CNAS calitatea de autoritate română
competentă pentru profesia de asistent social.

Colegiul Național al Asistenților Sociali din România este autonom și independent în raport
cu orice autoritate publică sau persoana juridică de drept privat și isi exercită atribuțiile fara
posibilitatea vreunei imixtiuni din partea acestora.

Colegiul Național al Asistenților Sociali din România, prin organismele sale, este
reprezentant al corpului asistenților sociali din Románia in relațiile cu autoritătile și instituțile
guvernamentale și neguvernamentale, interne și internaționale.

Aparent, înființarea unei organizații reglementate printr-o lege specială nu ar fi trebuit să

ridice probleme insurmontabile, ceea ce s-a și întâmplat. Greutățile au apărut insă din cauza
elaborării unor documente interne (majoritatea documentelor elaborate și publicate de CNAS
in Monitorul Oficial au caracter de singularitate şi noutate), lipsei de implicare și sustinere a
instituției tocmai de către asistenții sociali și, de ce nu, de persoane care nu doresc
reglementarea acestui domeniu de activitate. După analiza experiențelor asistenților sociali
din România, CNAS a propus o serie de reglementări interne :

-publicarea anuală in Monitorul Oficial a Registrului Național al Asistenților Sociali (RNAS).

Aici, in partea I, se regãsesc toți asistenții sociali care îndeplinesc condițiile legale de
exercitare a profesiei; in partea a ll-a sunt publicate formele independente de exercitare a
profesiei (cabinete individuale și societăți civile profesionale de asistența socialA). Persoanele
cu atribuți in asistență socială se regăsesc, de asemenea, in conținutul RNAS;

-regulamentul de organizare și funcționare al CNAS;

-organizarea și alegerea membrilor comisiilor de specialitate al CNAS. Cele patnu comisii au

un rol foarte important in intregul proces de reglementare și dezvoltare a profesiei:

1. Comisia de avizare şi atestare profesională analizează cererile de eliberare a avizelor de

exercitare a profesiei de asistent social, cererile de eliberare a atestatelor de libera practica in
asistență socială, precum și cererile de eliberare a certificatelor de inregistrare a formelor
independente de exercitare a profesiei de asistent social și propune Biroului executiv
eliberarea acestora.

2. Comisia de formare profesională continuă desfăsurarea proceduri pentru analizarea

cererilor de inregistrare a programelor şi furnizorilor de formare profesionala continuă a
asistenților sociali, avizează și creditează programele de formare profesionala continuă a
acestora, pe baza solicitării Biroului executiv sau președintelui Colegiului.

3. Comisia de deontologie profesionala soluționează in fond sesizările și reclamațiile scrise

privind incălcarea Codului deontologic al profesiei de asistent social, precum și a celorlalte
acte normative care reglementează exercitarea profesiei de asistent social.

4. Comisia de strategie și dezvoltare profesionala elaborează și propune spre aprobare

Biroului executiv programele de strategie profesională privind formarea profesionala si
dezvoltarea competentelor profesionale ale asistentului social, precum si alte acte necesare
instituirii de standarde de calitate în serviciile de asistenta sociala.

Unul dintre primele rezultate ale Comisiei de deontologie profesională este elaborarea
Codului deontologic al profesiei de asistent social conform dispozițiilor art. 27, lit. a) din
Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social și art. 7, alin. (2), lit. g) din
Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Național al Asistenților Sociali, iar
Consiliul Național al Colegiului Național al Asistenților Sociali a adoptat Codul deontologic
al profesiei de asistent social.

Importanța unui cod deontologic unic la nivel național este majoră atât pentru practicieni, cât
și pentru studenții la asistență socială. Rămâne în sarcina fiecărui asistent social, supervizor și
manager aplicarea acestuia, masurile de sanctionare, cind este cazul, fiind in responsabilitatea
CNAS.

O altă noutate adusă odată cu reglementarea profesiei este libera practica in asistena socială,
ce a stârnit discuții contradictorii de genul : va fi posibila contractarea serviciilor de asistență
socială de la autoritățile publice? Astfel, prin decizia Biroului executiv național al Colegiului
Național al Asistentilor Sociali din România, cu nr. 06 din data de 17.02.2006, privind
infințarea, inregistrarea, declararea și funcționarea cabinetelor individuale, cabinetelor
asociate și societiților civile profesionale de asistență socială, s-a adoptat Regulamentul
privind exercitarea profesiei în condiții de liberă practică. Practica celor peste 20 de forme
independente de exercitare a profesiei înregistrate în CNAS infirmă negativismul unora dintre
colegi. Reglementarea liberei practici contribuie la crearea cadrului legal pentru externalizarea
serviciilor de asistență socială.

Treptele de competență profesională în asistența socială

Practica profesionala delimitează in timp competentele profesionale ale asistenților sociali,

astfel s-a impus identificarea unor criterii de departajare în funcție de competența și
experiență.

1. Asistent social debutant. Asistentul social debutant este persoana care Indeplinește
condițiile formării profesionale inițiale sau generale prevăzute in Normele privind standardele
de competență profesională și care are o experiență în profesie mai mică de l an. Asistentul
social debutant va putea obține avizul de exercitare a profesiei de asistent social, având treapta
de competentă profesională debutant. După efectuarea perioadei de debut in profesie,
asistentul social poate solicita obținerea uneia dintre cele trei trepte profesionale.

2. Asistent social practicant. Asistentul social practicant este persoana care indeplinește
condițiile formării profesionale inițiale sau generale prevăzute in Normele privind standardele
de competență profesionala și care are o experienta in profesie de cel puțin 1 an. Asistentul
social care a obținut avizul de exercitare a profesiei de asistent social are treapta de
competență profesionala practicant. Prin exceptie, persoanele prevăzute la art. 34 alin. () și (2)
din lege, care la data intrării in vigoare a legii indeplineau atribuții de asistent social și fac
dovada că sunt inscrise și urmează, după caz, cursurile universitare sau postuniversitare
prevazute de lege pot dobandi titlul de asistent social practicant.

3. Asistent social specialist. Asistentul social specialist este persoana care indeplineste
condițiile formarii profesionale inițiale sau generale prevăzute in Normele privind standardele
de competența profesionala, care are o experiența in profesia de asistent social de pand la 5
ani, dar nu mai puțin de 1 an. Asistentul social specialist işi poate exercita profesia in sectorul
public sau privat, in regim salarial sau independent. Asistentul social specialist isi va putea
exercita profesia in regim independent cu conditia asocierii cu un asistent social care a obtinut
atestatul de libera practica in asistența socială cu treapta de competență profesională principal,
pentru asigurarea managementului calității actului profesional in asistența socială.

4. Asistent social principal. Asistentul social principal este persoana care indeplinește
condițiile formarii profesionale inițiale sau generale prevăzute in Normele privind standardele
de competența profesională și care are o experiența în profesie de cel putin 5 ani. Asistentul
social care a obținut atestatul de liberă practică va avea treapta de competenta profesionala
principal. Asistentul social principal işi poate exercita profesia in sectorul public sau privat, in
regim salarial sau independent. Asistentul social principal poate asigura formarca profesională
continua a asistenților sociali, expertiza in asistența socială, precum și coordonarea activității
asistenților sociali debutanți sau stagiari. Treptele de competenta profesionala ale asistentilor
sociali sunt incompatibile cu alta forma gradatie profesionala sau administrativa, constituind
singurul temei în acordarea sau recunoașterea competențelor profesionale.

Formarea profesională

Noi asistentii sociali facem parte dintr-o profesie aflata in proces de dezvoltare și nu avem
incă suficienți conferențiari și profesori universitari care să aibă ca formare inițială asistența
socială. Totodată, nu avem încă o scoala doctoralã în asistență socială.

Colegiul doreşte creșterea calității actului profesional, instituind in acest sens formarea
profesională continuă. Au fost elaborate norme privind formarea profesională continuă și
gestionarea registrului național al furnizorilor de formare continuă profesională in asistenți
socială. Formarea profesională a asistenților sociali se inscrie in linia formării profesionale
specifice și altor profesii liberale, ea realizându-se prin furnizori de formare profesională la
nivel universitar și postuniversitar in domeniul asistenței sociale, precum și prin furnizori
specializați, constituiți pe principiul nonprofit, avizați de către Colegiu, in condițiile legii.
Este important de reținut faptul că orice curs liceal, postliceal sau de formare profesională a
adulților organizat de către alte entitäți decât instituțiile de invățământ superior in asistența
socială sau furnizori de formare profesională continuă in asistența socială, avizați de către
Colegiul Național al Asistenților Sociali, nu da dreptul la practicarea profesiei de asistent
social sau a oricărei ocupații in domeniul asistenței sociale.

Un alt demers important pentru viitorul profesiei l-a reprezentat inființarea Institutului
National de Asistenta Sociala - INAS, ce are ca atribuții dezvoltarea, cercetarea, pregatirea,
formarea profesională complementara și continua, precum și perfecționarea continua a
asistentilor sociali, in vederea asigurării exercitării calificate a profesiei de asistent social.
Existenta unui asemenea organism este importanta pentru profesie pe termen lung. iar
obiectivele urmarite de INAS sunt urmatoarele:

a) asigurarea cadrului organizatoric necesar pregătirii asistenților sociali debutanți, formării

profesionale continue a tuturor asistenților sociali, imbunătățirii nivelului profesional al
asistenților sociali și respectării Codului deontologic al profesiei de asistent social;

b) asigurarea cadrului organizatoric pentru dezvoltarea de metodologii, elaborarea și

realizarea de studii și cercetări in domeniul asistenței sociale in vederea creşterii calității
actului profesional al asistentului social;

c) stabilirea formelor de pregătire la standarde de competență profesionale intr-un sistem

nediscriminatoriu de oportunități egale și uniforme la nivel național;

d) realizarea de studii și programe de politici profesionale pe probleme compatibile cu

dezvoltarea profesiei de asistent social in plan intern și internațional, propuneri de
imbunatățiri a legislației pentru intărirea sistemului național de asistență socială românesc și
armonizarea acestuia cu legislația Uniunii Europene;

e) stabilirea unor relații de cooperare permanentă, pe plan intern și internațional, cu instituțiile

și organizațiile cu atribuții in realizarea formării și perfecționării profesionale continue in
sistemul profesiilor care işi desfășoară activitatea in sistemul național de asistența socială;
f) asigurarea formării profesionale complementare pentru persoanele cu atribuții in asistența
sociala, prevazute la art. 34 alin. (1) și (2) din Legea 466/2004 privind statutul asistentului
social.

Pentru asistenții sociali din județele in care numărul acestora depăşeşte 30, există posibilitatea
de a se constitui in structuri teritoriale/județene ale CNAS in vederea unei reprezentari sporite
a asistenților sociali. Procedura de inregistrare a structurilor teritoriale se realizează potrivit
dispozițiilor art. 26, lit. (4) din Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social
colaborate cu dispozițiile art. 2-4 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Colegiului
Național al Asistenților Sociali. Romania a devenit membru UE incepând cu I ianuarie 2007,
lucru care conduce, in mod firesc, la creşterea ritmului dezvoltării socioeconomice, dar și la
responsabilizarea crescuta a tuturor instituțiilor publice sau private. Toate acestea vor conduce
inevitabil la creșterea bunistării sociale, insă demersurile la nivel politic sau al intervențici
directe trebuie să respecte armonizarea cu normele și practicile europene. Ritmul crescut al
dezvoltării pe care România a cunoscut-o in ultimii ani a condus si la apariția unor situații
cărora sistemul național de asistența socială trebuie sa le faca fața. Migrația fortei de munca,
reducerea natalității, cronicizarea problemelor cu care se confrunta grupurile vulnerabile
(copii, bătrani, persoane cu handicap, minoritați, femei), pauperizarea populatiei din mediul
rural sunt doar câteva din domeniile prioritare cărora sistemul de asistenta sociala trebuie sa le
facă fața. Sistemul national de asistenta sociala, asa cum exista in momentul de fața, pune
accent pe dezvoltarea institutionala, sub aspectul investitiilor in crearea de structuri
organizationala care nu rapund nevoilor reale. Alocarea de resurse pentru acest lucru duce
inevitabil la sincope in dezvoltarea masurilor de asistenta sociala care sa raspunda nevoilor
imediate ale categoriilor defavorizate.

Este acceptat faptul ca resursele financiare alocate asistentei sociale oriunde In lume sunt
insuficiente fata de nevoile reale, dar acest lucru poate fi balansat de resursele umane si de
sistemul de management, fapt care trebuie sa devina o prioritate pentru decidenții politici. In
domeniul asistentei sociale, resursa umana principala este reprezentata de către asistentul
social, iar din acest punct de vedere, toate demersurile facute in ultimii 10 ani de asociațiile
profesionale și care s-au concretizat în adoptarea Legii nr. 466/2004 cu privire la statutul
asistentului social au urmarit in principal constientizarea rolului profesiei de asistent social.

In acest sens, consideram ca, pentru viitor, asistenții sociali vor promova și vor milita pentru:

- nivelul corpului profesional, practica asistentei sociale:

- respectarea deontologiei și normelor profesionale ;

-creșterea calității actului profesional al asistentului social prin dezvoltarea siste- mului de
formare continuă;

-stabilirea competentelor profesionale pe baza standardului profesional;

-nivelul dezvoltării politicilor publice:

-diversificarea prestării de servicii de asistența socială;

-profesionalizarea actului de decizie asupra stabilirii accesului beneficiarilor la servicii sau

prestații;

-extinderea ariei de reprezentare a beneficiarilor in relațiile cu instituțiile statului, justiție sau

furnizori de servicii publici sau privați;

-acordarea prestațiilor financiare directe numai in urma evaluarii nevoilor, cu caracter

temporar și numai in completare cu alte prestații ale furnizorilor de servicii sociale;
introducerea obligativitații contractului de asistența socială pentru beneficiarii de asistență
socială;

-acreditarea furnizorilor de servicii sociale condiționat de nivelul competențelor asistenților

sociali pentru tipul de serviciu dezvoltat;

-descentralizarea sistemului de asistență sociala in funcție de nevoi, resurse si respectarea

raportului cost-beneficiu, urmărind principiul subsidiaritați;

-consultarea corpului profesional cu privire la elaborarea politicilor si strategilor de dezvoltare

ale sistemului național de asistența sociala.

-nivel european:

-promovarea unei platforme la nivel european cu privire la domeniul asistență socială

principii, valori și interventie.

Pentru a avea o profesie respectată, trebuie să demonstrăm că suntem constienti de valorile și

limitele noastre. Altfel, alții o vor face in locul nostru. Suntem incă destul de departe de a
avea o identitate profesională și e nevoie de participarea fiecăruia pentru a defini această
identitate. Dacă crezul asistenților sociali în valorile profesiei va fi in măsură să depăşească
incertitudinile, atunci putem spera la o profesie recunoscutl si apreciată la adevărata ei
valoare.

Bibliografie:
- Doru Buzducea (coordonator), 2010, Asistenta sociala a grupurilor de risc, editura
Polirom, Bucuresti.