Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea Mărului buclucaş

După „Povestea Mărului buclucaş”de V. Suteev


Într-o toamnă mai târzie,
Prin pădure, la plimbare,
Ţup – codiţă brumărie,
A plecat după mâncare.
Şi, privind ceru-n răspăr,
Trist, printre copacii goi,
A zărit un singur măr,
Ce stătea-n vârf ţonţoroi.
Iepurilă se gândi:
„Simt că foamea mă doboară!”
Când, deodată auzi:
„Crra – crra – crra, râzând o cioară!”
Atunci Ţup rugă frumos,
Punând planul în atac:
- Cioară, te rog să-mi dai jos,
Mărul din vârf de copac!
Cioara rupse măru-n cioc,
Vrând să-l ţină pentru ea,
Dar, uf, îl scăpă şi… poc,
A căzut ca o ghiulea!
Iepurilă ţopăia,
Măru-n frunze sâsâi,
Însă, când a vrut să-l ia,
Pe cărare o porni.
De sub măr, un ghem de scai,
Dintr-un somn adânc trezit,
Aricilă-şi spuse: vai,
Cum de-n ţepi m-a nimerit?!
Ţup striga că partea-şi vrea,
Fiindcă primul l-a văzut,
Cioara-ntr-una croncănea:
- Din pom codiţa i-am rupt!
Nici Ariciul nu ceda,
Speriat, ţipa la ei,
Fructul în ţepi îl ţinea:
- Nu vi-l dau, sunteţi mişei!
Lovi cioara-ariciu-n nas,
Acesta-nţepă codiţa
Lui Ţup care, fără glas,
Duse ciorii-n cioc lăbuţa.
Când era cearta în toi,
Toţi voiau mărul să-l ia,
Paşi grei se-auzi prin foi,
Moş Martin se-apropia…
- Spuneţi ce se-ntâmplă-aici?
Eu de asta am venit!
Cioară, Ţup şi tu, Arici,
Ce aveţi de împărţit?!
- Eu am văzut primul mărul,
Plângând Iepurilă spune!
- Eu l-am rupt, vreau adevărul,
Zise Cioara-ariciul ţine…
- Vrem o împărţeală dreaptă,
Moş Martin eşti înţelept,
Toţi îl vor, toţi îl aşteaptă,
Judecă-ne, te rog, drept!
Moşul sta şi socoti,
După urechi scărpinând,
- Mărul toţi ar trebui,
Să-l aveţi, dar nu pe rând!
După judecata mea,
Spuse Moş Martin agale,
Ţepoşilă va tăia
Mărul în trei părţi egale.
Dar Ariciul hotărî,
Ca în patru să-l împartă:
Prima Ţup o şi primi,
Ciorii-a doua-i dă pe dată,
Cea de-a treia deoparte
Ariciul şi-a pus-o lui,
Iar a patra o împarte,
Cu mare drag Ursului,
Plin de-nţelepciune zice,
Moş Martin, cinstit din neam:
- Mie de ce-mi dai, amice,
Eu aici merite n-am!
- Ba ai parte, bun unchiaş,
Făcând judecata dreaptă,
Pentru Mărul buclucaş,
Ai oprit cumplita ceartă!
***
Şi povestea s-a sfârşit,
Nimeni nu s-a mai certat,
Părţi egale au primit,
Fiindcă toţi au meritat!