„ELEVUL DIMA DINTR-A ȘAPTEA” de MIHAIL DRUMEȘ

MOTTO: „Ce minunat lucru e că omul nu cunoaşte gîndurile semenului său!

Dacă savanţii ar născoci un mijloc de a le da în vileag, viaţa ar deveni ternă, insuportabilă, pentru
că a fost nimicit unicul ei farmec: taina.”
Mihail Drumeş, Scrisoare de dragoste 

Spre text! Aminteșteți prima zi de școală. Care detalii ale

acestui eveniment ți s-au întipărit în minte? De ce?

CALEIDOSCOPUL AUTORULUI
Mihail DRUMUȘ, născut Dimitrie, (26 februarie 1901 –
27 februarie 1982) este originar din Ohrida (Iugoslavia);
1927 - debutează editorial cu volumul de proze
„Capcana” proze care-l publică în revista Flamura
printre ai cărei fondatori se numără;
Este autorul unui număr considerabil de scrieri epice:
„Sfîntul Părere” (1930), „Invitație la vals” (1937),
„Scrisoare de dragoste” (1938), „Cazul Magheru”
(1942), dar și dramatice: „Pata de sînge” (1917), „O
crimă pasională” (1934), „Năluca” (1940) etc.
1948-1961 – este nevoit să se retragă de pe scena
literară, fiind marginalizat de regimul politic ca fost proprietar de editură.

GHEMUL NARAŢIUNII

Romanul „Elevul Dima dintr-a șaptea” (1946) ilustrează istoria plină de

aventuri a adolescentului Grig care, abia la șaptesprezece ani, după mai mulți
ani de școală cu profesori particulari la Paris, Londra, București, ajunge în
toamna anului 1913, să descoperă experiența studiului într-o școală publică.
Înmatriculat la Liceul „Mihai Bravu” din Craiova, Grig devine un soi de șef de generație și lider
printre semenii săi. Suferă din iubire, se impune în noua „gașcă”, face planuri pentru o expediție
temerară, intră în conflict acerb, dar și reușește să devină prieten cu unii din profesorii săi.

Citește fragmentul din romanul „Elevul Dima dintr-a șaptea” de Mihail Drumeș:
„Pătrundem în anticamera cancelariei, ticsită de părinți și copii. Aici o să avem de
așteptat, gîndesc eu, văzînd atîta lume...Dar toți se dau la o parte cînd îl văd pe tata și-i deschid
drum. Oare gravitatea figurii (e, într-adevăr, foarte grav și distant) ori eleganța lui vestimentară
să-i fi impresionat? Chiar și ușierul îl poftește numaidecît, peste rînd, în cancelarie.
Directorul liceului șade copleșit îndărătul unui birou masiv. Nu știu de ce mi-l închipuiam
înalt, impunător, cu barbă mare, revărsată pe piept. Nu e nici pe departe așa. E scund, puțintel la
turp, cu chelie și mustăți lungi. În afară de asta, poartă ochelari. Cînd ne vede, se ridică și vine la
noi. După ce-i strînge mîna tatei, mi-o întinde și mie. Apoi mă bate amical pe umeri:
-          Ei, tinere, sper să fim prieteni.
(...)Mă întorc la noua mea locuință. E cam tîrziu și nu vreau să mă aștepte cu masa.
-          Ai venit la timp, mă întîmpină gazda. Masa e gata.
În sufragerie găsesc trei băieți care întorc capul, măsurîndu-mă lung din creștet pînă-n tălpi.
-          Băieți, vi-l prezint pe noul vostru coleg, domnul Dima.
Ne strîngem mîinile, zîmbind cu răceală. Apoi mă așez.
-          Domnul Goanță? ori n-am auzit bine? Mă adresez celui mai vîrstnic dintre tovarășii mei.
- Ce Goanță? sare Nicu. Îl cheamă Magotu toată ziua. Așa-i spunem toți.
        Rîd. Îmi aduc aminte de vorbele slujnicei. E adevărat, prin urmare. Înțeleg acum de ce l-au
poreclit astfel. E negricios la față, cu maxilarul jos ieșit în afară și ochii mici, duși în fundul
capului. Cel vizat îl mustră pe colegul lui, din priviri. Cu toate astea, e simpatic și vioi, deși urît
foc. Are picioare îndoite, ca două paranteze.
Vine și fata pe care am zărit-o la sosire. Nu se așteaptă să mă găsească aici și face un gest de
surprindere. Se vede că e stingherită și roșește ușor. Nici mie nu mi-e tocmai la îndemînă, pentru
că aic aici, față de toată lumea, nu pot să-mi cer scuze pentru cele întîmplate. Trec cîteva clipe
grele. Gazda ne scoate din încurcătură și mi-o prezintă:
- Mia bambina, Charlotte.  
- Îmi întinde mîna, dar nu îndrăznesc să o privesc. Așadar, o cheamă Charlotte, ca pe iubita
lui Werther. Ne așezăm la masa. Magotu mă întreabă:
- În ce clasă ești?
- Într-a șaptea.
- Atunci sunteți colegi, spune Nicu.
- Da? Îmi pare bine. Am putea să ne așezăm amîndoi într-o bancă.
Magotu primește numaidecît.
În timp ce prînzim, comesenii încep să mă descoase pe toate părțile. Vrînd-nevrînd, le
povestesc peregrinările familiei mele din țară în țară. Toți se miră și mă privesc admirativ.
Nu le vine să creadă că pînă acum n-am urmat deloc la școală.
- Ce e tata matale? Se interesează Nicu, din fire cam curios.
- A fost ministru plenipotențiar.
- Și acum nu mai e?
- Nu. L-au rechemat. A avut un conflict cu noul ministru de Externe, și acum lucrează la
un studiu despre istoria diplomației, din care a și apărut primul volum, iar mama traduce
opera lui Dickens.
- Magotu exclamă hohotind:
- D-aia nu-i bine să fii ministru că te dă jos și rămîi cu buzele umflate.
- Rîd și ceilalți. Le explic că tata n-a rămas cu buzele umflate, că e profesor la Universitate,
dar și-a luat un concediu de la catedră să scrie pe îndelete cartea.
Nicu mă întreabă dacă știu bine franțuzește și englezește.
- Destul de bine. Tot așa cum vorbești dumneata românește.
- Bărbiereală!strigă Magotu.
Nu înțeleg ce vrea să spună. Nicu îmi explică superior semnificația cuvîntului și se miră de
naivitatea mea. Nu sunt naiv, dar dacă nu l-am auzit niciodată, cu ce sunt de vină?
- Numai între haimanale se vorbește astfel, spune gazda. I-a „atins”, dar ei nu se sinchisesc
de atîta lucru.
- Te-ai învîrtit cu dumnealui la Damigeană. Șoptește Nicu în urechea lui Magotu.
- Aflu că Damigeană e profesorul de franceză.”

Răspunde la întrebările de mai jos pentru a demonstra înțelegerea

fragmentului:
a. Cum arată anticamera cancelariei?
b. Cîte persoane sunt prezente la masă?
c. Care sunt ocupațiile intelectuale ale părinților lui Grig?
d. Din ce cauză tata lui Grig nu mai exercită funcția de ministru plenipotențiar?

VÎNĂTOAREA DE CUVINTE

Găseşte cuvîntul care corespunde în text imaginii şi definiţiei alăturate:

--M------
- vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o
împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic folosit
la transportul sau la păstrarea unor lichide.
 --R--------

- călătorie lungă prin locuri îndepărtate, rătăcire.

ÎN LABIRINTUL TEXTULUI

1. Rescrie, în dreptul fiecărei imagini, secvența de text care reprezintă două reguli de
conduită importante, pe care Grig le-a respectat în timpul prînzului la noua sa

gazdă.

2.1.Numește și alte reguli de conduită pe care le respecți atunci cînd faci

cunoștință cu persoane noi.
2.2. Cercetează rubrică Curiozități și, împreună cu colegii, ilustrați prin
pantomimă cîteva reguli de conduită, lăsîndu-i pe colegi să intuiască situația
reprezentată.
3. Elaborează fișa de identitate a unui personaj la alegere, marcînd, prin sublinierea
numelui, opțiunea făcută.

FIŞA DE IDENTITATE A PERSONAJULUI

Nume/Prenume: TATA, DIRECTORUL, GRIG, MAGOTU, GAZDA, CHARLOTTE

Ce ştiu despre personaj? Cum am aflat?

Date legate de familie:

Aspect fizic:

Statutul social şi profesional:

Trăsături morale:

Acţiuni importante:

Relaţii cu alte personaje:

Alte aspecte ale personajului:

Părerea mea despre personaj:

4. Consultă DEX-ul pentru a afla cum arată și cine este un magot.

4.1.Comentează efectul comic obținut prin supranumele (porecla) personajului Magotu în
text.
4.2. Identifică, în text, un alt supranume și opinează asupra premiselor posibile care au
stat la baza asociației persoană-obiect.
4.3. Exprimăți opinia în raport cu tendința tinerilor de a identifica supranume nu doar
colegilor săi, ci, uneori, chiar și profesorilor.
5. Documentează-te, utilizînd rubrica Vorbitorul cult, despre argou.
5.1.Identifică, în text, un argou pe care nu-l înțelege Grig, identificînd un echivalent
literar al acestuia.
5.2. Unește prin săgeți echivalentele pentru cuvintele din vocabularu argotic specific
liceenilor mai rebeli. Cunoști și alte „exemplare”?

babac examen de bacalaureat

frunză ochelari
bostan părinte
bacu director
bosu-mare cap
bicicletă profesoara de botanică

5.3 Opinează asupra existenței unei legături de sens dintre perechile de cuvinte unite prin
săgeți.
 5.4.Care crezi că este cauza pentru care elevii utilizează argoul în mediul școlar?

VREAU SĂ FIU...AMBASADOR

Domeniul Politică
Ambasador Este un trimis oficial, de obicei, al unui stat suveran, care este
acreditat pentru a asigura reprezentativitatea statului de un alt stat
suveran, pe teritoriul său.
Responsabilităţi/ Ambasadorul reprezintă guvernul ţării sale în faţa autorităţile/statului
competențe în care este trimis. El este investit cu autoritatea necesară de a vorbi
în numele guvernului său. Ambasadorul asigură crearea relațiilor de
parteneriat între cele două țări, reprezintă interesele politice,
economice, culturale ale țării sale.
Un ambasador trebuie să aibă certe competențe lingvistice,
demonstrînd cunoașterea mai multor limbi străine. Trebuie să fie
sociabil, să fie o persoană de bună credință și să nu mintă. De
asemenea, el va deține arta de a atrage simpatii pentru ţara sa şi de a
o înconjura de prietenii care să-i protejeze independenţa.
Specific Această funcție presupune mai multe beneficii și restricții,
deopotrivă.
Așa de axemplu, ambasadorul beneficiază, în țara gazdă, de imunitate
diplomatică.
Totodată, el trebuie să respecte stilul și vocabularul diplomatic.
Conduita publică, precum şi viaţa particulară a ambasadorului şi a
misiunii sale trebuie să fie ireproşabile.
Diplomatul trebuie să aibă o fire curioasă, să se intereseze de
particularităţile ţării în care trăieşte şi ale ţărilor vecine, pentru a
putea să-şi facă bine meseria.
Curiozităţi Cuvîntul „ambassador” este un derivat celtic care, la origine, însemna
„servitor”.
Nici ambasadorul și nici nu alt reprezentant al ambasadei nu are
dreptul să critice în public politica guvernului.
Diplomatul este scutit de o serie de taxe, avînd mai multe privilegii
fiscale.
Marius Lazurcă (n. 15 martie 1971) – diplomat român. Este licenţiat
în literatură comparată la Universitatea Paris IV-Sorbonne (1994) şi
în litere (franceza-română) la Universitatea de Vest-Timişoara
(1996). Şi-a făcut masteratul în istorie-antropologie (1995) şi
doctoratul în istorie-antropologie (2003) la Universitatea Paris IV-
Sorbonne. În perioada 2010-2016 a fost ambasadorul României în
Republica Moldova. În timpul mandatului său diplomatic la
 Chișinău, a demonstrat perspicacitate și viziune politică, contribuind,
în mod cert, la consolidarea relațiilor dintre cele două maluri ale
Prutului.

VORBITORUL CULT sau... Picătura de limbă română

Argoul – mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale cu scopul de a înscifra
conținutul și a se diferenția de ceilalți. Vocabularul argotic conține cuvinte cu sensuri
deturnate, cunoscute doar de grup. Chiar dacă în textul literar argoul are funcție stilistică,
un vorbitor cult de limbă română va evita asemenea limbaj.

ADEVĂRURI ÎN CUVINTE
„Scopul scuză mijloacele...” este o aserțiune devenită canonică, pe care Niccolò
Machiavelli, diplomat, filosof, om politic și scriitor florentin. a lansat-o în celebra sa lucrare
„Principile” (1532).
Dezbateți cu argumente Pro și Contra viabilitatea acestei afirmații în raport cu misiunea
unui ambasador într-o țară.
Raportați mesajul din motto-ul acestui atelier la condiția/ipostaza unui ambasador într-o
țară cu relații politice tensionate.

Laboratorul de creaţie Proiect de grup

Lucrînd în echipe, elaborați un plan de idei posibil pentru volumul II al cărții despre
istoria diplomației pe care intenționează să o scrie tata lui Grig, completînd
pergamentul alăturat.
Documentați-vă pentru a selecta cîte două-trei personalități din istoria românilor și
cea universală care ar merita să se regăsească în paginile unei eventuale „Istorii a
diplomației” în viziunea voastră.
 CURIOZITĂȚI
Curtoazia internaţională este principiul de bază al protocolului
diplomatic şi reprezintă o serie de norme de conduită necesare. Cîteva
din acestea:
 Aşezarea pe scaun sau canapea trebuie făcută de aşa manieră încît să nu denote o stare de
plictiseală sau satisfacţia de a fi cucerit un loc pe care nu eşti dispus să-l cedezi.
 Trebuie evitată strîngerea genunchilor cu mîinile, sprijinirea capului de spătar, bătutul
cu degetele pe braţele scaunului. Femeile trebuie să acorde mare atenţie felului cum stau
pe scaun şi cum îşi încrucişează picioarele, astfel încît rochia să poată acoperi genunchii.
 În timpul discuțiilor, trebuie evitate o gesticulare excesivă, un rîs zgomotos, tusea,
strănutul şi alte zgomote dizgraţioase.
 În legătură cu salutul: bărbaţii salută primii femeile; persoanele mai tinere salută primele
pe cele mai în vârstă; subalternii salută pe superiorii în grad.
 La întâlnirile oficiale se pronunţă denumirea rangului: „bună ziua domnule director,
ambasador, ministru etc.".
 Sărutul mîinii se face într-o formă politicoasă, prin aplecarea corpului. Este greşit să se
sărute mîna înmănuşată.