Lăstunul de casă 

(Delichon urbicum; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este

o pasăre mică din familia 
Atât denumirea populară, cât și cea științifică sunt legate de faptul că utilizează structurile antropice.
Lăstunul de casă construiește un cuib în formă de cupă din granule de noroi sub streșini sau în
preajma altor structuri similare, de obicei în colonii.
Pasărea este vânată de șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) și este afectată, ca și alte păsări, de
paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin
departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale.
Lăstunul de casă (Delichon urbicum; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este
o pasăre mică din familia rândunicilor, răspândită în Europa, Africa de nord și zonele temperate
ale Asiei. La fel ca porumbelul, odinioară întâlnit numai în locurile stâncoase, lăstunul de casă s-a
adaptat rapid la condițiile urbane de viață. Este o specie migratoare, iernând în centrul Africii și în
Asia tropicală. Lăstunii se grupează în stoluri, populând așezările umane cu construcții din piatră;
deseori pot fi văzuți pe cablurile de tensiune electrică. Se hrănesc cu insecte zburătoare pe care le
prind
a dus la unele referiri culturale.
Lăstunul de casă (Delichon urbicum; numit și  obicei în colonii.
Pasărea este vânată de șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) și este afectată, ca și alte păsări, de
paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin
departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale.
Lăstunul de casă (Delichon urbicum; numit și  obicei în colonii.
Pasărea este vânată de șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) și este afectată, ca și alte păsări, de
paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin
departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale.
Lăstunul de casă (Delichon urbicum; numit și  obicei în colonii.
Pasărea este vânată de 
și alte păsări, de paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de
răspândire o țin departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale.
Lăstunul de casă (Delichon urbicum; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este
o pasăre mică din familia rândunicilor, răspândită în Europa, Africa de nord și zonele temperate
ale Asiei. La fel ca porumbelul, odinioară întâlnit numai în locurile stâncoase, lăstunul de casă s-a
adaptat rapid la condițiile urbane de viață. Este o specie migratoare, iernând în centrul Africii și în
Asia tropicală. Lăstunii se grupează în stoluri, populând așezările umane cu construcții din piatră;
deseori pot fi văzuți pe cablurile de tensiune electrică. Se hrănesc cu insecte zburătoare pe care le
prind în aer. Întrunesc anumite
Atât denumirea populară, cât și cea științifică sunt legate de faptul că utilizează structurile antropice.
Lăstunul de casă construiește un cuib în formă de cupă din granule de noroi sub streșini sau în
preajma altor structuri similare, de obicei în colonii.
Pasărea este vânată de șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) și este afectată, ca și alte păsări, de
paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin
departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale.
Lăstunul de casă (Delichon urbicum; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este
o pasăre mică din familia rândunicilor, răspândită în Europa, Africa de nord și zonele temperate
ale Asiei. La fel ca porumbelul, odinioară întâlnit numai în locurile stâncoase, lăstunul de casă s-a
adaptat rapid la condițiile urbane de viață. Este o specie migratoare, iernând în centrul Africii și în
Asia tropicală. Lăstunii se grupează în stoluri, populând așezările umane cu construcții din piatră;
deseori pot fi văzuți pe cablurile de tensiune electrică. Se hrănesc cu insecte zburătoare pe care le
prind în aer. Întrunesc anumite trăsături comune cu alte două specii de lăstuni – D. dasypus și D.
nipalense – răspândite în Asia de sud și de sud-est.
Atât denumirea populară, cât și cea științifică sunt legate de faptul că utilizează structurile antropice.
Lăstunul de casă construiește un cuib în formă de cupă din granule de noroi sub streșini sau în
preajma altor structuri similare, de obicei în colonii.
Pasărea este vânată de șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) și este afectată, ca și alte păsări, de
paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin
departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale.