Suport Seminar IBU 02

Prima comunitate din Ierusalim – analiza primelor surse:

Faptele Apostolilor (FA)

FA 2, 42-47 (prima descriere a comunității creștine):

„Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Și tot sufletul era
cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi
stăpânea pe toţi. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau bunurile şi
averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în
templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii. Lăudând pe
Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau”.

Elementele definitorii ale primei comunități cf. FA 2, 42-47:

(1) stăruința în învățătura apostolilor (τῇ διδαχῇ τῶν ἀποστόλων) + (2) împărtășire/comuniune (viață
comună, κοινωνίᾳ) + (3) frângerea pâinii (Euharistia, τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου) + (4) rugăciuni (cult
comunitar propriu și liber, ταῖς προσευχαῖς) + (5) minunile și semnele erau o realitate obișnuită,
prezentă, definitorie + (6) frica + (7) viața de obște +(8) stăruința zilnică într-un cuget în templu (tradiția
iudaică a locului sfânt al templului perpetua în comunitatea din Ierusalim, dar nu ca un cult public iudaic
sau ca un cult propriu creștinilor, ci ca exercițiu spiritual comun – cuget comun în templu) + (9) cultul
comun creștin era nou și se desfășura în privat, în casă + (10) masa comună, agapa + (11) lauda lui
Dumnezeu (viața ca doxologie) + (12) caracterul misionar al comunității.

Viața în comun: locuri paralele – FA 4, 32-37.

Nerespectarea vieții în comun depline, consecințele dramatice pentru Anania și Safira, FA 5, 1-11
(Anania și Safira au vândut proprietatea lor, au dat apostolilor cea mai mare parte și au păstrat o parte și
pentru ei: condamnarea minciunii, a egoismului, a neîncrederii în har. O altă posibilă explicație, „ispitiți
Duhul Domnului” v. 9, aducerea darurilor în comun avea în comunitatea începuturilor caracter ritualic?)

FA 4, 23-31 (prima rugăciune creștină):

„Fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii.
Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai
făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele, care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui
nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele
deşarte? Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi
împotriva Unsului Lui, căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu
adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel, ca să facă toate
câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor
şi dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, întinzând dreapta Ta spre vindecare şi
săvârşind semne şi minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus.
Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi
grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu”.

Idei principale în prima rugăciune creștină atestată:

- Raportarea la Vechiul Testament și la tradiția profetică a acestuia;

- Repere concrete (istorice, cetatea Ierusalimului și Pilat și Irod) și teologice (Unsul, Mesia) în
descrierea Jertfei Mântuitorului
- Pericolul real prezent (amenințările asupra creștinilor)
- Cererea propriu-zisă:
o creștinii să grăiască cuvântul lui Dumnezeu cu toată îndrăzneala
o să vindece și să săvârșească semne și minuni.

Comunitatea vindecării, FA 5, 12-16:

„Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în
pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei [biserica nu era o
comunitate de valori, ci de credință și har, nu se putea alipi cineva de grupul creștinilor decât prin botez,
n. ns.], dar poporul îi lăuda [alteritate biserică – popor, n. ns.]. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce
credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe
paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi
mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se
vindecau”.

Apariția comunităților creștine:

FA 2, 41-47, comunitatea din Ierusalim

FA 9, 31, comunitățile din Iudea, Galilea și Samaria
FA 11, 26, comunitatea din Antiohia,
FA 14, 23; 16, 5, comunitatea din Asia Minor
FA 16, 40, comunitatea din Filipi
FA 17, 10, comunitatea din Tesalonic
FA 17,14, comunitatea din Berea
FA, 18, 18, comunitatea din Corint
FA 20, 17-38, comunitatea din Efes.
CORINT
Epistola 1 către Corinteni (1 CO)

1 CO 11, 17-34, cea mai veche menționare istorică a Euharistiei (ca realitate specifică bisericii, inspirată
din ritualul berekoth).
„Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. Căci mai
întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred. Căci trebuie să fie
între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate
mânca Cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este
foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui
Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. Căci eu de la
Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat
pâine, și, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi.
Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea
cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte
ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel,
oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul
şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De
aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine,
nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună
cu lumea. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Iar dacă îi este
cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi
veni”.

- Atestarea dezbinărilor în comunitate.

- Abateri de la rânduiala mesei comune.
- Proiecția eshatologică a Euharistiei (până când va veni).
- Precepte morale și practice (să se cerceteze omul pe sine).
- Atestarea faptului că au fost anumiți membri ai comunității care au murit.
- Separarea comunității față de lume – destine diferite.

SIRIA
Didahia celor 12 Apostoli (aprox. 70 – maxim 120 dHr, Siria)

VII „Cu privire la Botez, așa să botezați: «După ce ați spus mai înainte toate cele de mai sus botezați în
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în apă proaspătă. Iar dacă n-ai apa proaspătă, botează în
altă apă. Iar dacă nu poți în apă rece, în apă caldă. Dacă nu ai de ajuns nici una nici alta, toarnă de trei ori
apă în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Înainte de botez să postească cel ce botează și cel
botezat și alți câțiva, dacă pot. Poruncește, însă, ca cel ce are să se boteze să postească o zi sau două
înainte»”.
 - Ritual dezvoltat, există excepții.
- Preluarea practică și dezvoltarea unui cuvânt evanghelic: Mergând, învățați toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le...

IX-X „Iar cu privire la Euharistie, așa să faceți Euharistia: mai întâi cu privire la potir: «Îți mulțumim Ție,
Părintelui nostru, pentru sfânta vie a lui David, sluga Ta, pe care ne-ai făcut-o nouă cunoscută prin Iisus,
Fiul Tău. Ție slava în veci». Cu privire la frângerea pâinii: «Îți mulțumim Ție, Părintelui nostru, pentru
viața și cunoștința, pe care ne-ai făcut-o cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tău. După cum această pâine
frântă era împrăștiată pe munți și fiind adunată a ajuns una, tot așa să se adune Biserica Ta de la
marginile lumii în împărăția Ta. Că a Ta este slava și puterea, prin Iisus Hristos în veci». Nimeni să nu
mănânce, nici să bea din Euharistia voastră, ci acei care au fost botezați în numele Domnului. Căci cu
privire la aceasta, a spus Domnul: «Nu dați ceea ce este sfânt câinilor».
După ce v-ați împărtășit, mulțumiți așa: «Îți mulțumim Ție, Părinte Sfinte, pentru sfânt numele Tău, pe
care l-ai sălășluit în inimile noastre și pentru cunoștința, credința și nemurirea, pe care ne-ai făcut-o
nouă cunoscută prin Iisus, Fiul Tău. Ție slava în veci. Tu, Stăpâne atotputernice, ai zidit toate, pentru
numele Tău. Mâncare și băutură ai dat oamenilor spre desfătare, ca să-Ți mulțumească Ție, iar nouă ne-
ai dăruit, prin Fiul Tău, mâncare și băutură duhovnicească și viață veșnică. Înainte de toate, Îți
mulțumim, că ești puternic. Ție slava în veci. Adu-ți aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbăvești de
tot răul și s-o desăvârșești în dragostea Ta și adună din cele patru vânturi această Biserică sfințită în
împărăția Ta, pe care ai pregătit-o. Că ție este puterea și slava în veci. Să vină harul și să treacă lumea
aceasta! Osana Dumnezeului lui David!» Dacă este cineva sfânt, să vină! Dacă nu este, să se pocăiască.
Maran atha. Amin.
Profeților, însă, îngăduiți-le să mulțumească cât vor”.

- Exegeză Vechi Testamentară aplicată pe Euharistie: vie – potir / viață și cunoaștere - pâine.
- Tatăl și Fiul.
- Împrășierea și unitatea Bisericii, unitatea și frângerea pâinii (adună din cele patru vânturi).
- Lipsește explicit trimiterea la tema transubstanțierii.
- Persistă elemente din celebrarea iudaică a vinului.
- Eshatologie semitică
- Cosmologie semitică

XIV „Când vă adunați în duminica Domnului, frângeți pâinea și mulțumiți, după ce mai întâi v-ați
mărturisit păcatele voastre, ca jertfa voastră să fie curată. Tot cel ce e certat cu tovarășul său să nu vină
împreună cu voi până nu se împacă, pentru ca să nu se pângărească jertfa voastră. Că aceasta este ceea
ce s-a zis prin Domnul: În orice loc și timp să-Mi aduceți jertfă curată. Că Împărat mare sunt, zice
Domnul. Și numele Meu este minunat între neamuri!”

- Duminica
- Pregătirea personală și comunitară