Curente culturale in secolele XVII — XVIII: Umanismul si lluminismul (prezentare sintetica) UMANISMUL IN CULTURA EUROPEANA. * Contextul socio-politic ncepand cu secolul al XTV-lea, in Europa Occidentala incepe ‘0 epoca de inflorire economica, sociala si culturala fara precedent, care a fost denumita ulterior prin cuvantul ,Renastere”. Concurenfa dintre doua orase, Roma gi Florenta, a generat o impresionanté in- trecere creatoare, cea ce a facut din Italia patria Renasterii. Perioada dintre 1450 si 1550 a marcat in Italia un moment de maxima efer- vescenti in domeniul artelor, cénd papi, regi sau duci igi faceau un titlu de glorie din a invita la palatele si curtile lor pe poeti, pictori, sculptori si arhitecti, pentru ca acestia, sub protectia suveranilor, si gi pund talentul in slujba unui nou ideal, omul. Astfel, in timpul Renasterii, se cristalizeazi un curent cultural, umanismul, care se bazeazi pe redescoperirea valorilor Antichitatii. + Trisiturile umanismului fn sens strict, umanismul reprezinté studiul specializat al umanioarelor, adica al limbilor clasice, greaca si latina, precum si al literaturii si filozofiei acestor civilizatii. In sens larg, umanistii sunt animati de idealul omului universal (womo universale), definit ca individ cu o vast cultura, st&pan pe limbile greaci si latin’, pe domeniul muzicii gi al filozofiei, pe descoperirile stiintei. ‘Avandu-i ca precursori pe Dante, Petrarca si Boccaccio, umanismul s-a rispandit din Italia, tara de origine, in toat Europa Occidental. Curentul umanist devine in felul acesta o forma a universalismului cultural, care ti fcea pe umanisti si considere ci alcdtuiesc 0 republicd a cdrturarilor, format din cetiteni ai diferi- telor state si popoare. Cei mai multi au doug patrii: cea in care s-au ‘nascut si ,,Europa”. Calitoriile dintr-o {ara in alta si corespondenta intensd intre ei, in spiritul unei remarcabile solidaritati de breasla, explicd rapida difuzare a umanismului in intreaga Europa. Cei mai importanti reprezentanti ai curentului umanist sunt Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Niccolo Machiavelli (in Italia), Erasmus din Rotterdam (in Olanda), Frangois Rabelais, Michel de Montaigne (in Franta), Thomas Morus si Francis Bacon (in Anglia), Nicolaus Cusanus (in Germania). Curentul literar reprezinta o grupare larga de scritori si de opere care, in afara unor inerente deose- biri, se inrudesc substantial prin nu- ‘meroase tras&turi comune de ordin ideologic si artistic, prin preferinta pentru 0 anumité tematica si prin ‘modalitatstilistice. ‘Curentul literar este un feno- men istoric; el apare tn anumite Im- prejurari, are o evolutie proprie: in timp si spatiu, cunoaste 0 perioada de maxima inflorire si apoi dispare ‘reptat, cand problematica din care a luat nastere si-a istovit semnifica- tile, iar viata impune structuri artis- tice de un alt tp. Constituirea unui curent literar este un proces complex, desfasurat pe 0 perioada de timp relativ in- tins’, de-a lungul careia elemente ale vechii orientari artistice persista, alaturi de trebuintele noii directive, care Incepe sé se impund. De aceea, nu se poate stabili o dat’ precisé de constituire a unui curent, desi exist momente semnificative care ji atesté consacrarea, prin aparitia unui manifest, a unei re viste sau a unel opere insemnate. Dimitrie Cantemir (1673-1723)Aspectul col mai important in existenta unui curent literar il con- stituie doctrina pe care 0 propune cconceptia despre arta Curentul cultural este un concept mai cuprinzator decat cu- rentul literar. El cuprinde domenii di fete afirmate intr-o anumita epocd (literatura, flozofia, arta etc.) $i gru- peaza scritor, flozofi, savanti, ar- tisti unit de 0 ideologie $i de scopuri cculturale sau social-poltice comune. Gheorghe $incai (1754-1816) UMANISMUL IN CULTURA ROMANA in rile romane, dezvoltarea umanismului a fost determinat de influenta ideilor europene, fiindcd la noi nu au existat in Evul Mediu conditii prielnice pentru un curent cultural propriu. in aceasti epoca, purtitorii ideilor umaniste sunt principi, boieri sau cfrturari care au invatat in scolile din strdindtate. Limba de culturi a Evului Mediu romanese nu a fost nici latina, nici greaca, ci limba slavona, limba a bisericii, in care s-au tradus c&rti religioase, nu si laice. Lipsind 0 traditie de cultura clasic’, umanismul romanese reprezinti o adaptare a ideilor umanismului european Ja contextul social-politic si cultural local. ‘Umanismul s-a manifestat la inceput in Transilvania, in me- diile maghiare si germane. Unul dintre cei mai important umanisti din Transilvania a fost Nicolaus Olahus, provenit dintr-o familie de romani, Operele sale istorice gi literare sunt scrise in limba lati Avand meritul de a folosi izvoare antice, el este cel dintai care afi mi originea comuni latina a romanilor. In Moldova, Iacob Eraclid Despotul, domnitor calatorit prin Italia, Franta si Germania, intemeiazi o Schola latina la Cotnari si este cel dintai care a dorit si racordeze cultura moldoveneasca la ideile Europei Occidentale. in Tara Romaneasca un lucru similar |-a incercat voievodul Petru Cercel. Legaturile domnilor nostri cu principii umanisti occidentali s-au datorat necesitatilor istorice care vizau o incipient comunitate de spirit european. Personalitiile de marcd ale curentului umanist se vor afirma abia in secolul al XVI-lea, prin cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin. Umanismul lor nu este ins uma- nismul Renasterii, ci ecoul tardiv al acesteia, mediat prin scolile iezuite din Polonia, unde cei doi boieri au studiat. Idei umaniste apar, de asemenea, in scrierile lui Udriste Nasturel, Nicolae Milescu si Constantin Cantacuzino. Cel mai important umanist roman este Dimitrie Cantemir, pri- mul nostru spirit de talie europeana. inzestrat cu o cultura enciclo- pedic’, cunosc&tor a numeroase limbi, Cantemir reprezinta expresia lui womo universale (omul universal): istoric, geograf, orientalist, etnograf, autor de eseuri si tratate in limba latin’, romana, rus’, tured. El este un stralucit precursor al corifeilor Scolii Ardelene. ILUMINISMUL iN CULTURA EUROPEANA * Contextul socio-politie Tluminismul este un curent cultural cristalizat in Franta seco- lului al XVI1I-lea (numit secolul luminilor), care se caracterizeaza prin supremafia ratiunii si a stiinfei. Pregétit inca din veacul precedent printr-o serie de opere filozofice, juridice si economice dominate de o alt concepfie asupra omului si a drepturilor sale, Huminismul reprezinti manifestarea ideologicd a unei burgheziiaflate in plind ascensiune. Ideea de baz a curentului este aceea c& prin luminare, prin cultura gi stint omul poate ajunge la 0 per- ceptie rational a universului si chiar la st&pénirea lui. Doctrin’ filozofica burghez, Iluminismul a culminat cu marea opera colectiva care este Enciclopedia francezi (editata intre 1751 si 1780) si s-a rspandit apoi spre centrul si rasdritul Europei prin ideile promovate de monarhi luminafi (Iosif al I-lea in Austria, Ecaterina a Il-a in Rusia), care au incereat modernizarea statelor lor printr-o politic de reforme. + Trisiturile Numinismului Considerand cd fiinfa umana este inzestrata cu facultatea ra- tiunii, Iluminismul pledeaz& pentru egalitatea naturala a oamenilor, Jerarhia social’ nu mai reprezinti ~ ca in gandirea medieval’ — expresia unei ierarhii divine, ci o pervertire a stirii originare de egalitate, Monarhul nu mai este ,unsul lui Dumnezeu”, ci ,,primul slujitor” al {arii, investit cu functia sa pentru apararea legii. Carturarul iluminist se simte un ,.cetafean al universului” care traieste in Cosmopolis (,Cetatea universului”), 0 patrie ideala, obsedat de ideca fericirii. ,,Filozoful” sau ,,infeleptul” ia acum locul modelelor umane medievale (,sfaintul”, ,cavalerul”), avand menirea dea fi un ghid al umanitifii in calea ei spre fericire. Opunandu-se prin caracterul sau de ideologie rationalisté gan- dirii religioase de tip medieval, Iluminismul a fost reprezentat cu strilucire de Voltaire, Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Montesquieu, D'Alembert, Helvetius, D’Holbach (in Franfa), de Gotthold Ephraim Lessing, Immanuel Kant si Johann Gottfried Herder (in Germania), de John Locke gi David Hume (in Anglia). ILUMINISMUL iN CULTURA ROMANA Cuslabe ecouri in Tara Romaneascd si Moldova, unde contactul cu ideile iluministe s-a produs prin filier& francez& sau greceasca, Huminismul apusean isi giseste in Transilvania o coordonat& spe- cificd. Burghezia romineasc de aici, nemulfumiti de lipsa drep- turilor sociale gi politice ale roménilor transilvaneni, supusi sta- panirii Imperiului Austriac, isi exprimi doleanfele intr-un memorju intitulat Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae, prin care cerea recunoasterea roménilor din Transilvania ca nafiune egal in drepturi cu celelalte. Aceasta cerin{& privind egalitatea in drepturi igi are originea intr-un proces istoric anterior, prin care romani transil- vaneni (dominafi de o nobilime maghiara) au inceput si fie treptat identificati cu o populatie lipsit’ de drepturi politice. inceputurile acestei discriminari se afla in prevederile pactului politic intitulat Unio trium nationum (Uniunea celor trei natiuni), incheiat intre nobilii sasi si secui (Nobiles, Saxones, Siculi), in care termenul snatio” are sensul juridic medieval de grupare cu drepturi politice. Allituri de sasi si secui, cea de-a treia ,natio” reprezentatd de nobili Episcopul loan inocentiu Micu-Klein (1692-1768), initiatorul programului ‘$colil ArdelenePetru Maior (1756-1821) ELEMENTA LINGUA DACO-ROMANA, VALACHIC#. coMPosiTa SAMUELE KLEIN ps SZAD, ‘ORO. BASILE ML INCOLLEG LOCULETATA VERO, ET I HUE GEORGIO GABRIELE SINKAL, “were | TNDUBON Ter, Joserms Nos. ot Kexraeen M.Dce. Lx | ‘Coperta Gramaticii\ui Samuil Micu $i Gheorghe Sincai (1780) desemna deopotriva nobilimea maghiara si roman. Sensul initial de snatio” a fost ins treptat inlocuit cu cel etnic al termenului, acela de ,natiune”. Ca urmare, ,Nobiles” devine sinonim cu ,,maghiari”, ajungindu-se astfel si fie recunoscute trei natiuni cu drepturi poli- tice (ungurii, sasii si secuii), Romanii, cea mai veche si numeroas& natiune a principatului Transilvaniei, ajung sa fie lipsiti de drepturi politice, si fie considerati tolerafi, iar religia ortodoxa si nu fie recunoscuti de constitutia tirii. in conditiile acestui context istoric, idealul iluminist occidental al ,Cetatii universului” este abandonat si remodelat in sensul unei doctrine cu un pronuntat caracter national. Migcarea ideologico-politicd si cultural-literara a romanilor din Transilvania, cunoscut& sub numele de Scoala Ardeleand, care a avut ca precursor pe episcopul Joan Inocentiu Micu-Klein, a grupat in jurul ei numerosi intelectuali: istorici, preoti, lingvisti, pedagogi, moralisti, poeti etc. Cei mai importanti reprezentanti sunt Gheorghe $incai, Samuil Micu, Petru Maior si lon Budai-Deleanu. Tofi patru, numiti corifeii Scolii Ardelene, prin apartenenfa la Biserica Unita (greco-catolica, infiinyaté in anul 1700) au avut posibilitatea si fac studii superioare la Viena sau Roma si au continuat ideile cronicarilor cu privire la originea latina a limbii romane gi la roma- nitatea romanilor. Prin scrierile lor istorice, reprezentantii Scolii Ardelene se situeaza pe linia traditiei umaniste, fructificand informatii furnizate de vechile cronici si dezvoltind tezele fundamentale cu privire la Tomanitatea, unitatea si continuitatea poporului roman. in domeniul lingvistic, iluministii au preluat de la umanisti ideea latinitatii limbii roméne. Dupi ce umanistii au pus-o in evident prin mijloacele etimologiei, iluministii vor aduce in discutie elementele de naturi fonetica si gramaticala. Dac’ umanistii vizusera in latinitate dovada incontestabilé a romanititii poporului roman, c&rturarii Scolit Ardelene vor considera latinitatea ca un motiv esential pentru cul- tivarea limbii. Principalele mijloace au fost considerate gramaticile si dictionarele, Cele mai importante lucrari istorice ale iluministilor transilva- neni sunt: Hronica romdnilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai, Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia de Petru Maior si Istoria si lucrurile si intamplarile roménilor de Samuil Micu. Pe taram filologic, sunt de remarcat: Disertatie pentru inceputul limbii romane de Petru Maior, Elementa linguae daco-romaniae sive valachicae de Samuil Micu si Gheorghe Sincai si Lesiconul roménesc-latinesc-ungurese-nemfesc, oper care sintetizeaza efor- turile unei intregi generatii, la desivarsirea clreia rolul decisiv I-a avut Petru Maior. Scoala Ardeleand a creat si un climat favorabil literaturii. Epopeea Tiganiada de lon Budai-Deleanu realizeaz o sintezi artis- ticd a ideilor iluministe ale epocii.