Referat biologie

PESTERA LIMANU

Nume : Besoi Alexandra

Profesor : Durbacea Rodica
Sursa : www.natgeo.ro
 Dobrogea nu are multe pesteri . dar cateva dintre ele sunt remarcabile . Pestera Limanu ,
numita si Pestera Caracicola sau Pestera La Icoane este printre ele.

Situata la doar cativa kilometri de Mangalia , pestera de la Limanu, considerate una

misterioasa din moment ce majoritatea celor care pasesc inauntru nu se mai intorc , ascunde
o lume straveche si plina de misiter.

Locul de sub dealul de la marginea comunei Limanu , despre care se stie ca se intinde pe o
distanta impresionanta , nu a putut fi niciodata explorat in intregime, din cauza labirintului
intortocheat de pesteri.

Legendele spun ca pestera aceasta ciudata este o poarta catre lumea de dincolo de moarte
si ca din adancuri se aud zgomote caudate.

Cu lungimea de cca. 4000 metri, ea este de departe cea mai lunga pestera dobrogeana .
O alta ciudatenie este ramificarea de-a dreptul ametitoare a galeriilor. Spre deosebire de
majoritatea pesterilor unde apele si-au croit galerii principale spre care converg galerii
secundare – dupa cum intr-un oras strazile laterale ies in bulevarde – proiectantul Pesterii
Limanu nu a avut nici un gand de sistematizare. Privindu-i planul veti intelege de ce aici s-au
ratacit deseori vizitatorii nepregatiti.

Intrearea in pestera se face, printr-o poarta metalica de la poalele dealului , mai jos de o
padurice de pini si este strajuita de cateva pietre mari. Chipurile din piatra care se pot vedea
la intrare , au facut ca pestera sa primeasca denumirea “ La Icoane” , figuri care se presupune
ca ar fi fost scrijelite in piatra pentru locul prin care se intra in pamant.

La aproape 200 de metri de cum pasesti in pestera de la Limanu , se mai pot vedea si astazi
altare ale preotilor daci si un cap de om sculptat in calcar.

Dupe ce se inainteaza tot mai mult in pestera , drumurile se intretaie de mai multe ori.
Uneori, chiar pamantul se surpa , astupand intrarea deja folosita si deschide o alta de a carei
existent nu se stie.
Planul Pesterii Limanu - dupa institutul de speologie- Emil Racovita
 Si mai bizar este aspectul unor galerii, care au sectiune rectangulara foarte regulate , de
parca au fost cioplite de om. In realitate este vorba despre o morfologie specifica pesterilor
dezvoltate in calcare cu stratificatie orizontala , in ceea ce geologii denumesc structuri
tabulare. ( Pestera Mammoth din SUA , cea mai lunga din lume , de peste 600 km, are multe
astfel de galerii si acolo nu spune nimeni ca a fost sapata de om). Dar la Limanu , pentru a
face lucrurile si mai complicate , unele sectoare de galerie au fost cioplite de oameni.

In astfel de locuri se vad foarte clar urmele de dalta. Mai mult decat atat , pentru a nu
risca ca bolta sa se prabuseasca peste sapatori , au fost cladite din dale de calcar , pilieri si
ziduri de sprijin. Dar cine sa fi fost misteriosii cioplitori? Scormonind mai bine in trecutul
acestei pesteri, arheologul Vasile Boroneant a descoperit incizii si desene in carbune pe care
le-a apreciat fiind foarte vechi, posibil neolitice. Altele posibil dacice. Unii cred chiar ca
Limanu ar fi pestera Keirys, despre care vorbeste Dio Cassius in istoria Romana . El spune ca
dupa ce in razboiul dintre dobrogeni Rholes si Dapix , cei din urma s-au ascuns intr-o pestera ,
cu familii , vite si tot avutul.

Prinzand de veste , inamicii i-au zidit acolo , transformand pestera intr-un urias cavou.
Istoricul Constantin Daicoviciu credea ca ar fi vorba despre pestera Gura Dobrogei , unii
arheologi bulgari cred ca pestera Kirys e la ei. Cunoscand topografia galeriilor din Limanu, cu
galerii in care mergi mai mult taras si in mersul piticului, imi e greu sa cred cum a inceput
acolo populatia unui regat, cu vite cu tot. Deci e incomod doar gandul ca acum cateva mii de
ani oamenii sa-si fi cautat de lucru prin scundele labirinturi.

Intr-o portiune mai usor accesibila a pesterii s-a descoperit ceramica greceasca si opaite, ce
arata ca locuitorii cetatii Callatys , in urma cu aproape doua milenii, cioplisera altare unde
veneau poate sa se inchine zeului Mithras. Dar cel mai probabil ar fi ca , odata cu raspandirea
crestinismului in secolul al X-lea , s-a incercat transformarea pesterii intr-un lacas de cult,
dupa exemplul binecunoscut al grotelor-chilii si grotelor-bisericute sapate in creta de calugarii
pietrari de la Basarabi.

Dupa cum e posibil ca strania configuratie geologica sa le fi inspirat oamenilor din trecut
sentimente religioase, ca funtia de lacas de cult s-a perpetuat in diferite epoci. Despre pestera
s-au spus tot felul de povesti fanteziste . Localnicii incearca sa va convinga ca galeriile ajung
sub sat , in beciuri si pe sub fantani pe unde ies lilieci, ba chiar razbat pana in Bulgaria. In anul
1956, o echipa de cercetatori de la Institutul de Speologie Emil Racivita, a cercetat amanuntit
pestera si a topografiat 3.600 metri de galerii.

Intregul labirint se intinde sub platoul calcaros de la marginea localitatii, la foarte mica
adancime. Au fost descrise specii valoroase de organisme troglobionte si de lilieci. Speologii
amatori au reluat explorarile in anii 80, descoperind putine galerii noi. Vremurile moderne au
adus doar profanarea. Limanu a fost poluata in fel si chip. Intr-o galerie a aparut chiar un loc
de ritualuri sataniste, decorat cu zvastici, cu un esafod pentru sacrificat pisici si lilieci.

In present Pestera Limanu este declarata arie protejata si se afla in custodia Asociatiei
GESS, care isi onoreaza misiunea , dar cu mare dificultate. De exemplu , poarta metalica de
350 kg care proteja intrarea a fost smulsa cu un taf si vanduta la fier vechi.