LT05

TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN RADIAŢIE.

PIROMETRIA

1. Generalităţi

Radiatie termica - procesul de transfer al caldurii de la un corp cu temperatura ridicata la

un corp cu temperatura scazuta, corpurile fiind separate in spatiu. Schimbul de caldura prin radiatie
se datoreaza naturii electromagnetice a energiei transferate sub forma de cuante de energie.
Termenul de „radiatie” este aplicat tuturor fenomenelor cu unde electromagnetice; in
transferul de caldura prezinta interes numai acele fenomene care sunt rezultatul temperaturii si care
pot transporta energie printr-un mediu transparent sau prin spatiu. Energia transmisa in acest fel este
denumita radiatie termica.
Mecanismul de transformare a energiei termice in energie radianta, pe baza interpretarii lui
Planck, se poate prezenta astfel: in urma unui soc termic (dintre molecule, atomi, electroni liberi) in
interiorul unui corp, electronii unui atom sunt scosi din starea de echilibru si trec de la un nivel de
energie la altul (de pe o orbita pe alta). La revenirea in pozitia initiala (la nivelul de energie initial),
care reprezinta o stare de stabilitate mai mare, energia termica primita in urma socului se elibereaza
sub forma undelor electromagnetice care se emit in spatiu.
Radiatia termica este astfel rezultatul transformarii energiei interne a corpurilor in energie a
undelor electromagnetice cu o lungime de unda variind între 0,1…100 μm, cuprinzand domeniul
radiatiilor vizibile si infrarosii.
Toate substanţele la temperaturi mai mari de 0 K emit energie sub formă de radiaţii, ca
rezultat al agitaţiei atomilor şi moleculelor. Cantitatea de energie emisă de unitatea de suprafaţă
creşte cu creşterea temperaturii.
Puterea totală de emisie este energia totală radiată de unitatea de suprafaţă a unui corp, în
unitatea de timp, pe toate lungimile de undă (W/m2)

- coeficient reflexie

- coeficient difuzie

- coeficient absorbţie

Coeficienţii A,R,D sunt funcţie de natura corpului, starea suprafeţei, temperatura şi spectrul
radiaţiei incidente.
Corpul negru absolut – absoarbe toate radiaţiile incidente pe toate lungimile de undă (A=1,
R=D=0).
Corpul alb absolut – reflectă toate radiaţiile incidente pe toate lungimile de undă (R=1,
A=D=0).
Corpul diaterm perfect – transparent pentru toate radiaţiile incidente pentru toate lungimile
de undă (D=1, A=R=0).
Corpul cenuşiu – absoarbe şi reflectă în anumite proporţii toate radiaţiile incidente pe toate
lungimile de undă (A+R=1, D=0)
Corpul colorat – absoarbe selectiv radiaţiile incidente pe anumite lungimi de undă.
Suprafaţă lucie – suprafaţa care reflectă radiaţiile incidente într-o direcţie determinată.
Suprafaţă mată – reflectă radiaţiile incidente în toate direcţiile.

1
 Radiaţia monocromatică – corespunde unei anumite frecvenţe de oscilaţie sau lungimi de
undă.
Radiaţia integrală – întregul spectru de radiaţie cu λ între 0 şi
Radiaţiile termice cuprinse între lungimile de undă respectă legile radiaţiei
luminoase.
Factorul de emisie e, este raportul dintre puterea totală de emisie a unui corp oarecare E şi
puterea totală de emisie a corpului negru E0.
Intensitatea de radiaţie , este energia radiată de unitatea de suprafaţă, în unitatea de timp,
pe o anumită lungime de undă.

Legile radiaţiei termice

Legea lui Planck

λ – lungimea de undă (m)

T – temperatura absolută (K)

2
 Legea Rayleigh – Jeans

Legea lui Wien

Legea Stefan – Boltzman – stabileste pentru corpul negru, pe baza legii lui Planck, dependenta
puterii totale de emisie de temperatura absoluta a corpului.

c0=5.67 W/m2K4 – coeficient de radiaţie al corpului negru absolut

Legea lui Kirchoff

Puterea totală de emisie a unui corp aflat într-o incintă adiabată la temperatura T nu depinde de
natura lui, ci numai de proprietatea incintei.
Orice corp absoarbe energia radiată pe aceeaşi lungime de undă pe care şi emite.

PIROMETRIA

Pirometria reprezintă teoria şi tehnica măsurării temperaturii prin metode fără contact, pe
baza legilor radiaţiei.
Pirometrul este aparatul utilizat pentru masurarea temperaturii corpurilor solide si a
gazelor luminoase calde, bazat pe proprietatea acestora de a emite radiatii in domeniul vizibil si
infrarosu, cu o intensitate crescatoare cu temperatura.
Clasificarea pirometrelor
Funcţie de parametrul de radiaţie folosit:
- Pirometre de radiaţie;
 totală;
 parţială;
 monocromatică
 pirometre de distribuţie spectrală;
Funcţie de intervalul spectral:
- optice 0.1 … 300 μm;
- radiopirometre 500 … 106 μm
Funcţie de detector:
- vizuale;
- obiective

3
 Pirometrul Pyrovar HPN

Este un pirometru obiectiv, de radiaţie parţială, pentru doemniul de temperaturi –200-

800oC.
Domeniul spectral 2 … 35 μm
Precizia
Distanţa focală 100 mm
Distanţa până la suprafaţa 0 … 2 m.

Schema circuitului electronic

Pirometrul macromatic (cu dispariţia filamentului) - compară iluminarea produsă de o

componentă spectrală a sursei de radiaţii cu cea produsă de o sursă de referinţă, cu strălucire
variabilă.
Posibilităţi de utilizare:
- modificarea curentului de încălzire a filamentului;
- atenuarea iluminării produse de raza incidentă printr-o pană optică din sticlă cenuşie.
Măsurarea este subiectivă; se caută să se egalizeze intensităţile radiaţiilor ambelor surse de
lumină.
Clasa de precizie: 1 … 1,5
Distanţa: 0.7 … 5 m

1. filament incandescent U0 – sursa de tensiune constantă;

2. vizor;
3. filtru roşu manometric;
4. lentilele ocularului

VERIFICAREA CUNOSTINTELOR

- Cum se defineste corpul negru absolut?

- Cum se defineste factorul de emisie?
- Care este enuntul Legii Stefan – Boltzman?
- Care este schema de principiu al unui pirometru optic?