Tradiții și obiceiuri de Crăciun

Elev: F.A.D., clasa aVII-a

Cea mai mare și importantă sărbătoare este cea a Crăciunului. Această sărbătoare a apărut în
secolul al IV-lea, cu scopul de a înlătura sărbătorirea nașterii Zeului Soare din tradițiile păgâne.
Tradițiile Crăciunului au fost transmise din generație în generație, astfel și eu am aflat cu
bucurie câteva dintre acestea de la părinții și bunicii mei. Pentru mine, colindatul este unul deosebit.
Primii care pornesc cu colindatul sunt copiii și tinerii. Creștinii îi răsplătesc cu nuci, covrigi, mere,
turte, iar în zilele noastre și cu bani. În dimineața zilei de Crăciun, copiii strigă pe la ferestre “Bună
dimineața la Moș Ajun,/Ne dați ori nu ne dați?”…Mâncarea primită de copii la colindat se dă vacilor
pentru a făta mulți viței. Ignatul (20 decembrie) face intrarea în sărbătorile de iarnă. Oamenii taie
porcul pentru a avea bucate proaspete de Crăciun. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu
se mai îngrașă, căci și-a văzut cuțitul. De la Ignat până la Crăciun se umblă cu țurca și cu capra.
Bunica din partea tatălui mi-a spus că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele,
ele fiind cântecele cu care întâmpinăm venirea lui Hristos pe pământ. Tot la bunica am văzut cum între
24 și 25 decembrie, pregătește Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele celor plecați la Doamne-
Doamne, doar cu alimente de post, iar părintele binecuvântează această masă. Se crede că în noaptea de
24 spre 25 apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. Atunci când eram mai mic, am mers cu
bunicul la grajdul animalelor, având felinarul în mână, dar nu le-am auzit vorbind. Probabil că vorbeau,
dar pe limba lor.
Tot în data de 25 decembrie, oamenii le trimit urări și mesaje de Crăciun celor dragi, cărora le
transmit gândurile lor bune. În dimineața de Crăciun părinții și bunicii ne pun să ne spălăm cu apa
curată adusă de la izvor, în care pun o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curați ca argintul,
feriți de boli. Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Din curiozitate m-am
interesat de unde a apărut acest obicei și am aflat că popoarele scandinave credeau că vâscul o
reprezintă pe zeița dragostei, Friga și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată
viața. În tradiția ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și
pace în familie.
Gospodinele spun că trebuie să curețe casa lună înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu
mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Bunicul spune că nu are
1
voie să bea rachiu în Ajunul Crăciunului, tot din același motiv sau pentru a nu se certa cu bunica,
pentru că în Ajunul Crăciunului și în zilele următoare oamenii nu au voie să se certe, fiindcă tot anul
următor va fi ceartă. De Crăciun nu se face curățenie și nu se aruncă gunoiul, nu se împrumută nimic,
ca să nu se alunge norocul.
Un obicei specific Munteniei, zona de unde provine familia mea, este ca femeile să prepare un
aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel, animalele vor fi sănătoase tot
anul și vor da mai mult lapte. O altă tradiție importantă este chiar masa de Crăciun. În data de 25
decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. În această zi, oamenii
se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită,
prăjituri, salate, cârnați sau friptură.
Nelipsit este bradul, frumos împodobit cu câteva zile înainte de Crăciun, sub care Moș Crăciun
așează darurile. În fiecare an, se întâmplă că ne aduce daruri, chiar dacă știm că nu am fost chiar
cuminți. Îmi amintesc cum părinții îmi spuneau “Dacă nu iei note bune la școală sau nu ești cuminte, nu
mai vine Moș Crăciun!”, dar cu toate acestea există un Moș Crăciun care este bun, darnic, atent și
frumos…Și dacă există Moș Crăciun, există oameni buni, în special nevoia de a fi buni!