Poezia (din grecescul "ποίησις", poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare") este o formă de artă în

care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui
semnificația sa aparentă. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate
apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor cântece.

Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii filosofi care au încercat să
definească poezia în tratatul Poetica, care pune accent pe utilizarea discursului în retorică, dramă, cântec
și comedie.[1] Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi repetiția
sau rima și au accentuat estetica prin care poezia se distinge de proză.[2] Începând de la mijlocul
secolului XX, poezia a fost uneori definită într-un sens larg, ca un act creativ fundamental care utilizează
limba.[3]