Capitolul 9

A M P R E N TA R E A Î N P R O T E T I C A F I X Ă
Carmen Todea, Silvana Cânjău

9.1. Amprentarea convențională (Conventional impressions)

La ora actuală există patru tipuri de materiale de amprenta elastomerice disponibile în mod
uzual medicilor dentişti. Acestea sunt în ordinea apariţiei lor pe piaţă: polisulfurile, siliconii de
condensare, polieterii şi polivinilsiloxanii. În prezent polieterii (PE) şi polivinilsiloxanii (VPS)
sunt considerate materiale de elecţie în realizarea amprentelor în protetica fixă şi mobilizabilă.
Acurateţea ambelor materiale este recunoscută în literatura de specialitate,1,2 însă doar puţine
studii clinice au documentat ratele de succes în realizarea amprentelor pentru fiecare dintre
ele.3

Un aspect deosebit de important în realizarea unei amprente corecte este pregătirea şantului
gingival. Este recomandabil utilizarea tehnicii cu două fire de retracţie (Firele Ultrapak;
Ultradent Products, Inc, South Jordan, Utah). Primul fir de dimensiune mai mică se inseră în
şantul gingival sub pragul preparat şi rămâne în această poziţie în timpul amprentării (Figura
9.1) apoi se inseră cel de-al doilea fir de retracţie de dimensiune mai mare de data aceasta şi se
menţine câteva minute (Figura 9.2), fiind îndepărtat înaintea inserării lingurii de amprentă
(Figura 9.3).

Fig. 9.1 Aspect clinic al condiționării șanturilor gingivale prin inserarea primului fir de retracție sub nivelul
limitei preparației (acest fir va rămâne în șanțul gingival în momentul amprentării).

118
 Fig. 9.2 a. – b. Aspect clinic al condiționării șanturilor gingivale prin inserarea celui de-al doilea fir de
retracție la nivelul limitei preparației, deasupra primului fir (acest fir va fi îndepărtat din șanțul gingival
înainte de realizarea amprentei); c. Aspect clinic după inserarea primului fir în vederea condiționării șanțului
gingival (transpare la nivel gingival); d. Aspect clinic după inserarea celui de-al doilea fir în vederea
condiționării șanțului gingival; e. Secțiune din amprenta finală cu polivinilsiloxan în trei consistențe; f.
Amprenta corect realizată (focalizare pe dintele 1.2).

119
 Fig. 9.3 Amprenta finală polivinilsiloxan în trei consistențe – corect realizată.

Cel mai comun defect critic ce poate apare în momentul amprentării este localizat la nivelul
pragului iar apoi la nivelul suprafeţelor axiale. Cele mai comune defecte din zona pragului sunt
bulele, lipsuri mici de substanţă şi lipsurile mai mari de substanţă. Cea mai comună greşeală a
medicului este pregătirea inadecvată a şantului gingival.

Există o multitudine de factori care concură la succesul unei amprente, în afara celor menţionaţi
anterior şi de care trebuie ţinut cont în egală măsură. Printre aceştia se numără: alegerea corectă
a lingurii de amprentare sau adaptarea unei linguri la câmpul protetic, alegerea judicioasă a
tehnicii de amprentare si a tipului de material de amprentă, respectarea indicaţiilor
producătorului materialului de amprentă utilizat, izolarea corectă a câmpului protetic, centrarea
lingurii în momentul amprentării etc.

9.2. Amprentarea digitală

Prescurtarea “CAD/CAM” se referă la designul asistat de calculator-manufacturarea asistată
de calculator. Tehnologia CAD/CAM, dezvoltată în anii 1950, permite modelarea, designul și
manufacturarea unor obiecte in domenii variate, de exemplu în procesele industriale. În
medicina dentară tehnologia CAD/CAM se utilizează din 1980 pentru a produce incrustații,
coroane, fațete, restaurări protetice fixe pe dinți și implanturi, și este tot mai utilizată de medicii
dentiști și de tehnicienii dentari. Brandul “CEREC” a fost primul sistem CAD/CAM utilizat în
cabinetele de medicină dentară și a intrat pe piață în 1987. Inițial a fost destinat producției de
restaurări integral ceramice. De-a lungul anilor, sistemul s-a dezvoltat până la a patra generație
de hardware, permițând producerea unei game variate restaurări protetice pe dinți și implante.
În sistemele CAD/CAM, amprenta digitală se realizează cu ajutorul scanerelor intra-orale, care,
ca și o camera normal, colectează informația despre lumina proiectată. Țesuturile
reproductibile sunt prezentate pe display-ul hardware-ului într-o perspectivă naturală. Datele
legate de structurile de bază ale designului protetic (dinții preparați, dinții adiacenți și
determinarea ocluziei) sunt 3D. Scanerul intraoral măsoară reflexia luminii raportată la

120
suprafața scanată. Descrierea, bazată pe date și algoritmi de calcul, generează pe ecranul
computerului o imagine a zonei preparate (Figura 9.4).4

Fig. 9.4 Amprentă digitală a unor preparații dentare la nivelul lui 1.4, 2.4, 2.5; perspectivă ocluzală și în
poziție de intercuspidare maximă.

Medicul dentist este responsabil pentru monitorizarea corectitudinii scanării, asigurându-se că

scanarea în zonele critice s-a făcut corect. Camerele intraorale utilizează tehnici video sau de
fotografie pentru scanarea efectivă. Imaginile se bazează pe scanarea laser triangulară și
confocală. Sistemele captează câteva imagini fixe din care se poate forma o imagine 3D.
Acestea sunt principii de bază și adițional acestora fiecare producător utilizează propriile
tehnici. Camerele intraorale pot utiliza și tehnici multiple de colectare a datelor. LAVA C.O.S.
(3M ESPE, St. Paul, MN) și Lava True Definition scanner (3M ESPE) utilizează cuantizarea
activă a frontului de undă pentru colectarea datelor din care se formează o imagine video.
CEREC-ul AC Bluecam (Sirona Dental System GmBH, Bensheim, Germania) utilizează
triangularea și microscopia optică pentru a produce imagini fixe. CEREC-ul AC Omnicam
(Sirona Dental System GmBH) utilizează filmarea pentru colectarea datelor. iTero (Invisalign;
Cadent Inc, Or-Yehuda, Israel) și 3Shape Trios (Copenhaga, Danemarca) utilizează metoda
confocală paralelă pentru a produce date digitale (Figura 9.5, Figura 9.6).5 Aceste două faze,
amprentarea digital și designul in software, se numesc faze CAD. În faza CAM, restaurările
protetice se produc într-o unitate de frezare dintr-un bloc solid de material selectat anterior.
Tehnologia de manufacturare utilizată de cabinetele medicale se bazează în general pe tehnici
substractive. Sistemele și tehnicile se utilizează de către tehnicienii dentari pentru producerea
restaurărilor mai complexe.6

121
Fig. 9.5 Amprentă digitală cu scannerul 3Shape Trios (Copenhaga, Danemarca) a unei preparații dentare
la nivelul lui 1.4, perspectivă vestibulară și ocluzală.

Fig. 9.6 Amprentă digitală cu scannerul 3Shape Trios (Copenhaga, Danemarca) a unor preparații
dentare la nivelul lui 2.4 și 2.5, perspectivă vestibulară și ocluzală.

Adaptarea marginală și internă, alături de rezistența mecanică ridicată, adeziunea bună între
suprafețele de placare și cimenturile de fixare, sunt cei mai importanți factori pentru
îmbunătățirea prognosticului restaurărilor protetice. Fiecare fază de manufacturarea a ceramicii
și amprentei alterează dimensiunile și adaptarea restaurării finale. Adițional, acuratețea de
frezare este influențată și de material, incluzând de exemplu dimensiunea umpluturii rășinii
compozite. O inadaptare marginală minimă, previne acumularea de placă și riscul de formare
al cariilor secundare. Majoritatea cercetătorilor utilizează criteriul adaptării marginale stabilit
de McLean și von Fraunhofer, care au concluzionat că este permis un maxim de 120 µm pentru
o inadaptare marginală. Valori între 50 și 200 µm sunt raportate ca fiind valori acceptate
obiectiv.7 Acuratețea amprentelor dentare este determinate de valorile de autenticitate și de
precizie, care împreună descriu acuratețea unei metode de amprentare specifice. Măsurătorile
distanței liniare sunt cele mai utilizate metode de măsurare a acurateței amprentelor intraorale
din care se realizează modele de ghips și sunt limitate la câteva puncte de măsurare.8

122
9.2.1. Amprenta digitală versus amprenta convențională pentru fabricarea
coroanelor și a restaurărilor protetice fixe pluridentare
În tabelul 9.1 sunt prezentate studiile care evaluează acuratețea amprentei pentru coroane și
restaurări protetice fixe de mică întindere. Anadioti et al.9 a realizat un studiu in vitro pentru
evaluarea adaptării marginale 3D și 2D a coroanelor litiu disilicat presate și CAD/CAM.
Coroanele au fost realizate pe amprente digitale și convenționale utilizând următoarele
combinații: amprente convenționale/coroane presate, amprente convenționale/coroane
CAD/CAM, amprente digitală/coroane presate și amprente digitală/coroane CAD/CAM. Două
puncte pe margine și la 0.75 mm deasupra de margine pentru măsurătorile 2D; măsurătorile
adaptării marginale 3D demonstrează adaptarea marginală medie a zonei selectate.
Măsurătorile au demonstrat că grupul ce include materialul de amprentă de tipul polivinil-
siloxanului (PVS)/IPS e.max press produce cea mai adecvată adaptare marginală, în timp ce
nu s-a identificat nici o diferență semnificativ statistică d.p.d.v al adaptării marginale între
celelalte grupuri. Seelbach et al.10 au condus un experiment in vitro pentru evaluarea preciziei
coroanelor realizate prin amprente convenționale și digitale, măsurând inacuratețea adaptării
marginale și a adaptării pe bont. S-a concluzionat că acuratețea coroanelor fabricate utilizând
amprentarea digitală au fost la același nivel ca și cele realizate prin amprentele convenționale.

Tabel 9.1. Precizia coroanelor fabricate prin utilizarea tehnicilor de amprentare digitală și
convențională.
Autor Tip de Grup experimental N Inadaptare Adaptare pe
studiu marginală bont (µm)
(medie/mediană)
(µm)

Anadioti et In vitro Amprentă PVS / coroană IPS e.max 15 40

al, 20159 Press

Amprentă PVS / coroană e.max CAD 76

Lava C.O.S / coroană IPS e.max Press 75

Lava C.O.S / coroană IPS e.max CAD 74

Seelbach et In vitro CEREC / Empress CAD 10 88

al, 201310

Lava C.O.S. / Lava zirconia 29

iTero / Copran Zr-i 50

Amprentă tehnica de spălare într-un 36

singur timp / Lava zirconia

Amprentă tehnica de spălare într-un 44

singur timp / Cera E alloy

123
 Amprentă tehnica de spălare în doi 35
timpi /Lava zirconia

Amprentă tehnica de spălare în doi 56

timpi / Cera E alloy

Zarauz et al, In vitro iTero / zirconia 26 80.2 111.4

20167

Amprentă siliconică într-un singur 133.5 173.0

timp / zirconia

Syrek et al, In vivo Lava C.O.S. / Lava zirconia 18 49

201011

Amprentă siliconică în 2 timpi / Lava 71

zirconia

Abdel-Azim In vitro Lava C.O.S. / e.max 10 89.8

et al, 201512

iTero / e.max 89.6

Amprentă PVS în 2 timpi /e.max 9 112.3

Almeida e In vitro Lava C.O.S. / zirconia 12 63.9 58.4

Silva et al,
201413

Amprentă convențională / zirconia 65.3 65.9

Zarauz et al.7 a realizat un studiu in vivo pentru a evalua adaptarea marginală a restaurărilor
protetice unidentare bazate pe amprente convenționale siliconice și pe amprente digitale cu
sistemul iTero. Pentru a evalua precizia coroanelor s-au realizat 26 de coroane cu fiecare dintre
cele 2 tehnici și s-au fixat pe preparațiile clinice corespunzătoare. Lipsa de adaptare internă și
marginală s-a realizat utilizând stereomicroscopia cu o grosime de 2-mm a secțiunilor având o
orientare vestibulo-linguală. Rezultatele au fost de acuratețe pentru sistemele digitale.
Bazându-ne pe acest aspect, putem considera că sitemele de amprentare asistate de computer
și tehnologia CAD/CAM pot îmbunătăți adaptarea marginală a restaurărilor protetice
unidentare integral ceramice. Adițional Further, Syrek et al.11 și Ting-Shu and Jian14 au raportat
o valoare de 49 µm pentru lipsa de adaptare marginală a coroanelor fabricate cu sistemul Lava
C.O.S. CAD/CAM, în timp ce valoare pentru ampretarea convențională în 2 timpi a fost mai
redusă, 71 µm, deși clinic aceptabilă. Coroanele CAD/CAM au prezentat și arii de contact
proximale mai bune.

Abdel-Azim et al.12 au raportat o acuratețe similară a adapării marginale pentru fabricarea

coroanelor utilizând sistemele Lava C.O.S. și iTero CAD/CAM și amprente cu PVS. În acest
studiu in vitro toate inadaptările marginale au fost acceptabile clinic. Almeida e Silva et al.13

124
au realizat un studiu in vitro pentru a evalua adaptarea marginală și internă a restaurărilor
protetice fixe pluridentare de 4 elemente realizate prin tehnici de amprentare digitale și
convenționale. Nu au descoperit nici o diferență semnificativă statistic între grupul amprentei
digitale realizate cu Lava C.O.S. și cel în care s-a amprentat cu polieter, Impregum (3M ESPE,
Seefeld, Germany), deși amprentele realizate cu sitemul CAD/CAM au prezentat o adaptare
marginală și internă superioară pe suprafețele meziale ale premolarilor și distale ale molarilor.
În ambele grupuri rezultatele au fost acceptabile clinic. Vennerstrom et al.15 au raportat valori
similare ale adaptării marginale și interne pentru coroane fabricate utilizând tehnici de
amprentare convenționale și digitale, utilizând sistemele CEREC, iTero sau Lava C.O.S.
CAD/CAM.

9.2.2. Amprente digitale versus amprente convenționale pentru fabricarea

restaurărilor protetice uni și pluridentare pe implante
Un studiu in vitro realizat de Abdel-Azim et al.12 a descoperit influența opțiunii de amprentare
asistată de computer asupra acurateții unui element dentar și unei restaurări de arcadă cu suport
implantar. Au raportat că amprentele convenționale au prezentat o discrepanță marginală mai
redusă decât metodele digitale pentru un singur implant (Figura 9.7). În aceste cazuri media
inadaptării marginale a fost de 24.1 µm pentru amprentele convenționale și 61.4 µm pentru cele
digitale. Pentru amprentele de arcadă s-a obțiunt o medie a inadaptării marginale de 135.1µm
pentru amprentele convenționale, comparativ cu 63.1 µm pentru cele digitale. Adițional, Lee
et al.16 au realizat un studiu in vitro pentru a compara acuratețea amprentelor pe implante din
care s-au realizat modele digitale, de gips și modele realizate prin sisteme CAD/CAM.
Amprentele digitale s-au realizat cu sistemul iTero iar cele convenționale cu PVS în lingură
închisă. Modele de gips au prezentat mai multe detalii de suprafața, precum șanțuri și fosete,
decât cele CAD/CAM. Conform acestui studiu, modele frezate bazate pe amprente digitale sunt
comparabile cu modele de gips bazate pe amprente convenționale.

Fig. 9.7 Amprentă digitală cu scannerul 3Shape Trios (Copenhaga, Danemarca) a unui implant pe poziția lui
2.1, perspectivă ocluzală, vestibulară și platinală.

125
9.2.3. Amprentele digitale versus cele convenționale pentru restaurări
protetice fixe de arcadă
Studiile referitoare la acuratețea amprentelor pentru fabricarea restaurărilor protetice fixe de
arcadă sunt prezentate în Tabelul 9.2. Ender și Mehl8 au publicat un studiu in vitro referitor la
acuratețea amprentelor convenționale și digitale utilizate pentru amprentare cazurilor de
arcadă. S-au utilizat 4 sisteme de amprentare digitală (CEREC Bluecam, CEREC AC
Omnicam, iTero, Lava C.O.S.) și 4 materiale de amprentare convențională. Pentru evaluarea
acurateții atât a ampretelor convenționale cât și a acelor digitale pentru aceeași morfologie
dentară, s-a utilizat un scanner de referință de acuratețe foarte crescută. Rezultatele au
demonstrat că cea mai mare autenticitate și precizie s-a obținut pentru sistemul CEREC
Bluecam, vinylsiloxaneter (VSXE – un material ce combină avantajele siliconilor de adiție și
ai polieterilor), și VSXE direct scanabil. În general, deviațiile locale ale amprentelor de arcadă
au fost mai crescute pentru sistemele de amprentare digital decât pentru cele convenționale.

Tabel 9.2. Precizia restaurărilor protetice fixe de arcadă realizate utilizând tehnici de
amprentare digital și convențională (rezultatele sunt în µm)
Autor Tipul Grupul N Autenticit Precizie (µm)
studiului experimental ate (µm)

Ender și Mehl, 20158 In vitro Polieter 5 60.2 66.7

Vinyl siloxaneter 13.0 12.3

Vinyl siloxaneter 11.5 14.6

direct scanabil

Hidrocoloid 37.7 59.6

ireversibil

CEREC Bluecam 29.4 19.5

CEREC Omnicam 37.3 35.5

iTero 32.4 36.4

Lava C.O.S. 44.9 63.0

Flugge et al, 201317 In vivo Scanare intraorală cu 10 50

iTero

Scanare exoorală a 25
modelului cu iTero

Scanare exoorală a 10
modelului cu D250

Ender și Mehl, 201318 In vitro Scanner de referință 5 5.3 1.6

126
 Amprentă 20.4 12.5
convențională


CEREC Bluecam 58.6 32.4

Ender și Mehl, 201119 In vitro Amprentă 5 55 61.3

conventională cu
Impregum

CEREC Bluecam 49 30.9

Lava C.O.S. 40.3 60.1

Ender et al, 201620 In vivo Amprentă 15 18.8

conventională /
lingură metalică de
arcadă

Amprentă 58.5
conventională / T-tray

Scannerul Lava True 21.8

Definition

Scannerul Oral Lava 47.7

Chairside

iTero 49.0

3Shape Trios 25.7

3Shape Trios Color 26.1

CEREC Bluecam 4.0 34.2

CEREC Bluecam 4.2 43.3

CEREC Omnicam 37.4

Ender et al.20 au studiat acuratețea amprentelor segmentare și au descoperit că amprentele

segmentare digitale sunt comparabile cu cele convenționale bazându-se pe nivelul de precizie;
cu toate acestea, precizia a fost semnificativ diferită între sistemele de amprentare digitală cum
ar fi: Lava True Definition Scanner, Lava Chairside Oral Scanner, Cadent iTero, 3Shape Trios,
3Shape Trios Color, CEREC Bluecam Software 4.0, CEREC Bluecam Software 4.2, and
CEREC AC Omnicam.

Toate inadaptările marginale ale coroanelor realizate prin amprentare digital au prezentat
inadaptare marginală clinic acceptabilă. Inadaptările marginale au fost mai puțin de 120 µm,
ce reprezintă limita de acceptabilitate clinică. Doar Zarauz et al.7 a raportat o medie a
inadaptării interne și marginale a coroanelor de 173.0 și 133.5 µm pentru grupul amprentelor
127
convenționale siliconice într-un timp, în comparație cu 111.4 și 80.2 µm pentru grupul
amprentelor digitale. Anadioti et al.9 au raportat că, coroanele IPS e.max fabricate cu ajutorul
amprentleor PVS convenționale au avut cea mai adecvată adaptare marginală în comparație cu:
amprentele convenționale și coroane CAD/CAM; amprente digitale și coroane presate;
amprente digitale și coroane CAD/CAM. Acest studiu, concluzionează ca rezultatele indirecte
ale digitalizării sunt acceptabile clinic în ceea ce privește coroanele. Pentru realizarea
restaurărilor uni și pluridentare pe suport implantar acuratețea amprentării digitale este
acceptabilă clinic. Autenticitatea și precizia diferă semnificativ între sistemele de amprentare
digital și amprentarea convențională. Deviațiile locale de peste 100 µm pot conduce la adaptare
neadecvată, cauzând astfel probleme în cazul restaurărilor protetice de mare întindere. 8, 20

Acuratețea amprentării și adaptarea restaurărilor protetice finale depind de fiecare faza din
proces. În tehnicile convenționale fiecare pas, incluzând amprenta, modelele de gips, wax-up-
ul, ambalarea, turnarea, trebuie realizate cu precizie pentru a obține cea mai bună adaptare. În
schimb, sistemele dentare CAD/CAM necesită de obicei mai puțini pași (ex. Amprenta digital,
designul și frezarea), având un număr mai redus de surse de erori decât în variant
convențională. Adițional, metoda de frezare este standardizată.12 Pentru fabricarea restaurărilor
protetice fixe de arcadă, amprentele digitale au prezentat deviații locale mai crescute decât
amprentele convenționale. Acuratețea sistemelor CAD/CAM și a amprentelor digitale este
comparabilă cu amprentele convenționale. Eficiența timpului în ceea ce privește sistemele de
amprentare digitală este mai bună decât în cazul tehnicilor convenționale.16 Din punct de
vedere al percepției operatorului, amprentele digitale sunt considerate a fi mai ușoare pentru
clinicienii fără experiență.21 Pe de altă parte, zonele distale sunt greu de scanat cu camerele
intra-orale. Dimensiunile camerelor intra-orale sunt încă mai mari decât lingurile de
amprentare tradiționale. Unele sisteme digitale, de ex. CEREC Bluecam, necesită de asemenea
utilizarea oxidului de titan pentru îmbunătățirea contrastului. Pentru sistemele de amprentare
digital, numărul surselor de erori este mai redus decât pentru metodele tradiționale. Amprenta
digitală se monitorizează pe ecranul hardware-ului, permițând astfel să se rescaneze zonele slab
scanate fără a pierde toate datele amprentei. Camera intra-orală este frecvent o opțiune mai
confortabilă și mai puțin invazivă în cazul pacienților cu reflex de vomă accentuat sau salivație
excesivă, iar transmiterea datelor este ieftină și rapidă. Datele amprentei digitale sunt mai ușor
de depozitat.4 Digitalizarea a devenit deja un lucru comun în medicina dentară, mai ales în
specializări precum radiologia. Pe de altă parte, costul crescut al investiției reprezintă o barieră
pentru asimilarea acestor tehnologi.

9.2.4. Concluzii
Bazându-ne pe o revizuire a literaturii de specialitate, se pare că acuratețea amprentei digitale
este la același nivel cu cea a metodelor convenționale în ceea ce privește fabricarea de restaurări
protetice unidentare și pluridentare de scurtă întindere, de aceea ambele tehnici pot fi utilizate.
Pentru realizarea coroanelor și restaurărilor protetice pe implante, sistemele de amprentare
digital prezintă de asemenea adaptare clinică acceptabilă; însă, pentru restaurări protetice fixe
de mare întindere sau de arcadă, tehnica de amprentare convențională prezintă acuratețe mai
mare comparativ cu metoda digitală. Când se utilizează în cazurile cu indicații corecte,
128
amprenta digitală pare a fi metoda de preferat în ceea ce privește eficiența timpului și preferințe
ale pacientului. Studenții la medicină dentară preferă de asemenea aceasta tehnică, iar toate
aceste aspecte sugerează o dezvoltare pe viitor a tehnologiei de amprentare digitală.

Bibliografie

1
Wadhwani CP, Johnson GH, Lepe X, Raigrodski AJ. Accuracy of newly formulated fast-settinglastomeric
impression materials. J Prosthet Dent 2005; 93:530-9.
2
Kang AH, Johnson GH, Lepe X, Wataha JC. Accuracy of reformulated fast-set vinyl polysiloxane impression
material using dual-arch trays. J Prosthet Dent 2009; 101:332-41.
3
Glen H. Johnson, Lloyd A. Mancl, Ricardo Schwedhelm, Douglas R. Verhoef, Xavier Lepe. Clinical trial
investigating success tares for polyether and vinyl polysiloxane impressions made with full-arch and dual-arch
plastic trays. J Prosthet Dent 2010; 103:13-22.
4
Dahl BE, Ronøld HJ: Digital impressions. Finnish Dent J 2014; 4:32-38
5
Bolding SL: Advanced digital implant dentistry http://tinyurl.com/c7yb-nop. Accessed June 19, 2016
6
Beuer F, Schweiger J, Edelhoff D: Digital dentistry: an overview of recent developments for CAD/CAM
generated restorations. Br Dent J 2008; 204:505-511
7
Zarauz C, Valverde A, Martinez-Rus F, et al: Clinical evaluation comparing the fit of all-ceramic crowns
obtained from silicone and digital intraoral impressions. Clin Oral Investig 2016; 20:799-806
8
Ender A, Mehl A: In-vitro evaluation of the accuracy of conventional and digital methods of obtaining full-
arch dental impressions. Quintessence Int 2015; 46:9-17
9
AnadiotiE, AquilinoSA, GrattonDG, et al:3Dand2Dmarginal fit of pressed and CAD/CAM lithium disilicate
crowns made from digital and conventional impressions. J Prosthodont 2014; 23:610-617
10
Seelbach P, Brueckel C, Wostmann B: Accuracy of digital and conventional impression techniques and
workflow. Clin Oral Investig 2013; 17:1759-1764
11
Syrek A, Reich G, Ranftl D, et al: Clinical evaluation of all-ceramic crowns fabricated from intraoral digital
impressions based on the principle of active wavefront sampling. J Dent 2010; 38:553-559
12
Abdel-AzimT, RogersK, Elathamna E, etal: Comparison of the marginal fit of lithium disilicate crowns
fabricated with CAD/CAM technology by using conventional impressions
and two intraoral digital scanners. J Prosthet Dent 2015; 114:554- 559
13
Almeida e Silva JS, Erdelt K, Edelhoff D, et al: Marginal and internal fit of four-unit zirconia fixed dental
prostheses based on digital and conventional impression techniques. Clin Oral Investig 2014; 18:515-523
14
Ting-Shu S, Jian S: Intraoral digital impression technique: A review. J Prosthodont 2015; 24:313-321
15
Vennerstrom M, Fakhary M, Von Steyern PV: The fit of crowns produced using digital impression systems.
Swed Dent J 2014; 38:101-110
16
Lee SJ, Betensky RA, Gianneschi GE, et al: Accuracy of digital versus conventional implant impressions. Clin
Oral Implants Res 2015; 26:715-719
17
Flügge TV, Schlager S, Nelson K, et al: Precision of intraoral digital dental impressions with iTero and
extraoral digitization with the iTero and a model scanner. Am J Orthod Dentofacial Orthop 2013; 144:471-478
18
Ender A, Mehl A: Accuracy of complete-arch dental impressions: a new method of measuring trueness and
precision. J Prosthet Dent 2013; 109:121-128
19
Ender A, Mehl A: Full arch scans: conventional versus digital impressions–an in-vitro study. Int J Comput
Dent 2011;14: 11-12
20
Ender A, Zimmermann M, Attin T, et al: In vivo precision of conventional and digital methods for obtaining
quadrant dental impressions. Clin Oral Investig 2016 Sep;20(7):1495-504.
21
Lee SJ, Macarthur RX,4th, Gallucci GO: An evaluation of student and clinician perception of digital and
conventional implant impressions. J Prosthet Dent 2013; 110:420-423

129